Povestea fascinantă a bătrânului Ilie Mureşan din Rus

Ilie Mureşan este unul dintre cei mai vârstnici dumbrăviceni. Originar din Rus, Ilie Mureşan are o poveste ca-n filme.

Ilie Mureşan din Rus a împlinit 90 de ani în vară, dar e lucid şi sprinten ca şi la 60 de ani. Povestea lui seamănă cu un scenariu de film. Provine dintr-o familie cu 5 copii, a fost în război şi de o viaţă e cântăreţ la biserica greco-catolică: „Am mers în Armata Gyor în Ungaria, acolo am fost militar. Am făcut perioada de instrucţie 6 luni, am fost servant la tun”.

Aici a avut multe încercări pe care astăzi le povesteşte cu zâmbetul pe buze:

„Mi-aduc aminte că într-o duminică au venit două elicoptere americane sau ruseşti, noi am săpat unde era tunul, am făcut camuflaj, au tras razant deasupra noastră. Ne-o ferit Dumnezeu. Era război, noi luptam în apărarea oraşului. Eram la o şcoală, erau nişte călugăriţe şi în fiecare duminică mergeau la biserică şi cântam în corul lor. Oraşul a fost bombardat de mai multe ori, dar nu în zona în care eram noi. Servantul era ochiul după avion şi când le ţineam în centru, aveam lunetă. Odată am doborât un avion rusesc. 50 de metri avea, cu paşi am măsurat. Dar am dus-o bine,   s-au purtat frumos cu noi ungurii. Le plăcea să ştii limba lor. Aveam nişte dicţionare pe acasă, român-german, român-maghiar şi am învăţat şi ruseşte pe acolo”.

Apoi a căzut prizonier la ruşi. Acolo a avut şi zile în care nu avea mâncare: „odată 8 zile nu ne-au dat mâncare, nu aveau pâine. 8 km mergeam după pâine. Eram flămânzi”, dar şi aici a simţit ocrotirea lui Dumnezeu. Fiind singurul care ştia rusa, a fost făcut şef de brigadă: „În primul lagăr am fost 13000 de oameni, dar nu era mare. Nimeni nu a ştiut de el, deasupra păşteau vacile, era săpat în pământ. Ne-au băgat în lagăr 117 cai, toţi i-am mâncat aceia. Era bună carnea, era dulce. Apoi ne-au dus în Rusia, într-un oraş numit Borovici. Tot era bombardat oraşul şi erau nişte fâşii de teren, lungi de 1 km şi late numai de 50. Şi se tot săpau. Mirosea a petrol, dacă îi dădeai un chibrit ardea. Duceam pământ ca un vaiog sub braţ şi făceam foc noaptea. Era foarte plăcut. Îl duceau cu maşinile la fabrici”. Acolo, o tânără gardian i-a spus că vine cu el în România după ce se termină războiul. S-a temut că nu va scăpa de ea, dar după un an a venit, tot printr-o întâmplare norocoasă, acasă. Într-o noapte, toţi prizonierii au fost chemaţi la baie, apoi au dat o scurtă declaraţie: de unde sunt, ce ştiu să facă, dacă sunt sănătoşi.

Tot controlul a durat până spre dimineaţă, atunci a fost chemat şi el. Doctoriţa, o rusoaică i-a spus că, pentru ajutorul dat cu traducerea şi celelalte îl trece bolnav şi va pleca acasă. Astfel că, după un an şi jumătate, s-a întors în Rus. Ceilalţi camarazi au mai rămas prin lagăre.

Din perioada prizonieratului şi-a amintit o altă poveste: nişte rusoaice i-au văzut crucea de la gât şi i-au cerut-o închinându-se. A primit în schimb un kg de unt.

Întors acasă, s-a căsătorit după un an cu Irina, o femeie văduvă pe care a iubit-o toată viaţa. Au fost împreună 60 de ani şi bătrânul Ilie vorbeşte despre soţia sa cu adânc respect şi dragoste: spune că n-a fost femeie mai harnică şi mai deşteaptă ca ea „de-acele femei nu se mai nasc”. Era curată, pricepută la orice muncă, şi la gătit şi la agricultură şi s-au înţeles perfect întreaga viaţă. Doamna Irina a murit acum 7 ani, pe când avea 96 de ani: „Mi-a fost dragă. De 7 ani sunt văduv. Vai bună femeie a fost şi lotră. De acele femei nu se mai nasc. Am fost împreună 60 de ani”.

Ilie Mureşan a moştenit dulgheria şi tâmplăria de la tatăl său, apoi s-a angajat la Flotaţia Centrală. Secretul longevităţii: liniştea, înţelegerea, dragostea din casă:

„Secretul unei vieţi e să fii împăcat cu tine şi relaţia cu soţia. Oriunde mergeam îi aduceam ceva. Eu i-am cumpărat câte o zade înainte, pantofi, aşa am ştiut cumpăra stofe la femei de nicio femeie nu m-o întrecut. Înţelegerea în casă tare puţini o au. Apoi eu n-am fumat, n-am băut, n-am furat, nu mi-am înşelat soţia”.

Tot de la 14 ani cântă la biserică. Mai mult, ştie să facă versuri pentru morţi. Dar peste toate, bătrânul Ilie e un exemplu de viaţă trăită frumos.