POLTIICA/ADMINISTRATIE/ATITUDINE

* Din ciclul: “Daca nu vrei bani, de ce sa-i iei?”
Razboiul apei

* Donatiile maramuresenilor pentru Monumentul Presei Libere
Obol pe piedestalul curajului

* Explicatia unei scaderi masive in sondaje
Sfarsitul Erei UDMR

* Coltu' meu
Dati un leu pentru Mihordea!

* Schimbul de azi
Preotii, informatori benevoli ai Securitatii

* Ma tot mir
Glontul fecundarii noastre

* Persoanele cu handicap locomotor, batjocorite de autoritati
Fara mila!

* Din ciclul: “Daca nu vrei bani, de ce sa-i iei?”
Razboiul apei

Ultima sedinta extraordinara a Consiliului Judetean, a reusit sa… nu realizeze nimic! Primul punct de pe ordinea de zi s-a dovedit a fi un nod al lui Gordius. Discutiile pe marginea proiectului de hotarare privind implementarea “Reabilitarii retelelor de distribuire a apei potabile in orasele judetului Maramures” au decimat doua ore din timpul celor prezenti si o cantitate greu masurabila de nervi.

Alexandru Cosma, presedintele CJ, a sosit cu o intarziere de aproximativ o ora, dand prilej celor care-l asteptau sa-si expuna particularitatile evidente: Calin Vintila si-a plimbat ochiul drept invinetit, clipind cu cel valid, intelegator fata de intarzierea sefului; iar Livia Sima si-a plimbat coafura afro, ca o Medee in asteptarea lui Iason. Printre doua apeluri telefonice, Dumitru Matei a mai schimbat o vorba cu obedientii care-l gratulau cu titlul de “domnule primar”, in timp ce Matei Calin il tachina pe Emil Marinescu, explicandu-i cum trebuia sa-l trimita, in calitate de presedinte de filiala a partidului cu trei senatori, pe Bindea, proaspatul senator PRM, sa faca “mezanplastul”. Finalmente, Marinescu n-a vrut sa faca cinste. De altfel, cuvantul care a fost cel mai des folosit in ora de asteptare a fost “Bindea”. In plus, cativa consilieri judeteni isi evaluau sansele de a trece la PRM.

Apa curge, creierul ramane

Venit in tromba de la o sedinta a Consiliului Local, Cosma a deschis sedinta aparandu-si exact interesele si explicand ca, in ceea ce priveste proiectul cu apa, CJ are de ales intre trei variante: sa gaseasca un operator unic, sa renunte la proiect (dupa doi ani de munca) sau sa gaseasca un operator unic din afara judetului pentru executarea proiectului. Valoarea totala a proiectului se ridica la 7.740.000 de euro, dintre care 50% reprezinta efortul comunitatilor locale. Veniti parca de pe alta planeta, sighetenii Eugeniei Godja n–au inteles sau au dat senzatia ca nu pricep nimic din ce s-a discutat. Singura lor problema era aceea ca municipiul pe care-l reprezinta nu poate suporta efortul financiar presupus de realizarea proiectului. Viceprimarul din Sighet, Zahoranszky Mihai, rapit de zeita Mania in lumea viselor, a reusit, spre finalul sedintei, sa evadeze din oniric, sa intrebe si el ceva, ca sa se afle in treaba si sa propuna spre aprobare cea mai proasta dintre solutii: organizarea unei licitatii. Eforturile lui Dumitru Matei de a-i lamuri pe sigheteni si nu numai (trebuie amintiti printre sceptici si consilierii Ioan Popa si Tiberiu Valean) ca in Cluj a fost aprobat un proiect similar in valoare de 150.000.000 de euro si ca Maramuresul are de suportat o suma de doar trei milioane si ceva de euro n-au avut nici o sansa de reusita in fata reprezentantilor consiliilor locale care au si parasit sala de sedinte inaintea terminarii acesteia. Teodor Luputiu a cerut sa se renunte la simpozion si la cei care s-au prezentat fara lectiile invatate si sa se treaca la vot. Dupa un ceas si jumatate, acelasi Luputiu concluziona ca nu se poate lua nici o hotarare legala in absenta hotararilor consiliilor locale. Revoltat de opacitatea celor de peste deal, Teodor Ardelean i-a comparat pe moroseni cu calul scos in targ doar pentru a-l face de rusine. Sedinta s-a incheiat fara sa se voteze ceva. Finalul i-a apartinut lui Augustin Botis care in cuvinte mestesugite si in scandarile de gen “Gusti, lasa-ne!” (singurul moment in care consilierii au ajuns la un consens) a tinut sa ureze succese depline si pe mai departe celor care conduc destinele Maramuresului. Judet care, indiferent de votul lor, e si “nu stiu cat la suta”, apa…

Ioan Botis



* Donatiile maramuresenilor pentru Monumentul Presei Libere
Obol pe piedestalul curajului

Privind spre trecut, cel mai mare motiv de pastrare a demnitatii nationale ar trebui sa fie cei 15 ani de rezistenta anticomunista in munti. Dizidenta este o perioada legata indisolubil de libertatea noastra. Elisabeta Rizea a fost simbolul Rezistentei anticomuniste din munti. Astazi, presa care mai e libera, incerca o reparatie de onoare.

Daca am fi trait in anii ’50, ar fi trebuit sa alegem: murim pentru libertate sau devenim partizani anticomunisti. Dar pentru ca traim in mileniul III suntem doar niste civili, uneori sacaitori si mereu antineocomunisti.

Motivatia Onoarei

Daca n-ar fi existat dizidenta, rezistenta sau revolutie (furata si transformata in lovitura de stat), GAZETA ar fi existat, cel mult, ca un proiect utopic, soptit conspirativ pe la colturi, avand in oase spaima inspirata de sabia Securitatii. Fara momentul decembrie ’89, nu puteam deveni ceea ce suntem. Conform raportului oficial a doua valori incontestabile, Centrul pentru Jurnalism Independent si Agentia de monitorizare a presei Academia “Catavencu”, raport intocmit in urma monitorizarii (timp de doua luni din anul 2003), a presei din maramures si Satu Mare, GAZETA de Maramures este lider de piata. Raportul cuantifica anchetele anticoruptie si publicitatea de stat, de influenta, de spaga sau cum doriti s-o numiti, si a fost prezentat de Mircea Toma in cadrul emisiunii “Of, presa mea”. Dezvaluind partile ascunse ale structurilor intangibile pentru aserviti (membrii puterii, crima organizata sau neregulile din biserica etc.), deranjam. Incomodam. O dovada in plus in acest sens, o aveti chiar pe primele pagini ale acestui numar. De la inceputul anului, Academia Catavencu a inceput publicarea ”Listei lui Secu’”. Au cerut ajutor tuturor, dar din Maramures s-a “auzit” doar o tacere jenanta. Intre primele 1.500 de nume, abia s-au regasit vreo 5-6 securisti din judet. Atunci am hotarat sa reactionam in acest mod. Ne-o dicteaza Onoarea. GAZETA este prima publicatie regionala din Romania care s-a inhamat la dezvaluirea celor care-au facut politie politica in Maramures. Veti intreba: la ce foloseste? Considerati decizia noastra ca o… “piedica in calea uitarii” (va mai amintiti oracolele copilariei?). Academicienii ”Catavencu” sunt la curent cu munca noastra si ne sustin. Seful biroului de investigatii al prestigiosului saptamanal, ne-a incurajat (”Dati-i bataie, nu stati, aveti sprijinul nostru”). Memoriile nescrise se pierd o data cu purtatorii acestora. Au trecut mai mult de 55 de ani de la infiintarea Securitatii. Cei care au trait pe atunci asa cum au ales ei sa traiasca, au depasit varsta de 75 de ani. Se duc incet, si peste amintiri se asterne praful…

Simbolul Rezistentei

In Piata Presei Libere din Bucuresti (fosta Scanteii), zace de ani buni piedestalul fostei statui a lui Lenin. Recent, s-a propus instalarea aici, in fata celui mai mare complex de redactii si tipografii din Romania, a unui monument dedicat presei libere. Ion Iliescu de la Hidrotehnica Moscova s-a gandit ca intruchiparea ideala a libertatii cuvantului, ar fi o masina de scris. Una ca acelea cu care se editau manifestele PCR-ului din ilegalitate, probabil. Atunci, academicianul ”Catavencu” Liviu Mihaiu a initiat ridicarea unui monument al Rezistentei, reprezentat de Elisabeta Rizea, care ar urma sa fie amplasat pe soclul din Piata Presei Libere ori pe cel al Ostasului Sovietic de pe Bulevardul Kisseleff, ”pentru simplul motiv ca mai intai a existat Elisabeta Rizea si, mult mai apoi, libertatea cuvantului.” Asezamantul cultural ”Academia Catavencu” va aduna si administra fondurile necesare. Deja s-a obtinut acordul primarului general al Capitalei si sprijinul altor oficialitati. Pentru proiectul monumentului se va organiza un concurs national, ce va fi jurizat de Andrei Plesu, Mihai Oroveanu, Radu Varia si Aurora Liiceanu. Cei interesati de acest proiect, si care vor sa subscrie pe lista de sustinatori, pot sa o faca la adresa elisabetarizea@catavencu.ro. Cititorii GAZETEI care accepta sa contribuie financiar la sustinerea demersului, sunt rugati sa doneze intr-unul din conturile: ROL 4220102299012; USD 4220102299013; EUR 4220102299014 - deschise la Banca Comerciala Ion Tiriac - sucursala Izvor; titular cont: Asezamantul Cultural ”ACADEMIA CATAVENCU”. Maramuresenii care vor depune sume de bani in aceste conturi sunt rugati sa anunte redactiile GAZETA de Maramures si/sau Academia Catavencu, pentru a fi nominalizati in paginile respectivelor saptamanale.

Cine a fost Rizea?

Elisabeta Rizea, decedata cu putin timp in urma, a fost cel mai reprezentativ Simbol al Rezistentei armate impotriva comunismului. Pentru acel bot de femeie, din satul Nucsoara, de sub Fagaras, Securitatea a mobilizat timp de zece ani cel mai mare numar de securisti pe cap de locuitor din intreaga istorie a represiunii. Nascuta in Domnesti-Muscel, viteaza femeie a fost arestata prima data in 1949 si anchetata de Securitate pentru ca sprijinea activ grupul de partizani anticomunisti din Nucsoara, condus de Toma Arnautoiu. Eliberata in 1956, a continuat sa-i ajute pe partizani. Dupa doi ani, a fost din nou arestata si condamnata la 25 de ani de munca silnica. A fost eliberata in 1964 (distrusa fizic din cauza torturilor indurate, dar cu spiritul intact), o data cu sotul ei Gheorghe Rizea, acesta dupa 14 ani de detentie. Grupul de eroi ai rezistentei ajutati de Elisabeta Rizea, supranumit ”Haiducii Muscelului”, a fost fondat de un fost locotenent al armatei regale, Arnautoiu. Botezati de comunisti ”Banda terorista Arsenescu-Arnautoiu”, membrii acestuia au activat intre anii 1949-1958 pe versantul sudic al Muntilor Fagaras, Iezer si Leaota. Toti luptatorii, inclusiv comandantul acestora, au fost ucisi in lupte sau executati de Securitate, ultimii in anul 1959.

Vitejii Maramuresului

Timp de peste un deceniu, in Muntii Tibles, Rodnei, Maramuresului, Gutai si Oas, au actionat mai multe grupuri de ”haiduci” anticomunisti (numiti partizani), dar si luptatori izolati. Curand, GAZETA va finaliza documentarea pentru un amplu articol dedicat acestora. Pana atunci, ii amintim doar pe cativa dintre cei care si–au pierdut viata in lupta: Gheoghe Vlad din Saliste, ucis in 1948 de catre trupele de securitate intr-un schimb de focuri; Dumitru Pasca din Saliste, ucis in 1948; un membru al grupului Popsa a fost impuscat de Securitate in februarie 1950, in lupta de la Sandra din Muntii Tibles; in ianuarie-martie 1952, mai multi partizani din grupul Tibles sunt ucisi in lupta, printre care si Vasile Hotea; la 18 septembrie 1952 este omorat Dumitru Hotico. Toti acesti luptatori au actionat in grupurile de rezistenta armata din muntii Tibles si Rodnei. Gheorghe Pasca din Salistea de Sus este ucis (dupa alte surse se sinucide) in timpul unei lupte cu Securitatea, in zona satului Bititi din judetul Bistrita Nasaud, in februarie ‘56; ultimul partizan maramuresean, Vasile Blidaru din Tara Codrului (in foto), cade in lupta in primavara anului 1958 (dupa noua ani de rezistenta), in padurea Huta. Ucigasii lor au fost membri ai Securitatii. Pe lista de pe primele pagini se afla cateva persoane despre care se presupune ca au facut parte din detasamentele de interventie MAI, care au facut uz de armele din dotare. Doar cei care mai sunt in viata stiu daca au pe constiinta si vieti secerate nemilos, in numele unei ideologii criminale si absurde: comunismul.

Teofil Ivanciuc



* Explicatia unei scaderi masive in sondaje
Sfarsitul Erei UDMR

Pentru UDMR, aventura politica pare a fi ajuns la sfarsit. Inceputa cu mai bine de 14 ani in urma si culminand cu participarea UDMR la guvernare timp de 8 ani, se va termina cel tarziu in 2007, anul prevazut pentru aderarea la UE.

E greu de crezut ca UDMR, un partid etnic, isi va mai gasi locul intr-o “Europa a natiunilor”. Atunci, poate partidul va deveni ceea ce de fapt ar trebui sa fie: o organizatie culturala.

Maghiarii s-au saturat!

Aceasta este explicatia scaderii masive in sondaje a UDMR. E adevarat ca formatiunea politica militeaza de 14 ani incoace pentru universitati, drepturi minoritare, autonomie si alte asemenea chestiuni, dar niciodata nu a militat pentru drepturile economice ale maghiarilor. De aceea ungurii din Transilvania au gasit ei insisi o solutie: mii si mii de tineri maghiari pleaca in Ungaria la munca. Multi raman acolo. Numarul maghiarilor din Romania a scazut cu 193.000 intre 1992 si 2002. Cam 1% din procentele primite de UDMR la ultimele alegeri. Rezulta ca ii raman 5,9%. Noilor formatiuni politice maghiare nu le va fi greu sa fure inca 1%. Nu luam in seama faptul ca multi maghiari, in special tineri, satui de politica duplicitara a UDMR, nu se vor prezenta la vot. Premisele dezastrului exista. Mai ramane sa vedem cine le pune in practica. Rezultatul: 4,9 %.

Tradare sa fie...

Marko Bela este, alaturi de Vadim Tudor, singurul sef de partid ramas in functie din 1992. In 1996 s-a aliat cu defuncta CDR. Nu a avut nici un scrupul ca patru ani mai tarziu sa se alature la guvernare “dusmanilor” din PSD. A tradat cu aceeasi promtitudine si in Romania, si in Ungaria. A schimbat CDR-ul pe PSD si FIDESZ-ul pe MSZP, de parca ar fi fost niste sosete politice murdare. Pentru ce? Maghiarilor din Romania nu le e mai bine. Liderilor, da. Sa-i luam pe rand!

Drujba lui Dumnezeu

Cel mai bogat demnitar UDMR, senatorul de Harghita, Verestoy Attila si-a faurit averea, aproximata la 20 de milioane de dolari, pe jefuirea padurilor judetului in care a fost ales. De altfel, saptamana trecuta, seful RNP Harghita a fost destituit din functie. Nu intamplator. Gyorgy Frunda, a avut numai de castigat de pe urma statutului. Nu ca ar fi fost el prea sarac inainte, dar functia detinuta i-a creat nenumarate avantaje. Marko Bela a stiut si el cum sa isi puna ordine in viata. S-a insurat, si-a ridicat o casa in Cartierul Rasaritului si a scapat de Trabantul pe care il avea la inceputul anilor ’90. Deputatul UDMR Kelemen Attila a reusit si el in viata. Nu numai in cea politica. Are un conac langa Targu Mures. Exemplele pot continua. Baronii UDMR, cu nimic mai prejos decat cei PSD, au reusit sa-si creeze o increngatura de relatii si interese demne de atentia PNA. Insa populatia maghiara nu mai poate fi mintita si nici fraierita. Va vota cu altcineva sau nu va vota deloc.

Alternativele

Cand vine vorba de UDMR, episcopul reformat Tokes Laszlo pare a actiona dupa formula “eu te-am facut, eu te omor”. Factiunile aparute in urma rebeliunii lui Tokes dau lovitura dupa lovitura Uniunii. E inceputul sfarsitului. Sa luam doar un exemplu. Joi, 22 ianuarie, la Targu Mures, Miscarea Civica Maghiara si-a ales candidatul la Primaria Targu Mures. Aproximativ 130 de persoane, in covarsitoarea lor majoritate membri UDMR, au decis ca Donath Adel poate sa-l infrunte pe Kelemen Attila, candidatul oficial al UDMR. Printre cei prezenti in sala s-au numarat consilierul judetean Berekmeri Sandor si cel local Kovacs Iuliana. Ambii alesi pe listele UDMR. E doar un exemplu. In multe orase din Secuime, primarii sunt independenti sau apartin unor platforme politice opuse UDMR. Semnalul de alarma e clar. La fel si disperarea unor lideri UDMR. Nu credem sa-l fi auzit vreodata pe Marko Bela facand vreo comparatie intre situatia din Romania si cea din fosta Iugoslavie. Acum e obligat. Din doua motive. Partidul etnicilor maghiari din Voivodina a ratat intrarea in Parlamentul sarb tocmai din cauza aparitiei mai multor partide in interiorul acestei comunitati. Acum, liderul UDMR poate ameninta linistit cu iugoslavizarea Transilvaniei. Nimeni nu-l mai crede. Ii e doar frica.

Frauda, ultima solutie

Totusi, UDMR mai poate intra in Parlament. Dar numai daca PSD va dori si va considera ca are nevoie in continuare de serviciile Uniunii. Doar atunci masinaria de falsificat voturi se va pune in functiune si nu va da gres. Dovada: manariile savarsite la referendumul pentru Constitutie, din octombrie 2003. Dar lucrurile nu sunt simple nici pentru PSD. UDMR nu are prea multi simpatizanti printre membrii social-democrati. Multi au o viziune apropiata de cea a PRM in privinta maghiarimii ardelene. Asadar, nici fraudarea nu e o varianta simpla. Ce se va intampla din punct de vedere politic cu comunitatea maghiara din Transilvania? Maghiarii isi vor regasi, probabil, atitudinile politice in cadrul partidelor romanesti. In rest, nu trebuie sa isi faca probleme. Uniunea Europeana va avea grija de ungurii din Romania mai bine si mai demn decat a facut-o UDMR.

Finantari dubioase

Din “panoplia” realizarilor Uniunii nu pot lipsi ingineriile financiare ale conducerii, usurate de statutul ambiguu al UDMR: o struto-camila politico-culturala. Prin fundatiile sale, Uniunea a invartit miliarde de lei primiti atat din partea statului roman, cat si a celui maghiar. “Sub fatada fundatiei COMMUNITAS, UDMR a ridicat in 2001 peste 9 miliarde de lei, iar in 2002 i-au fost alocate alte 18 miliarde. Pe 2003, suma care se vehiculeaza reprezinta dublul celei din anul precedent. Marko si echipa sa au apelat la acest subterfugiu deoarece e clar ca UDMR nu ar fi ajuns altfel la aceste sume. Asupra modului in care s-au cheltuit banii nu s-a facut publica nici o dare de seama, iar potrivit unei chichite normative, desi banii provin de la bugetul de stat, controlul nu se exercita de Curtea de Conturi. Asa ca traseul pe care l-au luat banii nu-l stiu decat putine persoane: liderii UDMR, respectiv forul de supraveghere al utilizarii fondurilor, Ministerul Informatiilor Publice, condus de Vasile Dancu. Iar pentru nu a trezi interesul presei scrise de limba maghiara, prin COMMUNITAS au fost finantate nenumarate ziare si reviste. Bani contra tacerii. Marko si restul nu au tepuit comunitatea, ci numai statul. Asta s-ar putea clarifica daca s-ar face public regulamentul si actul constitutiv al COMMUNITAS. Dar cat timp puterea se concentreaza in mainile lui Marko, prea multe informatii despre satelitii de partid nu vor transpira” - Ziarul de Mures, nr. 43, aprilie 2003

George Lupea



* Coltu' meu
Dati un leu pentru Mihordea!

“Felicit toata redactia GAZETEI de Maramures. Niciodata n-ati stiut nimic! Ma bucur ca existati, profesionisti de mare valoare, abia astept sa nu mai fiu senator sa va demonstrez cine este GAZETA. N-am facut niciodata nici o magarie in viata mea. Dar GAZETA de Maramures, aaaa, Grigore Ciascai, a reusit aceasta performanta. Ati inregistrat, da? E in regula? A, da mai da cate una si Teremtus, care mi-a distrus 150 de hectare de padure. E dreptul domniei sale, el mi-a distrus padurea. Printre altele, am avut tot timpul acces… Stiti ce-am facut astazi? Am mers astazi si m-am rugat, evident, contra cost, n-am gasit nici oameni, sa-mi incarce cateva vreascuri sa-mi bag in teracota si in centrala. Asta mi-i viata. Dar domnul Teremtus stie foarte bine ca am Mercedes rosu si vreau sa-i dau lui Mercedesul rosu. Nu am nici masina macar si nici macar cativa metri cubi de lemn. Sigur, a distrus si o sa demonstrez ca am dreptate eu si nu el. Cand aud de GAZETA de Maramures deja ma deranjeaza. La mine nici macar nu circula. Am aranjat eu sa nu circule”, a declarat colegilor mei zilele trecute, senatorul PRM, Mircea Mihordea. Inutil sa mai spun ca, aceasta declaratie a fost pe langa subiectul discutat cu senatorul de Borsa. Am tinut sa vada lumina tiparului, pentru ca este savuros. Eu banuiesc ca celebrul senator (ar trebui sa ne faca cinste, l-am facut cunoscut, altfel…) sufera o drama profunda. Este un neinteles, iar un nesimtit ca mine nu tine cont de suferinta omului. Eu si prietenul-coleg Grigore Ciascai, pe care de atata suferinta l-a bagat la noi in redactie. Deh! Mai greseste omu’. Dar partea cu padurea este scandaloasa. In nemernicia mea, mi-am permis sa-i iau senatorului padurea. Va dati seama ce a ajuns tara asta? Ziaristii iau cu japca padurile senatorilor. Acu’, vorba fie intre noi, de unde o fi avut Mihordea 150 de ha de padure, nu stiu. Dar in Borsa orice ii posibil. In schimb, problema incalzirii parlamentarului PRM intrece orice limita. Domnul Mihordea, care ridica vreo 40 de milioane pe luna, mai are si un cabinet, ca-i medic de dinti, nu are vreascuri pentru soba. Este strigator la cer, revoltator. Cum sa lucreze omul acesta pentru judet, pentru maramuresenii care l-au adoptat? Pana aici! Trebuie sa facem ceva constructiv. M-am decis sa fac o cheta, sa-i asiguram lemnele si tigarile de care are nevoie. Oameni buni, dati un leu pentru senator! In rest, ne vedem in noiembrie, cand nu veti mai fi senator, sa depanam amintiri. Pe curand!

Nicolae Teremtus



* Schimbul de azi
Preotii, informatori benevoli ai Securitatii

Un anume domn, un sir (pentru a respecta intrutotul realitatea), Henry Wadsworth Longfellow (numele nu e mentionat intr-o tentativa de epatare sau pretiozitate, ci doar pentru fani, statisticieni si pentru cei ce-si amintesc de filmele cu Stan si Bran, cand alaturarea acestui nume cu al marelui Will era expresia-reactie pentru a sublinia coincidentele verbale exprimate simultan de doua persoane), ajungea la o concluzie care se leaga de subiectul tratat in aceasta scriere. ”Da ce ai. Pentru unii reprezinta mai mult decat crezi”, spunea sir Longfellow. Cei care au ales sa traiasca slujind in absoluta piosenie numele si litera (legea suprema) Domnului, ar trebui sa fie si sa se comporte ca o ”interfata” (scuzati nepotrivirea acestui cuvat tehnic) intre noi, umili civili pacatosi, si Divinitate. Taina spovedaniei, a impartasirii celor apasatoare si lumesti, e una de capatai pentru preoti. ”Vino cu inima curata si elibereaza-te, destainuindu-mi-te!” Ati auzit, cu siguranta, aceasta chemare a preotului la ”eliberarea ta de pacate”. Mergeam la ei cu gand curat, soptindu-ne vinovatiile sub poala sutanei, stiind, avand convingerea ca vorbim cu Dumnezeu si ca, in afara de El, nu ne va auzi nimeni. Credinciosii mergeau la spovedanie asteptand ”tratamentul vindicativ” indicat de preotii-confesori. Indiferent de ecoul asezamantului bisericesc, eram indoctrinati chiar de mici ca ”popii, poti sa-i spui totul.” Astazi, la nici nu mai contabilizez cati ani de la evenimentele decembriste, mi se confirma un adevar dureros pentru credibilitatea unora dintre oamenii in sutane. Un adevar care pe atunci era doar o banuiala pe care n-am indraznit s-o rostesc niciodata, nimanui. Au fost unii dintre cei mai josnici informatori ai Securitatii. Oamenii fostei structuri, cu care am discutat in timpul documentarii pentru concretizarea listei securistilor maramureseni, mi-au confirmat banuielile. Ceea ce, pana la urma, nu e foarte grav. Nu e de neiertat, pentru ca, circumstante in apararea lor ar putea fi fabricate oricand. ”De fiecare data vinovatul va avea pregatita o scuza pentru actiunea sa. De cele mai multe ori, va fi o scuza plauzibila.” Existau presiuni, vor spune ”avocatii”. Atunci, ce e grav? Grav e ca, spre deosebire de ”sifonarii” asupra carora se faceau presiuni, mai multe surse din fosta Securitate recunosc ca, in acele vremuri, ”cvasitotalitatea informatorilor benevoli erau din randul preotilor ortodocsi la care nu era necesara recrutarea prin santaj”. Mi-e rusine de rusinea lor.
P.S.: Dar sunt ortodox. Demn.

Catalin Vischi



* Ma tot mir
Glontul fecundarii noastre

Povestea este mai mult decat simpla: o tipa – caz real – s-a prezentat la control ginecologic. In urma consultului de rigoare, s-a stabilit diagnosticul: individa era gestanta si virgina. Insamantarea s-a produs in conditii de razboi; un glont a trecut prin testiculul unui soldat si s-a oprit in abdomenul tinerei. Respectiva a fost operata, salvata si nimeni nu banuia ca glontul buclucas a fost purtator de “bandit in stare pura”, cum definea Cioran spermatozoidul. In toata istoria lumii mai exista un singur caz de insarcinare in conditii de virginitate, numai ca, pe vremea aceea, glontul inca nu fusese inventat in Palestina. Ce-a iesit pe urma, stie toata lumea… Prin unitatile militare romanesti, soldatii fredoneaza un cantec mobilizator, cu un refren care incepe cu patrioticele cuvinte “Am sa-mi trag un glont in cap”, dovada a faptului ca romanii prefera sublima moarte in locul efemerei activitati de reproducere. Nu de alta, da’ vremurile-s grele si-i greu sa te intretii pe tine, d’apoi si o eventuala progenitura. In alta ordine de idei, un ministru roman si-a tras, din greseala, un glont prin testicul. Nu stim unde s-a oprit glontul, dar speram ca nu intr-o ingenua si inocenta tanara scroafa mistreata. Rezultatul unei atare insamantari ar fi unul pe care nici un roman nu si-l doreste: un porc de politician salbatic. Ne descurcam destul de greu si cu astia domestici, chiar daca, in ultima vreme, le-a scazut pretul. Prin Palestina suiera gloantele in fiecare zi, sfidand mesajul de pace si iubire lansat de primul nascut dintr-o virgina. Mai stim ca primul vanator al Romaniei consuma destul de multe gloante, in timp ce un baron local al partidului pe care il conduce a inmultit numarul membrilor de partid cu cateva mii doar in ultima luna, mergand din poarta-n poarta, ca popa cu crucea. Cine trage gloante se si inmulteste. Ce-o sa iasa din asta, nimeni nu stie… Pe vremea cand eram militar in termen, trageam destul de bine. Niste nevirgine sustin ca mi-am pastrat nealterat acest talent. Cu toate astea, ma pronunt ferm impotriva productiei de gloante. Nu de alta, da-mi vine sa strig din ce in ce mai des in ultima vreme “Nu mai trageti, ba!”

Ioan Botis



* Persoanele cu handicap locomotor, batjocorite de autoritati
Fara mila!

Printre altele, legea impune realizarea unor rampe de acces pentru persoanele cu handicap locomotor la institutiile publice. Dupa periplul baimarean, GAZETA a descoperit ca nici autoritatile din Sighet n-au invatat nimic din ”aratarea obrazului cu degetul”. Legea nu e si pentru institutiile statului.

Sighetu Marmatiei este un municipiu situat pe teritoriul Romaniei, carevasazica, musai ca trebuie sa se supuna legilor tarii. Insa trebusoara asta este conditionata de cine, si cum, gospodareste afacerile obstesti. Ca sa nu poata zice cineva ca n-a stiut, Inspectoratul de Stat in Constructii Maramures (ISC), autoritatea suprema in materie, i-a anuntat inca acum un an pe toti edilii judetului sa se ingrijeasca de ridicarea rampelor pentru accesul persoanelor cu handicap locomotor, altminterea sa pregateasca teschereaua (publica!) pentru a fi in masura sa decarteze amenzi generoase, cuprinse intre 10 si 75 de milioane lei. Tot ISC a precizat ca fiecare primarie trebuie sa anunte Inspectoratul, pana la data de 3 februarie 2004, care este situatia reala din teren, ulterior acestei zile urmand a avea loc controale desfasurate de catre inspectorii in constructii. Primaria Sighetu Marmatiei n-are habar de asa ceva, desi mai sunt doar cateva zile pana la data fatidica. Ca, de-o fi sa vina amenzile, nimeni nu le va plati din propriul buzunar, ci din cel al darnicului contribuabil. Sighetul are o multime de cladiri ce cad sub incidenta actelor normative de mai sus: una bucata primarie, una judecatorie si parchet, una administratie financiara plus trezorerie, cate un sediu politie, pompieri, jandarmerie, politie de frontiera, un spital municipal, un camin de batrani, doua dispensare policlinice, doua unitati CEC, vreo sase filiale si agentii bancare, birouri Electrica, Romtelecom si Acaterm (furnizorul de servicii apa-canal), sase licee si vreo 11 scoli, si n-am epuizat lista.

Of, pasarela mea!

Nu stim daca banuiati, dar in tot municipiul nu exista decat o singura rampa de acces pentru cei care se deplaseaza in scaun cu rotile sau carje! Rampa-mostra se afla proptita de cladirea ambulatoriului Spitalului Municipal Sighet, cladire construita in 1984! Practic, in democratia asta statuta, nu s-a gasit nici un primar gospodar si capabil sa faca, ce? Niste pasarele line, in paralel cu treptele colturoase prezente peste tot, pe care cei loviti de soarta sa fie capabili sa se aburce spre ghisee, intru plata taxelor, bunaoara. Nici macar cladirea care gazduieste Primaria si Consiliul Local Sighet (alaturi de Biroul agricol, filiala CCI Maramures, etc.), nu are mai mult de… doua perechi de scari. Una in fata, care sta sub cheie tot timpul, rezervata fiind primarului si VIP-urilor, si cealalta in dos, pentru prostime, contribuabili si functionarii marunti. ”Rampa de acces nu exista, / foaie verde si-o batista, / ca sa nu fie Marie trista”. Versuri idioate, morala canci, realitate dureroasa. Daca edilii de Sighet nu-s in stare nici macar sa-si rezolve scarile de la propriul sediu, te miri ca treburile merg cum merg? S-apoi cand ii auzi pe unii cainand, cu lacrimi de crocodil social-democrat, suferintele defavorizatilor, ti se intoarce, apleaca, zau asa... Indiferenta si blazarea la care au ajuns gospodarii urbei nu poate duce la nimic bun. Doar li s-a dat mura in gura: dupa 3 februarie au de platit amenzi daca nu se incadreaza in legalitate. De ce n-o fac? Ori de lene, ori de chi-chi, ori de opozitia viscerala din ei, la tot ceea ce inseamna nou. Dupa zeci de ani de PCR, e greu sa mai smulgi omul din stilul sau de viata, si sa-i bagi pe gat tot felul de prostii bune pentru UE. Tare ma tem ca degeaba s-a descarcat Jonathan Scheele, declarand: ”Politicienii romani habar n-au cum arata o administratie publica reala.” Subscriem, in cazul Sighet.

Teofil Ivanciuc