Povesti la gura sobei cu gaz

O conducta de gaz abandonata, zeci de oameni care au dat bani „sa se bage gazul”, dar care se incalzesc tot cu lemne, si un sat intreg care a platit pentru reteaua de gaz de care beneficiaza o singura persoana. Pe scurt, epopeea gazului in comuna Copalnic Manastur. Zeci de familii din comuna Copalnic Manastur si-au ingropat banii intr-o investitie ce pare sortita esecului. Prin 1998, oamenii din mai multe sate ale comunei Copalnic Manastur au decis sa puna „mana de la mana, sa se bage gazu’”. Planul parea simplu si usor de realizat: pun oamenii jumatate din bani, mai pune primaria jumatate si conducta-i gata. Satenii au contribuit cu vreo 4-5 milioane de lei vechi, a contribuit si primaria cu cat i-a permis bugetul, dar gazul tot nu arde in casele oamenilor. Unii au platit, dar „beneficiul” maxim e sa vada conducta in sat, altii au contribuit la o conducta care nu le foloseste la nimic, sau, mai ciudat, de care beneficiaza o singura familie. Povestea gazului de Copalnic e incalcita si... fasaita. Suparati ca au ramas si fara gaz si fara bani, oamenii lanseaza fel de fel de acuze. Altii s-au resemnat si nu mai vor sa auda de introducerea gazului, mai ales ca, in ultima vreme, pretul unui metru cub a „sarit” in aer. Iar primaria incearca sa faca pace si proiecte ce par insa neeligibile din start... Valer Farcas, fostul viceprimar de Copalnic Manastur, povesteste ca isteria gazului a inceput prin 1997-1998. La Fauresti si Laschia lucrarile erau in toi, asa ca satenii din Vad, Rusor, Copalnic si Copalnic Manastur si-au ales un comitet de initiativa care sa le aduca gazul in case: „Eu eram presedintele comitetului din Vad. Impreuna cu celelalte sate, am facut demersurile necesare. Aici s-a stabilit o contributie de 5 milioane de lei vechi, de familie. Dar cei mai multi au dat 3,5-4 milioane. Am facut un contract impreuna cu primaria, ca era o reglementare legala ca statul putea contribui cu 50% si noi urma sa suportam restul de 50%. S-a organizat o licitatie, a castigat firma CIMP si a executat lucrarile la limita sumelor pe care le-am avut. In 2000, din lipsa de fonduri, lucrarile s-au oprit. Primaria nu mai avea bani, lista satenilor dornici de gaz scadea, asa ca conductele au fost abandonate”. Farcas spune ca in Vad s-a realizat cam 70% din investitie, dar nici astazi, dupa opt ani, nu beneficiaza nimeni de gaz. Fostul viceprimar spune ca nu e corect ca unii sa se racordeze, iar ceilalti care au platit, dar nu le-a ajuns conducta in fata casei, sa ramana pe dinafara. Altfel spus, ori toti, ori niciunul... Satenii, in schimb, au alta varianta. Un localnic ne-a declarat ca: „Oamenii au dat bani, unii 4 milioane, altii 3. Conducta e aici de multi ani, dar noi n-avem gaz si banii si-au pierdut valoarea. Comitetul de aici a luat decizia sa dea banii la Copalnic Manastur. Pentru asta nu mai vor oamenii sa dea bani. O zis atunci ca ni i-or da inapoi, da’ nu ni i-o mai dat in veci. Manasturul are gaz de cinci ani. Aici n-are nimeni. S-au strans cateva sute de milioane de care n-am avut nicio hazna”. Farcas neaga vehement scenariile de acest gen. „Nu exista o asemenea intelegere. Doar pentru centrala am suportat impreuna, toate localitatile, contributia fiind raportata la numarul de locuitori”. Daca la Vad oamenii au platit, dar niciunul n-are gaz, in alte sate, oamenii au platit, dar au gaz altii. La Fauresti, de exemplu, conducta nu a fost finalizata „pe capetele satului”, asa ca unii, desi au platit, au ramas pe dinafara. La Rusor, conducta a fost realizata doar in proportie de 30%, iar de investitia pentru care a contribuit intreaga comunitate beneficiaza acum o singura persoana. Iar la Berinta, investitia de miliarde deserveste doar 10 familii. Acum, unii dintre cei care au platit ar vrea ca lucrarile sa se continue. Numai ca, de aici lucrurile devin si mai incalcite. In prezent, un racord la gaz costa zeci de milioane de lei vechi, bani pe care un pensionar nu-i poate aduna intr-un an intreg. Daca mai punem la socoteala si pretul gazului, aflat in continua crestere, avem tabloul complet al cauzelor care scad drastic numarul celor interesati de alimentarea cu gaz. De fapt, si cei care vor, nu sunt siguri ca vor sa se incalzeasca cu gaz, ci doar sa-l foloseasca la aragaz. Cum nici mari investitori nu sunt in zona, nu e sigur ca dupa o eventuala finalizare a conductei va veni o firma care sa concesioneze reteaua si sa furnizeze efectiv gazul. Motivul e simplu: nefiind consumatori mari, n-ar fi rentabil. Farcas spera insa ca investitia va continua: „Am facut un calcul si niste masuratori si vrem sa cerem subventie europeana pentru finalizarea retelei”. Primarul comunei Copalnic Manastur, Stefan Mihalca, e destul de sceptic. „Noi am vrea sa se continue investitia, dar pentru alimentare cu gaz nu se da niciun punct pe grila programelor europene, asa ca nu stiu cum obtinem finantare. Nu-i abandonat proiectul, ca-s vreo patru-cinci miliarde ingropate. Iar acum oamenii folosesc gaz numai la aragaz. Multi renunta la alimentarea cu gaz din cauza pretului. Si nu stiu daca ar veni cineva sa concesioneze reteaua, ca-s numai consumatori mici. Si in satele astea nu stiu ce sanse sunt sa vina mari investitori”. Pana una-alta, satenii se aprovizioneaza cu lemne pentru iarna si uneori ofteaza resemnati privind conducta pe care pare sa scrie „aici sunt banii dumneavoastra”. Si, din cand in cand, mai intreaba fara vlaga: „mai e vreo sansa sa bage gazu?” Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro