POLITICA, ATITUDINE, ANCHETE

* Consilierii locali democrati au demisionat din partid
Scandal in PD Borsa

* Zeng Zhiping, escrocul falit caruia nimeni nu-i face nimic
Chinezul “tepar”

* Fostul director al Sucursalei maramuresene se intoarce?
Chiuzbaian CEC SRL

* “Guru” de la Cabana Firiza a fost arestat pentru proxenetism
Sex in barcile campionilor

* Coltu’ meu
Urare de bine

* Calugarita inchisa de comunisti pentru credinta
“Erau impotriva lui Dumnezeu!”

* Cazul ziaristului GAZETEI care a fost amenintat cu moartea
Gardian sau Criminal public?

* Schimbul de azi
Consiliul ciolanului sleit

* 16 iulie: ultima zi de intrare fara vize in Ucraina
Noua cortina de fier

* Ma tot mir
Intre Dallas si Nanjing

* Concluzia specialistilor: Green Partners + GeoMMed = nepriceputi
Bani olandezi pentru “voluntari”

* Consilierii locali democrati au demisionat din partid
Scandal in PD Borsa

In timp ce atentia politicienilor este indreptata spre jocul de-a “Hopa-Mitica” de la Consiliul Judetean, in Borsa se intampla lucruri grave taman in tabara democratilor. In urma cu doua saptamani, organizatia PD Borsa a fost dizolvata, iar consilierul judetean democrat din orasul codrilor jefuiti de mafia lemnului a fost inlocuit.

In urma alegerilor locale, PD a obtinut trei mandate de consilieri locali. Printre ei, presedintele organizatiei, Matei Mihali. Potrivit protocolului PNL-PD si avand in vedere ca primarul nou ales este liberalul Remus Stetco, locul de viceprimar ar fi trebuit sa fie ocupat de Mihali. Din motive greu de explicat, alianta liberalo-democrata nu a functionat in Borsa. Viceprimarul nu a fost ales si, din informatiile pe care le avem, favorit pentru aceasta demnitate locala este nimeni altul decat Gavrila Grec, fostul primar pesedist.

Dizolvarea

Dupa circul de la prima sedinta de constituire a CJ, sedinta in care Mircea Man i-a schimbat pe consilierii judeteni din Borsa si din Sighet, a urmat si dizolvarea Biroului Executiv al uneia din cele mai puternice organizatii democrate din judet. Motivele expuse de liderii democrati pentru aceste actiuni in forta au fost “subtiri”, iar subiectul este ocolit. Cert e ca Maramuresul istoric nu mai are nici un reprezentant democrat in CJ, ceea ce a produs nemultumiri mari in toate organizatiile de peste Deal. “Am fost mirat de ce se intampla. Este o porcarie… asa, fara sa fim intrebati, consultati. Nu ma mai mir de nimic. De ani de zile m-am luptat cu mafia din Borsa. Nu vor ca eu sa fiu ales viceprimar. Dupa cele intamplate, pot spune ca nu vor nici colegii mei, liderii de la Baia Mare. Le-am promis borsenilor ca voi lupta ca mafia din acest oras sa fie terminata, se pare ca m-a terminat ea pe mine”, ne-a declarat Mihali.

Justitie romaneasca

Pe langa toata aceasta tevatura din care nu se intelege mai nimic, Mihali si Gheorghe Albu au primit sentintele in procesul cu fostul primar Grec. Reamintim ca intre cei doi democrati si fostul primar al Borsei este un proces, in care Grec ii acuza pe cei doi borseni de calomnie, ultraj etc. Conflictul a aparut in timpul scandalului cu cei trei munti ai Maramuresului, aflati in administrarea localitatii Carlibaba, din judetul Suceava. Atunci, Mihali si Albu au fost alaturi de zeci de borseni ce-si revendicau dreptul la pasunat. Primarul pesedist, ca un adevarat “agent” al moldovenilor a gasit de cuviinta sa-i dea in judecata pe cei doi. Procesul s-a judecat la Strehaia, iar sentinta este stranie. Cei doi “inamici publici” ai lui Grec au fost condamnati la 1 an inchisoare Mihali, si 6 luni Albu. “Uitati sentinta! Nu am primit motivarea, ci doar ce s-a hotarat. Inca nu am vazut asemenea mod de a solutiona o cauza in care este vorba de viata a doi oameni. Dar este vorba de noi, asa ca nu are importanta. Mafia are brate lungi si lucreaza. Noi trebuie sa fim ori inchisi, ori omorati. Am facut recurs si vom cere stramutarea procesului. Cat ne vor tine puterile, vom merge mai departe”, ne-a spus Mihali, convins ca toate i se trag de la disputa crancena care are loc in Borsa pentru sferele de influenta economice.

In audienta la Basescu

Cei doi borseni, suparati pe partidul care nu-i sprijina in disputele din oras, au plecat la Bucuresti pentru a vorbi cu liderul partidului, Traian Basescu. Nu au reusit sa vorbeasca cu acesta si s-au intors in Maramures, hotarati sa demisioneze din PD. “Voi demisiona, dar voi continua sa ma lupt pentru drepturile acestui oras, ca independent. Pacat de aceasta organizatie, la care am muncit mult. Sunt scarbit de modul in care se face politica. Ei ma acuza pe mine, dar cate stim noi… Cineva tot ne va asculta”, a declarat Mihali. La fel de straniu este si faptul ca prin presa maramureseana au reinceput atacurile (aceleasi de ani de zile) impotriva celor doi borseni. Vom reveni.

Nicolae Teremtus



* Zeng Zhiping, escrocul falit caruia nimeni nu-i face nimic
Chinezul “tepar”

Peste 250.000 dolari. La atat se cifreaza teapa data de un chinez. Cei prejudiciati sunt cativa maramureseni. Moda escrocheriilor financiare ce pleaca de la imprumuturi cu sume uriase tinde sa devina o moda. Acte incheiate dupa un pahar si promisiuni ferme de restituire a miilor de euro imprumutati sunt premisele unei tepe financiare.

Fata de alte cazuri asemanatoare pe care le-am prezentat (de tepe financiare, sa ne intelegem!), cel de acum are o “motivatie” pur economica. Un chinez s-a pripasit in Maramures pentru a dezvolta o asa-zisa afacere cu produse din tara de bastina (in municipiul de pe Sasar sunt patru oameni de afaceri din China ce desfasoara activitati comerciale). Zeng Zhiping a obtinut cetatenia romana, are domiciliul in Baia Mare si detine societatea comerciala FA ZANG COMIMPEX SRL, al carei obiect de activitate este comercializarea produselor alimentare si nealimentare. In anul 2002, a deschis doua magazine unde comercializa biciclete si produse chinezesti. In primavara anului trecut, Zhiping a luat cu titlu de imprumut suma de 100.000 dolari de la T.F. din Baia Mare, motivand ca banii ii sunt necesari pentru a-i investi in firma sa. T.F. a incheiat un contract de imprumut pe o perioada de o luna. ”Anterior imprumutului, Zeng Zhiping mi-a facut numeroase propuneri de a ma asocia cu el. Spunea ca are un profit lunar de 50-100 milioane lei. Mi-a prezentat cele doua magazine, afirmand ca sunt proprietatea firmei si ca detine doua autocamioane, un apartament in Baia Mare si actiuni la o fabrica de biciclete in valoare de 20.000 euro”, ne-a declarat T.F.

Jocuri de noroc si “fetite”

In 15 iunie 2003 (data scadenta a imprumutului), chinezul a “sters-o englezeste”. ”A motivat ca li se livreaza ceva marfa din China si trebuie sa mearga in Bucuresti sa o plateasca, insa nu s-a mai intors. L-am cautat de patru ori la Bucuresti si l-am intalnit de fiecare data la casinourile si unde juca ruleta in compania unor indivizi dubiosi si femei”, completeaza T.F. Pentru ca nu avea alta solutie, T.F. a facut plangere penala impotriva chinezului pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune, fals in declaratii si evaziune fiscala. In 29 octombrie 2003, Tribunalul Maramures a dispus somarea debitoarei SC FA ZANG COMIMPEX SRL la plata sumei de 100.000 USD cu dobanda legala aferenta, in termen de 10 zile. Zhiping a ingnorat sentinta judecatoreasca si continua sa faca “afaceri” profitabile doar pentru el. In 12 decembrie, Tribunalul Maramures a investit incheierea anterioara cu formula executorie. S-a apelat la un executor judecatoresc, dar ia-l pe chinez de unde nu-i, iar “averea sa” de unde… nu exista! Adica, debitorul a ajuns insolvabil dupa o teapa de 100 de mii de dolari. Pagubitul baimarean a inceput sa faca investigatii pe cont propriu si a aflat ca “partenerul” chinez avea legaturi la fel de “profitabile” si cu alti maramureseni, cu “afaceristi” rromi si valutisti care incepusera si ei sa-l caute. Societatea lui Zeng “a penetrat” si mediul de afaceri din Sighetu Marmatiei, dupa aceeasi reteta. P.P., “victima sigheteana” a chinezului, a “cotizat” (dupa cum reiese din contractele sub semnatura privata dintre cei doi) cu 3.000 dolari si 1.000 euro. Bineinteles, banii nu au mai fost inapoiati.

O ancheta ciudata

Dupa multe tergiversari, Politia maramureseana a inceput o ancheta in cazul Zeng. Din luna aprilie, chinezul este cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune si evaziune fiscala. In baza contractului de imprumut, Zhiping avea datoria de a inregistra sumele in contabilitate, ca aport de capital. Dar acestea nu se regasesc nicaieri. Desi sentinta Tribunalului Maramures are autoritate de lucru judecat, Zhiping refuza categoric restituirea banilor, afirmand chiar in fata executorului judecatoresc ca nu-i pasa de organele de justitie si politie si ca nimeni nu-l poate obliga sa restituie banii. Chinezul le spune creditorilor ca nu le va da banii niciodata, pentru ca are importante relatii in cadrul Politiei Baia Mare. In prezent, firma sa, debitor urmarit, se afla in procedura de faliment. La sfarsitul lunii mai, baimareanul pagubit a obtinut de la Tribunalul Maramures (sectia comerciala) o sentinta din care reiese ca firma chinezului este in stare de insolventa si este trecuta sub administrare judiciara. Ioan Coman, persoana desemnata ca administrator judiciar, urmeaza sa intocmeasca un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei. Administratorul judiciar a constatat o serie de infractiuni comise de chinez: deturnari de fonduri si evaziune fiscala (incasare de TVA pentru facturi fictive). Dupa un scurt periplu prin Bucuresti, Zhiping a revenit in Sighet, si si-a reinceput activitatea. Probabil ca va aplica aceeasi strategie folosita si in Baia Mare, unde deseori venea insotit de cetateni chinezi, cunoscuti in lumea interlopa, pe care ii prezenta drept “importanti oameni de afaceri”. In unele cazuri s-a dovedit ca acolitii lui Zhiping ar fi dati in urmarire generala, ulterior fiind arestati. Prejudiciul pana in acest momentul este de peste 250 de mii de dolari. Interesant este ca “afaceristul” chinez afiseaza o siguranta ciudata, refuza sa ramburseze creditele si continua sa circule nestingherit pe ruta Baia Mare-Bucuresti.

Ce spune chinezul

Dupa mai multe incercari, am reusit sa avem un scurt dialog cu Zhiping. El sustine ca a inapoiat cea mai mare parte din bani baimareanului, desi actele si sentintele demonstreaza altceva. “Sunt om de afaceri. Am luat de la T. si trebuie sa-i mai dau ceva. Este o mafie in Baia Mare, care mi-a luat apartamentul si magazinele. Mi-au pretins dobanda la dobanda. N-am bani sa traiesc in Baia Mare si stau acum in chirie la Bucuresti. La T. mai trebuie sa dau 40.000, apoi gata. La Sighet am achitat tot. Nu am cunostinte la politie, nu cunosc pe nimeni. Ei sunt cei care au facut intelegeri cu politia si m-au aranjat. M-au amenintat…”, ne-a declarat Zhiping.

Intrebarile GAZETEI

1) Care sunt relatiile lui Zhiping cu Politia baimareana si cine il sprijina intr-un caz atat de evident?
2) Ce intreprind organele abilitate impotriva infractorilor precum Zhiping, veniti in Romania pentru a escroca?
3) In ce conditii va mai avea drept de sedere in Romania, din moment ce firma sa este in procedura de faliment (viza de sedere fiind obtinuta in calitate de administrator al unei firme)?
4) Va putea parasi Romania (din moment ce este cercetat penal)?
5) Ce masura au luat autoritatile chineze din Romania, sesizate in repetate randuri asupra acestui caz?

Nicolae Teremtus, Ciprian Dragos





* Fostul director al Sucursalei maramuresene se intoarce?
Chiuzbaian CEC SRL

In urma cu o saptamana, directorul Sucursalei CEC Maramures a fost demis pe motive disciplinare. Cei mai multi dintre salariatii institutiei au rasuflat usurati. Se facea dreptate, iar noi am crezut ca reponsabilii Centralei CEC chiar doresc ca legalitatea sa-si intre in drepturi in nordul tarii. Dar…

Zilele care au urmat demiterii Ameliei Chiuzbaian, directorul sucursalei CEC Maramures, zile mult asteptate de cei ce mai cred in LEGE, au fost agitate pentru Sucursala. Am anticipat ca fostul director va reactiona dar, spre rusinea noastra, nu am crezut ca replica lui Chiuzbaian va fi atat de virulenta. Am aflat informatii care ne-au facut sa ne intrebam cine conduce, de fapt, CEC. Domnul Teculescu? Chiuzbaian?

A luat tot!

In “vinerea neagra” pentru fostul director (ziua in care a venit faxul demiterii) s-au intamplat mai multe lucruri ciudate. Dupa ce s-a certat cu toata lumea din Sucursala, nevrand sa predea nimic, Chiuzbaian a plecat. Era trecut de miezul zilei. Numai ca fostul director Chiuzbaian nu a plecat singura, a luat cu ea stampila Sucursalei, sigiliul institutiei, dublurile de la cheile tezaurului, cheile si dublurile de la alte incaperi si birouri si chiar… masina institutiei! Luni, stampila a fost adusa de juristul Sucursalei (un tip care ne-a starnit “interesul”, amanunte in viitorul apropiat), dar restul lucrurilor nu. Practic, fostul director a sfidat cu buna stiinta o decizie a Centralei, a pastrat valori care nu pot sta in posesia unui cetatean (oricum s-ar numi acesta) daca nu indeplineste functia de conducator al Sucursalei CEC. Din punctul nostru de vedere, ne aflam in fata unei flagrante incalcari a legii. Este grav, periculos, penal si absurd ce s-a intamplat. Fostul director putea intocmi acte, documente, putea semna, stampila…

Moda certificatelor medico-legale

Dar, abuzurile nu s-au oprit aici. In vinerea in care a fost demisa, dupa ce a plecat din Sucursala, Chiuzbaian s-a dus la medic si a obtinut o foaie de boala, culmea chiar din ziua de vineri. Mai mult! A fost la medicul legist si a obtinut si un certificat medico-legal. Ar fi fost agresata. Ea! Se pare ca in Sucursala maramureseana, agresatul si obtinerea de foi de boala la comanda si certificate medico-legale a devenit o moda. Cum nu-i convine cuiva ceva, repede la medic si se rezolva. Speram ca Politia sa verifice modul in care s-au eliberat acele acte medicale (avem o banuiala…).

Se intoarce?

Parca cele de mai sus nu ar fi fost de ajuns, fosta directoare a “bombardat” Sucursala cu mesaje subliminale de genul: “totul a fost o greseala”, “ma voi intoarce si voi fi repusa in drepturi”, “este o chestie de timp si veti vedea ca voi fi din nou director”, “de fapt, eu am ramas director”. Ce sa mai inteleaga salariatii Sucursalei? Dar povestea sinistra continua. La sfarsitul saptamanii trecute, Chiuzbaian s-a prezentat la Sucursala cu un domn misterios. Unele voci afirma ca ar fi un apropiat al presedintelui CEC, Constantin Teculescu. Cei doi au fost primiti, dar interesant este ca cea care l-a asteptat la gara si l-a insotit pe “domnul misterios” a fost Chiuzbaian. Nu am reusit sa aflam care era misiunea respectivului, ci doar ca este oficiala. Cert e ca toata ziua de vineri s-a lucrat pentru acesta misiune, in timp ce fostul director ii “tachina” pe fostii subalterni, amintindu-le ca va reveni la post.

Panica la BNR Maramures

In timp ce Chiuzbaian incalca legi peste legi fara a mai fi director, la Sucursala a sosit un control surpriza. Saptamana trecuta, luni dimineata a venit o echipa de inspectori ai BNR Maramures pentru a verifica mai multe documente (in fapt, a fost o reverificare a unui “control tematic” din luna aprilie, cand inspectorii au plecat multumiti de Chiuzbaian si povestile ei nemuritoare). De data aceasta, cei de la BNR au luat in serios ce trebuiau sa faca in aprilie si, dupa vreo cinci zile, s-au convins de multe. Interesant este ca acest control a fost solicitat de BNR. Pe anumite canale au ajuns la Bucuresti date despre dezastrul din Sucursala maramureseana si s-au cerut lamuriri. Inspectorii maramureseni sunt speriati. De ce oare? Incepand de saptamana viitoare, vom publica concluziile rapoartelor controalelor de la Centrala CEC. Oricata bunavointa am avea, nu putem afirma altceva decat ca la CEC Maramures se intampla in continuare lucruri extrem de grave. Chiar nu intereseaza pe nimeni?

Cine pe cine santajeaza?
Solicitam raspunsuri de la IJP, SRI, Parchet, BNR, Centrala CEC:
1) Cine o sustine pe Chiuzbaian?
2) Pe cine santajeaza fosta directoare?
3) In Romania, Statul de drept este o notiune teoretica?
4) Medicii care dau certificate medicale la comanda sunt cumparati?
5) Presedintele Teculescu afirma ca nu o protejeaza pe Chiuzbaian. Cum explica comportamentul acesteia?
6) Cine verifica ce a facut fosta directoare cu stampila, sigiliul, cheile de la tezaur etc?
7) De ce s-au speriat inspectorii de la BNR?

Suntem cu ochii pe voi!

Nu putem sa nu intrebam ce se intampla cu dosarul Mihalache, fosta protejata a lui Chiuzbaian. Se pare ca dosarul penal s-a “blocat” la Cluj. De ce? Cum este posibil ca un angajat al CEC care a escrocat peste 100 de oameni cu peste 12 miliarde de lei (din informatiile pe care le avem) sa lucreze linistit in acelasi domeniu? Am aflat cu stupoare ca cei trei “pagubiti” care au obtinut prin justitie cele doua apartamente ale lui Mihalache au prosperat brusc si evident (masini de lux, afaceri in alimentatia publica). In acest timp, ceilalti pagubiti asteapta sa li se faca dreptate. Asteapta in van?

Nicolae Teremtus



* “Guru” de la Cabana Firiza a fost arestat pentru proxenetism
Sex in barcile campionilor

In lumea afacerilor maramuresene, bomba a explodat! In baza dovezilor stranse de catre Biroul de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog si Centrul Zonal Cluj, Parchetul de pe langa Tribunalul Maramures a emis mandate de arestare pentru 29 de zile pentru Teofil Luca (proprietar al unei baze turistice) si Ioan Covaci, pentru comiterea infractiunilor de trafic de persoane, proxenetism si asocierea in vederea de ilegalitati.

Afacerile ilegale ale lui Luca Teofil s-au mediatizat indeajuns incat sa nu fie necesara decat o succinta trecere in revista. Fost consilier local, Luca Teofil a devenit un “guru” al zonei turistice de la Firiza. Cabana de la Firiza si toate imprejmuirile au devenit proprietatea unui singur stapan: “nenea Luca”, cum ii spuneau localnicii. Acum totul s-a sfarsit. Punctul culminant: arestarea lui “nenea”. Acuzatia: proxenetism. Tribunalul Maramures a comunicat ca fostul consilier a racolat fete din Romania si Moldova, pe care le obliga sa intretina relatii sexuale cu diferite persoane. Majoritatea fetelor erau minore. “Luca Teofil era in atentia noastra inca din anul 2003. Ii cunosteam afacerile, insa in tot acest timp am strans probe. Acum am pus toate dovezile cap la cap si instrumentam cazul. Adevarul va iesi la iveala”, a declarat Delia Adomnicai, sef al Biroului de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog Maramures. Luca Teofil a fost adus la sediul Inspectoratului Judetean de Politie de trupele DIAS care l-au ridicat de la baza turistica din Firiza. Fostul consilier local a mai apucat sa spuna: “Ce cautati aici?”.

Orgiile din hangar

Orgiile sexuale aveau loc la cabana Firiza si in hangarul fostei Baze Nautice Simared, transformata in bordel. Baza Nautica a fost construita in 1975 si era considerata o scena “interesanta” de excentricii doritori de fetite nebunatice. “Toata lumea stia ce se intampla aici, dar nimeni nu reclama nimic”, a opinat Costel Basa, antrenor CS Simared. Va reamintim ca in 1999, Luca Teofil a intrat, prin metode dubiose, in proprietatea bazei. Atunci a promis ca va aloca 500 de milioane de lei pentru activitatea sportiva, adica pentru kaiac-canoe. Promisiunea s-a materializat in felul urmator: a dat ordin sa fie scoase din hamgar toate ambarcatiunile, lasandu-le sa se distruga pe malul lacului, sub cerul liber. In hangar au ramas doar doua caiace foarte valoroase prin faptul ca au apartinut lui Ivan Patzaichin si Toma Simionov la Jocurile Olimpice din 1972, de la Munchen. Probabil pentru ca petrecerile sexuale sa aiba o nota olimpica. “Nu a vrut sa mi le dea. Au pe ele stampila oficiala de la Jocurile Olimpice. Daca le-am vinde am obtine pe putin 10.000 de Euro. Nu asta este intentia noastra, dar cele doua ambarcatiuni ne apartin”, spune Basa. Ambarcatiunile “alungate” sub cerul liber sunt intr-o stare avansata de degradare, unele nici nu mai pot fi folosite. In dosarul lui Luca Teofil mai sunt incluse si alte capete de acuzare. In 1999 l-a lovit in cap, cu pistolul proprietate personala, pe sportivul Adrian Basa. Fostul consilier mai este acuzat si de furt de energie. In 2000, la Cabana Firiza a fost intrerupta furnizarea energiei electrice pentru neplata. Luca a gasit o metoda “originala” de rezolvare. Si-a tras cabluri de curent de la cladirile aflate in zona (care apartineau Oficiului de Gospodarire a Apelor). Cu putin timp inainte de arestare, Luca Teofil a perceput o taxa de 50.000 de lei de persoana/zi, pentru turistii care isi instalasera corturi in fata cabanei. O alta ilegalitate, deoarece terenul este domeniu public, iar taxa de inchiriat se face pe cort, nu in functie de numarul de persoane din cort.

Arestarea care da sperante

Sportivii baimareni spera ca o data cu arestarea lui Luca Teofil vor putea reintra in Baza Nautica de la Firiza. “Noi speram sa fie bine pentru echipa, pentru kaiac-canoe. Ma intreb totusi, daca nu ar fi fost aceasta infractiune a lui Luca, si-ar mai fi amintit cineva de kaiac-canoe? A trebuit ca respectivul sa faca atatea marlanii pentru ca cineva sa-si reintoarca privirea catre un sport care ne-a adus atatea medalii? Am sesizat toate oficialitatile autorizate, in repetate randuri, dar nu ne-a ascultat nimeni”, a declarat Costel Basa, antrenor CS Simared.

Ioan Petrusan



* Coltu’ meu
Urare de bine

Maramuresul a ajuns de rasul curcilor. A curcilor politice. La mai bine de o luna de la alegerile locale, politicienii maramureseni nu au fost in stare sa constituie Consiliul Judetean, respectiv sa-si aleaga conducerea executiva. Pesedistii nu s-au prezentat la primele doua convocari, au tras de termenele convocarilor ca de elastic, pentru ca acum, la a treia convocare, sa lipseasca Opozitia. Morala ar fi ca nici un partid din cele care au consilieri judeteni nu este stapan pe situatie. Din acest bairam politic cel mai prost au iesit cei din PSD, cu toate ca liderii filialei afiseaza o mina de invingatori. Se stie ca pana in acest moment, pesedistii nu au reusit sa-si asigure numarul de voturi necesar pentru a prelua sefia CJ. Cel putin asa sustin liderii partidelor din Opozitie. Din intamplare, un amic a fost martor la o discutie a “grupului Cozma” cu un consilier al opozitiei. Prezidentul, Gheorghe Simon si inca doi-trei consilieri PSD l-au ademenit pe colegul din opozitie la un pahar “de vorba”. Altfel spus, l-au momit pe respectivul cu fel si fel de promisiuni: functii, posturi, avantaje. E drept, chiar bani nu au oferit, dar din promisiunile frumos ambalate rezultau sume consistente. Puteai linistit sa-ti faci o vila, o masina si ma rog, ce mai trebuie pe langa casa omului… Consilierul ademenit s-a eschivat si a parat cu fraza clasica: “dom’le presedinte, ce va spune electoratul?”. Raspunsul primit arata cat pretuiesc maramuresenii in ochii unor lideri PSD. “Lasa tu electoratul, interesele noastre sunt mai importante…”, a fost replica pesedista. Adica, noi astia multi si idioti probabil, cei care am votat, nu valoram nici cat o ceapa degerata. Dialogul reprodus a fost real si, din pacate, arata micimea si caracterul unor politicieni. Este adevarat ca totul se cumpara si se vinde, este adevarat ca in politica negocierea este o “arma” necesara. Dar, noi chiar nu insemnam nimic? In ultimii patru ani, fara voia lor, maramuresenii sunt ultimii pe lista prioritatilor celor care ne-au condus. Pai, noi am vrut CJ, am vrut lideri noi si responsabilitate pentru acest judet. Este chiar asa de mult? Traiasca firmele de partid conduse de prezidenti si rudele acestora, traiasca firmele conduse de prietenii si cunostintele celor dintai, cele conduse de bunici, unchi, veri si ale celor care vor sa se “adape” din acest izvor nesecat care este administratia judetului. Noi… ramane cum am stabilit!

Nicolae Teremtus



* Calugarita inchisa de comunisti pentru credinta
“Erau impotriva lui Dumnezeu!”

Una dintre ”realizarile” de capatai ale regimului comunist a fost distrugerea Bisericilor crestine care activau in tara, urmarindu-se dezradacinarea credintei poporului si impunerea “ateismului materialist dialectic”. O situatie aparte s-a inregistrat in Ardeal, unde cultul greco-catolic era predominant. Preotii si calugarii care au refuzat sa treaca la cultul ortodox au fost arestati si condamnati la inchisoare.

In viziunea comunistilor, aspectul religios a contat enorm. Ei realizau ca pentru a distruge unitatea romanilor si pentru a le altera sentimentul national, religia putea juca un rol cheie. Astfel a inceput o adevarata prigoana a Bisericii Romanesti, indiferent de cult. Biserica Ortodoxa avea statutul de biserica nationala. Comunistii au inceput prin a inlocui inaltii ierarhi (unii murind in conditii suspecte, altii fiind arestati si primind domiciliu fortat in manastiri) cu altii promovati pe criterii de ”pupincurism” politic. Anii ‘50 au marcat o perioada neagra pentru preoti (mai bine de 2.000 dintre acestia fiind arestati), iar in 1959, Securitatea si Departamentul de Stat pentru Culte au redus cu 60% numarul manastirilor si calugarilor, pe motiv ca lacasurile monahale ascundeau elemente reactionare (in special partizani refugiati in munti). Unele manastiri au fost evacuate prin forta armata si preotii arestati pe motiv ca “raspandesc misticismul si predica impotriva materialismului dialectic si oranduirii socialiste”. Cercurile de discutii au fost interzise, iar impotriva lor s-au inventat procese politice, pentru descurajare.

Moarte-ntre gratii

Biserica Greco-Catolica (Unita cu Roma), cu 1,5 milioane de adepti, era cea de-a doua biserica nationala, cu o larga arie de raspandire in Ardeal. Din 1948, activitatea acesteia a fost interzisa, iar preotii obligati sa semneze aderarea la ortodoxie. Cei mai multi dintre ei au refuzat, motiv pentru care au fost arestati sau li s-a stabilit domiciliu obligatoriu in manastiri ortodoxe (!). Unii dintre arestati au murit in timpul anchetelor sau al detentiei. Primul episcop mort in captivitate a fost Vasile Aftenie (1950, in timpul anchetei). Dintre cei morti la Inchisoarea Sighet ii amintim pe Ioan Suciu, Traian Frentiu, Tit-Liviu Chinezu. Episcopul Iuliu Hossu, cel care a dat citire proclamatiei de la Alba Iulia de la 1918, a murit in 1970, in captivitate, la manastirea Caldarusani. Un exemplu elocvent pentru abuzurile practicate de comunisti il reprezinta povestea Floricai Dragos, din Baia Mare, care ne-a relatat o scurta dar dureroasa experienta traita in tinerete. Nu a renuntat niciodata la convingerile sale greco-catolice, fapt pentru care a fost condamnata fara proces la un an si jumatate de inchisoare!

Arestata pentru calugarie

”M-am nascut in satul Busag, din Tautii Magheraus, intr-o familie de tarani saraci. Am urmat scoala primara in sat, iar dupa eliberarea Ardealului de sub dominatia maghiara, m-am inscris la Liceul Gheorghe Sincai din Baia Mare. In vara anului 1946, dupa trei clase de liceu, am intrat in Congregatia Maicii Domnului cu sediul central la Cluj si mi-am continuat studiile la Institutul Sfanta Terezia. In 1947 am primit haina calugareasca si mi-am depus votul de , din cadrul cultului greco-catolic. Apoi am ajuns la Blaj, la Institutul Recunostintei. Aici am auzit primele zvonuri ca ne vor desfiinta congregatia. La scurt timp a venit o armata si toate calugaritele au fost imprastiate. Am venit in Baia Mare si am locuit cu parintii intr-o casa parohiala din Centrul Vechi de azi.

Racoarea celulei

La Penitenciarul Oradea am stat singura, intr-o celula foarte rece, la subsol. Patul era format din doua scanduri alaturate, atat. Dimineata nu ne dadeau nimic de mancare, la amiaz arpacas si un colt de paine, iar seara arpacas fara paine. In celula, singura lumina era cea patrunsa prin vizeta. Dupa o luna m-au mutat intr-o camera de doua persoane. Cred ca era o femeie care colabora cu Securitatea, dar nu i-am oferit informatii. Anchetele au inceput cum am ajuns la Oradea. Ma chemau mai mult seara si ma intrebau daca am primit bani din strainatate. Mai tarziu am aflat ca unii preoti greco-catolici au primit sprijin financiar extern. Anchetatorul se numea Deleanu. Imi punea mereu aceeasi intrebare legata de bani. Incerca sa imi gaseasca motive si cred ca a scris in dosar ca am luat bani, pentru a ma putea condamna. Cand scriam declaratia. incerca sa-mi impuna sa scriu ce dorea el. Anchetele s-au terminat dupa o luna. Eram deja foarte slabita, iar dupa aproape trei luni am inceput sa vars sange. Atunci m-au dus la Spitalul TBC din Oradea. Dupa ce m-au chemat iar la Penitenciar, mi-au comunicat ca am fost condamnata la un an si sase luni inchisoare. Fara proces, fara sentinta, fara nimic. Am stat, timp de un an, in aceeasi camera cu o evreica si un gardian la usa. In iunie, anul urmator, m-a cautat un gardian si mi-a spus ca sunt libera. Am mai stat pana in septembrie, apoi m-au eliberat. Celelalte doua surori au fost duse la Canal, la munca fortata. Daca nu ma imbolnaveam, m-ar fi asteptat aceeasi soarta. Am revenit in Baia Mare si m-am angajat la Crucea Rosie. Dupa cateva zile au aflat ca am fost condamnata (statusem de vorba cu o calugarita) si m-au dat afara”, isi reaminteste Florica Dragos.

“Am plecat, asa cum eram imbracata, fara sa mai iau altceva cu mine. M–au dus direct la Securitate, intr-o camera unde m–am intalnit cu alte doua surori – Zelia si Cornelia. Ne–au legat pe toate trei la ochi si ne-au pus sa asteptam aliniate la perete. Asa am stat toata ziua, iar mai tarziu, in noapte, am fost duse la Penitenciarul din Oradea, tot legate la ochi.” (Florica Dragos, detinut “religios”)

Ciprian Dragos



* Cazul ziaristului GAZETEI care a fost amenintat cu moartea
Gardian sau Criminal public?

Dancus Dinu Dorin, gardian public detasat pe langa Primaria Sighetu Marmatiei cu atributii de supraveghere si ordine, sufera cu nervii. Asta este singura explicatie care i-ar da dreptul sa ameninte un ziarist cu moartea si sa aiba tentativa de a-si desavarsi amenintarea. Protestul care urmeaza va ajunge in posesia tuturor organismelor nationale si internationale abilitate in respectarea drepturilor omului.

PROTEST: GAZETA de Maramures protesteaza impotriva pasivitatii tuturor factorilor responsabili de actul grav si iresponsabil al unui functionar public. Dancus Dinu Dorin (nascut in 15 martie 1966, in Sighetu Marmatiei, domiciliat pe strada Faget din Sighetu Marmatiei), gardian public platit de primaria Sighetu Marmatiei, l-a amenintat cu moartea pe ziaristul GAZETEI Teofil Ivanciuc si, mai grav, prin violenta, a incercat sa-si puna in aplicare “promisiunea”. Gardianul era echipat in uniforma, iar fapta s-a petrecut intr-o institutie de cultura unde colegul nostru se refugiase, in speranta ca va scapa de agresor. “Vina” colegului nostru este aceea ca a sesizat intr–un articol cazul unui coleg de-al lui Dancus care impreuna cu un functionar al primariei imparteau aleatoriu amenzi soferilor care parcasera neregulametar. Acel gardian public a refuzat sa se legitimeze (desi colegul nostru o facuse) si i-a interzis (!) ziaristului sa-l fotografieze si sa paseasca in spatele sau (!), pe strada, adica pe domeniul public. In urma articolului, se pare ca primaria i-a sanctionat pe cei doi cu o penalizare de 10% din salariu, insa Corpul Gardienilor Publici Maramures nu a luat nici o masura impotriva angajatului care a incalcat legea si a adus prejudicii de imagine si credibilitate institutiei. Urmarea? Dancus, gardianul Primariei, si-a luat dreptul de a-l ameninta cu moartea pe Teofil Ivanciuc, in plina zi, in centrul orasului si, mai mult, a incercat prin violenta sa-si puna in aplicare “promisiunea”. Tentativa a esuat datorita interventiei a trei persoane, care abia l-au stapanit pe gardianul violent. Extrem de grav este faptul ca printre numeroasele invective, Dancus si-a argumentat reactia de “mi-e nu-mi face nimeni nimic”, spunand: “Sunt nepot de general, las’ ca-i arat eu!” Constantin Buleandra, administrator in cadrul primariei Sighet, s-a declarat nemultumit de calitatea serviciilor celor patru gardieni “din dotare”, sustinand ca institutia s-ar putea debarasa curand de acestia. Teofil Ivanciuc a depus plangere penala impotriva gardianului Dancus, in temeiul articolului 193 din Codul Penal (amenintare – pedepsita cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau amenda). GAZETA va face toate demersurile necesare pentru a scuti bugetul public de plata salariului acestui gardian public, care dezonoreaza uniforma Statului roman.

”Iti fac felu’!”

Teofil IVANCIUC: Vineri 2 iulie, ora 17,50, ma aflam pe strada Gh. Doja din Sighetu Marmatiei. Gardianul public Dancus Dinu Dorin, echipat in uniforma (si aflat probabil sub influenta bauturilor alcoolice), in timp ce se apropia amenintator, a inceput sa strige: “Ba, ai incurcat-o cu mine, te termin! Iti fac felul!” In speranta ca scandalul nu va lua amploare, m-am refugiat in Memorialul Sighet, aflat in apropiere. Dar gardianul public m-a urmarit si, in interiorul Memorialului, de fata cu martori, a continuat sa ma ameninte: ”Ai belit p...a! Ai incurcat-o! Nu amu’, da’ las ca dau de tine! Oricum nu scapi de mine, ai belit-o! Ba, iti...” In tot acest timp a incercat de cateva ori sa se apropie, insa intre noi s-au interpus cele trei persoane care vor depune marturie in procesul pe care i l-am intentat gardianului agresiv. Oamenii au facut realmente un cerc in jurul meu pentru a ma proteja, incercand sa-l determine sa paraseasca incinta muzeului. Cand circul era in toi, a aparut si un grup de oficiali ai Ministerului Culturii si Cultelor, ai carui membri au rememorat imagini de pe vremea lui Ciolpan: o bruta de gardian, racnind si amenintand: ”Domnu’ ziarist, ai scris ca nu-mi incape capul sub cascheta! Lasa ca te aranjez eu, ai belit-o cu mine!”

La 18,10 gardianul a iesit in strada, asezandu-se pe treptele magazinului de vizavi, sustinand ca nu pleaca pana nu ”sta de vorba” cu mine. In timp ce gardianul Dancus, foarte sigur pe el, urla: ”Sunt nepot de general! Lasa ca-i arat eu!”, angajatii Memorialului mi-au propus sa ies pe usa din spate, ca sa pot pleca nevatamat. Pana la urma gardianul s-a retras, nu inainte de a-si sparge telefonul de mozaicul din holul Memorialului si a mai arunca o suita de amenintari. Chiar daca la doar 25 de metri de muzeu este sediul Finantelor Publice, pazit de un alt gardian, acesta ”n-a auzit si n-a vazut nimic” , desi circul s-a auzit de la primarie.

GAZETA de Maramureş



* Schimbul de azi
Consiliul ciolanului sleit

Si-au studiat indelung nodurile de la cravate (desi banuiesc ca printre ei sunt si exemplare care pronunta: “craveti”), si-au umectat trei degete in saliva (intr-o ultima tentativa de a-si aranja frezele) si, spilcuiti, impecabili, au coborat in card scarile Palatului Administrativ. Bliturile au inceput sa “cante”, intonand sobre un mars care semana suspect de mult cu cel funebru. Erau puternici, erau frumosi, erau impreuna. Erau ca niste actori. De comedie. Erau pesedisti. Bine, asta nu trebuia sa o spun, pentru ca suna ca dracu’, mi-a spus-o inclusiv nea Stanica, dulgherul, in timp ce mesteca un cui uitat in coltul gurii si-l privea “la Antena” pe seful lor in dramaticul rol al “celui care-si da demisia”. “Domne, io nu tare pricep politica asta, da’ iti zic sincer: decat sa ma fac pesedist, ca astia, mai bine raman sarac. Macar nu ma rade lumea…” In fine, au pozat (mentiune necesara: de regula, la intalnirile oficiale, ziaristii ii fotografiaza execesiv pe politicieni pentru ca acele poze vor constitui ilustratia viitoarelor articole de investigatie al caror subiect sunt acestia), au dat binete din coltul buzelor sau inclinand usor capurile (pai degeaba au executat operatiunea “Umectarea”?) si au intrat plini de importanta intr-o sala in care “biletele de intrare” (si cele “de iesire”) se epuizasera din urma cu “trei zile pesediste” (sistem de masura echivalent cu o saptamana, pe Terra). Cei care au cumparat “biletele de iesire” au fost politicienii si politicianistii Opozitiei, un conglomerat care aduce foarte mult cu reteta de “piftie stratificata”, brevetata de tanti Saveta, bucatareasa noastra de companie, cu ocazia Revelionului Saracilor din 1987. Tin sa mentionez si pe aceasta cale ca “piftia stratificata” a fost cel mai urat si mai idiot fel pe care l-am mancat in toata viata mea. Reteta nu era complexa si mi-am dat repede seama ca nu fusese creata pana atunci, pentru simplu motiv ca numai o minte bolnava putea sa-si imagineze ca acest amalgam este comestibil. Era un strat de gelatina, un strat de morcovi deshidratati si apoi congelati, un start de castraveti murati. “Maglavaisul” se repeta de trei ori. Tot de trei ori s-a repetat si desemnarea conducerii Consiliului Judetean Maramures. Dupa doua seturi in care pesedistii s-au dat raniti mimand ca-si fac masaj la glezne, saptamana trecuta a fost randul opozitiei “stratificate” sa se retraga. New ball, please!

P.S.: Viata e de o duritate extrema. Trairile zilnice sunt asemanatoare cu senzatia pe care o ai cand iti trantesti cu putere ciocanu’ peste degetul mic. Totusi, cand indraznesti sa contabilizezi numarul celor care-si bat joc de noi, senzatia aia “cu ciocanu’” e o inofensiva alinare.

Catalin Vischi



* 16 iulie: ultima zi de intrare fara vize in Ucraina
Noua cortina de fier

Ministerul Afacerilor Externe a anuntat ca din data de 16 iulie intra in vigoare Acordul incheiat intre Guvernul Romaniei si Cabinetul de Ministri al Ucrainei. Acest Acord, care completeaza tratatul semnat la Kiev in decembrie 2003, limiteaza accesul maramuresenilor in tara vecina

Potrivit intelegerii dintre Guvernele Romaniei si Ucrainei, romanii vor putea calatori cu vize gratuite in tara vecina doar in urmatoarele cazuri: daca apartin familiilor de diplomati, sunt ceferisti sau tiristi care au curse regulate dincolo, daca efectueaza studii in Ucraina ori au de vizitat urgent rude bolnave grav.

Consulatul lipsa

Cei interesati vor trebui sa-si depuna actele la Ambasada Ucrainei de la Bucuresti ori la Consulatul ucrainean de la Suceava (aflat pe str. Mihai Viteazu, nr.48). Grosul romanilor va trebui sa-si faca rost de invitatii, in caz ca doreste sa calatoreasca prin vecini. Maramuresenii, sucevenii, botosenenii si tulcenii sunt insa ”privilegiati”. Conform unui comunicat oficial din 30 iunie, ei vor putea sa-si viziteze vecinii din Ucraina fara invitatii si fara a plati taxe de viza. Impedimentul major pentru ai nostri ramane lipsa unui consulat in Maramures. Cristian Moisuc, purtator de cuvant al Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Maramures, a declarat ca inca nu s-au primit informatii si instructiuni in acest sens. “Din cate se pare, cineva de la Consulatul din Suceava va veni de doua ori pe saptamana la Sighet, sa acorde vize. Noi am trimis deja o echipa de 20 de oameni la specializare la Albita, pentru a fi instruiti despre modalitatea de lucru in noile conditii.” Privitor la eventualitatea deschiderii unui consulat (ori macar birou consular) la Sighetu Marmatiei (care este centrul celei mai mari comunitati ucrainene din Romania, ce numara peste 65.000 de suflete), am cerut informatii Ministerului Afacerii Externe, dar nu am primit nici un raspuns (in dulcele stil al “transparentei” din sistemul birocratic romanesc).

Mai rau ca-n URSS

In perioada 1948-1986, frontiera maramureseano-transcarpatina dintre Romania si, pe atunci, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), a fost impenetrabila. Rarii vizitatori care treceau dintr-o parte in alta a granitei faceau un drum de trei zile, pe ruta Siret-Chisinau-Kolomya-Ivano Frankivsk. Incepand din 1986, punctul de mic trafic de frontiera de la Campulung la Tisa-Teresva a fost deschis publicului. Acesta a functionat la diferiti parametri, in unele perioade fiind tranzitat chiar de 3.000 de oameni saptamanal. In ultimul an, numarul maramuresenilor din Romania care trec regulat dincolo, a scazut pana la 4-600 pe saptamana. Acesti cetateni efectiv traiesc din ceea ce le aduce micul trafic, tranzitand diferite marfuri pe care le vand apoi dincolo sau dincoace, cu profit. Pare-se ca in urma deciziei guvernelor amintite, oamenii nostri vor ramane someri, ingrosand masa nemultumitilor. Ce frapeaza in povestea cu vizele este lipsa echilibrului bilateral. In timp ce romanii detin in Ucraina consulate la Kiev, Odessa si Chisinau, ucrainenii nu au in Romania decat doua asemenea reprezentante, la Bucuresti si Suceava. Normal ar fi fost ca si Sighetul sa aiba macar un birou consular. Aici vina revine, in foarte mare masura, si autoritatilor locale. In ultimii patru ani, Alexandru Cosma (cel putin pana la sfarsitul saptamanii trecute, presedintele Consiliului Judetean Maramures) n–a reusit sa promoveze decat fantezii gen ”Drumul sarii” ori “al postavului”, fantasmagorii demne de starnit zambete, in loc sa pistoneze serios diplomatii ca sa-si faca treaba. Administratia sigheteana idem: primaria a avut din anul 2000 incoace relatii extrem de reci cu romanii maramureseni din Transcarpatia ucraineana (circa 45.000 de oameni). Sighetul, in loc sa fie infratit cu Solotvina de dincolo de Tisa (de care-l despart doar 3 kilometri), s-a lipit de Kolomya, si asta doar pe hartie. Podul istoric va intra in Guiness Book, ca cel mai inutil pod din lume. Abia acum se vad rezultatele. Intre Maramuresul romanesc si cel ucrainean se va reinstaura Cortina de Fier, mai rau ca pe vremea tovarasilor Iuri Andropov si Nicolae Ceausescu (pe timpul carora s-a deschis primul punct de mic trafic). Halal buna vecinatate!

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Intre Dallas si Nanjing

Din multe puncte de vedere, romanii sunt mai destepti decat alte natii. Spre exemplu, niste tarani din Romania, mai exact 14 la numar, si-au facut loja masonica! E un exemplu de cum pot fi inlocuite compasul, echerul si firul cu plumb de sapa, grebla si furcoi, iar Marele Arhitect Universal de Marele Cosas Rural. Ca sa nu le-o ia inainte alte categorii socio-profesionale defavorizate dar cu pretentii masonice, cum ar fi tinichigiii, spoitorii de cazane, cosarii sau impletitorii de franghii, masonii cu sapa au facut demersurile necesare si au fost recunoscuti de Marea Loja Nationala a Romaniei. Alta treaba desteapta tare... Nici n-ai cum sa compari desteptaciunea proverbiala a taranului roman cu prostia unor tarani din Mexic, care chiar cred ca James Caviezel, tipul batut rau, da’ rau tare in Patimile lui Mel Gibson, este Isus Hristos, motiv pentru care i–au cerut sa-i vindece de toate bubele si bolile pe care le au. Din alte puncte de vedere, romanii pot fi, la randul lor, penibili. La Brasov, se fac preparativele necesare pentru turnarea unui film indian despre Dumnezeu, care apare ca un rocker in blugi, calarind o Harley Davidson. Indienii astia nu inteleg nimic din raportul dintre Divinitate si masini. Nu degeaba ministrul indian al cailor ferate a afirmat ca securitatea pasagerilor din trenuri e responsabilitatea lui Vishwakarma, zeul hindus al masinilor, si nu a lui. Penduland intre istetimea care se descurca si prostia care penibilizeaza, romanii isi gasesc timp sa fie si sensibili. Dupa ce Sechelariu a bocit din cauza de pierdere de alegeri, Dan Ioan Popescu a plans si el cand si-a depus demisia. Joi imi pregatisem niste batiste cu mare suprafata, ca nu mai rezistam emotional daca-l vedeam plangand si pe Nastase. Ori n-a fost sa fie, ori premierul a aflat ca in orasul chinez Nanjing s-a deschis un bar special pentru cei care vor sa planga. Oricum, pe la PSD se intampla ceva ce-mi aduce aminte de pompierii din Dallas, care si-au dat foc la propria cazarma. Asa e in anii astia electorali. Bine ca vin numai din patru in patru ani. Mai rau e ca de la instalarea dementei senile si pana la diagnostic trec doar doi ani. Timp in care unii cosesc, altii se uita la filme si altii isi cumpara bilet pentru Nanjing.

Ioan Botis



* Concluzia specialistilor: Green Partners + GeoMMed = nepriceputi
Bani olandezi pentru “voluntari”

Tragicul accident ecologic de la Bozanta (mediatizat cat se poate), a fost exploatat ca subiect politic, dar si ca pretext pentru determinarea vesticilor sa bage mana adanc in buzunare si sa alimenteze conturile “descurcaretilor” romani. Sensibili la probleme de mediu, olandezii s-au aratat dispusi sa finanteze cateva proiecte in Romania. Peste 200.000 de dolari au fost dati in administrare asociatiei Green Partners, pentru implementarea unui proiect ecologic.

Pe langa Copsa Mica, Constanta si alte zone “fierbinti”, un proiect pentru Maramures a starnit interesul olandezilor (doar zona e cunoscuta ca fiind foarte poluata). Asa a luat nastere “Societatea civila activa pentru imbunatatirea mediului” (ACSEI). Printre obiectivele initiativei se numara si imbunatatirea standardelor de mediu si de siguranta aplicate in industria miniera Baia Mare. Insa Green Partners impreuna cu asociatia profesionala GeoMMed au cheltuit mai bine de jumatate din suma pe salarii, cele cateva actiuni de ecologizare din satele Bozanta Mare si Sasar fiind bazate pe voluntariat si bani din bugetele locale sau ale companiei Transgold. Despre ce actiuni e vorba? Ne spune Radu Bolchis, reprezentant al asociatiei GeoMMed: “Am luat masuri cu impact ecologic, bazate pe voluntariatul comunitatilor din Bozanta Mare si Sasar. La Bozanta am inceput, cu sprijinul Primariei, amenajarea unui teren de fotbal, care va avea in apropiere si un mic parc. La Sasar am ecologizat malurile raului si am plantat anul trecut puieti de salcami pe iazul vechi al Remin-ului, toate cu sprijinul copiilor din sat.” Costisitoare actiuni. Stiti cat costa un puiet de salcam? Vreo 1.000 de lei. Pamantul fertil mai ridica valoarea facturii, dar toate costurile nu pot depasi 2-3.000 de euro. Iar valoarea proiectului ACSEI este de zece ori mai mare!

Povesti muritoare

Una din intrebarile generate de actiunile concrete ale celor doua asociatii profesionale se refera la legatura dintre accidentul ecologic din ianuarie 2000 de la iazul de decantare a companiei Aurul si actiunile proiectului ACSEI. Nici una, in afara de faptul ca cele doua centre comunitare au fost infiintate in satele afectate de activitatea companiei Aurul, transformata in Transgold SA. Intr-adevar, s–au tinut cateva seminarii si intalniri intre membrii comunitatilor si reprezentantii companiilor. Se pare ca se mananca o paine foarte alba de pe urma acestor actiuni pionieresti. Paine platita de olandezi, in valuta. Credem, insa, ca cele doua comunitati au nevoie de mult mai mult decat povesti nemuritoare. Toti “binevoitorii” din fundatii si organizatii sunt gata sa ii invete pe ceilalti ce au de facut, numai ca pentru asta exista legislatie, exista specialisti. In spatiul concretului, insa, se asterne desertul. In afara de cele doua companii miniere, care au fost fortate de institutiile abilitate sa faca o serie de investitii pentru protectia mediului, nimeni nu a facut nimic. Desi, asa cum spuneam, proiectul ACSEI isi propunea ca obiective mult mai mult decat seminarii si trimiterea copiilor din sate sa stranga gunoiul.

Praf cianurat, pe sandale

Am fost curiosi sa vedem cum functioneaza cele doua centre comunitare cu care se lauda Green Partners. Demersul s-a desfasurat intr-o zi de joi, pe la orele 11-12. Am considerat ca orele si ziua aleasa sunt optime pentru a surprinde pe cineva in toiul activitatii. Ne–am inselat. Centrele din Bozanta Mare si Sasar erau pustii. Eram siguri ca numele Green Partners si GeoMMed sunt celebre in zona, mai ales ca Sorin Pop de la GeoMMed ne reprosase pozitia critica fata de actiunile lor “marete”, sustinand ca provocam o stare de neincredere in randul oamenilor. Ei bine, il informam pe Pop ca localnicii nu au auzit nici de ele, nici de Green Partners si nici de proiect. Oamenii din Sasar nu stiau nici numele consultantului de mediu al Green Partners, cea care “lucreaza” in Centrul Comunitar Sasar, Alexandra Puscas. “Nu am vazut-o pe doamna Puscariu de multa vreme. Ea sta in oras, nu prea vine pe aici. Am plantat niste copacei mai demult”, ne-a lamurit o eleva care locuieste vizavi de centrul comunitar. La scoala, in magazinul de peste drum si in casele de langa caminul cultural, nimeni nu auzise de vreo asociatie ecologista. La Bozanta Mare, “celebritatea” lui Ciprian Popovici, consultantul Green Partners, este mai pronuntata. “Vine aproape in fiecare zi pe aici. Azi a sunat ca are niste examene si pana luni nu vine, de saracii copii au fost tare suparati. Stiti, el are acolo niste calculatoare si ii mai lasa pe copii. Probleme sunt cu praful asta de pe vechiul iaz, ca ajunge pe pasune”, a spus o femeie din vecini. Cu asa activitati “surmenante”, ne vine sa punem de-o asociatie si sa vanam niste fonduri de la creduli. Prea e manoasa “afacerea”!

“Nu s-au priceput”

“Cei de la Green Partners si de la GeoMMed au cerut acceptul REMIN pentru o actiune ecologica. Le-am prezentat tehnologia noastra, dar vroiau ca actiunea lor sa aiba caracter de noutate. I-am pus in legatura cu Institutul de Cercetari si Proiectari Miniere, care au propus un lot experimental de roca. Colaborarea nu a functionat. Ne-au spus ca au la dispozitie circa 2.000 de euro si nu puteam refuza nici macar picatura asta. Le-am dat adresele furnizorilor nostri de puiet arboricol si pamant fertil, pentru ca au vrut ca achizitiile sa le faca ei. Pana la urma, au plantat niste puieti, dar rezultatul este slab, pentru ca nu s-au priceput.” – Gheorghe Mois, sef serviciu pentru protectia mediului din cadrul Remin SA.

“Nu aveau habar!”

“Ne-au fost impuse niste masuri de siguranta, pe care le-am si realizat pe banii nostri: a doua sonda inversa pe cursul de apa, doua statii de epurare langa iaz, un program de urmarire speciala, buzunarul de retentie. Am realizat tot ce au putut gandi specialistii. Suntem singurul iaz din tara care are autorizatie de functionare de la Comisia nationala de siguranta a barajelor, eliberata in 2003, cu numarul 1. E drept, daca am avea 100 de milioane de dolari, am avea ce sa facem cu ei. E nevoie de o padure in buzunarul de retentie, o perdea de protectie in zona pasunii, ca sa nu se mai imprastie praful. Padure, nu cativa puieti. Despre Green Partners stiu doar ca au cules informatii de la noi. Dar am contribuit la amenajarea scolii din Sasar, pentru ca ne-a cerut primaria, nu ei. Cu ei am colaborat doar pentru intalniri cu comunitatile locale si cand au cerut ajutor pentru a-i pune in tema. Nu prea aveau habar despre ce e vorba. Scot ei o publicatie, pe care o corectam tot noi, ca sunt greseli. Dar nu am auzit de proiectul asta. Cu 200.000 de dolari faci cateva case in satele astea. Nu ei ne-au ajutat pe noi, ci noi pe ei. ” – Iuliu Chioreanu, director general Transgold SA.

Lavinia Cotarcea