Politica sub insectar / Si mai multa confuzie in jurul proiectului fantoma al regionalizarii

Saptamana care a trecut nu a adus mai multa claritate in ceea ce priveste regionalizarea anuntata cu surle si trambite de Traian Basescu. Deocamdata pare un „proiect fantoma”, limitat la doua elemente: ideea desfiintarii judetelor si tranformarea actualelor regiuni de dezvoltare in super-judete. Din punct de vedere al procedurii, este limpede ca puterea nu doreste sa treaca aceasta masura nici prin filtrul dezbaterii publice, nici al celei parlamentare, cu atat mai putin se doreste o consultare populara sub forma unui referendum. Asumarea raspunderii, procedura preferata de cabinet, se loveste insa de opozitia UDMR, care isi joaca in momentul de fata propriile interese. Intr-un mod aproape iresponsabil, nimeni din actuala putere nu e in stare sa ofere elemente suplimentare. Nu vorbim aici de studii de impact, de evaluari de perspectiva privind dezvoltarea regionala, ci de raspunsuri la intrebari foarte simple. De pilda, ce se intampla cu administratiile locale desfiintate si cu obligatiile asumate de acestea; gen fonduri europene contractate, fonduri europene in curs de derulare sau contracte functionale. Care sunt perioadele de gratie, ce se intampla cu functionarii. In schimb, puterea a dezvoltat un anumit tip de retorica prin care isi justifica propunerea cu ideea ca, in felul acesta, va distruge „baronii” locali si retelele de influenta a acestora. Desigur, daca este vorba de „baroni locali”, ei trebuie neaparat sa fie de la PSD sau PNL, de parca domnii Flutur, Falca sau chiar Mircea Man n-ar fi si ei prezenti in peisaj. „Baronii locali”, spune premierul Boc, dupa ce rosteste de cateva ori, cu gura plina, sintagma „Uniunea Socialista”, au batut in masa domnilor Ponta si Antonescu pentru ca acestia sa se opuna reorganizarii administrativ-teritoriale. Totul pare mai degraba o polemica politica sterila decat o discutie normala privind modul in care trebuie sa arate arhitectura administratiei romanesti pentru urmatorul secol. La un alt nivel, dezbaterea are chiar si accente puerile, de genul cum trebuie sa se numeasca o regiune sau alta. Pare mai degraba un film prost decat un proces politic real. S-au facut, desigur, tot felul de speculatii privind resorturile ce au determinat puterea sa arunce pe piata aceasta idee, in mod clar negandita in ultimele ei consecinte. Unii cred ca e vorba de intentia de a organiza alegerile locale viitoare in baza unor administratii numite temporar, evitandu-se astfel forta de tractiune a presedintilor Consiliilor Judetene. Se poate. Eu nu exclud insa nici ipoteza in care e o simpla fumigena politica, puterea neriscand sa treaca aceasta initiativa datorita opozitiei UDMR, dar neriscand nici sa cedeze UDMR infiintarea Tinutului Secuiesc si a regiunii Partium. In primul caz s-ar ajunge la caderea guvernului, in cel de-al doilea la compromiterea iremediabila a PD-ului ca tradator de neam. Asa ca s-ar putea sa asistam in perioada urmatoare la renuntarea la ideea regionalizarii, cu atacurile orientate spre UDMR si spre „baronii locali” ai opozitiei, facuti vinovati de impiedicarea „vointei reformiste” a PD-ului de a reduce birocratia si cheltuielile. Si atunci sa te tii, urlete pe micile ecrane, doar doar PD-ul o mai castiga cateva procente in competitia politica. Nu pot sa nu remarc insa reactia astenica din Baia Mare, aici unde oamenii se mandresc cu traditia si identitatea lor. Ca Mircea Man a rezolvat-o simplu, decretand ca Maramuresul e bine sa fie unit cu Clujul, ca oricum Maramuresul nu ni-l ia nimeni si ca el face un mare sacrificiu personal, deoarece i se desfiinteaza functia nu ma mira. Ma asteptam insa la o reactie mai dura din partea opozitiei si societatii civile. Dan MIHALACHE