Povestea negocierii pozelor din proprietatea GAZETEI Arhiva lui Dolha

In acea dimineata frumoasa de august ce mirosea a galben, consilierul local PSD Dolha se trezi multumit. Spre deosebire de el, domnul Dolha (numit in continuare „domnul”) prefera sa mai doarma, asa cum o va face pana la sfarsitul acestor randuri, de fapt, pana la sfarsitul vietii. Era multumit pentru ca avea vreme sa-si puna ordine in ganduri. Profitand de faptul ca domnul dormea, Dolha se apuca sa se analizeze, facand ce iubea mai mult, textual: „un studiu empiric bazat pe calcule exacte”. Este un om de onoare? Desigur, si-a raspuns, nu mintise niciodata, nu jurase stramb, nu participase ocult la nici un targ murdar. Reputatia este nepatata? Mai incape vorba!, doar intregul oras stia ca este bun si drept, un stalp al comunitatii, ca nu se gandeste decat la cetateni, niciodata la el. In plus, toti colegii de partid simteau liderul, stiau ca e un om de cuvant. Se poate considera un om credincios?, se intreba. Bineinteles, doar nu facuse rau nimanui, niciodata, si nici macar nu avusese vreo actiune nedreapta impotriva cuiva. Putea sta drept in fata lui Dumnezeu, nimeni nu fusese tarat pe nedrept pe baza vreunei declaratii mincinoase de-ale sale. Multumit, se spala pe dinti. Iesi fluierand usurel, sa nu-l trezeasca pe domnul si pleca spre oras. Era poate amiaza cand se intalni cu fotograful GAZETEI de Maramures, Silviu Ghetie. Intrucat se spalase pe dinti, ii era lene sa vorbeasca, asa ca facu, scurt, un semn cu degetul aratator, de „vin’ incoace”. As fi tentat sa spun ca era obisnuit cu gestul. Doar asa il solicita Geoana sa-i lustruiasca pantofii sau sa puna bani la nunta, sau, mai nou, domnita ce gravita in jurul liderului PSD, tovarasa de nadejde in toate. Mai era si gestul fostului sef al SRI, care-l chema sa-i spuna ca e uluit de cat e de inteligent si sa-l sfatuiasca sa joace la toate capetele posibile, deh, meteahna de senior SRI. Discutia cu Silviu a fost scurta. Nu voi lungi acest text tampit ce se dorea glumet, intrucat imi vine sa vomez, si nu de la caldura sau amintirea unui neon ce nu se stingea niciodata la 2 metri sub pamant. Lui Silviu i s-a propus direct, pe fata, sa vanda toate pozele cu Dolha pe care le are la GAZETA, raspunsul fiind firesc: sunt proprietatea ziarului. M-am gandit ca poate are nevoie de ele, asa incat voi publica o parte. Plus, bonus, un poster, pe pagina 31. Poti sa le iei fuguta si sa mai bagi o delatiune cu tovarasii tai, astia de va vad cu pumnul in piept ca vreti binele orasului, biete fapturi. In rest, sa fim sanatosi. Ca si pe ceilalti, te-am iertat demult, chiar nu mai conteaza ca faci mult rau. Si chiar daca o sa razi si nu-ti pasa acum, iti spun din nou: vei da sama pentru toate nedreptatile, in fata bunului Dumnezeu. Dan PARCALAB dan@gazetademaramures.ro