Politica sub insectar / Mecanismele autoizolarii MaramureSului (II): Paranoia din partide

Asa cum mentionam si in editorialul precedent, dezvoltarea si performantele administrative depind in mod direct de prestatia si sistemul de relationare a organizatiilor politice din judetul respectiv. Imi aduc aminte astazi, cu oarecare nostalgie, de unul dintre primele mele contacte cu viata politica maramureseana. Era pe undeva prin 2003, intr-o vizita oficiala in care il insoteam pe premierul de atunci. Mergeam de la Baia Mare la Sighet, unde urma sa fie inaugurata o sala de sport. Coloana oficiala se compunea din doua microbuze: in primul erau premierul si ministrii, in cel de-al doilea purtatorul de cuvant, noi, consilierii si liderii politici locali. Ce mi-a fost dat sa aud in acea ora de deplasare spre Sighet, e greu de imaginat si mai greu de reprodus. Tensiunile erau profunde, veninul la cote maxime. Ma rog, am trecut peste la momentul respectiv, considerand ca ma aflu poate in fata unei situatii de exceptie. M-am inselat. Cand am venit sa candidez in Maramures, vreo cateva saptamani am auzit povesti nesfarsite despre unul si altul, despre cu cine trebuie sa ma intalnesc si cu cine nu, de cine trebuie sa ma feresc si cu cine n-ar fi bine sa fiu prieten. Unele istorii erau savuroase, altele aveau dimensiuni de-a dreptul infractionale. Termenii cheie erau: filmari, inregistrari, santaje, paparazzi, bani. Pana la un punct, in orice organizatie exista un anumit tip de competitie interna pentru functii si putere. In partidele politice maramuresene parca ea excede normalitatii. Aici, fiecare, indiferent de cata scoala sau competenta are, se vede sef de partid, prefect, deputat, senator, director. Nici bine nu a fost numit sau ales unul si incep sa se faca si desfaca intelegeri si scenarii pentru inlaturarea lui. Care intelegeri de regula tin pana oamenii respectivi ies pe usa. Interesanta e si relatia filialelor maramuresene cu conducerile centrale ale partidelor. „Bucurestiul” e rau la nivelul retoricii publice. E rau ca nu se ocupa de judet, ca nu da bani si mai e rau si atunci cand isi propune sa faca ordine in partidele locale. „Sa ne mai lase astia de la Bucuresti, stim noi morosenii mai bine ce avem de facut la noi acasa.” Expresia poate fi auzita in mod frecvent prin diferitele carciumi unde se coace politica judetului. Un dublu limbaj: pentru ca fiecare lider sau lideras local are in memoria telefonului cate un numar al unui personaj bucurestean influent din partidul sau, cate o „intrare”. Si il foloseste in mod excesiv, nu pentru a rezolva problemele administratiei, ci pentru a face „jocuri”. „Bucurestiul” e foarte bun pentru a transa relatiile de putere cu colegii…Un Wikileaks al telefoanelor, date in timp pe la Bucuresti si al lucraturilor asociate acestora, ar fi probabil delicios… Cand e vorba de facut scandal la partid politicienii maramureseni stiu sa se organizeze si sa vina valuri-valuri in delegatii pe la capitala, sa explice cum ei sunt cei mai buni si daca nu li se da castig de cauza e o mare drama si se prabuseste pamantul. Pana cand liderii nationali isi iau campii si nu mai vor sa auda de filiala... Cine Dumnezeu sa se apuce de proiecte serioase de dezvoltare durabila intr-un asemenea peisaj? Dan MIHALACHE