Popicăria din Copalnic Mănăştur, bijuteria popicarilor amatori

Am plecat spre comuna mara­mureşeană cu ideea precon­cepută că popicari şi po­picării nu se pot găsi decât în Baia Mare, cea care a cunoscut cândva gloria internaţională datorită acestui sport.

Drumul spre Copalnic Mănăştur este frumos ca o zi de vară senină, cu peisaje ce te fac să te îndrăgosteşti iremediabil de această zonă.
Ne-am oprit la Primărie pentru a discuta cu cei din administraţie despre nou inaugurata popicărie.
„În Copalnic Mănăştur, când eram mici, era o popicărie unde părinţii noş­tri, probabil şi bunicii, veneau duminica cu copiii şi jucau popice. Era şi un Tir unde se trăgea cu arma. Atunci, duminica, lumea socializa prin aceste activităţi, jucau o popică, jucau fotbal, volei. Erau mai multe activităţi spor­tive, era socializare şi mai multă unitate între localnici. Poate şi o pace mai mare ca şi acum!
Noi ar trebui să facem în comună ceea ce ne cer oamenii. Şi ei ne-au cerut să refacem acea popicărie.
Atunci, popicele se ridicau cu mâna, era mai rudimentară, dar acum am găsit o soluţie de finanţare pe GAL, pe măsura 322, şi am reuşit să finanţăm o popi­cărie cu două piste, modernă, pentru oamenii din Copalnic Mănăştur.
Este foarte important ca oamenii să se întâlnească, să facă un pic de sport, să mai uite de greutăţile curente. Ne bucurăm că am reuşit să realizăm aceas­tă investiţie!”, ne-a spus primarul localităţii, Mihalca Vasile Ştefan.

Vechea popicărie a funcţionat până la mijlocul anilor ’80, în Copalnic Mănăştur.
„S-a desfiinţat undeva prin 1985 dar, până atunci, noi, copii, ridicam acele popice după-masă. Dacă ridicai toată după-masa primeai vreo cinci lei. Era foarte important! Şi era o mare participare din partea bărbaţilor, dar veneau şi femeile, ele stăteau pe bancă, poves­teau, făceau galerie. Duminica era foarte frumoasă! Ne duceau părinţii la co­fetărie şi mâncam prăjitură, beam suc, era ceva deosebit. E drept că nu era internet şi tot ce îi distrage pe copii în ziua de azi, nu erau atâtea maşini. Era o altă lume! Dar noi trebuie să refacem ceea ce a fost bun în satele noastre, să ne respectăm cetăţenii şi, mai ales, tinerii pentru că ne dorim ca cei mai mulţi dintre tineri să rămână în comună. Avem şi o zonă turistică foarte frumoasă şi vrem să legăm activităţile sportive de cele culturale. Iar popicăria a apărut pentru a întări această dorinţă a noastră, de mai bine în Copalnic Mă­năştur”, a spus primarul maramureşean.

După discuţia cu autorităţile locale am plecat spre popicărie. Ea se află într-o zonă mai ferită a localităţii, într-un spaţiu generos pe care se află şi piaţa agroalimentară. Clădirea popicăriei se vede de departe, fiind nouă. Am intrat într-un fel de hol, un spaţiu în care se află amenajat un loc de stat jos. Cele două piste se întind precum două linii paralele, fiind încadrate de borduri invizibile şi cu o suprafaţă de joc de un „albastru infinit” ce îţi fură privirea. În faţă, acolo unde sunt bilele, se află două pupitre cu comandă electronică pentru jocurile ce se pot realiza. Popicăria este executată de o firmă germană, cea care a şi făcut montajul, reglajele şi a instruit beneficiarul. Cei care se ocupă de popicărie ne-au spus că pista de joc este cea mai modernă din ţară. Ea este realizată dintr-un material deosebit de dur şi elastic în acelaşi timp. Acea suprafaţă de joc a avut la momentul realizării o grosime de un metru şi a fost tasată cu migală şi pricepere până a ajuns la grosimea de doar câţiva centimetri. Tehnologia aplicată este necesară pentru a rezista la loviturile bilelor, destul de grele, şi pentru a nu se produce denivelări pe suprafaţa de joc. Totul este automatizat, iar cel mai agreat sistem de joc, de cei din Copalnic, a fost cel standard, aşa cum jucau părinţii şi bunicii cu zeci de ani în urmă.
La inaugurarea popicăriei au fost foarte mulţi localnici, a venit chiar şi unul dintre popicarii celebri ai Băii Mari, Stelian Boariu, vicepreşedinte al Federaţiei Internaţionale de Popice.
Stelian Boariu este un fost mare popicar al României, ca sportiv şi antrenor. În peste 30 de ani de carieră sportivă a cu­cerit 18 medalii la Campionatele Mon­diale şi peste 100 în celelalte competiţii. A avut realizări importante cu echipa Aurul Baia Mare, a fost de mai multe ori şi campion mondial la popice. A evoluat şi în Germania, la echipa Victoria Bamberg, acolo unde în prezent joacă şi patru români, ei fiind Nicolae Lupu, Paul Rohotin (ex CFR Olimpia ACB Iaşi), Albert Kirizsan, respectiv Ioana Văidăhăzan.
De altfel, Boariu a fost de mai multe ori la Copalnic, în perioada în care se executau lucrări la pistă, pentru a vedea stadiul acestora şi pentru a discuta cu nemţii.

Iar surpriza inaugurării a fost prezenţa lui Ioan Pop, unul dintre vechii popicari ai comunei. Acesta a venit şi le-a arătat celor prezenţi vechea lui legitimaţie din anul 1964, emisă de Federaţia Română de Popice.
Am trecut şi pe la vechiul popicar al comunei, care la 82 de ani se ţine foarte bine, este activ şi conduce singur o gospodărie frumoasă.
„Am fost la inaugurarea Popicăriei pentru că am vrut să le demonstrez că mai demult se făcea sport în comună. Nu ştiu dacă acum va merge popicăria, să vină lumea să joace, dar înainte ne luptam să apucăm să jucăm. Ne ocupam cu ridicatul popicelor şi aşteptam să ne vină rândul pentru a juca. Chiar am un document care arată că în anii ’60 aici era o asociaţie sportivă. Pe vremurile alea, chiar dacă le tot criticăm, erau mai ordonaţi şi se făceau lucrurile cum trebuie. Asociaţia se numea «Viitorul Mă­năştur» şi avea activitate serioasă. Nu îmi place acum că nu este un pic de am­biţie la tineri să facă un pic de sport... Noi făceam şi fotbal, volei, popice, schi, iarna, aşa în condiţii mai primitive, fără echipamente speciale, fără nimic!
Acuma, tăte îs pe tavă! Cu legitimaţie la popice eram vreo 15-20 de sportivi. Erau campionate locale, mai jucam la Lăpuş că era raionul acolo, dacă nu mă înşel, dar jucam... Copalnicul a fost înainte reşedinţă de Plasă, era aproape  Raion, era mare!
Ne adunam frumos, civilizat şi jucam de dimineaţa până seara, în special de sărbători. Uneori uitam şi de Biserică, dar era distracţie. Vechea popicărie era altfel decât acum. Ea a fost construită de noi... Domnul doctor Paşca era preşedintele Asociaţiei Expertiza, a ajutat... A mai fost o popicărie pe lângă Miliţie, la intrare, şi proprietarul a plecat şi s-a închis. Am spus: «Hai să fa­cem o Popicărie!». Şi s-a făcut cu con­tribuţia cetăţenilor. Erau mulţi amatori, erau în serviciu şi au cotizat. În plus, erau meseriaşii, dulgheri, tâmplari şi ei erau amatori de popice şi aveau bunul simţ să contribuie, să facă ceva pentru comunitate”, ne-a povestit Ioan Pop, octogenarul popicarilor din Copalnic Mănăştur.               
 

„Noi trebuie să refacem ceea ce a fost bun în satele noastre, să ne respectăm cetăţenii şi, mai ales, tinerii pentru că ne dorim ca cei mai mulţi dintre tineri să rămână în comună. Avem şi o zonă turistică foarte frumoasă şi vrem să legăm activităţile sportive de cele culturale. Iar popicăria a apărut pentru a întări această dorinţă a noastră, de mai bine în Copalnic Mă­năştur”.
Mihalca Vasile Ștefan, primarul localităţii Copalnic Mănăştur

 

„Noi făceam şi fotbal, volei, popice, schi, iarna, aşa în condiţii mai primitive, fără echipamente speciale, fără nimic!  Acuma, tăte îs pe tavă! Cu legitimaţie la popice eram vreo 15-20 de sportivi”
Ioan Pop