Politica sub insectar / Regionalizarea lui Basescu: inca o condamnare a Maramuresului?

Dupa declaratiile recente ale presedintelui Traian Basescu, dezbaterea privind regionalizarea a inceput sa capete amploare. Cu atat mai mult cu cat au aparut pe surse si primele harti care descriu intentiile puterii de a reorganiza administrativ-teritorial Romania pe 16 regiuni. O prima privire asupra acestora invedereaza clara intentie de a redesena echilibrele de putere locale in favoarea formatiunilor aflate vremelnic la guvernare. Astfel, o regiune grupand Aradul, Timisul si Caras-Severinul ar asigura, nu-i asa, o preeminenta politica pedista. Maramuresul, impreuna cu Bistrita si Clujul ar putea fi castigate cu putin efort de catre acelasi partid. UDMR-ului i se da satisfactie prin gruparea judetelor Mures, Harghita si Covasna intr-o structura ce reproduce fosta Regiune Autonoma Maghiara si unde nu ar fi probleme pentru formatiunea etnica de a castiga majoritatea in administratia locala. Daca tinem cont de regula alegerii presedintelui Consiliului Judetean, si deci, prin simetrie, si a viitorului presedinte de Consiliu Regional dintr-un singur tur, atunci gruparea judetelor Bihor, Satu Mare si Salaj ar putea oferi UDMR-ului un al doilea „cadou regional”, pe langa traditionala secuime. Pentru ca si aici populatia maghiara ar trece de 30%. Mai departe s-a incercat si o grupare a judetelor PSD-iste (de pilda Gorj cu Valcea sau Vrancea cu Galati, Braila si Buzau) si raman cateva regiuni „de echilibrare” unde, cel putin pe actualele date privind alesii locali, PD-ul ar putea sa castige. E o prima lectura politica a acestei harti care, cel putin in anumite cazuri, pacatuieste prin lipsa de logica de tip cultural, istoric, demografic si chiar prin lipsa de logica in ceea ce priveste perspectivele dezvoltarii economice si administrative. Eu personal sunt de acord ca discutia despre regionalizare trebuie purtata si, in acest sens, e nevoie de infrangerea conservatorismelor administrative, care isi fac loc mai ales din interese personale si de grup in toate partidele politice romanesti. Pe de alta parte, cred ca avem tot dreptul sa privim cu suspiciune aceasta accelerare brusca a procesului de regionalizare, tinand cont de faptul ca mai toate initiativele legislative cu care ne-a obisnuit puterea sunt mai degraba orientate spre salvarea electorala a PD-ului si spre satisfacerea pretentiilor UDMR si mai putin spre asezarea sanatoasa si pe termen lung a arhitecturii institutionale din Romania. Prin urmare, nu cred ca un asemenea proces de amploare poate fi derulat cu un an inainte de alegeri, si in conditiile unui echilibru politic extrem de precar si a unor blocuri de partide aflate intr-un conflict acut. Regionalizarea trebuie sa fie un demers bine pregatit si mai ales rezultatul unui consens al tuturor fortelor politice semnificative. Stiu ca acest cuvant, „consensul”, revine aproape obsesiv in textele mele, dar imi mentin opinia ca nu se pot cladi reglementari durabile, care sa reziste in timp, fara un numitor comun la nivelul elitei politice. Remarc ca Maramuresul a primit „cadou” de la administratia pedista condamnarea definitiva la periferie. Pentru ca nicicum nu se poate interpreta altfel plasarea lui alaturi de Bistrita si Cluj, ca satelit al unui centru de dezvoltare puternic. Va fi clasa politica maramureseana capabila sa se opuna in mod coerent, dincolo de granitele de partid, acestui proiect? Din ceea ce am vazut pana acum, eu cred ca nu. Deocamdata, la nivelul politicienilor au fost voci mai degraba singulare. Cel care a spus cel mai apasat adevarul a fost Preasfintia Sa Iustin Sigheteanul. Dan MIHALACHE