Portretul pictoriţei Antonia Csikós - Aurél Bernáth (1895-1982)

Aurél Bernáth s-a născut pe 13 noiembrie 1895 în Marcali. A fost pictor şi teoretician de artă. S-a apucat de pictură la sfa­tul lui Ödön Rippl-Rónai (fratele pictorului József Rippl-Rónai) cu care s-a întâlnit la Cluj. A studiat la Baia Mare cu István Réti şi János Thorma. Bernáth a luptat ca soldat în primul război mondial. A intrat în armată în 1916, a fost rănit în anul următor. S-a mutat la Viena în 1921. El a trăit la Viena şi Berlin până în 1926 când s-a mutat la Budapesta. În toamna anului 1926, s-a căsătorit cu Alice Partás.

Din 1928 a expus în mod regulat la Galeria de Artă şi Muzeul Ernst. Din 1930 a revenit la formulele stilistice tradiţionale ale Şcolii de pictură de la Baia Mare. S-a opus ferm metodei de reprezentare non-figurativă, spunând despre el însuşi: „Singura dogmă este: Calea pe care să o urmeze un pictor este pentru a picta imaginea perfectă şi a nu se îngrijora de lumea teoriilor”.
În 1927 s-a mutat la Piestany. Stilul de pictură al lui Bernáth a fost puternic influenţat de expresionismul german după perioada băimăreană, dar s-a reîntors la stilistica şi subiectele asumate în colonia de la Baia Mare după ce a trecut printr-o perioadă cubistă şi o perioadă expresionistă. A fost invitat la Berlin de Herwarth Walden, unde lucrările sale au fost expuse la galeria Sturm din 1922 şi 1924. Doi ani mai târziu s-a întors în Ungaria şi s-a ală­turat KUT (Képzőművészek Új Társa­­sága, New Society of Artists).
A predat la Academia de Arte Plastice din Ungaria în pe­rioada 1945 - 1974.
Începând cu 1930 el a fost un vizitator regulat în colonia de Arta din Szolnok. Din 1948 până în 1949 a lucrat ca editor pentru o revistă de artă maghiară. După 1947, multe dintre scrierile lui Bernath despre teoria artei au fost publicate şi au devenit foarte populare. Din 1945 a fost profesor la Academia de Arte din Budapesta. El a creat şi picturi murale (Riviera, 1926-27, studiu pentru o frescă intitulată Sportul popular, în tempera, 1951-52).
În decembrie 1941 s-a adresat conducerii „Breslei Barabás Miklós” cerând două lu­cruri: să primească printre membrii ei pe artiştii români şi evrei din Tran­silvania de Nord (Aurel Popp, Eugen Pascu, Arnold Cen­cinschi, cu­­noscut sub nu­mele de Bur­go-Prund, Emil Cornea, Pe­tre Abrudan, Victor Cons­tantinescu, Ana Ur­so­vici, Teodor Harşia, Epaminonda Bocca, Tibor Ernö, Carol Pleşa, Al. Ziffer, Martin Katz, Aurel D. Pop, Augusta David, Raoul Şorban s.a.) şi să inter­vină pe lângă conducerea judeţului Cluj pentru anularea interdicţiei exprese a subprefectului Elemér Gaál de a permite obţi­nerea ori închirierea unei săli de către artiştii români ori evrei în vederea organizării de expoziţii.
A avut mai multe expoziţii personale la Budapesta, Berlin, Moscova, Bratislava, iar în 1962 a participat la Bienala de la Veneţia.  El a câştigat în 1929 Marele Premiu al Societăţii Szinyei, premiul M. Munkacsy în 1950. În 1958 a câştigat medalia de aur la Târgul Mondial de la Bruxelles. A fost distins cu premiul Kossuth de două ori în 1948 şi1970. A murit la Budapesta în 13 martie 1982.
Din perioada băimăreană datează Portretul pictoriţei Antonia Csikós. Tabloul este datat 1915 şi este loca­lizat de artist la Baia Mare. A intrat printre primele lucrări în patrimoniul Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», face parte din
expoziţia permanentă şi a fost de curând restaurant.
Pictat când artistul avea doar 20 de ani, portretul se arată a fi făcut de un artist în deplină cunoştinţă a mijloa­celor de expresie capabile să redea cu măiestrie şi siguranţă un motiv aflat doar la îndemâna celor care stăpânesc cu mare precizie meşteşugul
picturii. O temeinică însuşire la Baia Mare a lecţiilor predate aici de  István Réti şi János Thorma, se materia­li­zează în acest portret care conţine reflectarea unei maturităţi artistice dobândită prin asumarea modalităţilor de reprezentare a elementului antro­po­morf, a lecţiei impresioniste prin folo­sirea umbrei colorate şi pensu­laţiei fragmentate, a cromaticii caracteristice picturii de la Baia Mare, a luminii care dictează contrastul clar-obscur.
Părţile cele mai luminate ale portretului sunt şi cele mai expresive (chipul şi mâinile), evidenţiate de lumina dirijată din lateral stânga, astfel încât volumetriile acestora să fie clar accentuate. Mai mult decât atât, gule­rul şi manşetele albe subliniază clar, prin contrast de valoare aceste elemente. Relaxat, chipul este uşor aplecat spre dreapta, relaxare pe care o regăsim în poziţia mâinilor aşezate pe picior, respectiv pe spătarul scau­nului.
Modelul este aşezat în poziţie co­modă, stând pe un scaun, picior peste picior, privit din faţă, modelul având privirea uşor pierdută, relaxată. Perso­najul în întregul său este reprezentat în compoziţia închisă, statică, uşor dinamizată de poziţia picioarelor,  aplecarea torsului spre stânga şi po­ziţia uşor contrapusă a capului, această dinamizare având rolul de a anima personajul. O uşoară tensiune dina­mică domină atmosfera static a tabloului.
Preocuparea pentru redarea în caracter a personajului, completată de dimensiunile care se apropie de modelul real dau o notă realistă tabloului. Modalitatea abordării moderne şi în acelaşi timp realiste amintesc de personajele lui Manet. O pensulaţie sigură şi spontană aşezată pe un desen precis, în caracter. Deşi în caracter, portretul este realizat cu o uşurinţă demnă de un maestru. Senzualitatea rozurilor de pe chipul femeii arată vârsta tânără a modelului, iar preţiozităţile strălucirilor din ochi, profunzimea privirii. Fundalul, de un verde profund, evocă natura atât de
preţuită la Baia Mare, iar rochia albastră prin puterea simbolică a culorii ne sugerează o stare de contemplare ce intră în rezonanţă cu expresia de pe chip. Sub personaj este aşezat, într-o diagonală ascendentă, un covor, iar violetul acestuia este decorat cu preţiozităţi de galben, roşu, verde, albastru.
Lucrarea este importantă prin va­loarea sa artistică, edificativă pentru calitatea învăţământului artistic din colonia de la Baia Mare, dar şi prin valoarea sa documentară, având în vedere că personajul înfăţişat, An­tonia Csikós, la rândul său, urmând să scrie prin activitatea sa artistică un îndelungat şi statornic capitol.