Portretul primarului-peste

Anecdotica de istorie orala baimareana sustine ca, in perioada 1906-1908, pictorul Tibor Boromisza, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai primului val avangardist din Centrul Artistic Baia Mare, ar fi obtinut o comanda privata din partea primarului de atunci al orasului Baia Mare. Artistul a fost solicitat sa execute doua portrete: al primarului si al sotiei acestuia. In acea vreme, artistul era intr-o perioada de febrile cautari estetice, parcurgand frecvent ruta Baia Mare-Paris si retur. La Paris, Boromisza frecventa mediile artistice avangardiste din jurul lui Matisse si, mai apoi, din jurul futuristilor. Artistul era preocupat in primul rand de expresivitate, de probleme plastice si nu de reprezentarea realista a personalitatii unui important administrator local. Intre timp, artistul a intrat in conflict cu liderii gruparii conservatoare din mediul artistic baimarean, un conflict destul de radical, generat de maniera diferita in care cele doua parti vedeau rezolvarile plastice. Pe de alta parte, Boromisza a intrat in conflict si cu primarul, in momentul in care cele doua tablouri se aflau aproape de stadiul de finalizare. Indignat de maniera in care a fost „zugravit” de artist, primarul a respins lucrarile. In aceste conditii, artistul nu a mai primit nici un ban pentru cele doua tablouri. Replica artistului In replica, artistul a finalizat lucrarile, imprimandu-le un puternic caracter critic, de factura expresionista. Au rezultat doua portrete caricaturale, cu puternice nuante de critica sociala. E vorba, in principal, de o deformare a caracterului celor doua personaje. Cunoscuta fiind pasiunea primarului pentru pescuit, Boromisza l-a pictat astfel incat portretul aduce mult cu capul unui peste, mustatile edilului sef al orasului trimitandu-ne cu gandul la un somn. In ceea ce o priveste pe distinsa doamna sotie a primarului, Boromisza a imprimat taboului o imagine ce aminteste o gogoasa bine coapta. Important este faptul ca, dincolo de supararile primarului de atunci al Baii Mari, cele doua tablouri sunt printre putinele lucrari de forta expresionista ale artistului, majoritatea lucrarilor lui Tibor Boromisza orientandu-se spre tendintele pariziene. Tibor Boromisza a fost incorporat in armata in anul 1914, anul declansarii primului razboi mondial, si nu s-a mai intors niciodata in Baia Mare. Sotia artistului, pictor si ea, a ramas in Baia Mare, in atelierul din cadrul Coloniei. Unul dintre artistii conservatori, cu care Boromisza se afla in conflict, a cerut evacuarea sotiei lui Boromisza din atelier, pe motiv ca pictorul nu-si platise chiria in perioada razboiului. Presiunile artistului conservator, la care s-a adaugat si hotararea Primariei (deloc impresionata ca Boromisza nici nu avea cum sa trimita bani din armata ca sa-si plateasca chiria si ca sotia acestuia nu avea un mijloc sigur de subzistenta) au facut ca doamna Boromisza sa fie evacuata. Cele doua tablouri au ramas intr-o proprietate privata, dupa care au intrat in patrimoniul Muzeului de Arta din Baia Mare. In prezent, ele pot fi vazute in expozitia permanenta a institutiei amintite. Ioan BOTIS