POLITICA/ATITUDINE/ANCHETE

* Lansarea candidatilor PNTCD
Rugaciune si Imnul Golanilor

* Vrea sa demonstreze ca scoate bani ”din piatra seaca”
Primarul SI SPERANTA

* VISEUL POATE DEVENI UN POL AL TURISMULUI

* Ping-pong declarativ in retrocedarea restaurantului Ignis
Direct in “Vinclu”!

* Conducerea primariei Bocicoiu Mare acuza un angajat de delapidare!
Afacerea ”azotatul”

* Instantaneul care acuza

* Primarul Borsei a incalcat, din nou, legea
Grec, preda-te!

* Schimbul de azi
Alo, moare un preot ortodox!

* Coltu’ meu
Forumul de la ora 5

* Conventii incheiate, miliarde cheltuite, toate uitate…
Amnezici la banii publici

* Jonglerii cu taxe si impozite
Bir pe fumarit?

* Ma tot mir
Stiri externe si interne

* Legea care te ”salveaza” de la munca
Tara ajutorului social

* INTERVIU
Ovidiu Bose Pastina, un regizor in cautare de solutii
Evadat din fictiune

* Lansarea candidatilor PNTCD
Rugaciune si Imnul Golanilor

Luni, 3 mai, sala Teatrului Dramatic din Baia Mare a fost gazda unui eveniment major pentru Partidul National Taranesc Crestin –Democrat: lansarea candidatilor partidului la functiile de primari si consilieri locali. Festivitatea s-a dorit una simpla, modesta, in ton cu imaginea actuala a partidului.

Daca in mandatul 1996-2000 PNTcd reprezenta o forta politica importanta (fiind “motorul” Conventiei Democratice din Romania), in 2004 partidul lasa impresia unuia al nostalgiilor, al oamenilor care inca mai cred in idealurile lui Iuliu Maniu – credinta in Dumnezeu si dreptate. Aceasta a fost de altfel si nota in care a debutat intrunirea. A fost intonat Imnul National si Imnul “Golanilor”, celebru in perioada evenimentelor din Piata Universitatii. Au fost prezenti liderul taranistilor maramureseni, Vasile Barbul, viceprimarul Baii Mari si candidatul filialei la Primarie, Gheorghe Mihai Barlea, Mircea Mecea, fostul ministru, Ioan Muresan si Victor Iancu. Spre deosebire de alte lansari electorale, unde se impart covrigei si paharele de tuica, intalnirea de la inceputul saptamanii a debutat cu o rugaciune rostita de parintele Mesaros si de rostirea unui mesaj crestinesc, dupa care toata sala a cantat ”Hristos a inviat din morti”. Deschiderea laica, sa spunem asa, a inceput cu un scurt mesaj prietenesc al primarului Cristian Anghel. ”Asistam la o confiscare a democratiei in Romania. Dupa racolarea alesilor locali din Opozitie in partidul de guvernamant, 80% din primari sunt PSD-isti, iar 90% dintre presedintii de consilii judetene sunt de partea lor. Avem trei candidati la Primaria Baia Mare actualmente angajati ai acesteia (Anghel, Barbul, Ludescher, n.red.) si e foarte bine”, a spus primarul.

Pilonii lui Barbul

Sub titulatura ”Jos comunismul!”, manifestarea a continuat cu discursurile reprezentantilor PNTcd Maramures, afirmandu-se lucruri dure la adresa actualei puteri. Vrand sa impresioneze asistenta, fostul ministru al Agriculturii, Ioan Muresan, a tinut sa-si arate stofa de demagog, aruncand vina actualei stari de lucruri din Romania asupra guvernarii Nastase, uitand ca a facut parte dintr-un guvern ce a avut un mandat la dispozitie pentru a face ceea ce reproseaza actualilor guvernanti. Daca nu, am fi vazut niciodata vila domniei sale de la Firiza, chiar am crede ca traieste ca un pensionar. A urmat lansarea oficiala a candidaturii lui Vasile Barbul la functia de primar al Baii Mari, sub sloganul ”Orasul meu, orasul din centrul Europei. “Platforma mea program se bazeaza pe trei piloni (revigorarea Centrului Vechi al orasului, promovarea laturilor culturale si sportive din oras si dezvoltarea sa ca centru turistic). Nu vrem ca Baia Mare sa fie condus de la Centru de Nastase si compania, ci vrem sa fie unul modern, un punct de atractie turistica”, a declarat mult mai realist Barbul.

Candidatii taranisti

Au fost mai apoi lansati candidatii la primarii in majoritatea localitatilor din judet, printre ei: Cornel Tivadar la Sighet, Dumitru Buda la Targul Lapus, Iosif Mardas la Baia Sprie si candidatii la Consiliul Local Baia Mare (Mircea Mecea, Danut Muresan, Florian Liliana, primii trei) si candidatii la Consiliul Judetean (Mihai Barlea, Victor Iancu, Dorel Zaharia, pe primele locuri). ”Speram sa obtinem 8-10% in judet, din care: 120-130 consilieri locali, 3-4 consilieri judeteni, 6-8 primari, 10-12 viceprimari. Din nefericire, cred ca vom asista la un vot inertial pro PSD si alianta DA. Sper ca PSD sa repete figura si sa nu ia conducerea CJ”, a precizat Mihai Barlea, fostul prefect al judetului in guvernarea anterioara. Curaj, pesimism, dar si optimism. Ramane de vazut.

Ciprian Dragos



* Vrea sa demonstreze ca scoate bani ”din piatra seaca”
Primarul SI SPERANTA

Sabin Rat s-a mutat recent din fotoliu de primar al comunei Sacalaseni in cel de edil al localitatii natale, Coas, care de curand a ”aderat” la statutul de comuna. Proapatul primar de Coas si-a bifat deja o lista de realizari, prin care vrea sa demonstreze ca ”un gospodar poate scoate bani chiar si din piatra seaca”.

Desi e greu sa gospodaresti o comuna formata din sapte localitati, Sabin Rat sustine ca a reusit, in mare parte, sa impace si capra, si varza. Punctele ”forte” ale mandatului lui Rat ar fi imbunatatirea aspectului comunei (prin renovarea cladirilor, iluminat public, amenajarea parcurilor, salubrizare si repararea drumurilor), introducerea utilitatilor (apa, gaz, canalizare) si refacerea unor drumuri inchise. Pentru toate acestea, Rat a incercat sa bage mana cat mai putin in punga bugetului local, axandu-se pe fonduri nerambursabile, desi asta ”l-a costat” ore bune de asteptare pe holurile Consiliului Judetean si nenumarate drumuri in Capitala. Mizand pe talentul managerial exersat inainte de ’90 in functia de sef al “sectiei” Sacalaseni, mai apoi in afacerile familiei si pe experienta castigata in mandatul de primar al Sacalaseniului, Rat spera sa ocupe fotoliul de edil al Coasului.
Reporter: Care sunt cele mai importante proiecte realizate?
Sabin Rat: Cred ca aductiunea de apa, realizata in toate satele comunei este unul dintre cele mai importante lucruri pe care l-am facut. In plus, am fost prima comuna din Maramures in care s-a aprobat acest proiect prin Solel Boneh. Ne-au fost aprobate si niste proiecte de canalizare prin SAPARD, in Sacalaseni, Coltau si Catalina. Ar mai fi si introducerea gazului metan in Culcea, Coruia si Coas. Cand am venit la primarie, era platit mai putin de un sfert din costul lucrarii. Anul trecut, am reusit sa platim integral lucrarea, in conditiile in care 70% din suma a fost suportata de primarie si doar restul de oameni. Starea drumurilor mai lasa de dorit, din cauza ca aproape anual s-a sapat, ba pentru gaz, ba pentru apa. Am transportat balastru pe toate drumurile comunale si chiar am reusit sa deschidem niste drumuri vechi, care nu mai puteau fi folosite din cauza gropilor si a gunoiului. Foarte importanta este si construirea podului de legatura intre Coas si Intrerauri.
Rep.: Cum ati incurajat agentii economici din comuna?
S.R: In primul rand, prin crearea de conditii. Daca exista gaz, apa si canalizare, normal ca apar si investitorii. Eu zic ca am reusit sa crestem numarul de locuri de munca prin intermediul agentilor economici veniti aici. Recent, am reusit sa obtinem un acord cu ”Jolidon”, care va deschide o sectie in Coas, unde vor lucra vreo 20 de oameni. Am incercat sa ajut si agricultorii. Am adus diferite firme de colectare si prelucrare a laptelui, dar nu a fost rentabil, fiindca oamenii prefera sa-si vanda produsele pe piata din Baia Mare.
Rep: In care domenii mai exista carente?
S.R: Inca mai avem un handicap legat de punerea in posesie a padurilor, desi am reusit sa descurcam itele in mare masura. In 2000, numai vreo 500 de persoane aveau titluri de proprietate, din totalul de 2.000 de oameni care detin paduri. Acum, au mai ramas vreo 70 de persoane care trebuie sa obtina titluri de proprietate. Si filiatia terenurilor ar fi o problema pe care incercam s-o rezolvam. Pentru salubrizare, domeniu in care mai avem minusuri, am un proiect de infiintare a unui serviciu comunal. Ar mai fi de lucru si la renovarea scolilor, desi am reusit sa refacem fatadele celor din Sacalaseni, Coltau, Coas, Intrerauri si Catalina si sa le dotam cu calculatoare.

Ioana Lucacel



* VISEUL POATE DEVENI UN POL AL TURISMULUI

Desi dispune de potential turistic si oameni ospitalieri, dornici de a investi in agroturism, Viseul de Sus are un numar mic de vizitatori. Vina o poarta conditiile oferite investitorilor, nu tocmai bune, infrastructura si accesul greoi spre spatiile de agrement. Oliver Barany, candidatul liberal la functia de edil al orasului Viseu, considera ca prin exploatarea potentialului turistic, atragerea de investitori si obtinerea unor fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea retelei turistice, Viseul de Sus ar putea deveni in cativa ani, un pol important al turismului maramuresean. “Zona noastra este extrem de frumoasa, dar nu a fost exploatata corespunzator. Ar fi Valea Vinului, Valea Vaserului, Poiana Novat, locuri care atrag turisti, dar nu ofera nici spatii de cazare si nici posibilitati de servire a mesei. Pentru a atrage investitorii si a incuraja localnicii sa deschida o pensiune, trebuie sa le oferim mai intai conditii. Una dintre nevoi ar fi drumurile de acces. Pe lista de prioritati ar fi realizarea unei sosele de centura, repararea trotuarelor din zona centrala, a caror stare lasa de dorit, si drumul care leaga strada 1 Mai de Novat. Nici accesul pe Valea Vaserului nu este facil, fiindca mocanita pleaca dimineata si se intoarce seara. Cred ca ar trebui apropiata si statia mocanitei de centrul Viseului, eventual in zona Spitalului. Si in cartierele marginase ale orasului, care ofera o panorama superba, ar exista posibilitatea deschiderii unor complexe turistice. In special in cartierele Tipterai, Poduri si Bradeasa. Apoi, ar fi organizarea unor festivaluri, eventual Zilele orasului sau Zilele etniilor, care ar putea atrage, de asemenea, vizitatori, cu conditia sa fie prezentate in oferte turistice sau sa fie incluse in calendarul cultural al judetului”, a spus Oliver Barany.

Ioana LUCACEL



* Ping-pong declarativ in retrocedarea restaurantului Ignis
Direct in “Vinclu”!

Iritati de articolul referitor la retrocedarea unui imobil din perimetrul Centrului Vechi al orasului Baia Mare, reprezentantii Primariei i-au acuzat pe contestatari (SC Ignis si SC GASTROROM) de “lipsa de inspiratie” in procesele care au avut loc. Contestatarii replica acuzelor reprezentantilor Primariei.

Cazul restaurantului Ignis din Baia Mare, ciudat restituit mostenitorilor fostilor proprietari, revine in atentia noastra si, implicit, a dumneavoastra. Restaurantul, cunoscut de baimareni sub titulatura “Vinclu”, pentru ca este pozitionat in coltul unui lant de imobile, este amplasat in Piata Libertatii nr. 16, in perimetrul Centrului Vechi al orasului. Imobilul, ca atatea altele, a fost nationalizat de autoritatile comuniste ale statului, iar o parte a acestuia a fost folosit de Trustul de Alimentatie Publica Locala, devenit ulterior GASTROROM. In acel loc si-a desfasurat activitatea Birtul Ignis, care s-a transformat dupa ‘90 in societate comerciala. Dupa o jumatate de secol de la nationalizare, cladirea nu mai seamana cu ce era inainte. GASTROROM a ridicat o serie de constructii auxiliare (sala de mese, cunoscuta ca “Sala Vikingilor”, holuri, birou, spalatorie, magazie, mai multe toalete, beci, terasa si bucataria terasei, care ar insuma o suprafata de peste 500 mp) sporind suprafata si aducand o serie de reparatii si imbunatatiri necesare si utile. In acest fel, terenul aferent fostei cladiri a fost in totalitate acoperit de aceste constructii. Florin Petrescu, urmasul fostului proprietar, a revendicat spatiul antecesorilor sai, iar Primaria Baia Mare a emis in 2002 o dispozitie prin care ii restituie solicitantului toata suprafata de teren, cu cladirile existente la acea data.

Reactia primariei

De ce e ciudata aceasta retrocedare? Pentru ca e greu de conceput retrocedarea unei cladiri cuiva care nu a fost nicicand proprietar! De asemenea, nu se poate retroceda o cla-dire in care s-au facut imbunatatiri substantiale, fara despagubirea de rigoare. Numai ca, se pare, exact asa s-a intamplat. S-a iscat un scandal terminat cu un proces. SC Birt Ignis si SC GASTROROM au acuzat Primaria Baia Mare ca s-a grabit la a solutiona cererea lui Petrescu, emitand dispozitia care i-a dat solicitantului posibilitatea de a-si intabula dreptul de proprietate asupra terenului si cladirilor in Cartea Funciara. In urma articolului din GAZETA, angajatii Primariei Baia Mare au replicat ca vina apartine GASTROROM si Birt Ignis, nicidecum lor. Pentru lamurirea situatiei am luat parerile mai multor persoane implicate in povestea dubioasei retrocedari. ”Pana in 1994, GASTROROM a fost chirias la Primarie. Actualii chiriasi (Birt Ignis, n. red.) subinchiriau de la GASTROROM. Cei de la Ignis s-au plans de faptul ca erau prea mari chiriile si am decis sa inchiriem direct catre Birt Ignis. Principala problema care se pune in cazul acesta este ca acele constructii ridicate de GASTROROM sunt neautorizate. Singura autorizatie de constructie pentru ceea ce au ridicat ei acolo in anii ‘60-’70 este pentru o toaleta. Iar Birt Ignis a facut o singura invelitoare, care s-a compensat in timp cu chiria. GASTROROM trebuia sa formuleze o actiune in pretentii pentru a-si dovedi sporul adus cladirii si sa primeasca despagubiri de la actualul proprietar. Ar fi trebuit sa ridice aceasta problema la prima contestatie a Ignisului la dispozitia Primariei. Iar in instanta nu s-au aparat cu faptul ca acolo au ridicat cladiri”, a spus Rodica Brad, secretara Primariei Baia Mare, cea care a semnat contestata dispozitie.

“Nu stiu ce sa ceara!”

Pe aceeasi idee s-a situat si Mirela Ionce, sef seviciu Evidenta Patrimoniului. ”GASTROROM trebuie sa ne puna la dispozitie acte prin care sa dovedeasca indubitabil faptul ca acolo existau constructii”, a precizat Ionce. Adica nu Petrescu (solicitantul) trebuie sa faca dovada dreptului sau, ci cel care se opune retrocedarii, in calitate de proprietar? Despre latura procesuala, Aurelia Craciun, sef Serviciu Contecios din cadrul Primariei, a spus ca nici SC Birt Ignis si nici GASTROROM nu au stiut ce sa ceara instantei. ”Dispozitia Primariei a fost atacata de catre SC Ignis. Au solicitat o despagubire pentru investitii si dreptul de retentie asupra cladirii pana la achitarea lor. Apoi nu stim ce s-a intamplat, pentru ca Primaria nu mai avea calitate procesuala, singurul proprietar fiind Florin Petrescu. Cat despre GASTROROM, aceasta nu a ridicat problema noilor cladiri in instanta. Trebuia sa ceara o expertiza topografica pentru identificarea cladirii. Nu o s-o facem noi. Ei sunt cei interesati. Nu stiu ce sa ceara”, a afirmat Craciun.

Demolarea afirmatiilor

Replica celeilalte parti nu a intarziat. ”Legea se refera la constructiile neautorizate ridicate dupa 1990 (Lg. 10/2001, art. 10), deci sa nu vina doamna Brad cu povesti dintr-astea. Si avem autorizatie pentru constructie. Exista un proces verbal de receptie la Centrul de Proiectari, cu care putem dovedi ridicarea cladirilor. In plus, exista si martori. Cum nu am cerut dreptul de retentie? Nu am renuntat, suntem in plin proces, pe rol la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ni se spune ca nu am anuntat Primaria ca acolo exista constructii ale GASTROROM. Iarasi fals. Am atentionat Primaria asupra acestui fapt, inainte de emiterea acelei dispozitii. Si in actul respectiv se specifica acest lucru. Mai este o chestie ciudata. Am atacat dispozitia la sectia civila a Tribunalului Maramures, pentru ca asa scria pe ea. Ni s-a respins pe motiv ca e un act administrativ si trebuie atacat in contencios administrativ. Ce sa mai credem? Am trimis mai multe adrese catre Primarie, dar nu ni s-a dat raspuns”, a precizat Alexandru Mocan, reprezentantul juridic al celor doua societati comerciale implicate in procesul retrocedarii fostului imobil din Piata Libertatii nr. 16. Apele raman tulburi si deznodamantul se amana. Continuam sa urmarim derularea acestui caz.

Ni se spune ca trebuie sa facem expertiza, dar ei cum au retrocedat fara expertiza topografica si fara identificarea terenului si a cladirii? (Alexandru Mocan, reprezentant juridic al celor societatilor implicate in procesul retrocedarii)

Ciprian Dragos



* Conducerea primariei Bocicoiu Mare acuza un angajat de delapidare!
Afacerea ”azotatul”

Consiliul Local al comunei Bocicoiu Mare il acuza pe inginerul angajat de Primarie de ”tentativa de delapidare”. Inginerul se apara si acuza autoritatile locale, sustinand ca e victima unui joc politic. Marul discordiei este, in ambele cazuri, ingrasamantul chimic destinat pasunii comunale. Marcat de episodul cu nametii uriasi care au daramat castelul din Tisa, primarul comunei adopta tactica strutului.

Povestea este demna de scenariul unei comedii, dar o comedie neagra. Inceputul este fixat cronologic in decembrie 2003, cand inginerul Petru Culac, angajatul Primariei Bocicoiu Mare, a fost insarcinat de autoritatile locale sa ”achizitioneze” ingrasaminte chimice pentru pasunile comunale. Azotatul urma sa fie achitat din taxele de pasunat ale satenilor, care insumau peste 22 de milioane de lei. Iosif Dobes, consilier local, explica ”meandrele” acestei afaceri. ” nostru inginer s-a gandit sa faca o manevra (…) si sa-si insuseasca suma de bani achitata (in final, n. red.) la SC LATIMEX SRL Sighetu Marmatiei (furnizorul ingrasamintelor, n. red.). Astfel, la inceputul lunii martie 2004, acesta a inceput actiunea, solicitand viceprimarului comunei, Liviu Lazarciuc sa ii semneze bonul de dare in consum a cantitatii de 2,5 tone ingrasaminte chimice pe care a pretins ca le-ar fi adus de firma vanzatoare si a golirii ingrasamintelor peste amendamentele chimice achizitionate anterior de Primaria comunei Bocicoiu Mare, depozitate in gramezi pe langa pasunile comunale. (…) In 30 martie 2004, comisia constituita din primarul, viceprimarul, seful postului local de politie, in prezenta inginerului Culac, au recurs la verificarea celor sustinute. Stupoarea i-a cuprins pe toti, constatand ca ”stimabilul nostru inginer”nu a pus nici o cantitate de ingrasamant chimic. Imediat dupa verificare, primarul comunei a luat legatura cu reprezentatul firmei SC LATIMEX SRL care a sustinut inginerului, sustinand ca transportul cu ingrasaminte de la firma s-a facut?! Dl. inginer, vazand ca nu-i merge a recurs in zilele urmatoare la aducerea ingrasamintelor chimice”, sustine Dobes.

”Fabuleaza!”

Spusa consilierului se doreste un fel de ”aviz amatorilor”, cu atentionarea ca ”cei care se vor incumeta sa faca asemenea lui Culac... vor fi printi cu mata in sac”. Insa, conform declaratiei inginerului Culac, nici lui Dobes nu prea i se potriveste rolul de justitiar, ci mai degraba cel de… ”actor al unui circ politic”. ”Nu este adevarat nimic! Fabuleaza! Primarul le-a achizitionat (ingrasamintele, n. red.), eu n-am vazut nici un leu. El a semnat totul. Marfa era la firma respectiva in custodie si aceasta a si livrat-o. Au facut o plangere impotriva mea, pentru ca se apropie campania electorala. Dar toate astea sunt supozitii. Ei n-au cum sa demonstreze niste vorbe. Dar intrebati-i de ingrasamintele chimice aduse de la Targu Mures, care nici astazi n-au fost impastiate pe pasune. E vorba de peste 50 de tone. Eu am inteles ca transportul de la Mures pana aici i-a costat 3 milioane de lei, iar de la gara Bocicoi la pasune 14 milioane. I-am cerut lamuriri primarului, dar a refuzat sa vorbeasca! Oricum, o sa-i dau si eu in judecata pentru calomnie”, se apara Petru Culac, pasand mingea autoritatilor locale.

Vina vacii

Nicolae Santa, primarul comunei Bocicoiu Mare, n-a depasit inca episodul ”Bruna de Maramures si conacul din Tisa”, asa ca prefera sa adopte tactica strutului. ”Eu nu va spun nimic. Poate sa apara cum vreti si ce vreti… Nu inteleg de ce-ati pus vaca langa mine, pe prima pagina”, a spus Santa, in timp ce rememora episodul castelului-grajd din Tisa. Acuzele aduse de Culac au primit raspuns din partea aceluiasi Dobes. ”Nu-i nimic politic. El o fost dat afara si de la Primaria Sighet si de la Acaterm din motive asemanatoare. Si nici cu ingrasamintele de la Mures nu-i adevarat ce spune. O luat bani de la 800 de oameni (cate 10.000 de lei de la fiecare). N-o dat nici chitanta, nici nimic pentru ei. Si io i-am dat. Ce-o facut cu bani?”, isi inteteste acuzele Dobes. Pana una alta, autoritatile din Bocicoi au inaintat Politiei o plangere penala pe numele inginerului Culac. Rezultatul va veni o data cu definitivarea anchetei politiei. Dar, indiferent de rezultat, inginerul promite ca sfarstul ”povestii” e departe… Culmea e ca din ”razboiul” cauzat de niste saci cu ingrasamant chimic au de suferit oamenii. Adica cei care au si dat banii, dar inca n-au primit nici un beneficiu, fiindca ingrasamintele asteapta ”cuminti” pe marginea pasunii comunale, desi sezonul de pasunat e deschis de mult.

Cu ocazia verificarii, inginerul Culac, a avut tupeul sa lamureasca comisia ca ingrasamintele chimice pe care a pretins ca le-a adus, ar fi facut reactie chimica cu amendamentele anterior aduse si astfel… s-au dizolvat. (Iosif Dobes, consilier local)

Ioana Lucacel



* Instantaneul care acuza

Miercuri, 5 mai 2004, in Baia Mare, in fata Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului. Preotul Ioan Filip se afla in cea de-a opta zi de greva a foamei. Aceasta forma de protest ultimativ este generata de modul ilegal (neconform cu legile Bisericii Ortodoxe) in care a fost suspendat de catre capii zonali ai Ortodoxiei. Lasat pe drumuri de trei ani (postul sau fiind ocupat abuziv de un preot care ”relationa bine” cu sefii), avand o familie de intretinut, Filip a sperat si crezut in minciunile celor din Episcopie ca ”situatia se va rezolva”. Avand in vedere ca toate semnalele presei in privinta acestei probleme, fara precedent in ortodoxia romana, au fost tratate cu superioritate si indiferenta de catre oficialii Episcopiei, GAZETA va semnala abuzul celor mai inalte foruri europene. Vom reveni.



* Primarul Borsei a incalcat, din nou, legea
Grec, preda-te!

In afara controverselor starnite de afacerea cu blocurile sinistrate din Baia Borsa, Gavrila Grec, primarul orasului Borsa, a mai facut oarece matrapazlacuri prin alte “tarlale bugetare” sau le-a acceptat tacit, fara sa dispuna pedepsirea celor vinovati. Altfel nu se explica cum s-a procedat in cazul licitatiei combustibilului pentru scolile orasului.

Ca in fiecare localitate din tara, primarul este principalul ordonator de credite, bugetul local cuprinzand mai nou si costisitoarea intretinere a scolilor de pe raza asezarii. Centrul de executie bugetara Borsa este subordonat Ministerului Educatiei, insa supravietuieste cu banii primariei Borsa. In acest context, nu ne putem dumiri cum aprovizionarea cu combustibil lichid pentru sapte unitati de invatamant, apartinand Centrului de executie Borsa, nu s-a facut prin organizarea de licitatii, ci prin incredintare directa! Surse informate afirma ca banetul a fost daruit atat de notoriei firme... SC Fantana Stanchii SRL Borsa! Mai mult, combustibilul achizitionat din bani publici nu ar fi fost insotit de certificatul de analiza a calitatii. ”Apoi, nu s-a facut licitatie, ci s-a procedat prin metoda cerere-oferta. Valoarea combustibilului a fost de vreo 1,5 miliarde lei. A castigat firma Fantana Stanchii SRL (cam jumatate din valoarea totala), iar restul a fost luat de cei de la PETROM.”

Drumul crucii

Tot legat de afacerile de care Grec nu este strain, amintim de reparatiile decontate si neefectuate pe drumul judetean Borsa-Baia Borsa, in anii 2000-2003. Beneficiarii banilor publici ar fi fost: SC MISAL CONSTRUCT SRL Borsa, MIONOT SRL si AUTO-VENTEL SRL, firme care au procurat materiale de constructii de la firma SC GRECU SRL (firma “donata” in acte de primarul Grec, sotiei sale). Dupa ce a fost “reparat”, drumul respectiv arata ca dupa razboiul din Cecenia, adica impracticabil. Saptamana trecuta, prin craterele acelui veritabil poligon, lucrau muncitorii de la SC Drumuri Judetene, care poate-poate vor reusi in aceste zile fierbinti de precampanie electorala sa indrepte, cat de cat, infernalul drumeag de acces spre Baia Borsa. In schimb, raman destule dileme referitoare la capacitatea primarului din Borsa (ori sa fie vorba doar de dorinta?) de a gestiona fondurile venite pe filiera guvernamentala. Argumentul este vizibil si dureros: cetatenii din Baia Borsa care asteapta inca sa reintre in propriile locuinte devastate de sinistrul de anul trecut, drumurile ”modernizate” pe care singurul mijloc de locomotie ce se mai incumeta a le parcurge e... caruta, si exemplele ar putea continua. La fel de grava ramane ”tacerea” suspecta a lui Gavrila Grec in afacerea ”Combustibil pentru scoli” si lipsa explicatiei pentru care a incalcat legea. Solicitam oficial solutionarea acestei, deocamdata, ”dileme” si asteptam raspunsul organelor de control. Despre amenintari... idem.

In lipsa primarului, ne-am incercat norocul la Aurel Stetco, contabil sef la Centrul de Executie Bugetara din Borsa. Stupefiant, acesta a recunoscut ca nu s–a facut licitatie pentru achizitionarea combustibilului!

La o jumatate de ora de la inregistrarea declaratiei contabilului sef al Centrului de Executie bugetara de la Primaria Borsa, am primit un telefon anonim, care ne-a sfatuit sa lasam afacerea moarta, ca e mai bine pentru toti!

Ai incalcat legea!

Pentru conformitate si informarea primarului Grec, Ordonanta de Urgenta 60 din 2001 privind achizitiile publice (aprobata prin legea 212/2002) prevede: ”Autoritatea publica sau persoana juridica care utilizeaza fonduri publice, achizitioneaza produse, lucrari sau servicii a caror valoare fara TVA, cumulata pe parcursul unui an depaseste echivalentul in lei a sumei de 2000 de euro, trebuie sa o faca in sistem de licitatie publica.”

Teofil Ivanciuc



* Schimbul de azi
Alo, moare un preot ortodox!

Era o duminica normala. Ma trezisem cu aceasi durere de cap si aceasi cafea sleita imi astepta cu o satisfactie sadica reactia intarziata a papilelor gustative. Oricat de amortite ar fi fost, reactionau identic, plictisitor deja, cutremurandu-se la cat e de amara. La televizor, aceleasi reluari, aceiasi corupti si aceleasi sablonate emisiuni platite de aceasi oameni politici (in functie de ”episod” si de televiziune). Era o duminica normala, asa cum v-am spus... Pe tarabe, as fi putut vizualiza singura satisfactie a unei duminici normale. Aparuse un nou numar al GAZETEI. Fireste, starea de ”beatitudine” nu-mi permitea sa-mi ofer si acea satisfactie, asa ca trebuia sa ma multumesc cu durerea de cap, cafeaua sleita si emisiunile proaste de televiziune. ”Cand deodata, suna telefonul...” Chestia asta trebuia s-o selectez si sa apas, reflex, tasta ”delete”. Explicatie: pare (sau chiar este) un sablon al cartilor politiste ”atentatoare” la dezvoltarea neuronala. Nu reactionez asa (adica normal) pentru ca ceea ce va urma ar provoca suplimentare dureri de cap tuturor celor care contribuie involuntar la propriile-mi dureri de cap. Ar putea fi considerata o plata a politelor. Si nu este. ”... reactia capilor ortodoxiei maramuresene este cruda si cutremuratoare. Am vorbit cu preotul care a intrat in greva foamei si v-am telefonat pentru ca mi se pare normal sa luati o pozitie ferma referitoare la acest caz unic in analele ortodoxiei romanesti. Este o rusine ceea ce se intampla acolo! Nu ma hazardez in a trage concluzii, dar am avut posibilitatea, cat timp am vorbit cu acel om, sa vad raglanele elegante si scumpe ale celor dinauntrul Episcopiei si apoi am privit pardesiul vechi, ros in coate ale acestui preot simplu care reclama un abuz. Mi-a spus chiar ca, voalat, a fost amenintat cu moartea! Chiar in Saptamana Mare! I-au spus ca ! E strigator la cer! Va rog...” ... ma convinsese. Trebuia... si iar a sunat telefonul. O alta voce, la fel de indignata. Au urmat cunoscutii, cunostintele, dusmanii si chiar un ateu convins care locuieste in apropiere (”Dom’le, ma cunosti, n-are nici un sens sa joc teatru, sa-ti spun de credinta... Dar il vad in fiecare dimineata, in sutana, strangand Biblia in maini... cu pancarda aia cu atarnata-n copacul din fata Episcopiei... si mi-am zis ca un om care a ajuns la acest mod de protest e cel putin disperat. Si cred ca are si dreptate! Nu poti sa-ti distrugi voluntar sanatatea pentru o cauza in care nu crezi! Face-ti ceva!”). P.S.: Considerand rafinamentul o obligatorie (si uneori frustranta) stare de normalitate, nu-mi voi ingadui decat sa trag un semnal de alarma incapabililor din conducerea ortodoxiei maramuresene. Incapabili sa rezolve o situatie de criza fara precedent, au mai pus o pata pe obrazul credintei in numele careia se imbuiba. In timpul asta, un preot ortodox se stinge in fata lor. Moare de foame. Se aude si la Patriarhie? Da, garantez!

Catalin Vischi



* Coltu’ meu
Forumul de la ora 5

Ultima isprava notabila (cu bataie lunga) a partidului condus de Adrian Nastase a fost “nasterea prin cezariana” a Forumului muncitorilor social-democrati. Am urmarit “cu mult interes” la TV ce veselie mare a fost la infiintarea respectivei organizatii. Din pacate pentru el, premierul nu prea se potriveste cu mediul muncitoresc. S-a vazut regia, scenariul, parca si pe vremea lui Ceausescu era mai mult firesc. Chiar in ziua aia am vorbit cu muncitorii de la Phoenix, nu despre Forum, ci de situatia din Combinat. Nu erau fericiti si ultima lor grija era politica. Cine a intrat o data intr-o Topitorie intelege de ce. Toti, sau hai sa spunem majoritatea, ar pleca si maine din tara, undeva departe, la un salariu mai mare si un trai decent. Pentru un lider PSD adevarat, ar fi de ajuns sa “coboare” in strada, sa stea la o coada la medicamente, ori sa umble cu autobuzul pentru a se convinge ca muncitorii duc o viata de rahat. Ce i-ar determina sa intre intr-un Forum social-democrat si sa voteze “cei trei trandafiri”? Promisiunile reiterate de premier? Nu cred ca solutia cu Forumurile si organizatiile profesionale sa aiba succesul scontat. Poate liderii de sindicat, care mai au ceva influenta, nu ca in anii trecuti, vor mai misca ceva pentru partid, dar… Si asta prin alte parti, ca la noi seful Forumului este nimeni altul decat Gavrila Ciceo. Mai maruntel, dar vanjos, Ciceo e liderul de sindicat tipic perioadei pe care o traim. Vorbeste mult, dar nu spune nimic, e prezent la fel si fel de intruniri, agape, simpozioane, festivitati (cand se mai ocupa si de muncitori?), cu rezultatele previzibile pentru cei multi. In schimb, pentru el se pare ca s-a deschis, in sfarsit, usa unei cariere politice. Cred ca apare pe ceva lista a PSD. Nici nu vreau sa stiu unde, ca ma enervez degeaba. Ar fi culmea sa-l vedem pe Ciceo printre consilierii judeteni ori locali. In ast timp, pesedisti de valoare ca Nemes Bota ori altii sunt pusi pe tusa. Anormal si incredibil, dar posibil in PSD. In fond, e treaba lor. Am ajuns la concluzia ca partidul-stat nu vrea sa castige alegerile. De fapt, ei sunt fani ai alternantei la putere si totul nu e decat un joc al democratiei. PS. Aceasta concluzie personala nu e decat o parte a visului avut in noaptea de sambata spre duminica. M-am ridicat din pat si am deschis fereastra. Un aer rece de dimineata m-a facut sa strang din dinti. Din blocul vecin curgeau ”suvoaie” de manele. Oamenii muncii sarbatoreau, fiind ”vichend”. Era cinci dimineata.

Nicolae Teremtus



* Conventii incheiate, miliarde cheltuite, toate uitate…
Amnezici la banii publici

Bugete, bani si conventii. In mod surprinzator, primarii din comunele maramuresene uita ce tip de conventii au incheiat, cati bani au primit si cati salariati au. Iar cand trebuie sa-si aminteasca cum s-au cheltuit banii, intervine amnezia. Ca nu e vorba de bugetul familiei, ci de cel comunal.

“Bani sa fie, ca ne pricepem sa-i cheltuim.” Acesta pare a fi cel mai la moda slogan in primarii. Prin intermediul unor conventii incheiate intre primarii si Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Maramures (AJOFM), s-a angajat temporar forta de munca in folosul comunitatii (persoanele angajate astfel primesc salariul minim pe economie de la bugetul de stat, pe filiera AJOFM-primarii). Foarte bine, numai ca primarii nu mai stiu cati oameni au angajat, cand si pentru ce. Important este ca au primit subventiile de miliarde de lei si, mai ales, ca le-au cheltuit. Somerii au lucrat, “primaru’ i-a platit”. Rezulta, fiind om bun, “l-om mai vota!”

“Amintirile ma chinuiesc”

Cand aude de bani si subventii, Florin Savu, viceprimar in comuna Petrova, isi aminteste ca este foarte ocupat si oricum, nu poate vorbi decat confidential. Dar fiindca nu ne-am deplasat pentru o sueta la cafea si pentru ca functia de viceprimar este cat se poate de oficiala, Savu s-a incumetat sa admita ca… nu prea stie exact ce-i cu aceste conventii, desi anul trecut primaria a primit de la AJOFM 1,86 miliarde de lei! “Am incheiat conventii in mai multe etape, dar nu va pot da un numar exact (!). S-au realizat o gramada de lucrari, dar nu va pot spune exact ce”, a socat ambiguitatea viceprimarului Petrovei. Vasile Pop, primarul din comuna Ruscova, pare mai informat. “Este vorba de perioada 1 noiembrie - 31 martie inclusiv, in care am angajat prin intermediul AJOFM 80 de someri, care au fost folositi, in principal, pentru curatenie si deszapezire”, spune primarul. Cand apar in discutie banii, brusc intervine si amnezia. “Nu stiu exact calculul! Acolo au fost niste contributii de angajator, pe care le-a suportat tot AJOFM. Sumele nu le stiu exact, nu sunt contabil. Dar s-au facut calculele si s-au dat salariile de catre contabilitate. Au primit salariul mediu pe economie”, a spus Pop “din ce si-a mai amintit”. Bineinteles ca amintirile l-au tradat. Da’ de unde sa stie primarul ca nu este vorba de salariul mediu pe economie, doar nu este contabil, cu toate ca s-a ocupat direct de incheierea conventiilor. Pentru reimprospatarea memoriei ii comunicam suma totala cheltuita: 1,3 miliarde de lei!

“Am inteles ca se poate!”

La primaria din Moisei, atributiile sunt impartite. “Suma repartizata pentru cei in cautarea unui loc de munca nu o cunosc, numai contabilul o stie. El stie exact cate persoane si cati bani, dar cred ca angajati temporar am avut vreo 25”, a recunoscut Alexa Horj, primar in Moisei. Primarul a “tratat” cu AJOFM, iar calculele au ramas pe umerii contabilului. “Eu nu am de unde sa stiu care sunt oamenii si cum au fost repartizati, deoarece eu ma ocup doar de bani. Am aici acte, doar lucram cu Trezoreria. Avem un buget de 24 de miliarde, de unde sa stiu eu fiecare suma. Nu le pot sti pe toate”, a spus Grigore Coman, contabil la primaria Moisei. Stim noi: peste 700 de milioane. A urmat o lunga pledoarie despre Trezorerie, bugete si contabilitate (dupa care ai fi jurat ca omul a inventat cel putin TVA-ul). Apoi, Coman si-a amintit ca exista o persoana in cadrul biroului, care ar trebui sa stie de listele cu someri angajati prin intermediul acestor conventii. Numai ca, surpriza! Functionara responsabila a plecat… la munca in Spania. Si ceilalti sunt noi in functii. Cei de la primaria din Moisei nu au inventat nimic nou. Cam asa merg lucrurile in institutiile publice din Romania.

Referitor la cheltuirea banilor publici, daca s-ar putea, nimeni nu si-ar asuma nici o responsabilitate. Fiecare face ce poate si cum poate. Nu trebuie sa se chinuie nimeni, doar statul plateste. Adica noi, aia fraierii care ne platim taxele.

Profitand de acordul cu AJOFM, in 2003 primariile “descurcarete” din comune au angajat temporar zeci de sateni someri pe care i-au folosit pentru deszapezire sau pentru... curatenie (de multe ori pentru desfundarea santurilor din fata caselor)! Miliardele pentru salarii au venit de la “darnicul” buget.

M-am dus la AJOFM, ca am inteles de la alti primari ca se poate, mi-au spus ca se pot angaja pe perioada iernii someri. Am fost la directorul de la AJOFM si am intrebat: . Eu, in 2002, nu am stiut, dar mi-au spus niste primari, . (Alexa Horj, primar in Moisei)

Mihaela Mihalea



* Jonglerii cu taxe si impozite
Bir pe fumarit?

Gabriel Oprea, ministru delegat pentru Administratia publica, s-a declarat nemultumit de proasta gestionare a banilor incasati din taxele si impozitele locale. ”Nu trebuie sa inventati alte taxe pentru cetateni sau firmele ce isi desfasoara activitatea in comunitatea dumneavoastra, trebuie doar sa aplicati legea.”

Gabriel Oprea a amintit de amenajarea si exploatarea locurilor publice de afisaj si reclame, a mobilierului urban si panourilor publicitare, a parcarilor si mai ales a selectarii si valorificarii deseurilor: ”Cu preturi modice, dar atractive pentru unele categorii, se pot colecta si sorta impresionante cantitati de deseuri urbane, ce pot aduce profituri imense”. In ce priveste deseurile urbane, Sighetul sta prost. Groapa ecologica de gunoi menajer nu se afla nici macar pe plansele arhitectilor, iar cea folosita in prezent, aduce mai degraba cu gura Gheenei, decat cu ceea ce ar trebui sa fie. Rromii mai colecteaza, pe cont propriu si sporadic, deseuri metalice sau de hartie, pe care le comercializeaza la preturi jalnic de reduse. Rumegusul rezultat din prelucrarea lemnului este aruncat pe campuri (in spatele societatilor ITA Production si Transilvania Bois) ori pe malul raurilor. Cu exceptia Plimob SA, care foloseste doua instalatii de brichetare a talasului, transformandu-l in combustibil solid pentru sobe, in rest, in Sighet se mai inventariaza doar cateva microcentrale de casa care ard acest produs. Din cauza legislatiei aiurea, sase utilaje de fabricare a brichetelor detinute de diferiti intreprinzatori locali nu pot fi puse in functiune. Astfel, obtinerea certificatului de urbanism va costa 94.000 de lei/metru patrat (fata de 128.000 de lei in 2003), daca suprafata autorizata e pana la 1000 de metri patrati. La fel, scade costul autorizarii racordurilor la retelele de apa, canal, electricitate, telefonie sau cablu TV (de la 110.000 lei la 81.000 lei). Pretul autorizatiilor de constructie pentru locuinte scade cu 50%.

Chestie de imagine

Pachetul de masuri are doua capete: o fateta e data de apropierea alegerilor, iar cea dea doua e extrem de practica. Anii trecuti, multi cetateni si–au injghebat locuinte fara avize de urbanism sau autorizatii de constructie (considerate prea scumpe), ori s-au racordat pe sest la utilitati (de exemplu, pe strada Plugarilor imediat dupa aductiunea apei, cetatenii neautorizati s-au legat la teava, noaptea). Impozitele pe cladiri sau masini raman cam aceleasi, la fel ca si autorizatiile carausilor, detinatorilor de cazane de tuica sau ale liber profesionistilor. Impozitele pentru activitati de proiectare sunt in crestere, ca si certificatele de producator (la 553.000 de lei). Pentru firmele instalate la locul exercitarii activitatii, taxa se stabileste in functie de dimensiunea pancartelor (de la 180-221.000 lei pe an), iar discotecile vor fi taxate cu 4.400 lei/metrul patrat/zi. Piperate raman taxele pentru tonete si chioscuri (7.000 de lei metrul patrat pe zi), taxa peron autobuze (150.000 de lei de cursa), birurile pentru apa pluviala sau cosurile de gunoi din fata magazinelor. Din datele prezentate, reiese ca sigheteanul care sta prost cu ”malaiul” nu va fi taxat prea tare, ca nici nu are de unde da. Dar, in Romania, cel care construieste sau administreaza o afacere va fi belit de sapte piei. Metoda este tipic social-democrata, caci doctrina draga tatukului doreste egalitate, fraternitate si cooperatie si cat mai putini si inghesuiti ticalosi de burjui, exploatatori ai clasei muncitoare. Sa ne mai miram ca, desi incasarile la buget ale Sighetului au crescut in 2003, totalul acumulat va fi de doar circa 50 de miliarde lei? Si asta in conditiile in care orasul are nevoie de o suma de cinci ori mai mare…

In acest an, primaria Sighetu Marmatiei a decis majorarea unor taxe, mentinerea valorii altora si micsorarea cuantumului altora.

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Stiri externe si interne

Stefan cel Mare, zic unii, s-ar fi reincarnat la Atena intr-un tip pe jumatate roman. Si daca Moldova n-a fost a lui, nici a urmasilor lui si nici a urmasilor urmasilor lui, ar fi bine sa intre in PSD, ca Moldova e a PSD-ului. Ar putea prinde un post de primar in Jumulesti, sat in care cred ca s-a nascut C. Creanga, un individ care-i picteaza pe manelisti si pe filozoful Gigi Becali. Anghel Iordanescu a intrat si el, ca tat omu’ nacajit, cu fonctie numa’ de gheneral, in PSD, exact in momentul in care, la Bucuresti, se desfasoara festivalul pederastilor si lesbienelor. E veselie mare la PSD! Nu de alta, dar l-au aruncat si pe Geoana, a mai tare piesa a partidului, in lupta pentru fotelul de primar. Seamana mutarea asta cu un sacrificiu de cal cand ai pe tabla toti nebunii, regele-i pe duca si regina-i, de fapt, prim-ministru. Ultimul personaj amintit impartea verbal, de 1 Mai, salarii duble in Pitesti, in momentul in care o veste m-a cutremurat: un cetatean grec murise in acelasi oras, in urma unei partide de sex cu o localnica mai apriga. M-am temut sa nu fi fost reincarnarea lui Stefan cel Mare, ca acuma orice vot conteaza pentru primarii. Un primar din Italia a lansat o campanie numita “Adopta o vaca”. Pe Elena Carstea n-a inregimentat-o inca PSD-ul. Britanicii au creat o crema pentru nemurire. Ca sa nu fie nevoit sa se reincarneze, Ion Iliescu se unge deja pe la sale cu unsori englezasti, in timp ce o asistenta, cu alura Rodicai Stanoiu, ii tot repeta ca “in economia de piata oamenii devin fiare”. Ambasadorii ONU vor sa faca figuratie in “Interpretul” lui Sydney Pollack. Ministri pesedisti le-au luat-o inainte: de patru ani joaca, pe bune, in filmul de desene animale despre coruptie “Alba ca Zapada si-o sama de mojici”. Un mexican a scapat cu viata dupa ce a trecut trenul peste el. Performanta nu mi se pare remarcabila, din moment ce peste romani a mai trecut o guvernare PSD-ista si uite cati mai traim! Nu ne mai sperie nici faptul ca trebuie sa ne obisnuim cu tornadele care distrug totul. Da’ astia ce-s? Ihtiologii anunta ca pestii se pot imbolnavi din cauza stresului. Ieri am constatat ca fenomenul se poate produce si la oameni. Mie mi s-a intamplat…

Ioan Botis



* Legea care te ”salveaza” de la munca
Tara ajutorului social

Mult trambitata masura de protectie sociala a guvernului Nastase, Legea privind venitul minim garantat (416 din 2001), s-a dovedit a fi o masura de protectie a… nemuncii. Numarul dosarelor de ajutor social creste, de la an la an, dar paragraful cu privire la cele 72 de ore de munca prestate de beneficiarul ajutorului in folosul comunitati, ramane… uitat.

Dupa ce ”legea salvatoare” a intrat in vigoare, oamenii s-au grabit sa-si incerce norocul (vorba ceea, ”niste bani in plus nu strica”). De cele mai multe ori, primarii au aprobat dosarele de ajutor social (”doara nu ne doare pixu’ si creste si popularitatea si sondajele, alea-alea…”). Numarul dosarelor a crescut de la an la an, ca si ciupercile dupa ploaie. Problema n-ar fi cele cateva sute de mii de lei care ”revigoreaza” bugetul unui sarac, ci faptul ca oameni apti de munca se multumesc sa intinda mana. Asa s-a ajuns ca atunci cand vine vorba de cele 72 de ore de munca in folosul comunitatii, oamenii sa se ascunda dupa adeverinte medicale, batranete sau copii.

… daca se poate, stam!

Recordul in materie de dosare de ajutor social e detinut de comuna Stramtura. E drept ca localitatea isi merita titlul de zona defavorizata, dar tot sunt cam multe familii ”salariate” prin generoasa Lege 416. ”Avem multi, da’ si comuna-i saraca. Suntem una dintre cele mai sarace comune din Maramures. La ultima plata or fost in jur la 789 de dosare la o populatie de 4.500 de locuitori. De lucrat, se lucreaza in functie de suma primita. Se calculeaza proportional cu suma”, a spus Mihnea Petru, viceprimar Stramtura. Probabil si beneficiarii de ajutor social din celelalte localitatii sunt animati de sumele primite, fiindca dorinta de a munci tinde spre zero. ”Noi avem in comuna 227 de dosare de ajutor social, la o populatie de 5.247. Cifra celor care muncesc nu o pot spune exact, da’ sunt si invoiti, bolnavi sau batrani”, a motivat Bujorel Vasile Muresan, primarul comunei Satulung. Nici borsenii nu sunt mai dornici de munca, mai ales de munca in folosul comunitatii. ”Avem 231 de dosare, din care avem la lucru 10 oameni, in rest sunt mame cu copii mici, persoane varstnice sau cu certitificate medicale. Inainte de legea asta, au fost vreo mie de dosare”, a contabilizat Gavrila Grec, primarul din Borsa.

Gri-bombon

Nuanta situatiei nu tinde spre roz nici in Dragomiresti si nici in comuna pastorita de primarul cantaret, Nicolae Sabau. ”La aproape 4.000 de locuitori avem 90 de dosare de ajutor social. Din acestia, aproximativ 30 lucreaza. Anul trecut am avut cam 88 de dosare”, a afirmat Maria Fitigau, contabil la Primaria Dragomiresti. ”La o populatie de 4.023 de locuitori avem 18 dosare de ajutoare sociale. Dintre acestia, doua persoane efectueaza orele de munca in folosul comunitatii”, a spus Georgela Boitor, asistent social al Primariei Cicarlau. Probabil fluctuatia de la un an la altul a numarului de dosare pentru ajutor social l-a aruncat in ceata pana si pe secretarul Primariei Ulmeni. ”Avem 265 in plata, apoi din astia nu stiu cati lucreaza. Tati, ca altfel nu le dam banii ! Pai, bine, nu tati, aceia scutiti nu. Sa va spuna colega Pop ca stie mai bine, ca io din cap nu le stiu”, a incercat sa-si aminteasca Andrei Coreh, secretarul Primariei Ulmeni. De cand si-au facut buletin de oras, cei din Somcuta Mare par mai dornici de munca. ”Avem 145 de cazuri, din care ar trebui sa lucreze vreo 70 de oameni. Pana acuma am efectuat lucrari edilitare (la sapat santuri, curatat vaile, probleme de mediu in special)”, a declarat Alexandru Dragos, viceprimar in Somcuta Mare. Legea cu pricina arunca in carca putinilor salariati un numar mare de persoane care cer bani, dar care nu sunt dispuse sa faca nimic. E mai usor sa intinzi mana si sa astepti mila Statului…

Avem in jur de 150 de dosare. Doar 25 executa orele de munca, ca ceilalti sunt scutiti. Avem putine dosare, ca nu vor sa munceasca. Care vine si cere ajutor social, noi i-am facut dosar. Nu stiu cati au fost anul trecut. Treceti acolo 160. (Ioan Ciolpan, primar Viseu de Sus)

Ioana Lucacel, Mihaela Mihalea



* INTERVIU
Ovidiu Bose Pastina, un regizor in cautare de solutii
Evadat din fictiune

Ovidiu Bose Pastina demonstreaza ca imaginatia unui realizator de filme documentare, dar mai ales de fictiune, isi poate gasi un cadru propice de manifestare in domeniul publicitatii si in cel al televiziunii. Din 1990, a lucrat in aceste domenii, castigand de doua ori titlul de cel mai bun director de publicitate din Romania.

Profesia pe care a avut-o pana de curand l-a purtat si prin Maramures, atat de mult incat sustine ca cunoaste si potecile maramuresene. De curand, Ovidiu Bose Pastina a fost prezent in Baia Mare – oras pe care afirma ca l-a gasit mult schimbat in bine – pentru a juriza Festivalul de film experimental “Carbunari 2004”.
Reporter: Cum vi s-a parut festivalul?
Ovidiu Bose Pastina: Bun! Foarte bun! In primul rand pentru ca a pornit, in al doilea rand pentru ca exista si in al treilea, pentru ca va exista. Orice gest de o asemenea calitate trebuie intotdeauna incurajat si sustinut.
Rep.: Poate fi considerat filmul experimental arta?
O.B.P.: Sigur, evident! Filmul experimental este cel care intotdeauna deschide cai noi, pentru ca sondeaza noi mijloace de expresie, pe care artistii consacrati poate ca nu si le pot permite in egala masura cu cei care experimenteaza. Am vazut aproape 200 de filmulete, ceea ce a presupus o munca foarte consumatoare de energie pentru juriu. Pe de alta parte, a fost si o bucurie, pentru ca un festival da intotdeauna pulsul a ceva ce, in mod normal, presupune o munca mult mai mare. Sa stai sa vezi 200 de filme e greu, dar sa le aduni e o munca fabuloasa. Ori acest festival tocmai prin aceasta isi merita lauda: ca a reusit sa adune si sa prezinte 193 de filme.
Rep.: Cate din filmele pe care le-ati vazut pot fi considerate filme de arta, in conditiile in care nu s-a facut nici o selectie prealabila a acestora?
O.B.P.: S-a dorit foarte mult ca prima editie a festivalului sa nu introduca nici un criteriu de participare, nici o selectie, nici o preselectie. Cei care au dorit sa se inscrie s-au inscris, filmele au venit si au fost vizionate. Cate dintre ele sunt meritorii, mi-e foarte greu sa spun. Noi, tocmai pentru a comunica parerea juriului despre calitatea acestor filme, am dat o lista de filme pe care le consideram de valoare. E un soi de lista de nominalizati, din care s-a decis castigatorul.

Carte de vizita

Nascut in 1956, in Timisoara, a absolvit Academia de Teatru si Film din Bucuresti. Filmul care a constituit lucrarea sa de licenta, “Arta in apararea ei” a obtinut aprecieri nationale si internationale si a fost inclus in cadrul festivalurilor de la Lille, Babelsberg si Cracovia. Din 1980, a scris si regizat peste 50 de filme documentare si de fictiune, unele dintre ele participand la festivalurile de la Oberhausen, Cracovia, Leipzig, Moscova, Budapesta, Tunis, Berlin, Yamagata si Neubrandenburg. Uniunea Cineastilor din Romania i-a acordat de patru ori cel mai prestigios premiu. In 1993 a devenit Creative Director la Graffiti / BBDO. Aceeasi functie a ocupat-o la PRO TV, in perioada 1996-1997, si la PRIMA TV, in perioada 1997-1998.

Catastrofalul film romanesc

Rep.: Cum apreciati starea actuala a cinematografiei romanesti?
O.B.P.: Catastrofala…
Rep.: Care va fi viitorul cinematografiei romanesti?
O.B.P.: Este foarte greu sa-l intrevad. Tocmai din acest motiv ma bucur de existenta acestui festival, pentru ca intotdeauna filmul experimental este cel care gaseste solutii la situatiile de criza, atat financiare cat si stilistice, creative. Filmul experimental, si in general arta experimentala, este cea care creeaza alternativa la ceva. Parerea mea este ca cinematografia romana, la ora asta, se afla intr-o mare criza, atat artistica, cat si financiara, si iata ca filmul experimental vine nu ca o solutie, ci ca o stare de cautare, ca o situatie de introspectie. Pentru ca orice film experimental de valoare sfarseste prin a deveni clasic. Ceea ce azi putem considera un experiment, e posibil ca in zece ani sa devina clasic si sa ne raportam la el.
Rep.: Cat e de greu sa faci filme in Romania?
O.B.P.: E foarte greu din foarte multe motive, dar poate as vorbi mai putin despre dificultatile de a face un film in Romania, cat de indepartarea publicului si plecarea lui de langa filmul romanesc, care este in egala masura si un rezultat al produselor care s-au dat pe piata. Sa nu uitam ca, pana in ’89, filmul romanesc a servit unei propagande, dar facea succes de casa fabulos. La ora actuala, suntem in fata unei ofensive americane si cu foarte mare greutate filmul romanesc face fata acestei ofensive. Abia pe planul doi as pune posibilitatea, capacitatile realizatorilor romani de a face film, dar constat, cu mare tristete, o indepartare a publicului de filmul romanesc.

Despre actori neexploatati

Rep.: Care sunt actorii romani pe care ii apreciati in mod deosebit?
O.B.P.: Sunt foarte multi. N-as putea sa spun ca am o anume preferinta. Sunt foarte multi actori romani care au dovedit ca au valoare. Cativa dintre ei “au scapat” si in productii internationale, ceea ce reprezinta o certificare a valorii lor: Marcel Iures, Maia Morgenstern, Adrian Pintea. Stiu ca exista actori de valoare, nu neaparat din Bucuresti, care ar putea servi filmul romanesc. Cam in fiecare oras in care exista teatru exista si actori de valoare. Ei sunt foarte putin exploatati, dar asta face parte din aceasta conjunctura a caderii filmului, pentru ca filmul la ora actuala se afla intr-o situatie mult mai deplorabila decat teatrul. Teatrul inca exista… Marile impliniri ale regizorului Bose Pastina s-au consumat in bucuriile carierei pe care a servit-o pana in 1993: filmul documentar pe care l-a facut si de pe urma caruia s-a ales cu cateva premii internationale. Dezamagirea cea mare este ca nu si-a continuat activitatea in acest domeniu.

Optiuni si argumente

l Pictura sau sculptura?
Pictura.
l Fotografia de arta sau filmul experimental?
Filmul experimental.
l Palinca sau bere?
Palinca.
l Rafael sau Rem brandt?
Rembrandt.
l Brancusi sau Rodin?
Brancusi.
l Ciulei sau Pintilie?
Ciulei.

Ioan Botis