Poveste din lumea „păstorilor de reni” norvegieni

Li se spune „laponi” şi îi asociem cu zăpezile veşnice, corturile şi turmele de reni. Dar etnicii sami sunt o civilizaţie aparte, care şi-a păstrat cultura tradiţională, dar azi au snowmobile, facebook, locuinţe moderne şi Parlament. Fotoreporterul GAZETEI de Maramureş, Silviu Gheţie, a făcut o vizită pe „tărâmul păstorilor de reni” chiar de ziua lor naţională: 6 februarie.

Conform definiţiei date de Convenţiile Sami din Suedia, Finlanda şi Norvegia, un sami este cineva care are cel puţin un bunic vorbitor nativ de limba sami şi în acelaşi timp este recunoscut de comunitate ca membru. Majoritatea covârşitoare a populaţiei sami locuieşte în Laponia – o regiune culturală transfrontalieră ce cuprinde părţi din nordul îndepărtat al Norvegiei, Suediei, Finlandei şi peninsula Kola din Rusia.

Sami sunt oficial recunoscuţi ca populaţie indigenă conform Convenţiilor Naţiunilor Unite şi majoritatea privilegiilor pe care le au se datorează utilizării acelui pământ „since time immemorial“.

Ei sunt singurul popor european care are acest statut. Şi, mai mult, sunt oamenii care trăiesc în cele mai nordice puncte din Europa.

Fotoreporterul GAZETEI, Silviu Gheţie, a pătruns în universul sami, chiar de ziua naţională a acestor „păstori de reni” moderni şi le-a descifrat cultura, obiceiurile şi ciudăţeniile. Cei mai mulţi sami trăiesc din pescuit, blănuri şi din creşterea renilor. Azi însă doar 10% dintre ei sunt în strânsă legătură cu turmele de reni şi aproximativ 2.800 dintre ei sunt implicaţi în asta ca ocupaţie permanentă. Interesant este că, din motive culturale tradiţionale şi de mediu, creşterea renilor este rezervată doar lor, adică nimeni în afară de ei nu au voie să facă treaba asta în ţările nordice. Sami au luptat pentru dreptul lor istoric de a păstori renii care pentru ei este considerat un animal sfânt.

Pentru a li se păstra integritatea culturală şi-au înfiinţat chiar un parlament, care funcţionează în Finlanda, Norvegia şi Suedia, singura ţară care nu a recunoscut Sami ca minoritate fiind Rusia.

Până în secolul 18, populaţia Sami avea ca religie shamanismul şi animismul. Au fost creştinizaţi acum două sute de ani, majoritatea aparţinând acum bisericii luterane. Desigur că, în timp, şi cultura lor a fost influenţată de modernism, dar legătura lor cu natura s-a păstrat. Silviu Gheţie spune că: „sunt oameni foarte paşnici şi trăiesc într-o strânsă comuniune cu natura. Ei păstrează singuri echilibrul ecologic al pământurilor pe care le iau în folosinţă. Pentru creşterea renilor, cei care locuiesc în apropierea zonei de păşunat nu sunt nevoiţi să stea tot timpul cu renii, doar din când în când, ei dau câte un ocol cu snowmobilul ca să îşi adune renii. Obligaţi să muncească într-un mediu ostil, unde temperaturile sar uneori de minus 40 grade Celsius, ei sunt nevoiţi să-şi drămuiască atent fiecare resursă, orice greşeală putându-le fi fatală. Tocmai de aceea nu pun băutură în gură decât rar, de sărbători sau la petreceri şi atunci doar bere sau băuturi slab alcoolizate. Cu toate că stau la capătul lumii, ei sunt foarte bine educaţi, folosesc toţi internetul şi au cont pe facebook. O dată sau de două ori pe an se întâlnesc într-un loc ca o arenă cu un cerc în mijloc, înconjurat de staule, care foloseşte la sortarea renilor rătăciţi pe alte păşuni. Crescătorii aduc toţi renii care nu sunt ai lor şi îi înapoiază stăpânilor de drept.”.

Începând din 1993, etnicii Sami îşi serbează „ziua naţională” simultan în cele patru ţări, la început de februarie, iar evenimentul a devenit tot mai popular: „Ziua lor naţională este 6 februarie, atunci ei se întâlnesc îmbrăcaţi în costume de gală, mănâncă mâncare tradiţională şi petrec cu mic cu mare”, spune Silviu Gheţie.

„Sunt oameni foarte paşnici şi trăiesc într-o strânsă comuniune cu natura. Ei păstrează singuri echilibrul ecologic al pământurilor pe care le iau în folosinţă”.

Silviu Gheţie