Povestea deputatului - erou de Maramures

Haituit de securitate, ucis de batranete, frig si chinuri, ingropat in staulul oilor si, apoi, dezgropat de securitate si aruncat sub pamant, ca un animal. In plina campanie electorala pentru alegerile parlamentare, GAZETA de Maramures va prezinta, in exclusivitate, povestea unuia dintre cei mai celebri deputati pe care i-a avut Maramuresul: Ioan Tibil. La 60 de ani de la inceputul mascaradei, nu se stie inca cu exactitate nici macar locul in care a fost inmormantat cel care a gandit unul dintre cele mai ample proiecte de infrastructura din Maramuresul interbelic, a participat la Marea Unire si a refuzat tradarea idealului de libertate. Inceput de noiembrie si de campanie electorala. La orele amiezii, ulita din Finteusu Mare e pustie. Singurele chipuri pe care le zaresti sunt cele ale candidatilor, lipite pe gardurile de lemn sau pe stalpi. Dintr-un radio vechi, o voce baritonala vorbeste grav despre votul uninominal si importanta istorica a zilei de 30 noiembrie. Primele alegeri post-revolutionare in care ne alegem reprezentantii in Parlament prin acest sistem de vot. Inainte ca vocea baritonala sa vorbeasca de proiectele candidatilor in domeniul infrastructurii, cotim pe un drum de tara, din care se desprinde, din dreptul unui pod de lemn, o alta ulita, batatorita. „E drumul lui Tibil”, explica, gesticuland, Morariu Nistor, de pe bancheta din fata a masinii. „Si unul dintre cele mai importante drumuri ale Maramuresului interbelic, vedeti, inca de atunci era actuala tema cu infrastructura”, glumeste batranelul. Pana sa termine explicatiile legate de drumul ce trebuia sa asigure legatura cu Somcuta Mare, oprim in fata unei case. Langa scari, zarim un zid ciudat, ce pare „lipid” de casa veche. „Aici era, pe vremuri, beci. Aici s-a ascuns, ani buni, Ioan Tibil, deputatul nostru din Posta. A fost deputat in Parlamentul Romaniei si prieten cu Petru Groza, participant la Marea Unire. Probabil, unul dintre ultimii deputati din Maramures ales prin vot uninominal”. Pe stradutele din satul Posta (comuna Remetea Chioarului), nu gasesti om care sa nu fi auzit de „doctorul Tibil” sau „deputatul Tibil”. Familia „Tibililor” era una instarita, dar „nu chiaburi”, cum precizeaza batranii. Erau oameni invatati, de omenie, „oameni mari”. Ioan Tibil a studiat dreptul si era doctor „nu in femei sau in plamani, ci in drept”, iar fratele sau, Augustin, avea o banca in Somcuta Mare. Dupa Marea Unire, Tibil a intrat in randurile liberalilor si, prin 1938, vorbea de la tribuna Parlamentului despre speranta ca „vin americanii” si despre flagelul comunist, care trebuia stopat. Nimeni nu stie cu exactitate cate mandate a castigat Tibil, dar satenii sunt convinsi ca e vorba de cel putin doua: „Un drum ca si drumul lui Tibil nu poate fi terminat intr-un mandat”, argumenteaza Morariu Nistor, batranul care ne insoteste. Datorita prieteniei cu Petru Groza, se spune ca Tibil ar fi fost solicitat sa ramana la putere si dupa interzicerea partidelor. Unii spun, chiar, ca ar fi plecat la una din fabricile patriei, aflate sub obladuirea tovarasului Groza. Numai ca s-a intors dupa nici o luna acasa, convins ca nu poate fi niciodata compatibil cu sistemul comunist. Asa a inceput teroarea, care a tinut vreme de noua ani. Tibil a plecat, intr-o zi, spre padure si, de atunci, satenii nu l-au mai vazut. Au auzit doar ca s-ar ascunde ba intre lazile de mere ale nepotului sau, Valer Tibil, fost primar, ba la niste prieteni in Hideaga, ba prin Finteusu Mare. Toma Jurju, un batranel de 86 de ani care locuieste in apropiere de casa in care s-a ascuns, pe vremuri, Tibil, povesteste ca: „am vrut sa cumpar niste fructe de la Valer, nepotul lui. Da’ n-o vrut sa-mi deie merele, numa’ sa le vad si, apoi, sa-i spun cat ii dau pe ele. Sotia era dusa pe camp, la panusi, si m-am dus sa le vad. M-am uitat in sura, nu erau. M-am uitat pa livada, nu erau. M-am gandit c-or fi in beci. Ma duc la pivnita si nu apuc sa cobor, ca aud un sforait. Am gandit ca-i ceva sobolan acolo, da’ era Tibil. Cand o venit nevasta, i-am spus ce-am patat, da’ am vazut ca ea intoarce capu’ incolo si nu zace nimic. Ea o stiut, da’ n-o putut recunoaste, ca era mare pericol”. Jurju spune ca, printr-o alta intamplare, s-a auzit ca Tibil s-ar ascunde in casa nepotului sau. Era nunta nepoatei lui Tibil si deputatul statea ascuns in fan. Cativa nuntasi ar fi vazut ca, pe inserate, cineva duce o farfurie de mancare in sinalau, dar n-au banuit nimic. Numai ca unul dintre nuntasi, Vasalica Broichii, putin ametit de bautura, s-a dus la culcare in fan si s-a asezat tocmai pe picioarele lui Tibil si pe farfuria cu mancare. Degraba, Tibil a fost dus in podul surii, iar batranii spun ca s-a miscat o caramida din acoperis, pentru ca deputatul liberal sa vada nunta nepoatei. Nistor spune ca batranul nu iesea niciodata ziua si isi schimba tot timpul ascunzatoarea. N-a fost prins viu de securitate, pentru ca avea un prieten, sef de post, la Satulung, care-i dadea de veste cand se punea la cale vreun control. La cateva case distanta de vechea ascunzatoare, locuieste Aurelia Tibil, nepoata deputatului. Nistor deschide portita de fier si ne pofteste inauntru, explicand: „dupa gospodarie, va puteti da seama ca nu erau oricine in sat”. In prag, ne intampina o batranica ce spune, zambind, ca are 74 de ani si si-a cunoscut bine bunicul: „O fost om de baza in parlament. O fost doctor. N-o facut niciun rau la nime’ si nici n-o uneltit impotriva regimului, numai atata ca era liberal”, povesteste batrana. Aurelia Nistor spune ca deputatul a stat ascuns ani buni in beci, „mascat” de lazile de cartofi si mere: „luam cate o lada si, pe acolo, ii dadeam de mancare. Venea securitatea si mai intreba de el, dar noi tat ziceam ca nu stim nimic. Pe el, n-o avut cine sa-l ingrijeasca. N-o fost casatorit niciodata. Ase ca l-o ingrijit surorile. Si noi. Dar in ultima vreme, prin 1956, s-o imbolnavit rau. Era si batran, avea vreo 70 de ani si o paralizat. Un an si jumatate o stat in beci, paralizat”. Apoi, prin toamna anului 1957, batranul s-a prapadit. Rudele i-au trimis vorba lui Augustin Cardos, o ruda din Finteus, sa vina de urgenta, sa-l inmormanteze. Gusti si-a trimis nevasta la parinti, in vizita, a dat fuga la cooperativa, sa cumpere niste panza si a fugit spre Posta. L-au pus pe Tibil intr-un „ladoi”, au batut cuie de lemn, sa nu faca zgomot si au sapat o groapa langa staulul oilor. Au turnat pamant incet, dintr-o cosarca, sa nu trezeasca vecinii si au fugit rapid pe la casele lor. Sotia lui Augustin Cardos, Maria, a aflat abia dupa „inmormantare” de moartea lui Tibil. Spune ca, luni bune, se speriau pana si de o musca. De fapt, sotul ei a avut cel mai mult de suferit din cauza culorii politice a lui Tibil. In fiecare duminica, atunci cand ceilalti sateni se pregateau de biserica sau rugaciune, el trebuia sa mearga pe calea ferata, spre Somcuta. La ora 10, avea intalnire cu securistii si trebuia sa dea „raportul” in cazul Tibil. A fost batut, hartuit, umilit, iar casa lui a ajuns, din „fruncea” Finteusului, bataia de joc a comunistilor: „il bateau de-l rupeau. Gusti, pana o murit, o avut frica de tat ce insemna politie si consiliu popular. Nici la primarie nu mergea niciodata singur. Noua ani l-o tat hartuit. Casa asta ce-o vezi aci o fost cea mai batjocorita in sat. N-o fost nicari loc sa faca primarie si o facut comitet provizoriu aici. Aici o fost primaria. Veneau oamenii ca la primarie, aici. Tot ce-o fost acte legate de casa asta s-o distrus. Si tin minte ca faceau orice, sa ne batjocoreasca. Soacra mea o facut placinta odata si o venit securistii si-o scuipat pa placinta. Veneau tat la doua saptamani, sa-l caute pe Tibil. Intrebau: unde-i hotul? O implantat si sabii in sacii de grau si-n fan, ca o gandit ca-i acolo. Barbatu-meu se temea de cate ori auzea masina in sat. Cand se odihnea dupa amiaza, ma punea sa ma duc in ograda, sa ma uit din mar, daca nu vine ceva masina in sat. Pa atunci, nu umblau masini si, de vinea una, erau securistii. Zicea: daca auzi masina, trezeste-ma, sa fug. Sa temea ca a fi arestat. Noi ase asteptam, cum asteapta porcu, cutatu”. Intr-o zi de toamna, cam la un an de la inmormantare, pe cand se intorceau de la camp, sotii Cardos au auzit ca-i cauta securistii. Unul dintre cei care au participat la „inmormantarea” lui Tibil a „turnat” totul la securitate. Batrana isi aminteste ca: „in dreptul unui avocat, o zis hai, Marie, stai inaintea boilor, ca ma bag pana la domnu’ ieste”. Avocatul i-a spus ca, in Constitutie, nu scrie ca e interzis sa ingropi oameni politici, asa ca, prin lege, nu i se poate intampla nimic. Singurele variante erau: „ori sa-l puste, ori sa scape”. In curte, ii asteptau securistii: „O intrebat daca el l-o ingropat pe Tibil si o zis ca da. Si l-o mai si impins, sa pice”. Se zice ca, initial, rudele n-au vrut sa recunoasca faptul ca stiu unde a fost ingropat Tibil, dar securistii le-au indicat exact locul si i-au pus sa sape. In acelasi mod, au fost chemati de urgenta si nepotii care l-au ascuns. Aurelia Tibil povesteste ca a crezut ca va ajunge la puscarie: „eram pa camp si ne-o chemat mama, sa vinim acasa. Am gandit ca ne duce pa tati. Io nu m-am apropiat de sicriu, numa’ l-am vazut tat albu. Apoi, ne-o chemat in casa, sa dam declaratii. Am scris si io, da’ declaratia mea o rupt-o pa loc”. Norocul rudelor a fost ca unul dintre militieni cunostea familia si i-a sfatuit sa dea cu totii vina pe sora lui Tibil, Veronica, care avea vreo 80 de ani. Au dat toti cu subsemnatul, ca numai batrana stia despre inmormantare si au scapat. Securitatea a dat ordin sa se sape o groapa si Tibil sa fie ingropat in cimitir, rapid, fara „mizilicuri” gen: cruce sau slujba de inmormantare. Aurelia Tibil povesteste ca: „tata s-o dus sa-i sape groapa si mama l-o dus cu caru’ la groapa. L-o bagat acolo, fara cruce, fara popa”. Astazi, nici macar familia nu mai stie unde e inmormantat cu exactitate Tibil, desi, de cateva zile, in curtea bisericii-monument istoric sta o cruce pe care scrie „Tibil Ioan”. De fapt, familia a schimbat crucea lui Valer Tibil si, pentru ca „nu-i bine sa aduci acasa cruci ori sa le arzi”, i-a pus o cruce deputatului. Desi a fost unul dintre cei mai apreciati deputati maramureseni din toate timpurile, Tibil n-are nici macar o troita sau un monument care sa-i poarte numele si, multa vreme, n-a avut nici cruce. Coboram treptele care duc spre bisericuta si ne intoarcem pe ulita prafuita, la fel de pustie. Singurele chipuri pe care le zaresti sunt tot cele ale candidatilor, lipite pe gardurile de lemn sau pe stalpi. Dintr-un radio vechi, aceeasi voce baritonala continua sa vorbeasca grav despre votul uninominal si despre importanta istorica a zilei de 30 noiembrie. Primele alegeri post-revolutionare in care ne hotaram reprezentantii in Parlament prin acest sistem de vot. In urma, in spatele unei porti de lemn, sub o cruce veche si „reciclata”, sta undeva, inmormantat, fara slujba, probabil ultimul deputat ales prin vot uninominal din Maramures. „Sa vina americanii” „Ziua n-o iesit, numa’ noaptea, mai mergea cateodata seara. Securitatea il tot cauta, unde-i Tibil, unde-i Tibil? Da’ el lucra cu seful de post din Satulung si, cand venea vorba ca se face verificare, el venea si-i spunea. Mergea la ceva familie din Hideaga, daca nu, mergea la altii. Si nu l-au prins niciodata. De fapt, el n-o facut niciun rau, numa’ atata ca o fost liberal si n-o fost de acord cu regimul. El tat cu asta o fost, sa vina americanii!”, spune Morariu Nistor. Buletinul de inscriere al lui Tibil Familia deputatului mai pastreaza o copie a unui buletin de inscriere la Biroul Populatie, care contine datele lui Ioan Tibil. Potrivit documentului, deputatul s-a nascut in 14 octombrie 1883, in Posta, dar locuia in Baia Mare, judetul Satu Mare. La 63 de ani, cand i s-a intocmit buletinul de inscriere, avea urmatoarele semnalmente: „statura – inalta, parul – castaniu, fruntea – potrivita, ochii – caprui, sprancenele – caruntii”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro