Politica sub insectar / Mecanismele autoizolarii Maramuresului (III)

Cum sa „facem vant” celor care ne-ar putea ajuta „Lasa-l pe asta, ca o s-o ia si el pe urmele lui Mihalache” a spus acum cateva luni, pe la iesirea dintr-un restaurant din Baia Mare, un tip vocal care crede ca face si desface in politica maramureseana. Referirea era la liderul propriului sau partid, intamplator „importat” intre timp de la Bucuresti. Sigur, eu am simtul umorului si as trata acest tip de atitudine cu detasare. Daca ea, atitudinea, nu ar deveni o tendinta si n-ar contribui la autoizolarea judetului. In ultimii 20 de ani, politica a construit anumite mecanisme de echilibrare intre „centru” si „teritoriu”. a existat si exista inca un corp de politicieni profesionisti, proveniti din diverse zone de expertiza profesionala, cu sisteme de relatii, inclusiv in mediile internationale. Dupa cum exista politicieni puternic profilati local, a caror experienta si intindere de cunostinte, chiar de familie daca vreti, ii fac agreati si eligibili de catre comunitatile locale. Secretul succesului nu numai pentru un partid, dar si pentru un judet in ansamblul lui, este de a gasi un anumit echilibru de reprezentare. adica filiala judeteana pe ale carei liste figureaza doar politicieni de la Bucuresti nu se poate, pentru ca nu voteaza nimeni sau risca sa trezeasca resentimente locale foarte puternice. Dar nici filialele care nu reusesc sa atraga si sa stabileasca o relatie preferentiala cu o personalitate politica nationala n-au mare valoare de intrebuintare pentru dezvoltarea judetului respectiv. Din pacate, Maramuresul a incercat acest experiment si urmarile lui s-au vazut. De cate ori la nivel de partide, prin jocul intern al acestora, un anumit lider, ministru, personalitate mai profilata, a candidat in Maramures, prima preocupare a colegilor a fost cum „sa-i faca mai repede vant.” Sa luam doar istoria recenta. Mai intai un fost ministru al apararii, care dupa patru ani de deputatie de Maramures a avut grija sa-si gaseasca o alta circumscriptie electorala intr-un judet vecin, excedat de tensiunile si stilul organizatiei politice din care facea parte. apoi, un fost ministru al mediului, apelor si padurilor, la un moment dat presedinte de organizatie, executat cu aplauze de aceiasi arhitecti ai politicii locale. Un vicepremier si ministru al economiei, care dupa un mandat s-a gandit ca ar fi mai confortabil psihic pentru el sa gaseasca un colegiu in sud. Lor li se adauga un secretar general al guvernului, astazi in conducerea unui mare partid politic. In acest caz, cel putin preocuparea a fost de a-i asigura realegerea, desi unii discutau pe la colturi cum ar fi mai bine sa-i „traga presul.” Desigur, s-ar putea spune ca fiecare situatie in parte merita o analiza nuantata, ca fiecare personaj a avut prestatii diferite, ca nu toti au ajutat judetul la fel de mult, poate unii chiar deloc sau doar au profitat de el. Eu ma refer insa la tendinta si la mentalitatea prevalenta ca trebuie sa „facem vant” celor care „nu-s de-ai nostri”. altii, mai intelepti, au inteles si au stiut sa foloseasca asemenea importuri de calibru in sprijinul realizarii unor proiecte si al dezvoltarii. Noi ramanem la vesnica discutie despre cine si daca e nascut in Maramures... Ma intreb, daca aici s-ar alege Secretarul General al NATO, oare ce scenarii s-ar pune la cale a doua zi prin restaurante? Dan MIHALACHE