Politică sub insectar / Traian Băsescu a dat startul campaniei PD

Recentul discurs al lui Traian Băsescu, ţinut în faţa unei jumătăţi de parlament, într-o ţară realmente fracturată în două, poate fi trecut, la prima vedere, în registrul ieşirilor în scenă tipice actualului preşedinte. L-am văzut pe Traian Băsescu, pentru a mia oară, vorbind într-un discurs interminabil, ca şi cum nu el este preşedinte în această ţară, nu el controlează, în mod abuziv şi discreţionar, toate instituţiile şi tot sistemul de putere, ci mai degrabă ca un fel de observator extern detaşat şi atotştiutor, care dă lecţii în toate domeniile. Până aici nimic nou. L-am auzit vorbind despre temele lui preferate – reforma statului, reforma clasei politice, reducerea numărului de parlamentari, în acelaşi registru demagogic şi populist. Nimic nemaiauzit nici din acest punct de vedere.

Si, din nou, Traian Băsescu s-a comportat nu ca un preşedinte (în accepţia constituţională şi democratică a acestei instituţii), ci ca un personaj autoritar, despotic chiar, care este un fel de factotum al sistemului politic, deasupra guvernului, justiţiei, parlamentului. Altfel spus, Traian Băsescu s-a ţinut de cuvânt măcar o dată: n-a schimbat absolut nimic din retorica şi atitudinea sa.

Dincolo de asta însă, pe fond, sunt câteva elemente care impun o analiză mai atentă. Prima parte a discursului a avut caracterul unei alocuţiuni în faţa activului de partid. Al PD în speţă, al majorităţii în general. Traian Băsescu a dat startul campaniei, a trasat liniile generale ale acesteia – de atac şi defensivă – şi a fixat mesajele pe care pediştii şi uneperiştii să le transmită electoratului. Un fel de lecţie de învăţământ politic adresată unei puteri aflate sub presiune şi în căutare disperată de soluţii salvatoare… atâta cât mai pot salva ele după 3 ani de dezastru.Deriva actualei guvernări este demonstrată astfel şi de clara incongruenţă şi disonanţă între retorica lui Traian Băsescu de acum o lună sau două, care denunţa orice promisiuni electorale şi graba cu care a anunţat varianta măririi salariilor în iunie. Să ne aducem aminte că în urmă cu doar câteva săptămâni Băsescu înfiera tentaţia „politicienilor” de a veni cu propuneri populiste în preajma campaniei.

Trecând peste caracterul ipocrit al acestei poziţii şi peste faptul că teritoriul populismului şi al promisiunilor mincinoase, niciodată onorate, aparţine actualei majorităţi, nu putem să trecem cu vederea schimbarea de abordare. Presiunea politică dinspre PD spre guvern creşte pe măsură ce ne apropiem de campanie, iar gradul de conformare al executivului la această presiune va da măsura obedienţei lui Mihai Răzvan Ungureanu în raport cu Traian Băsescu şi regimul său.Despre chestiunea de fond a măririi salariilor ar trebui spuse câteva lucruri. Nu este vorba de fapt de o mărire, ci în cel mai fericit caz de o revenire la nivelul anterior tărierilor, care n-ar reprezenta decât achitarea unei obligaţii morale şi legale.

Specialiştii în economie au observat faptul că reducerea salariilor n-a produs efecte în termeni de consolidare bugetară, deoarece banii au fost risipiţi pe contracte grase date clientelei politice a PD şi UNPR. În aceasta rezidă una dintre marile minciuni ale actualei puteri, care vinde propaganda că „nu se putea altfel”. Ba da, se putea şi fără tăieri brutale şi nediferenţiate de salarii, dacă puterea n-ar fi şifonat banii publici şi nu i-ar fi aruncat pe parcuri în păduri, panseluţe, telegondole sau patinoare în sate. Sacrificiul celor care s-au trezit peste noapte cu veniturile drastic diminuate a fost inutil, de el beneficiind exclusiv cei din reţeaua de interese şi corupţie a puterii.Urmând logica în care a fost guvernată România în ultimii trei ani, nu este exclus să asistăm la o mărire electorală de salarii în iunie, adică exact înainte de alegeri, în paralel cu jaful din bani publici, pentru că, nu-i aşa, PD are nevoie de resurse de campanie electorală, strategia „mituirii” electoratului fiind singura pe care mai poate conta. În aceste condiţii, 2012 ar putea semăna cu anul 2009, în care guvernul să ia măsuri electorale, prefecându-se că nu este criză, cu gândul doar la ziua alegerilor.