Politica sub insectar / Mecanismele autoizolarii Maramuresului (I)

Performanta administrativa depinde in mod direct de organizatiile politice din judetul respectiv. Sub cel putin doua aspecte. Organizatiile politice sunt cele care selecteaza personalul pentru institutiile administratiei publice locale si pentru ceea ce se numesc pompos „serviciile deconcentrate” (imi place la nebunie chestia asta!) ale guvernului in teritoriu. Si tot organizatiile politice sunt cele care, in functie de performanta si, de ce nu, de un anumit grad de insistenta, sa nu-i spunem tupeu, impun oameni in Parlament sau in administratia publica centrala. In functie de acesti oameni, de pozitiile pe care le detin, daca sunt sau nu ministri, secretari de stat, sefi de comisii parlamentare influente, se contabilizeaza la un moment dat si dezvoltarea judetului, transferurile de fonduri, existenta sau nu a unor proiecte mari. Aceasta din urma relatie intre forta organizatiilor politice si reprezentarea lor la Bucuresti este mai complicata si mai putin cunoscuta marelui public. Sa va dau un exemplu. In decembrie 2009, cand se negocia faimosul protocol PDL – PSD, Maramuresul obtinea un post de secretar de stat pentru culte din partea democratilor. Iar PSD un post de secretar de stat pentru Relatia cu Parlamentul. Cu acesta din urma e o intreaga poveste, el fiind bifat in dreptul organizatiei nationale de tineret si doar geografic la Maramures. Asta in vreme ce Constanta, de pilda, impunea Ministrul Mediului, ceea ce era de interes pentru administratia locala si inca cel putin trei secretari de stat in zone cheie: lucrari publice, infrastructura etc. Pentru stiinta cititorilor, Departamentul Relatiei cu Parlamentul este un fel de registratura si dispecerat al Guvernului, care are grija ca hartiile sa se plimbe in ordine intre executiv si legislativ si ca demnitarii sa vina la timp atunci cand sunt chemati la intrebari si interpelari. Secretariatul de stat pentru culte va fi fost poate util Bisericii ortodoxe, puternica in judet. Insa constructia de lacase de cult nu tine loc nici de drumuri, nici de turism, nici de programe de mediu. La nivel legislativ PD-ul a impus un singur maramuresean intr-o functie de conducere: la Senat avem o mare victorie, presedintele Comisiei pentru Regulament, care se intruneste din cand in cand pentru a valida pretentiile independentilor lui Oprea. Spre comparatie, daca ne uitam tot in ograda PD-ului, am putea nota ca Aradul are astazi nu mai putin de Ministrul de Interne, seful ANAF, un secretar de stat la Ministerul Lucrarilor Publice. Nu-i vorba, nici in timpul guvernarii liberale lucrurile n-au stat mai bine. Maramuresenii au avut un singur demnitar cu rang de secretar de stat, consilierul premierului Tariceanu pe probleme de sanatate. Nu-i adun la Maramures pe fostul Secretar General al Guvernului sau pe temporarul Ministru al Agriculturii, pentru ca ei si-au obtinut posturile mai degraba ca urmare a influentei si sistemelor de relatii personale decat ca efect al unei negocieri purtate de organizatie cu centrul. Am mentionat toate aceste exemple tocmai pentru a sublinia ideea ca partidele maramuresene, de la stanga la dreapta, nu au avut si nu au nici acum o preocupare constanta de a da si castiga „batalii” pentru influenta la Bucuresti. De ce? In numarul viitor. Dan MIHALACHE