Povestea „Ingerului Mortii”

* La 7 februarie 1979, Josef Mengele (care purta atunci numele de Wolfgang Gerhard), celebrul medic al lagarului de concentrare de la Auschwitz, a murit inecat in valurile marii din apropierea statiunii balneare braziliene Bertioga. Trecea astfel in nefiinta cel mai cautat om de pe planeta la acea vreme. Josef Mengele s-a nascut la 16 martie 1911, la Gunzburg, in Bavaria, fiind cel mai mic dintre cei doi baieti ai familiei Karl Mengele si Walburga Hupfauer, o familie catolica si nationalista. Ambii parinti erau cunoscuti ca avand o fire aspra. In ciuda lipsei de afectiune familiala, micul Josef, poreclit „Beppo” de anturajul sau, era un copil inteligent si vesel. Desi nu s-a situat niciodata printre premiantii clasei, era recunoscut ca un elev ambitios si stralucitor in anumite momente. In adolescenta a devenit un tanar frumos, cu o educatie rafinata, foarte sociabil, sigur pe sine, un orator cu priza la public. Nu i-au lipsit niciodata prietenii si nici, mai ales, prietenele. In aceasta perioada a intrat in conflict cu tatal sau, neacceptand ideea de a lucra in uzina familiei. Josef Mengele isi dorea la vremea respectiva sa faca o cariera stralucita in domeniul antropologiei. In octombrie 1930, Josef Mengele a parasit Gunzburg pentru a se inscrie la cursurile facultatilor de medicina si filozofie ale Universitatii din München, orasul cunoscut ca fiind si centrul miscarii national-socialiste din Germania. Aderarea sa la miscarea national-socialista s-a facut din convingere, pentru ca ura comunismul, dar si din interes, convins fiind ca nazistii ii puteau sprijini evolutia in cariera pe care si-o dorea stralucita. In martie 1931 a fost primit in organizatia Castilor de Otel, iar in ianuarie 1934 a devenit membru al S.S., in momentul in care celebrele batalioane de asalt au asimilat Castile de Otel. In anii de studiu din München si-a descoperit o adevarata pasiune pentru eugenism, ocupandu-se de cauzele genetice ale imperfectiunilor si diformitatilor umane, vizand o perfectionare a „rasei superioare germane”. Dupa ce si-a luat examenul de Stat in medicina, in 1936, a fost medic timp de sase luni in cadrul spitalului din Leipzig. La 1 ianuarie 1937 a fost numit asistent la Institutul national-socialist de cercetare pentru puritatea rasei la Universitatea din Frankfurt, unde a lucrat sub indrumarea profesorului Otmar Freiherr von Verschmer, un sustinator fervent al tezei superioritatii rasei germane. In 1937 a cerut si a fost primit in cadrul partidului nazist, un an mai tarziu devenind membru al S.S. In acelasi an a obtinut titlul de doctor in medicina. Dupa inceperea celui de-al doilea razboi mondial, a cerut sa fie trimis pe front. A fost acceptat ca membru de rezerva al corpului medical intr-o formatiune Waffen S.S. Trimis mai intai in Franta, a fost mutat in Polonia, la serviciul genealogic al Biroului superior al rasei si al populatiei. Pentru curajul dovedit in luptele din Ucraina, in 1941, a fost decorat cu Crucea de Fier. In timpul razboiului din Rusia a primit noi decoratii, dar ranile capatate in timpul luptelor l-au facut inapt pentru front. Intors in Germania a fost avansat la gradul de capitan si detasat la Cartierul General al Biroului superior al rasei si al populatiei la Berlin. In 1943, capitanul Josef Mengele s-a oferit voluntar pentru a servi intr-un lagar de concentrare. A fost repartizat la Auschwitz-Birkenau, in Polonia, unde a ajuns la 24 mai. In scurt timp, Mengele s-a facut temut si respectat in lagar. Prima sa masura a fost sa lichideze lagarul tiganilor, in cadrul caruia izbucnise o epidemie de tifos. Drept recompensa, a fost numit medic sef al lagarului, in 1944. Supravietuitorii de la Auschwitz l-au descris in acelasi fel: silueta supla, barbat tanar si chipes, dichisit si drept ca lumanarea. Dupa unii, Mengele ar fi pretins ca este un descendent al printului Rudolf de Austria. S-a spus ca porecla de „Ingerul Mortii” i-a fost data din cauza cinismului, cruzimii si sadismului sau. Supranumele de „Inger al Mortii” i se potriveste lui Mengele, insa nu are nici macar sansa de a se bucura de o porecla originala, pentru ca tuturor sefilor de la Auschwitz-Birkenau li se spunea la fel: „Ingerii Mortii”. Mengele a fost mereu prezent pe rampa de acces in lagar, la sosirea convoaielor de deportati. Acolo coordona procesul de selectie a noilor sositi. Cei capabili de munca erau trimisi in baraci, in vreme ce copiii, batranii, femeile gravide, cei considerati „inapti”, erau trimisi direct la camera de gazare. Unii erau impuscati, altii erau ucisi cu injectii cu fenol, petrol, Evipal, cloroform sau cu aer in cavitatea toracica. Munca sa „stiintifica” a fost finantata de o subventie obtinuta de la Consiliul de cercetare german. Obiectivele erau acelea de a descoperi secretele genetice ale geniului si de a stabili metodele prin care puteau fi eradicate genele slabe, in scopul de a crea o rasa germanica cu adevarat superioara. Garzile care il asistau pe Mengele cautau pe rampa de sosire gemeni, pitici si persoane suferind de malformatii sau anomalii fizice. Acestia erau trimisi in baraci separate si se bucurau de un tratament special. Mengele s-a concentrat in special pe experimentele cu gemeni, porecliti in lagar „copiii lui Mengele”. Doctorul Mengele dispunea de servicii anume puse la dispozitia sa, pentru a-si putea efectua cercetarile asupra gemenilor: masuratori ale corpului, oaselor, inregistrarea minutioasa a caracteristicilor craniului, fetei – nasului, gurii, lobilor urechilor, ochilor –, apoi ale parului, ale membrelor superioare si inferioare. Mengele socotea ca la Auschwitz se lucra ca intr-un veritabil institut academic, numai pe criterii stiintifice: pentru fiecare cuplu de gemeni se intocmeau dosare speciale, continand datele biografice ale copiilor, anamneza, plansele comparative si fotografiile facute, rezultatele examenelor si tuturor analizelor, cateodata si cauza decesului (niciodata cea reala), dupa care urma autopsia paralela. Timp de 21 de luni cat a stat la Auschwitz, lui Mengele i-au servit drept cobai aproximativ 1.500 de gemeni, dintre care au supravietuit mai putin de 200. Experimentele „doctorului mortii” intrec orice cruzime si imaginatie; lista acestora se regaseste in numeroasele carti despre Mengele si genocidul de la Auschwitz. Mengele a plecat de la Auschwitz-Birkenau in noaptea de 17 spre 18 ianuarie 1945, in momentul in care lagarul a inceput sa fie evacuat. Mengele a plecat la lagarul de la Gross-Rosen, pe care l-a parasit inaintea eliberarii acestuia de catre rusi, la 11 februarie 1945. Dupa o scurta trecere prin lagarul de la Mathausen, Mengele s-a ascuns la unul dintre prietenii sai, in Frankfurt. Dupa terminarea razboiului, a lucrat ca muncitor agricol, incepand cu 30 octombrie 1945, la o ferma din apropiere de Rosenheim, unde a ramas trei ani. Cel mai cautat om din lume n-a apelat la serviciile chirurgiei plastice, multumindu-se sa se foloseasca de cea mai simpla solutie: schimbarea necontenita a identitatii. Printre numele pe care le-a purtat se numara si urmatoarele: Helmut Gregor-Gregory, Fausto Rindon, José Aspiazi, Ernst Sebastian Alvez, Frederic Edler von Breitenbach, Walter Hasek, Heinz Stobert, Karl Geusze, Fritz Fisher, Lars Baastroem. In momentul in care autoritatile aliate au devenit foarte interesate de fostul medic sef al lagarului de la Aushwitz, Mengele a parasit Germania. Trecand in Italia, Mengele s-a imbarcat la Genova pe un pachebot de curse lungi, in directia Argentina. In America de Sud, Josef Mengele a cunoscut si alti nazisti refugiati si si-a schimbat foarte des domiciliul, in mai multe tari (Argentina, Paraguay, Uruguay si Brazilia. Cu toate aceste masuri de precautie ale fostului medic nazist, vest-germanii, prin Curtea regionala de justitie din Frankfurt - pe - Main, a emis un mandat de arestare pe numele lui (e drept ca abia pe 5 iulie 1959). Tot atunci, guvernul vest-german a instituit un premiu de 50.000 de marci pentru prinderea lui Mengele. La 7 februarie 1979, Josef Mengele (care purta atunci numele de Wolfgang Gerhard), celebrul medic al lagarului de concentrare de la Auschwitz, a murit inecat in valurile marii din apropierea statiunii balneare braziliene Bertioga. A fost ingropat in mormantul nr. 321 din cimitirul din Embu, la 30 km de Sao Paolo. Un tortionar greu de incadrat Mengele si-a indeplinit, mai mult decat constiincios, indatoririle de serviciu, continuandu-si studiile asupra gemenilor, piticilor, schilozilor, fara a tine seama – nici atunci cand zilele celui de-al treilea Reich erau numarate – de nimic altceva decat de obiectivele pe care si le-a propus initial. „Agresivitatea lui e de o factura speciala, nedeterminata patologic, dar fundamentata de o predispozitie si pe o ideologie care proslavesc agresivitatea, nefiind vorba de un dezechilibru psihic, ci, dimpotriva, de o intensa concentrare in directia atingerii unui scop asumat. Doctorul Mengele e greu de incadrat in portretul-tip al tortionarului nazist, iar cruzimea lui decantata developeaza un ins seducator, visand un destin pe care nu-i capabil sa-l dobandeasca exclusiv prin munca, de unde, probabil, provine si apriga sa dorinta de a iesi, pe oricare cale, din serie; slujeste moartea in fel si chip, fata de care are o atitudine aproape mistica, de om fascinat, industria groazei de la Auschwitz-Birkenau nu-l sperie, simtindu-se ostasul unei armate care nu respecta decat un principiu: cel mai puternic castiga, cel mai puternic omoara! Legea fortei! Triumful celor care vor sa dezagrege tot ceea ce omenirea a acumulat incetul cu incetul.” – Mihai Stoian (Ingerul Mortii). Certificarea identitatii medicului mortii In februarie 1985, ca urmare a retransmiterii de catre televiziuni din intreaga lume a procesului simbolic al doctorului Mengele in auditoriumul de la Yad Vashem, muzeul de la Ierusalim, dedicat memoriei victimelor evreiesti ale nazismului, comunitatea internationala s-a interesat din nou de el. In acelasi an, politia braziliana a localizat la Embu mormantul lui Mengele. La deshumare s-au recuperat doar 7 oase intregi, alte 201 oase aflandu-se intr-o stare avansata de descompunere. Alaturi de oase s-au mai gasit 6 dinti, cateva smocuri de par si resturi putrezite de haine. Mustata doctorului Mengele disparuse complet. Expertizele medico-legale au atestat ca era vorba de resturile lui Josef Mengele. In 1992, testele ADN realizate cu acordul fiului „Ingerului Mortii”, Rolf Mengele, au certificat definitiv identitatea medicului mortii de la Auschwitz. Ioan BOTIS