Povestea trofeului GAZETA

Sfarsitul de an, moment al analizelor de tot felul, ne-a facut sa aruncam o privire retrospectiva asupra activitatii unor politicieni, conducatori de institutii, manageri sau artisti. In urma unor indelungi deliberari, juriul GAZETEI a hotarat sa acorde mai multe premii celor care s-au facut remarcati intr-un fel sau altul. A trecut primul an, in care ne-am simtit ca un fel de „copil teribil al presei maramuresene”. Dupa o vreme, prietenii ne opreau pe strada si ne intrebau: „Cat mai tine spotul ala cu copilul...?” Era primul semnal ca GAZETA a crescut... Dupa al doilea an, GAZETA a primit semnalul ca este unul dintre cele mai apreciate hebdomadare din Romania. Faptul ca la aceasta concluzie au ajuns agentii, comitete si comitii ne-a facut sa fim mandri de munca pe care am prestat-o si de rezultatele ei. Motiv suficient pentru a nu mai astepta premii, ci a gandi o strategie prin care NOI sa le dam. Am gandit acest premiu pornind de la premisa ca un premiu acordat de GAZETA de Maramures nu poate decat sa-l onoreze pe cel premiat. Si fiindca este pentru prima oara cand un astfel de premiu se decerneaza (un prieten imi spunea ca nici macar Prefectura Maramures sau Primaria Baia Mare n-a reusit performanta asta), ne-am propus sa-i premiem pe cei cu adevarat meritorii in domeniile de activitate pe care le-am enuntat. Ar fi obositoare povestea realizarii acestui trofeu. Pe cine ar putea sa intereseze cate energii s-au consumat pentru ca Traian Moldovan sa realizeze modelul dupa care au fost turnate premiile GAZETEI; cat bronz s-a transformat in metal lichid pentru ca sa dea forma premiului (aici ar trebui sa vorbim de echipa condusa de Vasile Fitigau, niste alchimisti ai lumii contemporane) si cat de mult au trudit toti oamenii GAZETEI ca totul sa iasa, finalmente, bine? Mai important decat orice ramane faptul ca acest premiu, pe care vrem sa-l permanentizam, ni-l dorim ca o recunoastere a unor performante de exceptie. Anul viitor, aceeasi femeie aplecata (vor zice unii), contorsionata (vor zice altii) va constitui premiul cu care GAZETA ii va onora pe cei care vor aduce servicii remarcabile in serviciul comunitatii. In aceeasi ordine de idei, cine va avea in vitrina cu trofee un premiu al GAZETEI, peste ani de zile, credem noi ca va fi un „important”. Mustind de sange/lanciile din bronz ale cavalerilor/zambeau... „De ce premii? Pentru ca, dupa 3 ani, noi, cei care credem in dictatura valorilor, ne-am saturat de democratia mediocritatii. Si pentru ca rafinamentul e un stindard greu, spun doar ca vrem sa fim pur si simplu normali si onesti intr-o lume paralizat-nebuna. Dupa 3 ani de atitudine si rafinament ne-am castigat onoarea de a da premii, cetateni cu drepturi depline ai unei tari numite presa adevarata.” - Dan Parcalab, director general al GAZETEI de Maramures. Ioan BOTIS