Poltava nasterea marii puteri a Rusiei

* Cea mai faimoasa dintre bataliile asa-numitului „razboi nordic”, Poltava, a insemnat inceputul ascensiunii rusesti ca mare putere europeana. Batalia de la Poltava a marcat punctul de cotitura al Marelui Razboi Nordic (1700-1721), care a inclinat balanta de putere in nordul Europei si a evidentiat aparitia Rusiei ca mare putere militara. Razboiul a inceput ca un atac combinat al Rusiei, Danemarcei, Saxoniei si Poloniei. Aliatii sperau sa-si imparta intre ei imperiul baltic al Suediei, dar l-au subestimat mult pe tanarul rege suedez Carol al XII-lea. Dupa ce a infrant Danemarca in 2 luni, Carol al XII-lea l-a invins pe tarul Petru cel Mare la Narva, in luna noiembrie a anului 1700. Rusia a ramas in razboi, dar n-a putut face mare lucru pentru a-l impiedica pe Carol sa invinga atat Polonia cat si Saxonia pana in 1706. Armata suedeza, formata din 38000 de oameni a trecut Berezina si a infrant o forta ruseasca la Holowcezyn in iulie 1708. Dar era limpede ca fortele lui Petru cel Mare erau mult imbunatatite. Armata ruseasca suferise deja transformari, Petru accelerand programul de integrare a ideilor si tehnologiei vest europene in armata rusa. Doctrina militara a fost revizuita dupa Holowcezyn, Petru punand un mare accent pe puterea de foc a artileriei pentru a contracara tactica de soc suedeza. Petru nu era insa pregatit pentru o batalie de proportii, motiv pentru care a continuat sa se retraga, distrugand tot ce a aparut in calea sa. Suedezii au suferit mult in iarna dura din 1708, dupa ce convoiul lor cu provizii a fost capturat la Lesnaia in octombrie. Carol al XII-lea a asediat micul oras Poltova, oras slab fortificat. Suedezilor le lipsea echipamentul necesar si asediul a tinut mult. Regele Suediei avea nevoie de o victorie decisiva pentru a-i convinge pe turci si tatari sa i se alature. Petru cel Mare avea si el nevoie de o confruntare decisiva. Incurajat de victoria de la Narva, regele scandinav Carol a hotarat ca a sosit momentul sa distruga Rusia, atacand-o chiar la ea acasa. In plus, el era incurajat de alianta incheiata cu hatmanul cazacilor, Mazepa, dornic sa scoata Ucraina de sub influenta ruseasca. In primavara lui 1709, regele Suediei a inceput asediul cetatii Poltava, de pe raul ucrainean Vorskala, punct strategic important pentru ambele armate. La inceputul lui iunie, Carol al XII-lea a fost instiintat ca o mare armata condusa de insusi tarul Petru cel Mare se apropia, taindu-i liniile de aprovizionare si totodata orice posibilitate de retragere. Regele Suediei spera ca tatarii si turcii ii vor veni in ajutor, pentru a se razbuna pe tarul Petru cel Mare care cucerise de curand Azovul. Nimeni nu i-a venit in ajutor, iar iarna din 1708 spre 1709 s-a dovedit a fi un inamic teribil pentru suedezi. In cateva luni, 2000 de suedezi au murit de foame si frig. Inferioritatii numerice evidente a suedezilor (20000 de soldati, fata de cei 45000 ai lui Petru) i s-a adaugat si faptul ca, pe 17 iunie, Carol a fost atins de o schija la picior, in timp ce inspecta pozitiile trupelor. In timpul bataliei de la Poltava, suedezul a cerut sa fie dus pe campul de batalie pe o targa. Din aceasta cauza, Carol al XII-lea a fost silit sa predea comanda efectiva a armatei suedeze maresalului Rahnshiold si generalului Lewenhaupt, doi militari extrem de capabili, dar care nu se suportau unul pe celalalt. Dupa unii istorici, aceasta decizie ar fi hotarat soarta bataliei. Lupta a inceput inainte de ivirea zorilor, printr-un atac sustinut al suedezilor, care au ocupat cateva pozitii rusesti. Cavaleria suedeza a declansat un atac, concentrandu-si energiile pentru a zdrobi forta principala ruseasca. Comandantilor de batalioane suedeze nu li s-a spus daca trebuie sa atace redutele rusesti sau sa treaca pe langa ele atacand centrul armatei lui Petru. Petru cel Mare isi invatase lectia la Narva si a stiut sa contracareze atacul principalei forte suedeze. De aceasta data, suedezii au facut fata cu greu unei linii puternice de infanteristi, in vreme ce cavaleria lor exersa asalturi asupra liniilor rusesti. Cu toate acestea, cavaleria suedeza, coplesita numeric, a refuzat sa se declare invinsa. Petru si-a insufletit trupele, calarind in fruntea lor; un glont i-a gaurit palaria, iar un altul a fost oprit de o cruce de aur pe care o purta la piept. Cand s-a luminat de ziua, intelegand ca atacul nu are totusi sorti de izbanda, Lewenhaupt a ordonat retragerea, fara insa sa-si anunte subordonatii, astfel ca un important detasament suedez, condus de generalul Ross, a fost obligat sa se predea; ramas izolat, intre liniile rusesti, pierderile suedeze fiind mari. Maresalul Rahnshiold a ignorat ordinul dat de colegul sau si a cerut infanteriei sa continue atacul. 4000 de suedezi au inaintat intr-o ordine perfecta, impotriva a 20000 de rusi. Disproportia evidenta a facut ca, foarte repede, suedezii sa fie inconjurati printr-o miscare de flancuri si macelariti. Cand, la ora 11, Carol al XII-lea ce urmarise lupta de pe o colina, a ordonat retragerea, armata suedeza era deja distrusa. Rahnshiold a fost capturat imediat dupa lupta, iar Lewenhaupt a fost silit sa se predea pe 1 iulie. Regele Carol al XII-lea al Suediei a reusit sa fuga spre Moldova, cerand adapost turcilor si tatarilor si ramanand in exil, la Instambul, vreme de 5 ani. Dupa ce au fost dezarmati, suedezii au fost obligati sa asiste la executia cazacilor care li se alaturasera si apoi au fost dusi in captivitate. „ Ca un suedez la Poltava” a ramas o comparatie pentru „ total neputincios” atat in limba rusa, cat si in cea ucraineana. Suedia si-a abandonat majoritatea imperiului baltic la acordul de pace din 1721, care a confirmat noul statut al Rusiei de mare putere europeana. Mazepa, eroul ucrainenilor Pentru ucraineni, Mazepa este un precursor si un luptator pentru independenta Ucrainei, patriotii ucraineni sarbatorindu-l la 27 iunie, la locul bataliei de la Poltava, inaltand in onoarea lui un steag impresionant cu dimensiunile de 30/40 m. Presedintele Victor Iuscenko a declarat atunci ca batalia de la Poltova a fost o tragedie, afirmand ca infrangera truprlor suedeze de catre cele ruse ar fi privat Ucraina de sansa de a deveni independenta si a se dezvolta ca un stat european. Nascut si crescut in spiritul Europei apusene, Mazepa a incercat sa dea tarii sale o personalitate distincta. A avut legaturi cu spatiul romanesc, mai ales cu principele muntean Constantin Brancoveanu. De partea rusa, Mazepa este considerat astazi un soi de inamic public nr. 1, o figura de tradator care si-a schimat camasa tradandu-l pe Petru cel Mare, crestinatatea ortodoxo si unitatea popoarelor slave. Cei mai multi istorici rusi l-au calificat pe Mazepa drept un tradator. Hatmanul cazacilor, Mazepa, a fost de altfel excomunicat de biserica ortodoxa rusa, la cererea tarului, iar anatema dureaza si dupa 300 de ani, la slujba ce se tine anual in memoria bataliei de la Poltava, numele lui Mazepa fiind in continuare condamnat. La comemorarile din 2009, demonstrantii rusi au ars efigia eroului cazacilor. Mazepa a fost un personaj al timpului sau, cu o biografie amintind de condotierii Renasterii italiene. Nascut intr-o familie educata si prospera din partea Ucrainei aflata sub ocupatie poloneza la inceputul sec al XVII-lea, Mazepa a servit la curtea regilor polonezi, alaturandu-se cazacilor loiali regalitatii poloneze. In 1687 Mazepa a fost ales hatman al cazacilor din estul Ucrainei, cazaci fideli tarului Rusiei. Actiunea lui Mazepa a urmarit supunurea pamanturilor ucrainene intr-un stat al cazacilor, in alianta cu Petru cel Mare. Presimtind ambitiile tarului ca o amenintare la ideile sale despre suveranitatea Ucrainei, Mazepa a schimbat aliantele, in 1709, unindu-si fortele cu cele ale regelui Suediei, Carol al XII-lea , in campania impotriva Rusiei. Dupa infrangerea de la Poltava, Mazepa s-a refugiat la Tighina, unde a murit la 28 august 1709. In 1710, ramasitele pamantesti ale lui Mazepa au fost mutate de la Bender la Galati, unde se afla si astazi. Un cartier din Galati ii poarta si astazi numele. Cazacii lui Mazepa s-au raspandit in Moldova de Sud si Dobrogea si ei au format primul val al minoritatii ucrainene din Romania. Centrul vechi al orasului Poltava este o piata semicirculara neoclasica, in centru aflandu-se o coloana toscana din fonta, ridicata pentru comemorarea centenarului bataliei de la Poltava, turnata din metalul a 18 tunuri suedeze capturate in timpul bataliei. Dat fiind faptul ca Petru cel Mare a sarbatorit victoria in Biserica Mantuitorului, aceasta veche biserica din lemn a fost pastrata si restaurata cu grija de mai multe ori pana in ziua de azi. Ioan BOTIS