POLITICA/ ATITUDINE/ ANCHETE

* Reprezentantii Aripii radicale pe listele de consilieri!
Revolta in UDMR Sighet

* A inceput campania electorala
NOI CU CINE VOTAM?

* Societatea de Radiodifuziune cere gratuitati in Sighet
Fosila miliardara, cersind!

* Ultimatum in fata Primariei Baia Mare: greva foamei
Protest pentru dreptatea lor

* Actiunea “Autodisponibilizarea”

* Coltu’ meu
Votati cu presa scrisa

* Condamnat in urma unei decizii inexistente in practica judiciara!
Lacrimile nu spala umilinta

* Povestea halucinanta a unei masini “furate”
Mertan cu dubla identitate

* Schimbul de azi
Big Brother si Bisericile
leoparzilor vopsiti

* Motivele conflictului de la cooperativa ”Mara Socom” Sighet
Cine munceste, n-are timp sa castige

* Ma tot mir
Iubiri nefiresti

* Bud se intoarce

* Pasiunea de a fi om

* Primarul care are ce raporta

* Reprezentantii Aripii radicale pe listele de consilieri!
Revolta in UDMR Sighet

Nici n-a inceput bine campania electorala, ca primul scandal a si aparut. E vorba de situatia din UDMR Sighet, unde banii, masina organizatiei si locurile pe lista au incins spiritele. Se prefigureaza un absenteism major al populatiei maghiare la apropiatele alegeri. Daca va fi asa, vor pierde maghiarii din Sighet, ai caror reprezentanti nu se vor regasi in Consiliul Local.

Persoane aflate in mijlocul evenimentelor din interiorul comunitatii maghiare ne-au declarat revoltate ca, in opinia lor, situatia UDMR Sighet a scapat de sub control, ajungand ”100% antidemocratica”. La mijloc stau banii, multi bani, nimeni nu stie cu certitudine cati. O parte provine de la sediul central al Uniunii, iar altii din Ungaria, prin intermediul unor fundatii. Surse din interior declara ca UDMR Sighet are in acest moment patru angajati platiti! Nici macar filiala PSD nu are atatia, iar alte partide mai mari (PD, de exemplu) nu au niciunul! Uniunea maghiarilor mai detine si un autoturism Skoda Fabia, care a ajuns marul discordiei: ”Masina aceea nu exista pentru ca presedintele local sa se duca cu ea la cumparaturi, sa-si care nevasta la serviciu sau sa plece la vanatoare”, spune un udemerist nemultumit. Apoi, lista candidatilor pentru locale a nemultumit profund, pentru ca pe aceasta nu s-a mai regasit nici unul dintre vechii consilieri. Unul dintre motive a fost sugestia (si nu impunerea!) data de Centru, ca viitorii candidati sa aiba studii superioare. Astfel, doi dintre vechii consilieri s–au trezit eliminati de pe lista, unul dintre ei optand pentru a candida independent. De asemenea, pe lista nu a fost propulsat nici un tanar, doar adulti si pensionari si nici o femeie (”din cauza unui complot al grupului lui Beres”, a opinat un alt maghiar sighetean). In opinia grupului de revoltati din sanul UDMR Sighet, etnicii maghiari sunt ”derutati” de publicatia sigheteana ”Szigeti Turmix”, oficios de limba maghiara, editat de catre o fundatie patronata de Marko Bela si redactat de catre… un singur om! ”Am venit la GAZETA, pentru ca n-am unde sa ma duc sa-mi spun pasul. La Szigeti Turmix nu au loc sa apara in pagina decat cei care sunt din gasca ce conduce acum UDMR Sighet”, a sustinut hotarat un alt maghiar sighetean. Conform spuselor nemultumitilor, din cauza prestatiei slabe a candidatilor condusi de presedintele local Istvan Beres, la vot nu se vor prezenta mai mult de 1.200-1.500 de maghiari (dintr-un total de peste 5.000 cu drept de vot), ceea ce ar echivala cu o catastrofa interna. De se va intampla asa, nimeni nu va avea mai mult de pierdut decat maghiarii insisi. Se va implini sumbra supozitie?

Majoritatea candidatilor la Consiliul Local Sighet face parte din aripa radicala a Uniunii, asa-zisa Uniune Civica Maghiara, cea care doreste autonomia Transilvaniei. (Declaratia unei surse din UDMR Sighet)

Teofil Ivanciuc



* A inceput campania electorala
NOI CU CINE VOTAM?

Incepand de astazi, am intrat oficial in campania electorala, care se va incheia la inceputul lunii iunie. In mod normal, toate formatiunile politice maramuresene ar fi trebuit sa-si depuna listele cu candidaturile la Consiliul Judetean, Consiliile Locale si Primariile din judet.

Vineri dupa-masa am incercat sa vedem care este situatia, avand in vedere ca ne pregateam sa inchidem editia si chiar sa prezentam un material-analiza, informativ. Spre surprinderea noastra, multe formatiuni politice inca mai lucrau la liste. Favoritul in alegeri, cel putin teoretic, PSD Maramures, nu avea depusa nici o lista la Biroul Electoral Judetean (BEJ). Am incercat sa luam legatura cu liderii pesedisti, dar aproape toti erau “prin teritoriu”, iar raspunsul primit a fost: “Mai spre seara, ori sambata dimineata. Nu au venit listele avizate de la Bucuresti”. Este impardonabil pentru partidul-stat sa nu aiba celebrele liste cu 24 de ore inaintea debutului in campania electorala. Unii barfeau pe la colturi ca este o strategie, pentru ca adversarii politici sa nu afle numele candidatilor si sa pregateasca “artileria”. Posibil, dar nelinistea si agitatia de la sediul PSD Maramures (unul intra, altul iesea) arata mai degraba ca si in ceasul al doisprezecelea s-ar putea intampla vreo “minune”. Oricum, gruparile din filiala erau pe pozitii. Nici democratii nu depusesera listele inca. PRM-ul a definitivat nominalizarea candidatilor vineri dimineata. De departe, in zona Prefecturii se auzea vocea senatorului Mircea Mihordea, nemultumit de oaresce persoana aparuta pe vreo lista, certandu-se cu cine stie cine. Partidele minuscule au depus liste scurte si putine. Am intalnit chiar si o situatie cel putin ciudata. Uniunea Rutenilor din Romania are candidat la Primaria Baia Mare, in persoana profesorului Dragos Pauliuc. Noi am sesizat ca sigla formatiunii politice seamana izbitor cu sigla regiunii Zacarpatia din Ucraina. Dupa stiinta noastra, aceasta situatie este o incalcare a legii. Candidatul Pauliuc (este prima candidatura inregistrata pentru Primaria Baia Mare) nu are habar de asemanarea izbitoare a siglelor. “Combinatia cromatica difera. Cele patru culori (alb, albastru, galben si maro) sunt specifice rutenilor. Sigla de care spuneti este a noastra. Elementul heraldic este ursul. Rutenii sunt slavi din Carpati, din zonele impadurite. Nu stiu sa fie aceeasi sigla, dar ma voi interesa”, a spus Pauliuc.

Electorala din Sighet

Trebuie sa spunem, cu durere, ca in Sighet, politicienii locului sunt atat de rupti de realitate, incat cei mai multi nici macar nu inteleg impactul pe care il are presa, in general, si intr-o campanie electorala, in special. Cu trei exceptii (ale PSD, cu Eugenia Godja - candidat la primarie, PD - cu Nicolae Mutiu, aspirant la functia de edil sef, si PNL), restul partidelor habar n-are sa-si prezinte oferta electorala prin intermediul ziarelor. Presedintele PNL Sighet (Teodor Almas) ne-a declarat ca, liberalii au propus urmatoarea lista pentru CL: Ioan Bledea, Teodor Almas, Ioan Tivadar, Ovidiu Nemes, Ioan Bizau, Toader Sustic, Vasile Bodnar si Alex Rusneac, in timp ce la CJ pe locul doi se situeaza Valer Coman. PSD s-a infratit cu rromii sigheteni, adica a semnat un protocol de colaborare electorala cu PRSD Sighet (Partida Rromilor Social Democrati), formatiune reprezentata de Varga Bertalan, Varga Sasca si Kovacs Firuta. PD si-a intocmit un program electoral generos, cu termene de realizare fixe si cu sumele necesare indeplinirii promisiunilor. PUR Sighet, partid altfel invizibil, a hotarat sa iasa din totalul con de umbra in care s-a bagat singur, iesind la rampa cu scandal. In fine, a aparut un nou partid pe harta, organizat la Sighet de acelasi neobosit ”ctitor”, Sabin Rasco (care a mai infiintat acolo si filialele PUR, PNG, OADOR, ca si cele ale universitatilor ”Pro Humanitas” si ”Spiru Haret”). Altfel zis, Partidul National Democrat Crestin traieste! Sabin Rasco, surescitat la maxim ne-a declarat: ”Si asta nu-i nimic. O sa vedeti, curand o sa mai aduc nu unul, ci inca trei partide in Sighet. Acum va spun doar un nume, URR, care pentru mine este un partid apropiat, de suflet.”

Nicolae Teremtus, Teofil Ivanciuc



* Societatea de Radiodifuziune cere gratuitati in Sighet
Fosila miliardara, cersind!

In Sighet functioneaza un singur post de radio (unul crestin: RMS Sighet) si o companie de televiziune prin cablu (Astral Telecom). Din anul 1996, fiecare candidat de primar a promis ca, de va castiga, va ”aduce” in oras un radio local. Nimeni insa n-a facut-o (RMS reusind prin contributie externa, fara ajutorul administratiei locale).

In septembrie 2003, un ordin al Ministerului Comunicatiilor suspenda “pana la noi ordine”, posibilitatea obtinerii de licente in orase de frontiera. La sfarsit de aprilie 2004, Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a emis o decizie privind suplimentarea frecventelor radio, atribuind doua noi licente Baii Mari (pe frecventa FM), ca singura localitate din Maramures prezenta in opis. In zona Maramuresului istoric, radioul national detine la Vadu Izei doua emitatoare pentru transmiterea emisiunilor Radio Romania Actualitati si Romania Cultural. In rest, mai pot fi receptionate RMS si cateva posturi ucrainene.

Facilitati pentru bogati

Anul 2003 a adus Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR) un profit net de 50 de miliarde lei (!), balanta sa incluzand venituri totale de 2.275 miliarde lei si cheltuieli de 2.224 miliarde. Principalele incasari au provenit din taxa radio (1.550 miliarde lei) si subventiile de stat de 646 miliarde lei (adica tot banii contribuabilului). Cheltuielile au insemnat, in special, plata salariilor (858 miliarde) si taxele la telecomunicatii (687 miliarde lei). Dragos Seuleanu, director general SRR, primeste un salariu lunar de peste 80 de milioane lei, asta pe langa miile de dolari care-i sunt decontati pentru desele plimbari prin toata lumea. SRR are peste 2.700 de angajati si vreo 6.000 de colaboratori platiti (mai multi decat in toate celelalte posturi din Romania la un loc). S-a raportat ca vreo cateva zeci de colaboratori ar incasa indemnizatii de pana la 40 de milioane de lei lunar! In acest context, e greu de inteles de ce SRR-ul (aservit puterii politice - conform rapoartelor Freedom House si Reporteri fara Frontiere) vrea sa primeasca gratis spatiul din Sighet. Posturile private nu au facilitati financiare. Atat operatorul cablu Astral Telecom, cat si SC Audio Delta SRL (detinatorul licentei RMS Sighet) platesc pentru spatiile in care isi desfasoara activitatea.

Cersirea

Pana in vara acestui an, spatiul de pe strada Plevnei nr. 8 (fostul sediu al Arhivelor) a fost dat in folosinta Muzeului Maramuresean. In sedinta de Consiliu, alesii au incercat mai intai sa anuleze hotararea prin care acel spatiu era cedat temporar muzeului. Dar din dosar lipsea acordul scris al temporarului locatar! Profesorul Dorel Todea, consilier local, cel despre care se zice ca va fi seful postului radio Romania Sighet, a dorit sa substituie absenta acordului scris, anuntat in plen ca are acceptul directorului institutiei muzeale, Mihai Dancus (!). Privitor la cedarea cladirii catre SRR, in sedinta s-a adus ca argument un referat semnat de Spiridon Pralea, sef birou Relatii cu Publicul din primaria locala. ”Vazand rezultatele demersurilor intreprinse pe langa conducerea SRR pentru infiintarea unui post public de radio in Sighet, (…) rog a se face demersurile in vederea transmiterii administrative a amintitei cladiri catre SRR, in scopul precizat mai sus, pe durata functionarii postului de radio Sighet”, se specifica in referat. Ca urmare, primaria a propus CL Sighet transmiterea in folosinta gratuita, pe durata functionarii postului public de radio, desi legea spune ca o cladire proprietate publica nu poate fi data in folosinta decat pe o perioada determinata de timp!

Conflict de interese

Discutiile au fost aprinse. Ion Creta, consilier PSD, i–a smuls consilierului Todea o declaratie-soc. ”Sunteti direct interesat in asta”, i-a reprosat Creta. Todea a aprobat sec: ”Da”! Nicolae Mutiu, consilier PD, a cerut concesionarea spatiului chiar pentru o suma simbolica, si pe o durata clar precizata. Todea, vazandu-se incoltit, a iesit trantind usa: ”Mersi, domnilor consilieri, pentru lipsa de patriotism!” De parca patriotismul consta in a sustine postul national de radio aservit puterii si platit din bani publici! Scump! Hotararea a fost respinsa (toti consilierii PSD votand pentru, iar cei ai UDMR, PNL si PD, impotriva). La cateva zile dupa sedinta, primarul a obtinut acceptul unui om de afaceri local, care a oferit gratis radioului public un spatiu de 80 mp, dotat cu apa calda, caldura si paza. Asta desi sighetenii cotizeaza cu cateva sute de milioane de lei lunar catre SRR (prin taxa radio impusa de guvern).

N-au licenta pentru Sighet!

Vizavi de ”iminenta” sosire a radioului public, Pralea a avut urmatoarea pozitie: ”Folosinta gratuita a fost solicitata de catre SRR. Se vor crea in prima faza cinci locuri de munca, apoi acestea vor putea creste, in functie de ratingul obtinut. De asemenea, radioul aduce gratis tot echipamentul (absolut normal, asa procedeaza orice firma, n. red.). Se va porni cu o emisie locala de doua ore, in limbile romana, maghiara si ucraineana.” Alta opinie emisa de Pralea a fost ca postul public de radio nu participa la licitatii. Eroare, SRR trebuie sa se supuna legilor Romaniei ca oricare alta societate. Cand a urmat intrebarea despre frecventa pe care va emite postul, ca si despre licenta obligatorie de emisie, acordata de CNA, adevarul a iesit la iveala: ”Se va emite si AM si FM.” Or, singura licenta AM existenta este ocupata, iar pe spectrul FM, CNA a pus la bataie doua frecvente. Numai ca SRR nu s-a inscris la concurs! Deci, nu exista nici o licenta a SRR pentru Sighet! Si atunci, de ce unii din Primarie si Consiliul Local aveau nevoie de asigurarea urgenta a unui spatiu de emisie pentru SRR?

Societatea Romana de Radiodifuziune (SRR) a solicitat Consiliul local Sighet cedarea gratuita a unei cladirii pentru a infiinta un studio. Desi CNA a pus la bataie doua licenta de emisie in Sighet, SRR nu s-a inscris pe lista societatilor participante la concursul din 13 mai!

Teofil Ivanciuc



* Ultimatum in fata Primariei Baia Mare: greva foamei
Protest pentru dreptatea lor

Dupa gestul preotului Filip, care se afla de peste 10 zile in greva foamei, acuzand Episcopia Orotdoxa locala de abuzuri, o alta forma de protest atrage atentia baimarenilor. Vineri dimineata, in fata Primariei Baia Mare, trei cetateni au declansat greva foamei, cerand autoritatilor locale rezolvarea unor grave probleme sociale.

Saptamana trecuta, un fapt mai putin obisnuit a atras privirile celor care au trecut prin fata Primariei Baia Mare. Trei persoane au intrat in greva foamei. Intr-un scaun cu rotile, Nicolae Stanciu in virsta de 28 de ani, din Baia Mare, astepta rezolvarea unei situatii deosebite. Fara a avea un loc de munca si o locuinta, Stanciu a apelat la ajutorul autoritatilor locale. In urma unui accident petrecut in urma cu patru luni, ambele picioare i-au fost amputate. “Sunt pe drumuri de doua saptamani. Pentru ca nu am unde sta. Daca as avea, nu m-as afla aici. La Fundatia Pro-Vita tin numai oameni cu picioare. Mi-au dat 800.000 lei. Cine ma ia pe mine in chirie cu banii astia? M-am adresat primarului Anghel, care mi-a zis ca se rezolva. Am cerut doar dreptul care mi se cuvine. Exact cum tine un caine intr-o cusca faina, exact asa as vrea sa am si eu o incapere unde sa stau. Stiu ca nu se va rezolva nimic. Dar ori ajung la spital si mor, ori raman aici pana mi se va face dreptate. Primarul Cristian Anghel a fost singurul care a discutat cu mine si a zis ca se rezolva. Inca nimic. La noapte voi dormi aici, jos”, a declarat Nicolae Stanciu.

Evacuatii

Alaturi de Stanciu, alte doua persoane se afla in greva foamei: Florica Muntean, de 45 de ani si fiica ei de 22 de ani, Firuta, gravida in luna a saptea. Motivul pentru care se afla in greva este acela ca nu au o locuinta, dupa ce blocul de pe strada Uranus in care statea in chirie a inceput sa fie renovat. “Ne-au scos de pe strada Uranus, ca se renoveaza blocul. Am fost singura romanca pe care au trimis-o impreuna cu ceilalti rromi pe Melodiei. Nu am avut deloc restante. Cei trei copii ai mei sunt angajati la o firma producatoare de alimente, iar sotul in constructii. Voi sta aici pana mi se rezolva cererea. Vreau ca viceprimarul Vasile Barbul sa imi aprobe revenirea pe Uranus. Mi-a spus sa vin saptamana asta ca o sa incerce, ca s-a mai aprobat la doua persoane. Apoi mi-a spus sa merg pe Melodiei, dar acolo nu accept, in conditiile care sunt. Locuinta, confort IV, nu are toaleta, curent, apa. Ploua inauntru. Se vedea de la etajul patru pana jos prin apartamente. Acolo au mers cei care nu au avut contracte de inchiriere. Eu am avut un astfel de contract, care dura pana la inceperea renovarilor. Si s-au dat 40 de reveniri. Si voi sta aici, chiar daca mor, fiindca atunci nu mai imi trebuie casa. Singura persoana din Primarie cu care am stat de vorba a fost secretara Rodica Brad, care m-a intrebat despre cauzele care m-au determinat sa intru in greva foamei. Mi-a spus sa merg acasa, ca nu este o solutie buna. Atunci care este solutia? Ca de doua luni umblu, tot plangand, pe aici, pe holurile astea. Eu i-am spus viceprimarului inainte ca daca nu ma rezolva, o sa fac greva foamei. Ori primesc locuinta, ori mor. Din doua, una”, a afirmat Muntean. Replica viceprimarului Vasile Barbul a fost ca mai mult nu se poate. “Blocul care se renoveaza va fi repartizat dupa alegeri. Acolo nu se poate. Conditiile din blocul de pe Melodiei vor fi imbunatatite curand. Se lucreaza la reparare instalatiei de apa si a celei de curent”, a precizat Barbul.

Greva foamei, forma ultimativa de protest, tinde sa devina o normalitate intr-un oras pana mai ieri linistit. In Baia Mare, in ultimele doua saptamani, patru persoane au declarat greva foamei. Pana la ora inchiderii editiei, nu s-a rezolvat nici una din revendicarile grevistilor.

Ciprian Dragos



* Actiunea “Autodisponibilizarea”

Sindicatul Nordmin Baia Mare (care-i reprezinta pe minerii din zona Borsa, Rodna si Flotatia Centrala) a avut o intalnire cu presa pe tema viitoarelor privatizari in mineritul din nordul tarii. Avand in vedere faptul ca Flotatia Centrala din Baia Mare se pregateste pentru privatizare, sindicatul ortacilor a decis sa ceara Companiei REMIN si Guvernului ca pana in 30 septembrie 2004, angajatii uzinei de prelucrare sa fie disponibilizati. ”In mod sigur, dupa cum merg lucrurile, societatea se va dizolva, iar noul patron va face concedieri. Vrem sa preintampinam aceasta situatie si sa cerem autodisponibilizarea, printr-o hotarare de Guvern. Dupa aceasta data, daca societatea se va privatiza, noul patron va putea face angajari dintre cei disponibilizati”, a precizat Ovidiu Crisan, liderul sindicatului de la Flotatie. Angajatii de la Flotatie pretind contravaloarea salariilor medii brute pe Companie pe o perioada de 24 luni (260 milioane lei) si plati compensatorii care sa acopere 36 de salarii. “Avand in vedere ca noii angajatori trec de obicei la reducerea personalului, iar in viitor cantitatea de materie prima va scadea, trebuie sa obtinem disponibilizarea pana in septembrie”, a afirmat Tiberiu Mihali, liderul Nordmin. Sperantele de supravietuire ale Flotatiei Centrale exista, potrivit afirmatiilor lui Crisan. “Flotatia ar fi una dintre cele mai profitabile intreprinderi de acest gen din tara. Alaturi de inca trei subunitati din Maramures (Cavnic, Suior, Baia Sprie), unitatea noastra se pregateste pentru privatizare. Daca nu exista investitor, vor fi lichidate. Alta cale nu avem. In acelasi timp, Flotatia este singura unitate care poate lucra in regim concurential. Putem prelucra minereu din Baia Sprie (unde se va deschide o cariera de minereu aurifer, prin firma elvetiana – Samax), din vechiul iaz, de la cariera Ilba-Nistru. Putem executa faza initiala, urmand ca Transgold sa treaca la partea secundara”, a spus liderul de la Flotatie. Tiberiu Mihali a afirmat ca pasii pe care ii parcurge mineritul maramuresean nu sunt la intamplare, ci au ca baza strategii mai vechi. ”Este o gandire pas cu pas, care dateaza de pe timpul lui Hudrea. Tot ceea ce a pus la cale atunci se duce la indeplinire azi”, a specificat Mihali. Este greu de crezut ca in plina campanie electorala Guvernul va avea timp pentru “marunta” problema a ortacilor maramureseni. Cat despre privatizare, se discuta de mult timp si, probabil se va mai discuta pe aceasta tema.

Ciprian DRAGOS



* Coltu’ meu
Votati cu presa scrisa

Am citit un material interesant despre modul in care va fi reflectata in mass-media campania electorala ce incepe. Corect, pana la un punct. Se spunea in analiza respectiva ca televiziunea va fi principalul mijloc de informare al alegatorilor, in privinta candidatilor, a partidelor etc. Dupa TV, urma la mare distanta, procentual vorbind, presa scrisa. Asa este, toata lumea se uita la televizor, iar de citit, mai putin. In continuare, se dadeau exemple de posturi TV, cifre cu audienta, celebrul rating si cate si mai cate. Mai pe romaneste spus, se pleda cauza televiziunilor si se facea publicitate mascata unor posturi. Hai sa fim seriosi! Cine intelege chestia aia cu rating-ul? Mesajul subliminal, adresat probabil politicienilor, era ca e mult mai productiv in campania electorala sa apari pe “sticla”, decat sa ai o rubrica, o bucatica dintr–un ziar. Aici se greseste. O data ca aparitiile televizate din campania electorala vor avea ore, din multe puncte de vedere, imposibile, apoi aparitia in sine, odata produsa, se pierde, devine trecut. Cine va sta timp de 30 de zile sa priveasca televizorul zi de zi, ca nu cumva sa piarda dezbaterea, clipul ori mesajul electoral. Se stie ca la dezbaterile televizate cu mai multi candidati, fiecare are un timp limitat, in care poate sa-si expuna “povestea”, promisiunile si tot ce tine de o campanie electorala. Cei de la tara se uita si mai putin la televizor, iar pentru candidatii la Consiliile Judetene, sa spunem, este vital ca electoratul din mediul rural sa cunoasca strategia unui partid sau a altuia. Cu presa scrisa e mai simplu. Da, este scump un ziar, mai ales pentru cei care au venituri mici (majoritatea, nu?), in schimb ziarul il poti citi cand doresti, il poti reciti, toate mesajele (de cele electorale vorbim) raman. Mai toate publicatiile au pagini pe Internet, ziarul mai este citit si de vecin, de rude ori prieteni. Una peste alta, presa scrisa este “consumata” de mult mai multe persoane, decat ar rezulta daca am consulta vanzarile, tirajul. De pilda, GAZETA este citita lunar, pe Internet, de circa 5000 de persoane. Ei se adauga zecilor de mii care ne citesc ”fizic”, lunar. Analiza aparuta, culmea, intr-un ziar, se potriveste, probabil pentru Capitala, unde este important pentru un candidat sau altul sa apara pe “sticla”. In provincie, situatia e putin altfel. Cu siguranta, candidatii maramureseni nu vor fi prezenti decat pe posturile locale de televiziune, posturi care au program, cum au. Apoi, cei de la tara fie nu prind aceste programe, fie au treburi mai importante si nu “acceseaza” teveul decat seara tarziu. Normal, sunt subiectiv, dar cine vrea sa fie castigator, va trebui sa gandeasca bine strategia electorala si modalitatea de promovare a candidatilor. Alegeti profesionistii!

Nicolae Teremtus



* Condamnat in urma unei decizii inexistente in practica judiciara!
Lacrimile nu spala umilinta

Probabil niciodata nu va putea fi inteles, in toata profunzimea sa, trecutul intunecat al ororilor comuniste. Insa avem datoria de a apleca urechea la istorisirile victimelor umilite de un regim de teroare. Pentru a intelege. Alarmant e ca urmasii comunistilor de atunci ne conduc azi. Nu este foarte greu de dovedit. Trebuie perseverenta si rabdare.

Evidenta abuzurilor comuniste este concretizata de un caz deosebit. Iosif Man a fost condamnat pentru ”faptul de lansator de zvonuri alarmiste”. Decizie absurda si de neregasit in practica judiciara. Iosif Man s-a nascut in 1916 in Dragomiresti, a terminat liceul Dragos Voda din Sighetu Marmatiei, iar in 1931 a absolvit Scoala Comerciala din Satu Mare. A urmat Academia Comerciala din Cluj, din care nu a terminat decat doi ani. ”Ardealul a fost ocupat de unguri si am fost nevoit sa-mi inchei studiile, fiind numit subnotar in Rozavlea. Intre timp, am facut scoala de notari de la Szombately, din Ungaria, iar intre ‘45-’48, am lucrat ca notar in Sieu si Cuhea (Bogdan Voda de azi, n. red). Ziua de 8 octombrie 1948 a fost una fatala pentru mine. M-au ridicat impreuna cu Chisu (un proprietar de moara din Viseu) si Lucretia (fiica lui Strifunda, primarul din Borsa, conducatorul revoltei populare a maramuresenilor impotriva dominatiei rusesti). Timp de doi ani ne-au plimbat prin beciurile Securitatii din Sighet. Ne tineau cate doua-trei luni (cu bataile si ancheta de rigoare), apoi ne lasau liberi cateva saptamani, dupa care ne arestau din nou. In aceasta perioada, in timp ce trupele lui Strifunda se indreptau spre Sighet, m-am alaturat oamenilor din sat care s-au grupat si au pornit spre a se intalni cu cei din Borsa. Dar de la Oncesti ne-am intors acasa, spunandu-ni-se ca s-a ajuns la o intelegere.

“Erau niste caini”

In iunie 1950, am fost trimis la Canal. Fara proces, fara condamnare. Am trecut prin Ghencea, unde mi s-a facut dosarul. Prima oprire a fost la Capul Midia, unde domina un regim de exterminare prin munca fortata, infometare si batai. Am crezut ca ne omoara pe toti. Lucram de la ora 4 dimineata pana la 9 seara, primind numai o cana de apa si paine. Noaptea ne trezeau si ne chemau in biroul comandantului Borcea. Incepeau bataile, ancheta... Borcea asta se purta ca un caine. Te intrebau ce ai fost. , ziceau si te bateau. La Midia am sapat Canalul. Cinci insi trebuia sa umplem un vagon in doua-trei ore. Daca nu reuseam, nu mai primeam mancare. Ne infometau intr-un hal de nedescris. In colonie erau doua lagare. Cei din lagarul de ofiteri erau exterminati prin bataie, iar pe noi ne tineau cu foame. Apoi am ajuns la Cernavoda, unde eram cumintiti cu o foame grozava si lucru peste masura. Comandantul era un invatator din Arad, un om cumsecade. A fost schimbat, acuzat, condamnat si inchis pentru ca a ajutat detinutii. Viata grea ne-o faceau ceilalti din conducere: locotenentul Florea si plutonierul Moldovan, niste satrapi, niste caini… In schimb, de Anul Nou, Filip, un locotenent din Fagaras, m-a chemat la masa, la el in apartament (locuia intr-o cladire din incinta coloniei). Am mancat si baut pe saturate. Era un om de treaba.

“Ne-au umilit!”

Urmatoarea destinatie a fost la Cheile Bicazului, unde am lucrat la caile ferate timp de un an. Atunci s-a construit barajul si hidrocentrala de la Bicaz. Pe 18 dintre noi ne-au prins citind ziarul. Nu aveam voie la nici o legatura cu realitatea. Am fost dusi la Penitenciarul din Piatra Neamt si interogati pe rand. Am primit inca trei luni de condamnare. Asa ne-au spus. In realitate, am facut inca sase. Era o bataie de joc!”, povesteste batranul Man. Pentru cateva momente, camera in care discutam este cuprinsa de liniste. Batranul isi duce mana la ochi si isi sterge o lacrima. Apoi inca una. ”Ne-au umilit!”, spune, afectat de trecutul care ii obsedeaza amintirile. ”Dupa inca un an la Bicaz, m-am intors la Cernavoda (unde erau cam 2.000 de detinuti). Se inmultisera baracile, iar mizeria era de nedescris. Am fost trimis la Galesu (o alta colonie), iar de Craciun, in 1952, am fost eliberat. Inainte, s-a petrecut o faza memorabila. De Sfantul Nicolae, a venit o masina, seara, si au fost anuntati 8 dintre noi ca suntem liberi. Eram si eu pe lista. M-am dus sa-mi iau ramas bun de la prietenii mei Iusco Gavrila (prezentat intr-un numar anterior, n. red.), Mihai Petrovan, Stefan Pop (toti din Sieu). Cand am aparut la poarta, gardienii au inceput sa ma injure. Si am mai stat in inchisoare pana la Craciun”, a continuat Man. Dupa eliberare, viata sa a continuat sa fie un calvar din cauza numeroaselor presiuni venite din partea Securitatii si a autoritatilor de atunci. Nici sotiei nu i-a fost mai usor. Dupa arestarea lui Iosif Man, sotia sa a fost scoasa in strada, cu trei copii sub patru ani, iar averea le-a fost confiscata. Dupa 1990, familia Man a solicitat Primariei restituirea fostei proprietati, dar nu a primit nimic. Asupra acestor aspecte vom reveni cu un material distinct.

A venit in doua randuri un ofiter de securitate la mine, cerandu-mi sa le ofer date despre ce spun oamenii din comuna. Nu am vrut sa colaborez, asa ca subprefectul Draghici m-a chemat la centrul de plasa de la Dragomiresti.

Calul Stalin

La Capul Midia erau foarte multi preoti, toti greco-catolici, cu exceptia unuia, ortodox, din Negras (Arges). Acesta avea doi copii studenti, care il mai ajutau la gospodarie. Avea si un cal, folosit la deplasare. Cineva l-a intrebat cum il cheama pe cal. , a raspuns preotul. Asa il chema. Pentru asta a primit doi ani de inchisoare l La Cernavoda era si un lagar de femei, de care ne despartea un gard. Fiica unui detinut din Ieud fusese intemnitata acolo pentru ca refuzase sa se culce cu un notar din comuna. A primit un an l Tot la Cernavoda am cunoscut un ofiter de aviatie, cu studiile terminate in Franta. Neavand ce sa-i impute la arestare, au invocat ca are nevasta unguroaica.

Ciprian Dragos



* Povestea halucinanta a unei masini “furate”
Mertan cu dubla identitate

O masina considerata, ilogic, furata se afla in gospodaria unui cetatean din Vadu Izei. Se presupune ca un alt Mercedes 230 E, cu seria falsificata pe sasiu si motor dupa cel din Vad, s-ar afla la unul dintre fratii Paunescu. Gavrila Arba, actualul depozitar al masinii ”oficiale”, s-a ales pe degeaba cu… doua dosare penale!

In 1999, Gavrila Arba din Vadu Izei (Maramures), a plecat in vizita la fiica sa, stabilita in Suedia. Acolo, pentru a face un ban, a reparat masina lui Dan Zamfir, un cetatean roman din Bucuresti, aflat cu treburi prin tara scandinava. Reparatiile au fost evaluate la suma de 3.500 de euro. Dupa incheierea lucrarii, maramureseanul a depus masina intr-o parcare, in asteptarea bucuresteanului care urma sa vina cu banii. Numai ca acesta n-a mai aparut.

Proprietarul n-a mai venit

La un an de la afacere, masina il mai astepta inca pe Dan Zamfir in parcarea din Suedia. Apoi, taxa de parking fiind tot mai piperata, Arba (care avea actele in regula, documentele fiind lasate de proprietar), aflat intr-o noua vizita la fiica sa, a luat decizia de a aduce masina in tara, urmand ca aici sa se intalneasca cu Zamfir si sa rezolve litigiul financiar. Pentru a putea trece granita fara probleme, Arba a obtinut o procura semnata de familia sa din Suedia si autentificata de Consulatul Romaniei de la Stockolm. Pe Cartea Verde intocmita in Suedia se specifica foarte clar ca proprietarul masinii este Dan Zamfir. In lungul drum spre casa, Arba n-a avut nici o problema, pentru ca masina era OK si nicidecum furata. Ulterior, in 10 mai 2001, Gavrila Arba a avut, pe raza comunei Giulesti, un accident rutier, aflat fiind la volanul autoturismului buclucas. El a obtinut o dovada de la politie in acest sens, fara alte urmari, deoarece nu a fost culpa sa, iar masina, repetam, era in regula. Insa pe 22 ianuarie 2002, Mercedesul a fost radiat din circulatie, fiind declarat furat! Pasamite, asa a sunat declaratia lui Zamfir, data politiei din Bucuresti. Cateva luni mai tarziu, circuland cu autoturismul cu pricina, Arba a fost oprit de politistii de circulatie si i s-a intocmit… dosar penal pentru conducerea unui autovehicul neinmatriculat! Numai ca Procuratura de pe langa Judecatoria Sighetu Marmatiei a dispus, in 3 iulie 2002, rezolutia logica: “Neinceperea urmaririi penale”. Motivatia a fost ca ”actiunea penala, nu poate fi pusa in miscare fata de faptuitor, lipsind latura subiectiva a infractiunii.”

Vino... ieri!

In cadrul acestei istorii merita amintita citatia, demna de “Cascadorii rasului”, prin care Arba a fost chemat la politia Sighet. Fituica este semnata de plutonierul Leordean Ion. Conform acesteia, Gavrila Arba a fost chemat ”la aceasta militie” pe data de ”24 mai 2002 ora 9”, dar stampila postei din Sighet a fost pusa abia pe 24 mai, ora 12, iar cea din Vadu Izei, la 27 mai! Curat caragialesc, coane Ioane! Pai cum sa-ti vina omu’ inainte de trimiterea citatiei, ha? In fine, la cinci ani de la demararea belelei cu Mertanul, situatia este tot in coada de peste. Arba e hotarat: ”vreau ori banii pe reparatii, ori masina reinmatriculata (caz in care sunt dispus sa ma inteleg cu Zamfir asupra diferentei de bani). Doresc sa scap de povara asta, ca si de problemele cauzate de situatia fara iesire in care sunt: masina asa-zis furata se afla in curtea mea, insa nimanui nu-i pasa, desi am cerut politiei sa vina si sa faca o constatare. M-am ales cu doua dosare penale, munca din Suedia nu mi-a fost rasplatita si toate scrisorile trimise PNA, Corpului de Control al Primului ministru si altor autoritati, n-au avut nici un rezultat. Ma gandesc ca undeva, prin Bucuresti, circula acum poate, un Mercedes identic cu al meu. Trebuie sa se faca odata lumina!” a conchis, pe drept motiv, Gavrila Arba. Pai, faceti lumina fratilor! Acum aveti toate datele.

Teofil Ivanciuc



* Schimbul de azi
Big Brother si Bisericile
leoparzilor vopsiti

... era 1 aprilie, ziua Pacalelii si a pacalicilor. Taman atunci, pacalicii in sutane tesute cu fir gros si aurit si-au gasit sa ”protesteze si sa se opuna (!) manifestarii care promoveaza degradarea valorilor si submineaza demnitatea umana, manifestari care ofera castig de cauza doar celor care patroneaza acest tip de pogram.” Era vorba despre ”emisiunea Big Brother, contestata si controversata peste tot in lume (?)”. Generalizarea (o forma a ambiguitatii dupa care ne ascundem neputinta sau teama de a acuza fatis) ar fi dat ”protestului” o aura de demnitate religioasa. Era inceputul lunii in care se celebra Invierea Lui si opinia Bisericilor ar fi sensibilizat mai mult decat in oricare alta perioada a anului. Din aceeasi cauza am refuzat atunci o reactie referitoare la aberatiile prin care, nu prima oara!, reprezentantii Bisericilor ignora propriile legi! Particularizarea cazului (sa ne intelegem, e vorba despre o emisiune de televiziune, nu despre terorism, conciliere ori un alt eveniment de importanta) a starnit (cel mult) cateva zambete: ”Ia uite dom’le cu ce se ocupa si astia inainte de Paste!” Revenind cu seriozitate asupra ”protestului” am sa reamintesc (ateilor si celor care au redactat si semnat comunicatul) ca unul dintre cele mai importante principii care se regasesc in toate religiile este cel al tolerantei. Denumirea acestui concept deriva din ”tolerare” (”a suporta”) si se refera la respectarea libertatii semenului. Numai ca, desi reprezentantii Bisericilor se pronunta pentru toleranta (afisand, general-declarativ, un ”ridicat grad de cultura democratica”), cei mai multi sunt netoleranti in imprejurari concrete (problemele minoritatilor sexuale, a libertatii preotilor de a se implica direct in politica, a acceptarii minoritatilor religioase etc.). Ramane departe gandul de a ma transforma in partizanul sau, mai rau, avocatul acelei emisiuni de televiziune (facila, dar nu OBLIGATORIE). Dar e scandalos ca oameni despre care se presupune ca aplica si se conduc dupa principiul democratic al tolerantei, promovat chiar in invataturile Lui, se coboara si se declara afectati de... Big Brother. Presupunand ca luand o pozitie radicala despre emisiunea respectiva, semnatarii au privit ”aventurile din Casa”, nea Costica (un dulgher conservator pana in maduva oaselor) a concluzionat plin de naduf: ”Fata de domnii Parinti, barem io-s cu constiinta impacata. Nu le-am crescut raitingu’ la Prima!” ”Reprezinta un spectacol imoral (priviti filmele de noapte de pe ”Nationalul” fratilor Micula, miliardarii-datornici, n.red.), (...) care, in conditiile unei intense mediatizari, constituie un atentat asupra valorilor familiei (!), cu precadere prin distrugerea morala a tineretului!” P.S.: Despre scandalurile sexuale (cu implicarea unor minori!) care au avut un puternic impact negativ asupra procentului de credibilitate in institutia numita Biserica, nici un cuvant! Dezvoltam, in numarul viitor.

Catalin Vischi



* Motivele conflictului de la cooperativa ”Mara Socom” Sighet
Cine munceste, n-are timp sa castige

Cu 800 de angajati in domeniul confectiilor textile, ”Mara” este cea mai mare cooperativa din Sighetu Marmatiei. In 30 aprilie, a izbucnit un conflict spontan de munca, o parte a muncitorilor refuzand sa intre in schimb. Trei zile mai tarziu, evenimentul s-a repetat, ambele schimburi refuzand sa inceapa munca. Motivele sunt clasice: lucru mult si bani putini.

Daca inainte de 1989 angajatii de la Mara Socom Sighet erau invidiati de restul ”oamenilor muncii” din urbe pentru salariile mari pe care le aveau (duble fata de alte locuri), treptat, situatia s-a innegurat. Astazi, drepturile salariale ale celor de la Mara depasesc rareori plafonul de 3-3,5 milioane lunar. Extrem de putin, chiar si pentru industria usoara sigheteana, unde treburile au inceput, mai nou, sa se aranjeze. Daca anii trecuti cele mai mici salarii se inregistrau la SC Steilmann Bukarest SRL Sighet, astazi acei angajati castiga mult mai bine (media fiind de aproximativ patru milioane, plus bonurile de masa, angajatii unor sectii primind chiar 7-8 milioane lei lunar). Alte societati private sighetene, care lucreaza in putin banosul sistem ”lohn” (identic cu cel practicat de Mara), reusesc sa-si plateasca personalul cu 5-6 milioane lunar.

Nu numai banii

Pe langa modestele drepturi salariale de la cooperativa, angajatii de la Mara s-au declarat nemultumiti si de penuria de comenzi. In lunile februarie si martie, din aceasta cauza, oamenii au fost nevoiti sa petreaca, de voie-nevoie, cate o saptamana de concediu acasa. Un alt motiv de revolta il constituie insuficientul numar de tichete de masa (care nu echivaleaza cu numarul de zile muncite efectiv). Nemultumiri exista si din cauza neplatii tuturor orelor suplimentare si pentru modul in care sunt tratati de catre conducere. Din informatii neoficiale (directorul cooperativei, inginerul Ana Mihai, a refuzat sa discute cu presa), am aflat ca in scopul remedierii conflictului a fost invitat si furnizorul de comenzi (un cetatean german). Tinand cont de inadvertentele dintre suma comunicata de furnizorul de comenzi si cea spusa de conducerea societatii, n-a fost cine sa explice unde s-au dus restul banilor. Si nici cum se explica uriasele diferente salariale intre angajati si conducere (presedinta Mihai are salariul de 20 de milioane pe luna).

Teama paralizanta

Din cauza “deficientelor” sistemului, cooperatistii nu au voie sa se asocieze in organizatii sindicale asa ca, textilistii de la ”Mara”, disperati fiind, nu au putut gasi alta cale de expunere si eventuala rezolvare a problemelor lor, decat prin intermediul conflictului spontan de interese, care nici macar nu se poate numi greva. ”Avem familii de intretinut si ne e frica sa ne dam numele, pentru ca ne zboara afara din serviciu, daca se afla cine suntem”, ne-au declarat cativa muncitori speriati. ”Sefa castiga 20 de milioane pe luna, iar noi doar 3, desi ea se plimba, iar noi muncim”, au spus alti nemultumiti. Dupa conflictele de munca de la Spitalul Municipal si fabrica SC ”Unitatea Tricotaje SA”, acesta este cel de-al treilea petrecut pe piata muncii din Sighet in ultimul an. Oferta locala de joburi este foarte redusa, iar sansele angajatilor (in special ale femeilor in varsta de peste 45 de ani) de a-si gasi un alt loc de munca este nula. Conflictele recente, minore de fapt, si alimentate fara tragere de inima, au relevat, pe de o parte ajungerea la limita disperarii a celor angrenati in acestea, iar pe de alta frica ”sa nu fie si mai rau”. Sarmane Sighet, imi pare rau pentru bravii tai muncitori. Desi au scapat de marasma comunismului, cu ale sale inadvertente, au dat acum de un sistem mai al dracului, in care persista doar iluzia ca ar exista libertate, gura sloboda, democratie sau egalitate in drepturi.

Muncitorii de la “Mara Socom Sighet” sustin ca furnizorul de comenzi ar fi declarat ca manopera pentru un produs finit este de 17 euro (ei fiind informati de conducerea societatii ca manopera ar fi platita cu numai 7 euro)!

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Iubiri nefiresti

Oamenii de stiinta de la University College London au descoperit ca iubirea afecteaza circuitele principale din creier. Cred ca exista si situatii in care procesul se manifesta invers. Pe Corneliu Vadim Tudor l-a lovit iubirea de evrei, chiar daca e o iubire trista si neconsumata. Recenta vizita la Auschwitz a tribunului a mai adaugat o picatura de amar paharului neimplinirii. Iubirea asta se manifesta in varii feluri. Un criminal australian, indragostit se pare de victima sa, i-a mancat acesteia penisul, despre care afirma ulterior ca are gust de pui. Puiu Iordanescu s-a indragostit, destul de brusc, de partidul de guvernamant, confiscand, intr-un discurs destul de dezlanat, in favoarea PSD-ului, ideea de echipa nationala. Chiar si simpatizantii selectionerului au ramas cu un gust suspect… Obisnuit in ultimii ani cu apucaturile turcesti, pe Mircea Lucescu l-a prins iubirea de Mircea Geoana, cu ocazia lansarii candidaturii acestuia la functia de primar al Bucurestiului. Poate n-ar trebui sa ma deranjeze toate iubirile astea nefiresti. Pana la urma, atunci cand oamenii se iubesc nu conteaza nici sexul, nici partidul. Uneori nici macar specia, din moment ce un britanic sexagenar a fost surprins intr-un moment de mare tandrete cu o capra, proprietate personala. Evenimentul este la fel de normal ca si vizitele lui C.V.Tudor la sinagoga, intrarea lui Iordanescu in politica, papica cu gust de pui si clipirea din Geoana a lui Il Luce. Din cand in cand, ne confruntam si cu dovezi de lipsa de iubire. Amnesty International avertizeaza ca Guvernul Romaniei a esuat in cunoasterea tragediilor din ospicii. Asta e o lipsa de iubire pentru semenii nostri pe care n-o inteleg. Guvernantii ar trebui sa fie primii care sa-i inteleaga pe cei internati in respectivele institutii, oameni care au iubit prea mult, probabil, pana i-a lovit damblaua. Intr-un an electoral, nimic nu mai e normal: analfabetii au carnet de conducere, betii - carnet de partid, regele Mihai, ca nici un alt monarh al lumii, si-a deschis un S.R.L., a dat iarasi ciuma in porci si becul meu din baie s-a indragostit de o siguranta, lasandu-ma pe intuneric, cu clabuci in ochi. Romanie, te iubesc!

Ioan Botis



* Bud se intoarce

Fiu al Maramuresului, Nicolae Bud traieste si sufera pentru si prin politica. Alungat in Capitala de orgoliile celor care au castigat un loc in politica maramureseana a ultimilor patru ani, Bud a avut la dispozitie “un mandat” de acumulari profesionale (doua doctorate, aparitii editoriale), dar si politice. A fost in permanenta in contact cu “puternicii” din PSD, dar si cu liderii celorlalte partide. Ales secretar general al Federatiei de Box, maramureseanul Bud a dus rigoarea ardeleanului intr-un univers nebun, unde jocurile de culise sunt mai importante decat ce se intampla in ringul de box. S-a hotarat sa intre in competitia electorala din 6 iunie ca independent, pentru un loc de consilier judetean. Nu poate ramane in afara scenei politice, mai ales ca din Bucuresti se vede mult mai bine amatorismul din politica maramureseana a ultimilor ani. I se poate reprosa orice, dar un singur lucru e cert: pentru Bud, politica este o profesie. “Prejudecata ca oricine poate face politica ne-a costat deja foarte mult si ne va mai costa, daca nu iesim din acest cerc vicios: amatorism, politica compromisului, interesele marunte si meschine. Ca oriunde, si in politica este nevoie de profesionisti. Acest colt de tara merita o soarta mai buna. Este credinta, crezul meu si pentru aceasta sunt pregatit sa fac fata oricaror provocari”, a spus Bud. Prima provocare este competitia electorala in care a intrat ca independent. Va avea nevoie de circa 10.000 de voturi pentru un loc de consilier judetean, daca luam in calcul prezenta la vot la ultimele alegeri. Pentru inscriere, Bud a avut nevoie de 4.200 de semnaturi. In patru zile, ajutat de prieteni (“staff-ul” lui de campanie electorala) a strans 6.500 de semnaturi, din toate “tarile” Maramuresului si din Baia Mare. “Va fi greu, dar nu imposibil. Este un test pentru mine, dar si pentru sistemul de vot uninominal care trebuie introdus in politica viitorilor ani”, a spus Bud. Fostul deputat a revenit spectaculos pe scena politica maramureseana. Poate fi surpriza alegerilor sau poate pierde. Va castiga, oricum, deoarece si-a asumat un risc pe care puterea l-a refuzat. Cei pe care i-a ajutat ani de zile, fie ca demnitar, fie din “exilul” bucurestean, vor decide.

Nicolae TEREMTUS



* Pasiunea de a fi om

Prin Moisei se vorbeste, din ce in mai des, despre neputinta celor care s-au perindat la fraiele comunei. Ca e nevoie de un bun gospodar, cu drag de munca si de oameni, e clar. Dar oare unde nu ar fi nevoie? Fotoliul de primar nu e foarte comod decat pentru cei care au interese mai putin curate, ce depasesc aria bunului simt si a dorintei de a lasa ceva in urma. S-a ajuns in asa hal, incat lumea a inceput sa se intrebe daca in comuna chiar nu mai exista cineva interesat de bunul mers al treburilor, cineva preocupat de imbunatatirea vietii obstei. Ei, cum sa nu existe? Dar oamenii cumsecade se cam tin departe de ceea ce inseamna politica si mai ales compromisurile pe care le subintelege. Curajul de a iesi in fata, de a pune umarul, nu pentru tine, ci pentru ceilalti, nu il are oricine. Cine o cunoaste pe Ioana Vlasin stie ca ar fi o buna primarita. Dar a fost nevoie de multa munca de lamurire pentru a accepta sa candideze. Principalul argument a fost nevoia unui gospodar in fruntea comunei. Or, aceasta calitate nu i se poate contesta. Sectia de tricotaje, fabrica de prelucrare a laptelui, colaborarea cu Germania unde multi consateni au avut contracte de munca sezoniera, chiar propria gospodarie sunt argumente mai mult decat suficiente. Are multe vorbe de duh, pe care nu doar le enunta, ci chiar isi ghideaza faptele dupa intelepciunea lor. “Daca ti s-a facut loc sa ajungi in fata, nu trece nepasator pe langa cei din jur”, spune Ioana Vlasin. Iar oamenii din Moisei stiu ca nu e vorba goala. In casa familiei Vlasin usa e deschisa oricui are nevoie de ceva. De la omul bolnav care trebuie dus la specialisti din Targu Mures sau Cluj, la mame care cer ajutor pentru copiii ce au apucat-o pe cai laturalnice, copii orfani, vaduve, batrani cu pensii de cateva sute de mii sau chiar fara, toti gasesc ajutor aici. “Parca s-a rasturnat carul cu nacajati la tine-n curte”, ii spun vecinii. Ioana Vlasin le raspunde cu zambetul in ochi: “Daca omul asta a ajuns sa ceara ajutor de la mine, asta nu e la voia intamplarii”.

Lavinia COTARCEA



* Primarul care are ce raporta

Eugenia Godja si-a incheiat un mandat de primar al municipiului Sighetu Marmatiei, dar asta nu inseamna ca a luat o pauza. Godja e decisa sa stea la carma orasului inca un mandat. Insa inainte de a incepe lupta pentru fotoliul de edil al Sighetului, Godja si-a prezentat realizarile din mandatul 2000-2004. Si nu-i chiar usor sa rezumi, in cateva idei, o activitate desfasurata in patru ani. Eugenia Godja si-a asumat responsabilitatea de a veni la conducerea Sighetului intr-un moment in care starea municipiului nu era tocmai roz. Si desi in campania electorala se lanseaza, de obicei, promisiuni greu de pus in practica, Godja se poate lauda ca a realizat multe dintre proiectele propuse, iar celelalte sunt in curs de desfasurare. Printre masurile sociale adoptate de primarul Sighetului ar fi realizarea a 328 de apartamente, refacerea sau construirea centralelor termice si instalatiilor aferente ale catorva scoli si licee, dotarea unitatilor de invatamant cu calculatoare si mobilier, asigurarea transportului gratuit pentru varstnici, bloc alimentar si aparatura medicala pentru spital, refacerea fatadelor cladirilor din Centrul istoric, reorganizarea si modernizarea Pietei Bazar. Nici situatia drumurilor sau a apei nu a ramas fara solutii. Frontul de captare a apei potabile din Craciunesti, care asigura alimentarea cu apa a municipiului, a fost repus in functiune si modernizat, iar drumurile nationale ce traverseaza orasul au fost asfaltate. Pentru a rezolva spinoasa problema de alimentare cu gaz metan a sighetenilor, Godja a facut demersuri pentru asigurarea desfasurarii licitatiei “Distributie de gaz in municipiul Sighetu Marmatiei” si inceperea lucrarilor. Cele mai multe proiecte au avut sustinere financiara din partea guvernului sau a Programelor de Dezvoltare. Totalul fondurilor nerambursabile se cifreaza la 228 miliarde de lei. In tot acest timp, Godja a tinut deschisa usa biroului de primar tuturor cetatenilor cu probleme, fapt demonstrat prin cele 12.000 de persoane pe care primarul le-a primit in audienta. Proiecte de viitor ar fi cu duiumul. Si tocmai acesta este motivul pentru care Godja candideaza din partea PSD-ului pentru fotoliul de primar al Sighetului.

Ioana LUCACEL