POLITICA - ATITUDINE - ANCHETE

* Mici, bere si promisiuni in Tautii Magheraus
Ludovic de Magheraus

* Militarii au amenajat scena de pe care s-a ”lansat” Grec. Poate sare in bratele PNA
”Jmecher cu cascheta”

* Consilierii judeteni si-au dat in petec cu rapoartele de activitate pe 2003
Radeti cu oameni ca ei

* Sighet, pe ultima suta de metri a campaniei electorale
Bine ca s-a terminat!

* Coltu meu
Visul de a fi partid

* Maramureseni, mergeti la vot!

* Tinerete confiscata de cerberii Securitatii
In lagarele de exterminare

* Tensiuni internationale generate de sefi de Stat
Vecinatate incordata

* Schimbul de azi
Votul si psensionarii -
niste oameni acolo si ei...

* “Independentii electorali” din Viseu de Sus sunt cei mai originali
Vai de steaua “catindatilor”!

* Ma tot mir
Geoana - pupaturi finale

* Privire de ansamblu in trecutul cersetoriei
Cu mana-ntinsa

* Ziua copilului Esperando

* Solutia pentru Moisei

* Mesaj pentru baimareni

* Argumentele unui tanar

* Mici, bere si promisiuni in Tautii Magheraus
Ludovic de Magheraus

Anton Ardelean, primarul din Tautii Magheraus, cunoscut sub apelativul Toni, isi aroga aere de plenipotentiar. Ceea ce l-a consacrat nu tine loc de realizari, iar actuala campanie a ”micului Basescu” se axeaza pe apucaturi de Ludovic al XIV-lea, mici, bere, juruinte pe Scriptura si amenintari la adresa celor care nu-l inghit.

In urma cu cativa ani, nimeni nu auzise de Anton ”Toni” Ardelean. Era un baiat de la oras, pe care primarul de atunci l-a adus la Primarie pe post de medic veterinar, ca sa grijeasca de animalele comunei. Nimeni nu visa ca dintr-un plapand doctoras “zoo”, Toni va ajunge sa conduca destinele unui proaspat oras din apropierea Baii Mari. Nu a durat mult si Toni s-a lansat la apa, mizand pe o campanie a hazardului, promisiunilor aberante si juruintele cu mana pe Scripturi a localnicilor, care s-au legat ca il vor vota. Ajuns primar, Toni a uitat repede ce a promis in campanie si, dupa patru ani, actualul oras (ha, ha, ha!) arata cum vedem cu totii.

Primarul-Soare

Cel ce se recomanda Ludovic al XIV-lea da autorizatii cui “vrea muschii lui”, este autorul unor serii de gogomanii, care mai de care. De exemplu, in satul Busag, pasunea comunala a ajuns la discretia sa. Suprafete mari au fost schimbate cu altele, apartinand diverselor persoane fizice sau juridice (fara elementarele documentatii preliminare, avize, scoaterea terenurilor din regimul agricol), sub pretextul ca aduce noi terenuri localitatii. Un caz recent a fost al consilierului local Anton Pop, din localitatea Merisor, care a fost momit de Ardelean cu o suprafata de 1 ha de teren din pasunea comunala (aflata langa drumul national), in schimbul a 1,2 ha de teren nearabil, care necesita cativa ani buni de pregatire pentru a fi gata pentru agricultura. Ca un mic amanunt, trebuie amintit ca Pop a facut, pe langa aceasta manevra, si pasul de la PNL la PSD, devenind un amic de nadejde al primarului. In contextul acestei instrainari masive de pasune comunala, peste 70 de sateni au adresat memorii si sesizari Prefecturii, Primariei, Consiliului Judetean, ramase fara raspuns. Nici macar oamenii Directiei Agricole nu au scapat de linguselile lui Ardelean si i-au mustruluit pe acestia pentru ”obraznicia” de a-i deranja.

Drumuri si praf

Daca in campania din 2000 Toni promitea asfaltarea drumului care leaga satul Bozanta Mare de Tauti si rezolvarea problemei terenurilor de sub iazul de decantare, dupa patru ani nu s-a realizat nimic. Drumul este la fel de prafuit si zilnic zeci de elevi navetisti inghit aerul greu din autobuzele cu care circula. Apropo de drumuri, in satul Merisor se afla o alta realizare a lui Toni, care a trasat un ingineresc drum catre balastiera din localitate, taman peste pasunea comunala, ingropand cateva hectare de teren sub rotile firmelor (SC Tramar, SC Barabas si SC Agremar) care prafuiesc casele localnicilor. Nici la capitolul alimentare cu gaz Toni nu sta mai bine, acesta fiind disponibil doar in Busag si Tautii. De reteaua de apa din Bozanta nici nu mai pomenim nimic, singurul mod prin care localnicii pot beneficia de apa potabila (cea din fantani e poluata) fiind cismelele stradale.

Campanie la bere

”Ludovic al XIV-lea” nu s-a dezmintit nici in aceasta campanie electorala si a recurs la toate mijloacele de a castiga voturi. La recenta inaugurare a salii de sport, Toni s-a dat mare ctitor (desi constructia s-a realizat in totalitate pe banii Guvernului, fiind cuprinsa in proiectul celor 400 de sali de sport din Romania) si a oferit electoratului mici si bautura la discretie. Cativa localnici nemultumiti de ”managementul” primarului ne-au povestit ca Toni a continuat cheful si in noptile care au urmat, ademenind oamenii sa guste din licoarea lui ”Bachus” smulgandu-le promisiuni, asa, ca inainte de alegeri. Cum unii nu s-au imbatat de tot si l-au refuzat, Ardelean le-a promis ca daca nu-l vor alege, va avea el grija de”cojocul” lor si ca ii va pune sa jure pe Biblie dupa alegeri ca au votat cu el. Pentru a-l trezi din povestea cu mahmureala, ii adresam primarului cateva intrebari (pentru ca la telefoane am tot incercat, dar s-a dovedit inutil):
1. Cu ce autorizatii a construit podurile din comuna (de la Nistru, de exemplu)?
2. Cui i-a lasat in administrare cabinetul de medic veterinar, dupa aparitia Legii incompatibilitatii? Cumva, sotiei sale?
3. Ce s-a ales cu miliardele lei pentru amenajarea Vaii Baita?
4. Cu aprobarea cui a concesionat in ultima vreme terenurile comunei unor agenti economici de nadejde?
Cat castiga orasul de la fiecare? Stiu consilierii locali de aceste concesionari?
5. Care a fost firma care i-a schimbat geamurile apartamentului sau din Baia Mare (cu cele de tip Termopan)?
6. Care sunt personalitatile care au concesionat teren in zona rezidentiala pe care a proiectat-o?
7. Unde este crescatoria de vipere pe care a visat-o?

Ciprian Dragos



* Militarii au amenajat scena de pe care s-a ”lansat” Grec. Poate sare in bratele PNA
”Jmecher cu cascheta”

In Borsa, orasul care traieste o “ a doua tinerete” sub bagheta magica a primarului PSD, Gavrila Grec, campania electorala a ajuns sa depaseasca limitele legale si ale bunului simt. In neputinta sa, dovedita in cei patru ani de mandat, Grec arunca in jocul electoral ultimele sale atu-uri: imaginea partidului-stat si a personalitatilor PSD.

In urma cu zece zile, a avut loc lansarea candidatilor social-democrati din zona Viseu de Sus-Borsa. Oaspete de seama al manifestarii a fost ministrul Ioan Mircea Pascu. Trecem peste esecul lansarii candidaturii lui Grec, moment jenant, de care s-a scris la vremea respectiva. In afara de faptul ca borsenii s-au “bulucit” sa-l vada pe ministrul Pascu si sa manance “micii electorali”, despre amintita manifestare, nu prea se poate spune nimic. Chiar ministrul Apararii a parut suparat de prestatia lui Grec si a plecat in graba. Toate acestea sunt istorie, in schimb, au ramas multe “dovezi” privind modul in care primarul PSD a inteles sa-si faca campanie.

Armata “apolitica”

Cea mai socanta marturie primita la redactie este faptul ca Grec a folosit “infrastructura umana” a Unitatii militare din zona pentru a amenaja platfoma pe care a urmat a se desfasura celebra lansare. Avem mai multe fotografii care demonstreaza clar ca militarii in termen au fost “sub comanda” lui Grec. Mai mult, liderii locali ai PD au vorbit cu militarii si au primit raspunsuri-soc: “Pe noi de ce ne fotografiati si filmati? Noi nu avem nimic cu politica. Am fost chemati de domnul Grec doar sa amenajam scena”, ne-a relatat Gheorghe Albu, vicepresedinte al PD Borsa (vezi foto). Evident, militarii in cauza nu au nici o vina. In schimb, comandantii Unitatii Militare se pare ca sunt “la cheremul” lui Grec, din moment ce au acceptat implicarea intr-o manifestare politica. Chiar daca a participat ministrul Apararii, ea ramane tot una politica.

Afisele rusinii

O alta nemultumire a democratilor borseni este legata de modul in care in orasul lui Grec se respecta Legea alegerilor locale. PD-ul a lipit in locurile stabilite prin lege afise cu cei care candideaza ori cu liderul Traian Basescu. Este stiut ca un contracandidat serios la Primaria Borsa e Matei Mihali, presedintele organizatiei democratilor borseni. Afisele PD au fost fie rupte, fie s-au lipit peste ele niste “facaturi”, un fel de trucaj fotografic. Am fi interesati cine l-a realizat, pentru ca s-a folosit una din fotografiile aparute in GAZETA, la rubrica “Imaginea saptamanii”. “Maistrii” in trucaje fotografice electorale au pus fotografiile lui Mihali, Albu si Vasile Stetco, candidatii democrati la Consiliul Local Borsa, pe fotografia decupata din saptamanalul nostru, cu idioata explicatie: “Un bou putere strunit de trei hoti!”. Curat murdar! Ca stire de ultima ora, mai mentionam ca filiala democratilor borseni a depus o contestatie cu privire la modul in care s-a facut repartizarea presedintilor si a loctiitorilor pentru sectiile de votare din Borsa. In contestatia depusa se arata ca: “S-au incalcat prevederile art. 28, punctul 4 din Legea 67/2004, respectiv desemnarea presedintilor si a loctiitorilor birourilor electorale ale sectiilor de votare”. Potrivit democratilor, propunerile pentru aceste importante functii in angrenajul electoral au fost facute de Grec si asa au fost acceptate. “Sunt persoane care sunt presedinte ori loctiitor, la mai multe sectii de votare, cu doar sapte clase. Oameni de-ai primarului. Un alt presedinte de sectie e fina de-a fetii lui Grec, iar sora sotiei primarului este loctiitor la o alta sectie”, ne-a declarat Albu. Nu stim daca contestatia va fi solutionata intr-un fel sau altul, dar este clar ca la Borsa, alegerile trebuie sa fie sub supravegherea celor abilitati, pentru a se evita suspiciunea de fraudare a rezultatelor.

Nicolae Teremtus



* Consilierii judeteni si-au dat in petec cu rapoartele de activitate pe 2003
Radeti cu oameni ca ei

Activitatea consilierilor judeteni a fost finalizata cu solutii, propuneri, intruniri, discutii la varf. Nimic concret. Urmarind cu atentie rapoartele de activitate ale consilierilor judeteni din Maramures, am avut surprinderea sa aflam ca printre acestia se afla cativa “glumeti”, care au dorit sa arate ca se pricep si la altceva decat la nimic. Adica, la umor.

Articolul 52 din Legea Administratiei Publice Locale prevede obligativitatea depunerii unui raport care sa cuprinda un sumar al activitatii anuale a fiecarui consilier judetean. In acest sens, secretarul Consiliului Judetean (CJ), Ionel Pop, aflat intr-un vesnic interimat, s-a gandit ca n-ar strica sa mai faca si el ceva util. In luna februarie a acestui an, a atras atentia consilierilor judeteni asupra depunerii respectivelor rapoarte. Termenul limita a fost ales 15 martie, data pana la care doar noua din cei 41 de consilieri judeteni si-au depus rapoartele de activitate. Tot atatea exista si azi. La consilieri “anonimi”, cum ar fi Cornel Tivadar sau Alexandru Tordoi, de care nu a auzit nimeni de la alegerile din 2000 incoace, nu ne asteptam sa vedem rapoartele depuse. Refuzul lor este in ton cu activitatea prestata. Dar rapoartele de activitate ale catorva personaje (de exemplu: Calin Matei, Augustin Botis sau Teodor Ardelean) ar fi fost de-a dreptul interesante. Din nedepunerea rapoartelor deducem ca nu au facut nimic. La fel de impardonabil ni se pare si refuzul consilierului Livia Sima, care poarta o responsabilitate marita, data de functia de vicepresedinte al CJ.

O propozitie pe an

Dintre consilierii judeteni care si-au depus respectivele rapoarte, multi au facut-o in “dorul lelii”. Singurele rapoarte detailate sunt cele ale lui Alexandru Cosma si Pamfil Berceanu. Probabil constient de activitatea dezastruoasa depusa, Cosma s-a gandit sa imbrace esecurile intr-o forma expresiva, dupa modelul poetului-consilier, Augustin Botis. Raportul sau este un elogiu adus presedintelui CJ (adica al sau) si prezinta in roz situatia unui judet care se zbate sa nu fie ultimul din nordul tarii. Nu mai insistam. Restul rapoartelor cuprind nenumarate enormitati, presarate cu greseli de ortografie si exprimari jenante. Edit Reka Capusan a fost singurul consilier care tine sa ne demonstreze ca stie sa scrie cu stiloul si ca avantajele multimedia o lasa rece. Din raportul sau am aflat ca a ”participat la toate sedintele de CJ, exceptand perioadele cand” a fost plecata in strainatate. Si a fost (Ungaria, Spania). In impresionanta activitate a ”consilierei” (despre care aflam ca ”a muncit cu atentie impreuna cu colegii”) gasim ca cea mai mare realizare in cursul anului trecut a fost de a reusi ca, prin interventia sa, la articolul 1 dintr-o anumita hotarare sa se introduca o propozitie. Asta da, realizare! Anul si propozitia. Ma rog, nu toti se nasc poeti!

Diamant de Maramures

Apropo de arta, nici bijutierul Doru Pop nu s-a lasat mai prejos. Intr-un succint raport prezentat pe o jumatate de pagina (tehnoredactat, ce-i drept), bijutierul ne spune ca ”anul 2003 a fost pentru CJ unul bogat in evenimente. Implicat si eu, am participat de fiecare data la acestea”. Cam asa incepeam compunerile prin clasa a II-a. Apoi, amabilul Pop specifica faptul ca ”a raspuns la solicitarea de a participa la activitati si deplasari in strainatate”. Aici chiar ca il intelegem. Grea si obositoare trebuie sa fie ”solicitarea” cu deplasarile prin strainataturi. Mai admiri un British Museum, te mai impiedici prin Trafalgar Square sau iti incorzi muschii gatului privind varful Turnului din Pisa. Neplacut… In final, Pop a oferit posteritatii o bijuterie gramaticala de 24 de carate. ”In 2003 am fost ales de colegi director al Ansamblului Transilvania, unde i-mi desfasor si in momentul de fata activitatea”. Diamant curat! Printre numerosii laudarosi am gasit si o voce critica, in persoana consilierului Ioan Popa. Cu ceva mai mult sange in vena, acesta s-a aratat nemultumit de activitatea Comisiei de Mediu si Urbanism, al carei membru a fost. ”Prin schimbarea denumirii si structurii comisiei (...), aceasta s-a transformat in comisia de impartire a banului public in functie de anumite interese”. Hopa, avem si un caz de coruptie la mijloc! Sau la varf, dar parca mai conteaza unul in plus... Tot Popa ne-a adus aminte ca CJ are o Comisie de Antisaracie si Incluziune Sociala, cu un bogat palmares, incununat de o activitate prodigioasa. O singura sedinta care dateaza din luna ianuarie 2003, ”in care s-au fixat obiectivele, dar nu s-a realizat nimic”. Absolut logic, pe cine mai intereseaza problemele saracilor? Pe langa acestea, mai aflam un amanunt: Casa Judeteana de Pensii, patronata de Gavril Miclea, nu are un program de audiente si ”poarta oamenii pe drumuri”. Problema cu drumurile e specifica lui Miclea. Multe i s-au tras de la acel ”banal accident”. Intr-un final franc si demn de apreciat, Popa ne ofera o definitie a coruptiei in CJ: ”nu ma declar multumit de activitatea mea de consilier judetean, dar sunt si mai nemultumit de lipsa eficientei managementului conducerii CJ, care se rezuma la impartirea banului public pe criterii de grup si imagine”. Pai, noi ce spunem de atata vreme-ncoace?

Propun, deci lucrez!

Intr-un text plictisitor si prafuit, cu multe laude la adresa propriei persoane, Szentgyorgyi Sandor (care a primit de la Cosma diploma ”Arhanghelul cu doua fete”) si-a amintit ca a facut act de prezenta la toate sedintele (extra)ordinare ale CJ si ale celor trei comisii din care face parte. Consilier zelos, dar sincer nu stim de vreo interventie deosebita dintre multele pe care le invoca. Consilierul Grigore Man, directorul Muzeului Judetean, si-a amintit ca a promovat cu mare entuziasm anumite proiecte, dar in necunostinta de cauza: ”am sustinut Proiectul Lunca Ses – Borsa”. In aceste conditii, era normal sa stie macar denumirea corecta a proiectului (”Luna Ses – Borsa”). Daca nu stiati, aflati ca Ioan Belu este consilierul care nu a avut ”absente nici motivate, nici nemotivate” de la intalnirile CJ. In afara de un obsedant uz de ”abuz de folosinta” a expresiilor ”am sustinut” si ”am propus”, din tot raportul am dedus ca este foarte preocupat de zona Lapusului, care in viziunea sa este una strategica. Cel mai lenes consilier (conform propriilor declaratii) a fost Kalmar Geza, care, in afara de eternele prezente in sedintele CJ, nu a mentionat decat cateva interventii in trei dintre problemele dezbatute. Intr-un an, ni se pare putin. Putem deduce ca o mare parte din cei care si-au depus darile de seama au avut o activitate demna de ”radeti cu oameni ca… ei”. Ceilalti consilieri, care nu se sinchisesc sa respecte legea, nu au avut nimic de spus in apararea lor.

Ciprian Dragos



* Sighet, pe ultima suta de metri a campaniei electorale
Bine ca s-a terminat!

S-a intrat in ultima saptamana de campanie de primavara electorala desfasurata sub genericul ”votati Europa, votati PSD”. Si in Sighet, ca si in alte parti, candidatii au ragusit, electoratul s-a umplut de lehamite, iar intentiile de vot sunt mai impartite ca niciodata.

Campania a adus un rezultat sigur: daca la inceputul lunii mai alegatorii inca nu spusesera un NU hotarat prezentarii la urne, intre timp, jumatate dintre ei s-au decis ca ar fi mai bine sa stea acasa in duminica de dupa Rusalii, zisa si “Duminica In Care Reportul La Loto Se Va imparti La Popor”. Motivele? ”Pai, dom’le, nu mai stiu cu cine sa votez, ca toti sunt niste mincinosi”, au spus zeci de glasuri simple si sighetene.

Atelaje politice

Lansarile candidatilor la primarie s-au incheiat si la nivel de Sighet. Ultimii pe lista au fost liberalii si democratii. PUR si PNTCD n-au mai facut o festivitate din asta, puristii pentru ca liderul lor, Gavrila Filipciuc, nu se simte bine, iar taranistii, habar n-am de ce, dar cred ca nu din cauza banilor. Ori, mai stii? In ziua de Rusalii centrul Sighetului vuia de claxoane: pe o parte defilau peremistii, pe alta liberalii. Dupa aia au aparut pesedistii, apoi taximetristii PSD (sa-i mai inteleaga si pe masochistii aia cine-o vrea; dupa ce pesedeul i-a belit de sapte piei, acum tot ei aduc osanale partidului). Cele doua strazi paralele care constituie centrul orasului au mai fost strabatute si de altfel de atelaje: mai intai tinerii din campania antifumat care au pus-o de un miting nonelectoral, apoi fanii lui Michael Schumacher (Huo! Traiasca BMW!) care au plimbat drapelele Ferrarri prin targ, ridicand strasnice intrebari pentru unii incruntati potentiali ”contracandidati: ”Oare din ce partid o mai fi si aia?”

Afurisita de campanie

Pana una-alta, campania se gata usurel. Baloanele, manifestele, pliantele, posterele, calendarele, brelocurile, pixurile, brichetele, tricourile si sepcile care au fost imprastiate cu frenezie (din hartia consumata mi-as fi putut edita manuscrisul pe care momentan se depune praful) s-au terminat, aproape. Afisele rupte noaptea, mazgalite la crepuscul, astupate de ”ceilalti” spre dimineata prin lipire suprapusa sunt din ce in ce mai ponosite. E bine, pe undeva, ca afurisita asta de campanie este aproape gata. Basca, si politicienii si-au terminat argumentele. Evenimente grave nu s-au raportat, pentru ca nici n-au existat. Eugenia Godja (primar, PSD) si-a petrecut ultima luna prin cartierele urbei, luptand cu cerbicia alegatorilor, pe de o parte, si cu mesterii primariei, pe de alta latura. Pentru ca intreg orasul s-a transformat in santier (asfaltari, zugraviri, flori, banci de parc, pietruiri, vopsiri, marcari, construiri de garaje). Cu ce bani, vom afla dupa alegeri. Primarul in exercitiu a avut mai multe prezente publice alaturi de Vasile Godja, candidat independent la CL, fapt care va dauna PSD. Pentru ca asta a ridicat cota de popularitate a omului de afaceri (si asa una foarte ridicata), in detrimentul candidatilor social democrati la acelasi CL, care se vor trezi minoritari in consiliu. Nicolae Mutiu (PD) a organizat cea mai gandita intrunire electorala, cu ocazia lansarii candidaturii sale, la care au participat circa 2.000 de oameni, iar energia sa pare inepuizabila. Ioan Bledea (PNL) a castigat oarece teren, in special prin aducerea Monei Musca in Sighet, apoi prin programul electoral foarte bine gandit. Ceilalti aspiranti la primarie sau CL s-au remarcat prin slaba lor prezenta in lumina reflectoarelor.

Teofil Ivanciuc



* Coltu meu
Visul de a fi partid

Aceasta campanie electorala, aflata pe ultima suta de metri, a scos in evidenta un fapt mai putin comentat, analizat. S-au inscris in cursa electorala pentru Primarii foarte multi candidati. Sunt comune maramuresene unde sunt inscrisi 12-13 candidati. La fel, in Baia Mare. Doisprezece candidati si, ca peste tot, un singur loc castigator. Au rost, sens, atatea candidaturi? Daca vorbim de democratie, de pluralism politic, de drepturile omului etc., raspunsul este DA. Daca analizam ce sanse au cei mai multi dintre cei inscrisi in competitia electorala pentru o Primarie sau alta, raspunsul este NU. Bani aruncati fara rost. La tara, hai sa spunem ca o astfel de candidatura poate insemna ceva, indiferent de rezultat. “Am fost candidat. Deci, sunt o persoana respectabila. Voi avea ce povesti nepotilor”, se justifica al treisprezecelea candidat din Poienile de sub Munte. Poate ca omu’ are dreptate. In schimb, in Baia Mare, astfel de justificari nu mai tin. Mai mult de jumatate au intrat in acest “joc” constienti fiind ca nu au nici o sansa. Un scor electoral de ”0.01%…; 1,23%…; 2%…” nu face decat sa-l arunce pe candidatul respectiv si partidul in cauza in zona ridicolului politic. Evident, nu sunt lider politic, nu sunt un analist politic, dar cred ca patru-cinci candidaturi, ale politicenilor-personalitati, cunoscuti si foarte cunoscuti, ar fi fost suficient. Aceasta “autocenzura”, adica neparticiparea la o competitie in care stii ca nu vei apuca nici macar un prag electoral amarat, ne demonstreaza ca multe din partidele ce au candidati sunt conduse de politicieni-amatori. De campania electorala, ce sa mai vorbim. La asa filiale de partid, asa campanie. Vorba unui cunoscut politician maramuresean: “Zero impartit la patru”. Profesionistii - si in politica trebuie sa apara profesionisti - ar judeca astfel: Intru in competitia electorala unde am sanse de a obtine rezultate cel putin bune”. Dar la noi si peste tot in tara, inca se mai poarta moda raportarilor triumfaliste catre centru: “Avem candidati in majoritatea localitatilor judetului si pentru Primaria Baia Mare”. Liderii partidelor de buzunar vin aici si ii lauda pe cei ce au reusit performanta de a strange atat de multi membri, respectiv candidati. La conferintele de presa, ei afirma ca in Maramures au o filiala de partid puternica, au o baza pentru viitor. Ca vor deveni ceea ce n-au fost si nu vor fi niciodata. Un partid, in sensul adevarat al cuvantului. Si ne mai miram de absenteism si de lehamitea alegatorilor.

Nicolae Teremtus



* Maramureseni, mergeti la vot!

In 7 aprilie 2004, printr-o hotarare guvernamentala, se stabileste data desfasurarii alegerilor pentru administratia publica locala. 6 iunie 2004 este declarata zi de alegeri. Toti cetatenii cu drept de vot au ocazia sa-si aleaga candidatul preferat. Exista o singura zi de votare, care incepe la ora 7. La ora 21, presedintele biroului electoral al sectiei de votare trebuie sa declare votarea inchisa. Atentie! Se voteaza numai la sectia la care este arondata strada pe care domiciliaza alegatorul, conform delimitarii facute de primarie. Exceptie fac presedintele si membrii birourilor electorale, precum si personalul tehnic auxiliar sau cel insarcinat cu mentinerea ordinii in sectiile de votare. Acestia au dreptul sa-si exprime optiunile electorale la sectia unde isi indeplinesc atributiile. Vor fi trecuti pe liste suplimentare si radiati de pe lista pemanenta existenta la sectia de votare pe a carei raza isi au domiciliul. Tot pe listele suplimentare vor fi trecuti cetatenii care nu se regasesc pe listele permanente, dar pot demonstra pe baza cartii de identitate ca isi au domicliul in raza acelei sectii, iar la cerere, si cei care si-au stabilit domiciliul cu cel putin trei luni inaintea scrutinului in circumscriptia electorala in care au loc alegerile. Acestia vor solicita serviciului de evidenta informatizata eliberarea, in regim de urgenta, a unei carti de identitate provizorie cu care se vor prezenta la vot. Un alegator poate fi inscris pe o singura lista. Dreptul la vot se exercita numai pe baza actului de identitate, care poate fi carte de identitate, carte de identitate provizorie, buletin de identitate ori pasaport diplomatic sau de serviciu. Militarii in termen sau elevii scolilor militare pot vota pe baza carnetului de serviciu militar. Cetatenii, care din motive de boala sau invaliditate nu se pot deplasa la sectia de votare, au dreptul sa solicite, printr-o cerere scrisa, o urna speciala care sa se deplaseze la locul unde se afla alegatorul. Inscrierea in listele electorale a unor persoane fictive sau fara drept de vot, precum si inscrierea cu buna stiinta a unui alegator in mai multe liste electorale constituie contraventie si se sanctioneaza cu o amenda cuprinsa intre 11 si 15 milioane de lei. Promisiunea sau oferirea de bunuri ori alte foloase in scopul determinarii alegatorului sa voteze sau nu, anumiti candidati, precum si primirea acestora de catre alegatori constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la sase luni la cinci ani. Nu uitati: pe 6 iunie 2004 se merge la vot!

Mihaela MIHALEA



* Tinerete confiscata de cerberii Securitatii
In lagarele de exterminare

Din cei 75 de ani pe care ii are, a trait doar 70. Ceilalti i-au fost furati de comunisti, in cea mai frumoasa perioada din viata. S-a facut vinovat de ”asteptarea americanilor”. La 18 ani a fost condamnat la cinci ani de inchisoare. I-a executat in doua dintre cele mai grele lagare de exterminare din Romania (”Canal” si Mina Baia Sprie).

Cornel Ionas s-a nascut in Sarmasel Gara (judetul Bistrita Nasaud), in 17 septembrie 1929. Nici nu a implinit 18 ani, cand era considerat un dusman al poporului. La scurt timp, a fost condamnat la cinci ani de inchisoare corectionala. ”In satele din zona s-a format o organizatie considerata impotriva partidului comunist. Dar noi, de fapt, ii asteptam pe americani, asa era povestea. Alexandru Moraru era seful grupului Garda Alba din localitate. Pe vremea aceea aveam 18 ani. Organizatia era formata din 8 insi si avea ca scop pregatirea pentru perioada cand vor veni americanii. Eram inarmati cu cate un pistolet. Ne intalneam in secret prin casele din comunele din apropiere. In toamna lui ‘47, cineva din miscare ne-a tradat, iar in februarie 1948 am fost arestat, impreuna cu restul grupului. M-au arestat in timp ce ma dusesem cu cineva la un doctor dintr-o comuna vecina. Totul s-a petrecut in surdina. Sublocotenentul Irimus, de la Securitatea din Cluj, ne-a aranjat. M-a luat, m-a dus intr-o cladire din localitate, cu mainile legate la spate, m-a aruncat pe podea si a inceput sa ma bata cu bombeul de la cizme. Numai in piept ma lovea, am mancat o bataie de fereasca Dumnezeu!

Bataie la talpi

Dupa aceea m-au dus in beciurile Securitatii din Cluj, care era pe strada Republicii, catre Gradina Botanica. Ne hraneam cu ce ciupeam de prin beciuri, cateva boabe de fasole. Odata, am vrut sa evadam, dar unul din grup a zis ca se teme si ca daca il vor intreba de evadare ne va spune. Asa ca am renuntat. Doar cativa, care , au scapat. Singurul anchetator pe care mi-l amintesc a fost Campeanu. Apoi am fost dusi la Penitenciarul din Cluj, unde Securitatea avea o sectie speciala. Stateam unul langa altul, 70 de persoane intr-o camera. Dormeam pe jos, iar cand se intorcea unul, trebuiau sa faca toti la fel. In mai, am fost judecati de Tribunalul Militar Cluj. Pe mine m-au condamnat la 5 ani inchisoare corectionala (de fapt, am stat 5 ani si opt luni), pentru uneltire contra ordinii sociale. Intr-o noapte ne-au luat pe toti, ne-au dus pe toti la gara si ne-au pus in genunchi pentru a ne numara. Am urcat apoi in vagoane de detinuti si am fost dusi la Gherla. Acolo am incercat sa scriu poezii. Mi-au gasit creionul si hartia si m-au dus o saptamana la . Dupa o vreme ne-au dus la Canal, cu exceptia lui Alexandru Moraru (care a plecat la Aiud si a facut 14 ani de inchisoare).

Lagarele mortii

La Chitila ne-au bagat intr-un vagon supraincalzit si ne-au inchis acolo o zi intreaga, sa rabdam de sete. Degeaba am batut in usa, gardienii nu au venit sa ne aduca macar o gura de apa. Am ajuns la Canal, unde am stat doua saptamani, iar apoi la Cernavoda. Acolo lucram in Hinoc, o cariera de piatra. Era proiectata albia Canalului. Norma era imensa. Doua persoane trebuiau sa incarce intr-o singura zi un vagon de 8 metri cubi de piatra. Mai tarziu, am fost dus la colonia Peninsula. Lucram tot pentru constructia Canalului, in zona Ovidiu. Aici era un brigadier detinut care mi-a cerut sa ii spun tot ce vorbesc ceilalti. In vara lui ‘52 am fost repartizat la lagarul de la Baia Sprie. Am lucrat timp de doi ani, in cele mai grele galerii. Comandantul era Szabo Zoltan, care avea o vorba: place, nu place, mie asa face! Cine isi facea norma, primea un kg de paine, daca faceai mai putin... Ne-am obisnuit sa facem sipci (pentru tigari) din metalele de la usi si pentru asta am fost trimis la carcera. Dupa doi ani, in ‘54, m-am eliberat.

I-a marcat destinul

Dupa aceea, am fost chemat la Securitate in Baia Mare si mi s-a spus sa uit pe unde am fost si ce am facut. Neavand alt loc de munca, am cerut sa fiu angajat tot la mina din Baia Sprie. La Securitatea din Baia Mare era un capitan (sau maior) Magyary (ma mai intalnesc cu el si acum, pe autobuz), care supraveghea mina. Mi-a cerut sa colaborez cu Securitatea. Nu am acceptat. Toata viata am fost marcat de condamnare. Inclusiv baiatul meu, care lucra la pompieri, a avut probleme din aceasta cauza”, povesteste Ionas. La cei 75 de ani, nu renunta la amintiri, dar si le mai alina cu zumzetul albinelor. Apicultura a devenit un refugiu pentru cel care si-a petrecut anii tineretii in “intepaturile” regimului rosu.

“Impuscare fara somatie!”

Colonia de munca Baia Sprie era amplasata in apropierea putului de extractie a minei, pe un platou ce cuprindea cladiri vechi si 15 baraci. Era imprejmuita de un gard de scanduri (inalt de 5 m), peste care erau trase patru linii de sarma ghimpata. Din loc in loc, erau amplasate panouri cu inscriptia – ”Trecerea oprita, impuscare fara somatie”. In documentele vremii, detinutii erau numiti ”bratele speciale”, iar numarul si numele lor a fost tinut secret. In subteran, conditiile de lucru erau infernale. Se lucra la 35 de grade Celsius, in pielea goala. Detinutii, cu un servet in gat, transpirau permanent si consumau apa dintr-un vas de lemn de 15 l. Singura lumina, insuficienta, provenea de la lampi de carbid. In plus, aerul era incarcat cu praf silicogen, de la care cei mai multi detinuti s-au ales cu boli la plamani. Fara doar si poate, intentia conducerii lagarului era de a extermina detinutii politici.

Ciprian Dragos



* Tensiuni internationale generate de sefi de Stat
Vecinatate incordata

La Mamaia a avut loc saptamana trecuta o intalnire a sefilor de stat din 17 tari central si est europene. In cadrul acestei reuniuni, presedintele roman Ion Iliescu a purtat discutii cu omologul sau ucrainean, Leonid Kucima. Principala tema a fost diferendul dintre cele doua state, legat de impartirea platoului continental din Marea Neagra, diferend care se acutizeaza.

Ion Iliescu a declarat dupa convorbirile cu Leonid Kucima ca daca nu se va gasi o solutie pe cale amiabila, se va ”recurge la arbitraj international.” Suplimentar, de cateva saptamani a izbucnit o alta neintelegere intre cele doua tari, legata de canalul Dunare-Mare (Bastroe) pe care-l construiesc ucrainenii prin Delta Dunarii, largind un vechi estuar, operatiune desfasurata fara acordul partii romane si care a starnit proteste internationale la Berna, Washington sau Londra, opinia publica internationala exprimandu-si consternarea fata de actiunea ucraineana. Relatiile romano-ucrainene, niciodata stralucite, s-au deteriorat subit in ultima perioada. In acest sumbru context, deschiderea podului istoric de la Sighet si proiectele transfrontaliere existente sunt in pericol de a fi amanate la nesfarsit si in curand, ucrainenii care doresc sa intre in Romania vor avea nevoie de vize.

Maramuresul ucrainean

In ultimele zile, pe ambele maluri ale Tisei au avut loc mari miscari de trupe (diplomatice, evident). Alexandru Cornea, ambasadorul Romaniei la Kiev, a efectuat o vizita de patru zile in regiunea Zakarpatia (din cadrul careia fac parte si localitatile locuite de romanii de la nord de Tisa). Cu acest prilej, la Slatina s-a deschis un birou consular romanesc pentru uzul celor care vor trebui curand sa solicite vize pentru a veni in Romania. La inaugurare n-a participat nici o oficialitate maramureseana. Cornea a purtat discutii cu guvernatorul regiunii (pe tema vizelor, a programelor transfrontaliere comune TACIS-PHARE, chestiunea Podului Sighet-Slatina) si cu reprezentantii postului radio Ujgorod, care emite si in limba romana. Apoi, ambasadorul s-a intalnit cu reprezentantii comunitatii romanesti din sud-estul Ucrainei. Pe de alta parte, Liviu Avram (viceconsulul roman la Cernauti), consulul ucrainean la Suceava si o delegatie alcatuita din 11 membri, din regiunea ucraineana Ivano Frankivsk (proveniti de la Directia pentru Invatamant si Stiinta, doi dintre ei avand statutul de ministri fara portofoliu), au vizitat Maramuresul romanesc, punand accent pe Sighetu Marmatiei si satele ucrainene din regiune. Din nou, oficialii nostri au fost sublimi, lipsind nepoliticos (cu exceptia catorva minute, cand primarul municipiului Sighet, Eugenia Godja, a fost alaturi de vizitatori) de la intalnirile cu inaltii oaspeti. Delegatia ucraineana nu s-a intalnit nici cu reprezentantii partidelor minoritare ucrainene (UUR, UDUR sau cei ai rutenilor din Romania) din motive care, momentan, ne scapa. Cert e ca s-au pus bazele unui protocol de colaborare intre scolile de limba materna din cele doua regiuni invecinate ale Romaniei si Ucrainei. Aceste evenimente au constituit ”fata” oficiala a intalnirilor. Ce s-a petrecut in spatele usilor inchise este doar deductibil. Nici ucrainenii, nici romanii n-au chef de scandal, ci dimpotriva, de buna vecinatate. Dupa iesirile necontrolate de la Mamaia ale obositilor nostri sefi de stat, subalternii lor din teritoriu au incercat sa o dreaga. Ceva din asta a reusit, ”grosul” (adica deschiderea Podului de la Sighet si eliminarea vizelor pentru transfrontalieri), nu. Evolutiile viitoare ale miscarilor diplomatice vor putea, eventual, aplana tensiunile si descongestiona relatiile bilaterale. Dar atata timp cat la Bucuresti si Kiev se vor afla Iliescu si, respectiv, Kucima, cele doua tari numai de relatii amicale nu vor avea parte.

Teofil Ivanciiuc



* Schimbul de azi
Votul si psensionarii -
niste oameni acolo si ei...

Bunica mea are aproape o suta de ani. O cheama Paraschiva. A trait doua razboaie mondiale, a mancat icre negre (strambandu-se usor, ”erau acre, mama”) si ceapa degerata din urma unei carute (”in timpul razboiului era saracie mare... si foamete era”), a stat in conac si-n bordei scuturat de bombe. A cunoscut alternanta politica si financiara cu savoarea masochistului care nu renunta nicicand. Din patru in patru ani, in pofida normalitatii celor plictisiti de minciunile politicienilor, bunica mea merge disciplinata la vot. Se trezeste dimineata, se imbraca ”frumos, ca pentru Biserica”. Ea spune asta, eu o vad mai degraba cu aceleasi vechituri pentru ca nu cred ca si-a mai cumparat vreo haina in ultimul deceniu. ”Am 450 de mii pensie, mama... E greu, sigur ca e greu”. Isi ia poseta si pleaca. Bunica mea are o poseta venerabila. E la fel de scorojita ca si un stejar imbatranit. Cand eram mic, eram convins ca ”atunci cand se nasc, fetele primesc cate o poseta”. Credeam ca e un fel de amprenta specifica genului. Oricum, poate ca poseta nu are chiar varsta bunicii, da’ e pe undeva pe aproape. Din patru in patru ani, bunica mea isi baga in aceasta poseta buletinul (intr-o editie la fel de scorojita ca si poseta), isi ia bastonul si porneste spre sectia de votare. In cabina de vot, bunica mea isi pune tacticoasa ochelarii prinsi cu elastic, prin care oricum nu mai vede mare lucru, si pune stampila pe toate partidele nenorocitilor care o mint de atatia ani ca o sa-i fie bine. Bunica mea, altadata o femeie de un altruism dus pana-n panzele albe, a fost transformata de ”oamenii de bine” care ne-au condus tara (si care n-au furat niciunul - de aia nu au saracii nici dupa ce bea apa, ha-ha-ha, rad sarcastic si amar in acelasi timp) in intruchiparea absurdului Hagi Tudose. Nu se uita la televizor, nu aprinde lumina, nu foloseste frigiderul (”nici n-am ce sa tin in el, mama”), nu-si cumpara cel mai bun tratament ci cel mai ieftin, mananca prost, iar ciocolata e doar o fantasma dulce. De fiecare data cand bunica mea imi povesteste ca nu are cum sa-si plateasca si taxele, si sa-si cumpere medicamente (”ca la mancare sau imbracaminte, mama, nici nu ma mai gandesc”), o intreb cu cine a votat. ”Cu Iliescu, mama”. Altii au votat ”cu Constantinescu”, dar cati dintre voi, pensionarii care abia va duceti zilele, ati votat cu propriul vostru partid? Pentru ca aveti un partid. Partidul Pensionarilor si Protectiei Sociale. Sunt pensionari ca si voi, iar daca va vor minti, macar aveti cui sa spuneti. Dati-va o sansa. Votati-va partidul, pentru ca acesta sa fie obligat sa faca ceva pentru dumneavoastra. Sau suferiti in tacere.
P.S.: N-am afinitati politice cu acest partid. Am scris pentru bunica mea si pentru ca in Maramures sunt peste 134 de mii de pensionari.

Catalin Vischi



* “Independentii electorali” din Viseu de Sus sunt cei mai originali
Vai de steaua “catindatilor”!

Mereu m-am simtit aproape de candidatii independenti, cei care au luat valul in piept singuri, pentru a convinge electoratul. Trecand peste fotografiile tampe (nici o campanie din istoria Romaniei n-a avut afise mai idioate, pozate de fotografi de nunti si botezuri, in care personajele au niste mutre de infractori) ”independentii” se remarca prin originalitate si maniera profund personalizata in care se autopromoveaza.

Din Viseu de Sus am remarcat doi candidati independenti, care merita tipariti, asa, din spirit de solidaritate cu cei saraci. Costeniuc Mihai si-a confectionat afise electorale trase la xerox, incluzand un scurt CV si oferta sa. Din autoprezentare se deduce ca ”catindatul” are ”liceul cu bacalaureat” si a absolvit apoi intendenta militara. Om caruia ii place sa se implice, Costeniuc vrea: ”Implicarea in rezolvarea probleme care framanta orasul”, ”sprijinirea in mod concret a persoanelor aflate in suferinta, cazuri fortuite, fara iesire”, ”implicarea in pastrarea orasului Viseu intr-un oras montan cu caracteristici elvetiene” sau ”sprijinirea acelor care, prin diverse activitati legale, ofera noi si noi locuri de munca, acelor disponibilizati.” Desi marturisesc ca n-am inteles chiar totul (cum poti pastra un oras intr-un oras montan sau cum stii cine desfasoara activitati legale?), am ramas marcat de oferta lui Costeniuc, care mi-a mers drept la suflet.

“Nu am fost informator”

Insa preferatul meu ramane inginerul economist Simon Vasile-Buisa, din partea caruia am identificat doua afise, adevarate opere de arta, inscriptionate manual, cu carioca, unicate demne de o galerie de arta naiva. Primul poster (in cinci culori), cam plouat si sters pe alocuri, contine cateva perle: ”Nu am fost informator. Voi sustine orice actiune de desvoltare, de creieri de locuri de munca (n. red., pai domnu’ anjaner, ortografia n-are culoare politica!). Va multumesc pentru vot” etc. Al doilea papirus este mult mai complex. Manufacturat pe o coala A4, in carioca neagra, la vreo 30 de randuri, contine maxime si cugetari (presupunem) debitate de candidatul independent Simon Vasile. Iata fragmentele mai relevante: ”Patronul trebuie sa plateasca pe angajatul dupa munca. Muncitorul corect trebuie sa aiba o viata decenta. Viata la firma este o mare familie unde e armonie nu stresul. Sa ne iubim unii pe altii ca si Isus biserica. Angajatul trebuie sa depuna o munca de calitate si cantitate, cu ritm intens dar nu fortat. Intelegerea muncitorului in momente nefericite cu stimulente materiale si morale va crea un liant cu armonie si respect ce duce la progres.” Fersitns, sjrie da duar sretyqw. Ati inteles, nu? Toate enunturile consemnate datorate marelui strateg ganditor, specialist in economiile problemelor de munca si convietuire cu semenul sau, ale inginerului economist Simon, mi-au placut la nebunie. Daca as putea, i-as da votul meu. Da’ am buletin de Sighet. Ce altceva poti sa faci pentru un om ca asta?

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Geoana - pupaturi finale

Prea multa mancare tulbura somnul bebelusilor, spun specialistii englezi in domeniu. Nastase viseaza sa aduca in tara sabia lui Stefan cel Mare, da’ asta numa’ dupa ce a pupat o copie turceasca a instrumentului de lupta ce a apartinut domnitorului moldav. Performanta premierului e ca vai de lume in comparatie cu mareata realizare a lui Geoana, de care s-a vazut scapat. Intr-o recenta vizita electorala, desfasurata la o intreprindere bucuresteana, fostul ministru de externe a pupat 500 de femei in doar 90 de minute. Un calcul simplu ne arata ca catindatul, pardon, la Primaria Capitalei a pupat 5,55 femei pe minut. Daca reusea sa pupe 6,66, era lucrul Dracului… Oricum, pupand fete de romance, Geoana a iesit mai bine decat seful lui, care a pupat dosul unei scule turcesti. Care nici macar nu era originala… Si daca a vazut Voronin, bravul presedinte moldovean, la ce foloseste limba romaneasca in dialog cu turcii, s-a si hotarat ca limba lui e alta si se cheama moldoveneasca. Mult mai delicata decat cea romaneasca, limba lui Voronin se foloseste doar pentru a lustrui dosurile statuilor lui Lenin, Stalin si tot neamul lor. Care-s copii si ele… Sa revenim la Geoana: ametit de atatea pupaturi, Mircea ne-a anuntat emfatic ca “Finala se joaca spre finalul competitiei”. Noi am crezut ca la inceput, dupa care se fac alegerile, apoi campania electorala, inscrierile pe liste si abia pe urma inscrierea in partid. Si numai dupa ce toate astea s-au savarsit pe nebagate de seama, incepe treaba cu nepotismul, cu vilele sotiei, masinile soacrei, “tunurile” grele, scandalurile cu PNA-ul, excluderea din partidul-mama si trecerea la un alt partid, care devine tata in urmatoarele alegeri. Care, spre final, au musai o finala… Dar vorbeam despre micuti… Treaba cu somnul bebelusilor se manifesta cu mult mai devreme decat credeam noi, oamenii mari. Cica si nenascutii au simturi active si incep sa viseze. Ca un presedinte de partid care se viseaza deja presedinte de tara. Saracu nea Nelu, cum l-a crescut el pe Adi la san atatia ani, de s-a facut premierul asa ‘nalt, frumos si bucalat. Si acuma, uite nerecunoscatorul cum asteapta… Apropos, cica tot mai multi barbati fac cancer la san, in special cei ajunsi la varste inaintate. Si nu-i bine nici pentru copil, ca ziceau englezii aia ca le tulbura somnul.

Ioan Botis



* Privire de ansamblu in trecutul cersetoriei
Cu mana-ntinsa

Francezii ii amenintau cu moartea, englezii au elaborat sisteme de protectie sociala, iar romanii au ridicat din umeri. Asa au evoluat, de-a lungul timpului, metodele de combatere a cersetoriei. In mileniul trei, francezii nu-i mai omoara, englezii stau bine la capitolul protectiei sociale, iar romanii sunt tot in aceeasi situatie in care erau acum 300 de ani.

Prima lege specifica referitoare la cersetorie dateaza din 5 februarie 1535 si a fost promulgata de Parlamentul din Paris. In afara interdictiilor clasice, tuturor cersetorilor nascuti in Paris sau celor care locuiau in oras de cel putin 2 ani li se poruncea sa aiba locuri de munca! Cersetorilor parizieni li s-a impus sa se angajeze in domeniul lucrarilor publice sau, in cazul in care posibilitatile de angajare oferite de autoritati ar fi fost insuficiente, sa se ofere ca muncitori necalificati maistrilor instructori. In caz contrar, erau condamnati la moarte. Nici englezii nu s-au lasat mai prejos.

Inceputul protectiei sociale

In 1597, Parlamentul britanic promulga o lege a cersetorilor. Acele reglementari au stat la baza politicilor de ajutorare sociala de mai tarziu. Prin legea din 1597 erau instituiti functionari specializati in rezolvarea problemelor cersetorilor. Functionarii erau numiti in fiecare an si se ocupau cu organizarea ajutorului social in ansamblul sau. Plasau copii saraci ca ucenici, asigurau si organizau folosirea somerilor, in timp ce municipalitatile erau responsabile cu interzicerea vagabondajului si cu trimiterea vagabonzilor la lucru. Cei foarte saraci aveau voie sa cerseasca, dar numai mancare. In tarile Europei centrale, Austria, Prusia si Polonia se manifesta cea mai mare preocupare fata de combaterea saraciei. In secolele XVI-XVII, in aceste tari s-a incercat combaterea cersetoriei printr-o multime de reglementari ale puterii.

Cersetorul roman

In Tarile Romanesti, primele masuri concrete sunt luate in ultimele decenii ale sec. XVIII. In 1780, domnul Tarii Romanesti semnaleaza numarul mare de cersetori. “Multi se apuca de cersit pe la biserici si pe la toate ulitele, aducand si norodului atata suparare cu obraznicia lor si insisi pierd agoniseala ce mai mult ar avea intr-alt chip, cu munca”, spune un document al vremii. Cei care au anumite handicapuri usoare, “putin sacatlac”, sa fie indrumati catre munci usoare (pazitori, pandari, stupari), iar celor sanatosi sa li se interzica ferm sa mai cerseasca. Cei care nu se conformau erau amenintati cu bataia. Un an mai tarziu se constata totala ineficienta a acelei masuri. Situatia nu este deloc surprinzatoare deoarece la peste 200 de ani de la aceasta constatare, in tara noastra situatia este identica. In Romania anului 2004 se lucreaza la un proiect de lege care priveste combaterea cersetoriei. Legile mai vechi prevad pedepsirea cu inchisoare a celor care practica cersetoria, dar “eficienta” lor se vede la fiecare colt de strada.

Cersetorii din Baia Mare

“Anul acesta, politistii au organizat 16 actiuni pentru combaterea cersetoriei in Baia Mare. In cadrul acestor actiuni au fost identificati 116 minori care nu erau supravegheati de parinti, 33 dintre acestia au fost internati in centru de primire minori, iar ceilalti predati in grija familiei. Au fost sanctionati 35 de parinti pentru nesupravegherea copiilor minori. Dintre adulti, au fost descoperiti 177 care cersesc, dintre care 88 au fost sanctionati cu amenda, iar restul au fost sanctionati cu avertisment. Au fost ampretati si fotografiati 88 dintre cei sanctionati. De la 1 mai sunt supravegheate principalele intersectii, iar in aceste prime saptamani au fost identificate 47 de persoane care cerseau in intersectii sau in apropierea lor. Au fost sanctionati cu amenzi si avertismente si au fost trimise cereri primariilor de care apartineau, pentru a li se suspenda ajutorul social acolo unde era cazul”, a declarat Voichita Acris, purtator de cuvant al Inspectoratului Judetean de Politie. Cat de eficiente au fost aceste actiuni vede fiecare baimarean. 1 mai a trecut “muncitoreste”, iar cersetorii sunt tot pe strazi. Poate sunt putini mai “saraci” (avand in vedere amenzile). In rest, nu s-a schimbat nimic.

Mihaela Mihalea



* Ziua copilului Esperando

In 1 iunie, Asociatia Esperando a incercat sa aminteasca tuturor ca si micutii cu dizabilitati au un suflet de copil, ca si ei au dreptul sa se bucure de aceasta sarbatoare. O data cu Ziua Internationala a Copilului, la Teatrul Municipal s-a sarbatorit Ziua copilului Esperando. Cei mici au sustinut un spectacol in care au investit toata gingasia lor. Spectatori au fost colegii lor de generatie, care au venit insotiti de invatatoare si profesoare. Manifestarea a subliniat, inca o data, ca dizabilitatea nu este o problema de suflet. Chiar daca se misca sau vorbesc mai greoi, copiii cu dizabilitati stiu sa se bucure de 1 iunie. Gatiti cu mare fast au cantat si au recitat poezii timp de doua ore. Mesajul lor a fost plin de prietenie. Au slavit copilaria, pe care incearca sa o traiasca cu intensitatea, de care numai un suflet de copil este capabil. Desi destinul nu a fost suficient de darnic cu ei si au fost nevoiti de mici sa se loveasca de nedreptate, imbratiseaza copilaria cu aceeasi bucurie cu care o fac si ceilalti copii. Si pentru ei aceasta prima etapa a vietii este o lume de basm si povesti. Au urcat pe scena pentru a le arata celor prezenti in sala Teatrului Municipal ca in ciuda handicapului, si pentru ei copilaria este varsta jocurilor. Spectacolul lor a fost convingator. Micutii spectatori insotiti de invatatoare si profesoare au fost incantati de sarbatoarea copiilor de la Esperando, care i-au convins pe toti cei prezenti ca pot fi colegi de nadejde la jocurile copilariei. Spectacolul s-a adresat si celor mari. Ei le-au amintit ca viata a fost nedreapta, iar ei sunt victime intamplatoare. Sunt nevinovati, iar 1 Iunie este ziua lor. Au dreptul sa se bucure de aceasta sarbatoare. Au nevoie sa fie luati de mana si indrumati spre reusite. Ei vor sa se bucure de copilarie, dar au nevoie de sprijinul societatii. Lasati-i sa se joace!

Mihaela MIHALEA



* Solutia pentru Moisei

Ioana Vlasin este unul din putinii oameni care se multumesc sa actioneze, fara a cere recunoasterea meritelor sale. In liniste, cu modestie si bun simt, Ioana Vlasin si-a cladit un bun renume printre consatenii sai. Indiferent in ce domeniu s-a implicat, lucrurile intrate sub controlul sau au devenit durabile, iar itele s-au descalcit ca prin farmec. Pentru Ioana Vlasin nu exista “Nu pot!”. Daca situatia o depaseste, apeleaza la sprijimul numeroasei sale familii si tot reuseste rezolvarea problemei. Intrarea in cursa electorala pentru primaria Moisei a izvorat dintr-o mare nemultumire fata de situatia dezastruoasa a comunei. Nu isi doreste fotoliul de primar pentru confortul sau sau pentru ca urmareste interese materiale. Pur si simplu, vrea sa inscrie comuna pe un traseu ascendent. Obisnuieste sa afirme: “Faima si avere m-a ajutat Dumnezeu si am destule. As merge la primarie fara sa cer salariu sau titlul de primar. Vreau doar sa fac ceva pentru oamenii de aici, ca nu se mai poate sa stam cu mainile in san.” Cine o cunoaste, stie ca nu sunt vorbe in vant. Intreaga sa activitate de pana acum sta dovada ca Ioana Vlasin si-a castigat pe merit renumele de bun gospodar. Iar respectul de care se bucura familia Vlasin in comunitatea Moisei-ului nu poate fi contestat. Dincolo de calitatile gospodaresti, se gaseste un suflet mare. Oamenii necajiti, cei bolnavi sau saraci au gasit intotdeauna in casa familiei Vlasin o mana de ajutor, indiferent ca a fost vorba de un sprijin financiar sau moral. “Cand mi se cere ajutorul, imi zic ca omul acela nu a ajuns la mine din intamplare. Si fac tot ce tine de mine sa-l ajut. Daca eu nu ma descurc, cer ajutorul familiei mele. Suntem numerosi, e imposibil ca cineva sa nu poata descurca problema respectiva”, sustine Ioana Vlasin, candidata Partidului Ecologist Roman pentru Primaria Moisei.

Lavinia Cotarcea



* Mesaj pentru baimareni

Nicolae Bud, singurul candidat independent la Consiliul Judetean, si-a pastrat ultimele “cartuse” electorale pentru Baia Mare. Zilele aceste, el a parcurs municipiul resedinta de judet, a discutat cu baimarenii despre orasul lui si-al lor. Simplu si de pe aceeasi pozitie cu cei multi. Bud este unul din cei multi, chiar daca de mai bine de doisprezece ani face politica pentru si in interesul maramuresenilor si al baimarenilor. Nu s-a batut niciodata cu pumnul in piept ca a rezolvat fel si fel, nu a facut caz de faptul ca majoritatea locuitorilor acestui oras beneficiaza, intr-un fel sau altul, de munca politicianului Bud. Dar acum are nevoie de sprijinul baimarenilor in incercarea de a intra in “echipa” administrativa a judetului. Avantajul lui fata de cei care-i sunt contracandidati, aflati sub umbrela protectoare a unui partid, e ca e sigur ca e cunoscut de majoritatea baimarenilor, a maramuresenilor, mai ales pentru faptul ca a lasat peste tot unde a fost un loc de “buna ziua”. Si chiar mai mult. Nu e putin, politician fiind, sa reusesti ca dupa 12 ani sa fii la fel de respectat ca la-nceput, iar faptul ca a fost curtat de toate partidele inseamna ceva. “Sunt un om atasat de interesele celor multi. Nu promit ca voi face si voi drege, cum se intampla la fiecare colt de strada din Baia Mare. Ba chiar am spus ca va urma o perioada dificila si daca vrem sa ne fie mai bine noua si copiilor nostri, trebuie sa punem toti umarul. Nu promit doar faptul ca Baia Mare va ramane capitala Maramuresului si de ce nu, a regiunii de nord-vest, atunci cand se va pune problema. Am puterea si resorturile de a ajuta in acest sens, alaturi de cei ce vor binele baimarenilor. Nu vreau sa va imbat cu apa rece, sunt un tip pragmatic, iar anii petrecuti in politica m-au invatat ca pentru a reusi, trebuie sa indraznesti. Ei, ceilalti, au in spate un partid, au masini care umbla prin oras cu mesajul ce s-a tot spus in fiecare campanie electorala, au afise unde sunt trecute tot felul de minunatii si este dreptul lor sa o faca. Eu nu va am decat pe dumneavoastra. Sunt dintre cei multi si aici voi ramane. Vreau sa muncesc pentru acest oras si am nevoie de legitimarea dumneavoastra. Fiti alaturi de mine, pentru a fi alaturi de toti baimarenii”, a spus Bud, singurul candidat independent la Consiliul Judetean.

Nicolae Teremtus



* Argumentele unui tanar

E vremea ca tinerii sa se implice in viata politica a tarii. E vremea ca fraiele sa fie preluate de cei care sunt in stare sa judece cu mintea neincetosata de mentalitati comuniste. E vremea ca cei care sunt in slujba cetateanului sa stie sa ii asculte pasurile, sa raspunda intrebarilor lui si sa fie capabil sa actioneze in favoarea comunitatii. Toate aceste afirmatii pot parea truisme, dar, din pacate, experienta de pana acum a dovedit ca deseori administratia locala a constituit doar sursa de imbogatire pentru cei alesi sa reprezinte cetatenii. Vasile Vlasin, candidatul Partidului Romania Mare pentru Consiliul Local Baia Mare, este unul din tinerii peremisti care doreste sa isi puna fortele in slujba baimarenilor. “Nu mai putem accepta ca puterea sa fie in mainile celor care nu au reusit sa scape de povara reminiscentelor comuniste. Doar tineretul a scapat neatins de rugina trecutului si are ochii indreptati spre viitor. E limpede ca modul nostru de a gandi este unul apropiat de Occident, iar dorinta de a prospera se poate pune in practica in beneficiul tuturor. Daca reusim sa impunem calitatea mai presus de orice, eu cred ca bunastarea unui oras e foarte aproape. Se aplica o vorba celebra: suntem prea saraci ca sa ne permitem lucruri ieftine. O administratie locala competenta si deschisa spre initiativa privata inseamna locuri de munca, buget local consistent si de aici o multime de oportunitati pentru cetateni. E vorba de intreaga infrastructura, de la drumuri la utilitati, de la constructia de locuinte la utilarea scolilor ori imbunatatirea conditiilor din camine. Nu depinde decat de noi. Tinerii trebuie sa inteleaga ca e nevoie de curajul lor, ca trebuie sa isi asume viitorul. Ori, asta inseamna prezenta la vot si mult discernamant in cabina de votare. Nu avem dreptul sa votam la intamplare. Si, mai ales, nu avem dreptul de a sta deoparte. Am stat si am pierdut atatia ani. Nu se mai poate! Vremurile ne imping in fata. Iar dorinta noastra de a ne asigura un viitor care sa nu ne impuna exilul, ne obliga sa actionam. De ajuns cu mizeria in care ne zbatem de 14 ani, de ajuns cu minciuna in care am fost crescuti de catre cei care au pus mana pe putere numai pentru ca s-au aflat la locul potrivit in momentul potrivit”, spune Vasile Vlasin. Originar din inima Maramuresului, din locurile in care istoria s-a scris cu sange, Vasile Vlasin a invatat in casa parintilor sai din Moisei ca omenia si bunul simt sunt obligatorii la trecerea prin lume. Stie ca nu conteaza cine esti si cati bani ai, daca uiti de unde ai plecat. Numai intinzand o mana de ajutor celor in nevoie, poti sa te bucuri de acumularile facute. Si nu isi dezminte aceste convingeri. Traiectoria profesionala si politica ascendenta si rapida nu l-au facut sa uite valorile primordiale invatate acasa. Desi are afaceri promitatoare si o cariera politica bine fundamentata, Vasile Vlasin nu poate sa stea departe de locul unde se cer calitati de bun gospodar: Consiliul Local. Stie ca in Baia Mare e loc de mai bine si de mai mult, drept pentru care s-a angajat sa puna umarul la treaba.

Lavinia Cotarcea