POVESTE DE INVENTAR

Am să vă descriu una din metodele legale de sifonat bani din admi­nistrație. În ianuarie 1997 am făcut împreună cu colegii de la Serviciul Administrativ al PMT, inventarul anual al primăriei. Am avut surpriza să constat că am pe lista de inventar vreo patru pagini de mijloace fixe descrise laconic, doar cu numere, în mod fățiș incorect, pentru a ascunde ceva. Am întrebat ce sunt aceste mijloace fixe, eu fiind la vremea respectivă o persoană nouă în administrație. Am fost invitat în fața a două dulapuri metalice sigilate ale direcției tehnice. În mintea mea mă întrebam cum să fie în două dulapuri vreo 100 de mijloace fixe? Da’ colegii mai vechi aveau dreptate. Erau acolo. Studii peste studii, pe care nu le-a pus nimeni vreodată în practică. Nici unul mai ieftin de 50 de milioane, unele de zeci de mii de euro. Studii de pre-fezabilitate, stu­dii de fezabilitate, de implementare etc. MACULATURĂ! Cea mai scumpă maculatură din lume.

Exemplu practic: cu toate că erau vreo trei studii în șase ani, despre cum să apărăm primăria și angajații în cazul unui incendiu, nici unul nu a fost pus în operă. Nu exista nici o instalație de apă pentru alimentarea unor hidranți. După ce am primit observațiile pompierului care venea în fiecare an în control, m-am hotărât să fac o instalație pe cont propriu. Am cerut părerea arhitectului șef al orașului, dl Radoslav, și cu doi angajați am făcut o coloană de apă din subsol până în pod. În pod am măsurat de la hidrant până în cel mai îndepărtat loc și am asi­gurat furtun la diametru și lun­gimea corespunzătoare. Am curățat podul, după vreo 50 de ani de la ultima operațiune. Apoi am ingnifugat lemnăria. Și cu asta basta. Fără studii, fără externalizare, fără licitații trucate... Doar cu bună­voință.

De cele mai multe ori, consilierii locali nu sunt informați asupra intenției de a angaja astfel de studii. Se descurcă primarul cu firma de specialitate...

De remarcat că firmele de specialitate sunt de regulă aceleași, și îți fac studii pentru orice. De la plan de apărare pentru incendii, până la studii de navigație. Ai impresia că au în spate șapte institute de cer­cetare... Da de unde! Sunt firme cu 2-5 angajați, care sunt specializați în copy/paste. Fără acreditări, avize sau alte certificări. Asta în ceea ce privește legalitatea.
Pentru organele de control: ar fi simplu de remarcat că la licitații sunt aceleași trei firme, de regulă, și că toate trei aparțin acelorași oameni, în fapt, abonați la contracte cu administrațiile. Pe de altă parte, dacă se face un studiu pentru un subiect anul acesta, de ce îl refacem, pe alți bani, după doar doi, trei ani? Asta în ceea ce privește oportunitatea.

Vă dau un exemplu celebru de studiu: Gheorghe-Eugen Nico­lăescu, în calitate de ministru al Sănătății, a plătit pe final de mandat, în 2008, un studiu de 10 mi­lioane de euro pentru construcția a 5 spitale regionale. După 11 ani nu s-a pus nici o cărămidă. A fost oportună cheltuiala, dle Orban?
Fenomenul ar putea fi stopat. Dar partidele nu doresc acest lucru, ziariștii nu știu ce să întrebe, iar omul de rând cu atât mai puțin.
Sugerez ONG-urilor cu activitate în această zonă civică să solicite o listă cu studiile făcute în ministere și administrație, sumele cheltuite, firmele executante, și să întrebe câte au fost puse în operă. Pe legea accesului la informațiile publice se poate face acest lucru, simplu. O să aveți o surpriză...

„Firmele de specialitate sunt de regulă aceleași, și îți fac studii pentru orice. De la plan de apărare pentru incendii, până la studii de navigație. Ai impresia că au în spate șapte institute de cerce­tare... Da de unde! Sunt firme cu 2-5 angajați, care sunt specializați în copy/paste. Fără acreditări, avize sau alte certificări. Asta în ceea ce privește legalitatea”.