Povestea teatrului contemporan, regizata de Eugen Fat

V-ati fi imaginat vreodata o asociere intre un francez de rang nobil, spilcuit si obisnuit cu petrecerile mondene si un melancolic rus, venit din stepele ninse, asa incat scrierile lor sa pogoare intr-un magic creuzet al implinirii, nascand o falie magica din timpul terestru, prilejuind un spectacol iesit din canoane?!... Ei bine, acest lucru s-a petrecut gratie inspiratiei si harului artistic de care are parte un tanar regizor plecat din Baia Mare sa-si implineasca destinul. Duminica trecuta, in sala Teatrului de Nord din Satu Mare, a avut loc avanpremiera spectacolului Barbierul din Sevilla feat. Cehov. (Episodul 1:Intalnirea / A. Talalkozas), scenariul si regia apartinandu-i regizorului baimarean Eugen Fat. Conceputa ca un melanj modern intre textele lui Beaumarchais si Cehov, comedie vs. tragedie, ras contra lacrima, suras schitat sau reflexie profunda, toate s-au succedat de-a lungul a mai bine de doua ore de frenezie si explozie de spirit... Regizorul a realizat o multime de „linkuri” subtile intre registrul comic si cel dramatic, intre latura epica si cea lirica a textului adaptat, care vin ca o avalansa asupra spectatorului neavizat. Cheile de percepere ale piesei sunt multiple, de la comicul de situatie si cel de limbaj trecandu-se intr-o fascinanta lume a simbolurilor ocultate, impregnata de misterele rostirii antice. O masina a timpului, cu incursiuni dese in trecut si reintoarceri in prezent, cu platouri de filmare improvizate ad-hoc, cu modele de interviuri parodiate la greu; bufoni, conti, exploratori selenari, scene „astrale” de Star Wars, asezonate cu replici rostite, pe alocuri intr-un neaos accent unguresc, toate insotite, din vreme in vreme, de urletul lugubru al unui caine - moment in care comedia cadea in tragic, iar personajul venea in fata publicului pentru a rosti un monolog plin de intelesuri.... Personajele sunt arhetipuri universale, imbracate in hainele unor obscuri diletanti, cabotini, „doctori fara arginti”, femei frivole; o intruziune a orientului incarcat de spiritualitate in amortirea unui occident rigid, blazat , incremenit in uitare, dar atat de dornic de renastere... o parabola a timpurilor pe care le traim. Tanara trupa de actori a excelat, performand un teatru care imbina elemente din commedia dell’arte, modernism, avangarda si show contemporan. Decorul, simplu (dar extrem de sugestiv), cu o pasarela in „L” - care intra in public ca un podium de la festivalurile kitsch autohtone de odinioara - servea drept rampa de acces actorilor care patrundeau in sala printre spectatori, impartind flori, cantand muzici ale timpurilor noastre, sugerand alteritatea fiintei umane, fragilitatea si descompunerea sufletului omenesc. E, de fapt, o apologie a Teatrului, al carui prim episod a fost descris magistral prin jocul actorilor, „struniti” de departe de maestrul lor (care se afla la sute de kilometri distanta), un joc ce a „curs” de la inceput pana la final fara sincope, un spectacol gandit de un regizor cu resurse inepuizabile, cu o fantezie debordanta. Candoare si tristete, exuberanta si inocenta, muzica ce se potriveste perfect... Magie, ca in vechile amfiteatre antice, in care teatrul tinea locul umbrei prelinse pe podeaua de dinapoia scenei.... In spatele aparentei comedii, ceea ce strabate ca un fir calauzitor intreg spectacolul este drama artistului, ea ravasind fiinta fiecarui actor pana la sfasiere. Jocul alert, scenele rupte, repetate, reinterpretate, recompuse, dadeau impresia, pentru amatorii teatrului clasic, de dezordine si nebuloasa. Prima parte a spectacolului - „intalnirea” este traita si jucata in multiple feluri. Disiparea aparenta si aspectul de comedie este doar pentru a pastra invaluit in mister nucleul si esenta profunda a mesajului despre trairea tragica si franta (in acelasi trup) a omului actor cu omul cotidian. Profunzimea ideilor, prezentate regizoral intr-un mod original, creativ si - cel mai important - „sincer”, reveleaza in persoana lui Eugen Fat, imaginea artistului imbolnavit total de teatru. Finalul mentine linia nonconformista a spectacolului, prezentandu-ne pe un ecran scene din spatele cortinei: din timpul repetitiilor, din cabinele actorilor, de la machiaj. In acest timp, actorii, aparand ca niste umbre in spatele unui panou luminat, se schimba de costumele de scena, isi leapada mastile, pasind rand pe rand inspre canonada aplauzelor sustinute ...o proiectie a zbaterii creatoare din culise catre hazardul infinitului din fiecare... Asadar, luati aminte, iubitori de teatru din Rivulus Dominarum, despre Eugen Fat veti auzi cu siguranta mult mai mult de acum incolo!... Chemati-l sa intre in Cetate cat mai e vreme... Adrian POP