POLITICA, ANCHETE, ATITUDINE

* Incordarile din forul administrativ baimarean
K1 politic

* Firme maramuresene cercetate in afacerea alcoolului falsificat
Scandalul “Eticheta”

* Instantele de judecata se joaca cu sute de hectare de paduri
Erori (?) judecatoreSti

* Ramasa fara casa si pamant pe vremea comunistilor, familia Micas primeste
Despagubiri in “hartii” de valoare

* Coltu’ meu
DPC, o poveste fara sfarsit

* Si-a falimentat firma, a escrocat maramureseni, dar isi deschide o noua afacere!
(B)anul nou chinezesc

* Revolta asistentilor maternali

* Schimbul de azi
Candidatura de android cu porcu-n brate

* Razboi pentru policlinica

* Ma tot mir
Handicapul dintilor lipsa

* Incordarile din forul administrativ baimarean
K1 politic

Ultima sedinta extraordinara a Consiliului Local Baia Mare a fost la un pas de un scandal cum nu am vazut de mult in forul administrativ baimarean. De altfel, inaintea sedintei, prin targ circulau zvonuri potrivit carora pesedistii se vor “incontra” cu liberalii. Un fel de K1 politic, ca tot e la moda sportul “datului la turloaie”. Pe ordinea de zi a sedintei Consiliului Local Baia Mare (CL) au fost trei proiecte de hotarare si notoriul punct Diverse. Practic trebuia sa fie o sedinta scurta si cu rezultate pozitive, avand in vedere ca in comisiile de specialitate (unde exista reprezentanti ai partidelor cu reprezentare in CL) proiectele au fost discutate. Cel mai disputat a fost proiectul de hotarare privind rectificarea bugetului local pe anul 2004. Consilierii au primit anexa cu rectificarea pe capitole, iar presedintele de sedinta a incercat sa citeasca sumele alocate cu explicatiile de rigoare. A fost momentul in care agitatia pesedistilor a inceput, iar Dumitru Matei a preluat subiectul. Am asistat la o jumatate de ora de discutii in contradictoriu: Matei contra Alianta (partea liberala).

Minus 10 miliarde

Cearta (in limitele bunului simt - fata de consilierii judeteni, cei locali par mai educati) a plecat de la faptul ca pe marginea anexei, primarul Cristian Anghel a scris in dreptul capitolului Subventii: “Mitrea-electoral”. Matei a considerat ca este o chestie deplasata si un atac la partidului in care e inregimentat. Anghel a explicat ceea ce stiau toti consilierii, dar baimarenii probabil nu. In primavara, ministrul Miron Mitrea, aflat in vizita in Baia Mare si, “impresionat de cele vazute” (a participat la o inaugurare de nu-mai-stiu-ce) a promis Consiliului Local ca va aloca 10 miliarde de lei pentru lucrari la reteaua de drumuri a municipiului. Promisiunea facuta oficial si cu simt de raspundere a ramas in stadiul de promisiune.

Amenzia lui Mitrea

Crezand in “Fata morgana”, executivul Primariei baimarene a intocmit in 2 (doua!) zile documentatia pentru cele 10 miliarde de lei, promisiune ministeriala. S-a plecat la Bucuresti, s-a depus dosarul, s-a folosit influenta unor parlamentari de-ai locului si s-a asteptat venirea banilor. Cele 10 miliarde au fost cuprinse in bugetul pe anul acesta si dupa vreo jumatate de an de asteptare s-a trecut la “rectificarea rectificarii”. Pe luna octombrie erau aprobate 12 miliarde de lei la capitolul Subventii (daca ar fi venit banii promisi de Mitrea). Numai ca banii n-au mai venit, si acest capitol a trecut la o “rectificare negativa”, ramanand doar 2 miliarde de lei. “Nu doresc sa intram in anul 2005 cu datorii de 10 miliarde de lei”, a replicat Anghel. Matei a spus ca banii vor veni si a cerut un “time out” de zece zile pentru a rezolva problema. Anghel a cerut sa fie votata rectificarea in forma propusa, iar “cand se intampla sa vina banii, a doua zi organizam o sedinta extraordinara pentru a adopta hotararea de rigoare”. Cererea lui Anghel nu a fost acceptata de pesedisti. Matei a insistat si pana la urma a obtinut ragazul cerut (zece zile) pentru a rezolva amneziile lui Mitrea.

Diverse

Nici punctul trei al Ordinii de zi nu a avut o soarta mai buna. Infiintarea Ocolului Silvic Baia Mare ca regie publica subordonata Consiliului local a fost amanata pana cand toate formatiunile politice vor studia organigrama, statul de functii si regulamentul de functionare (Matei a cerut amanarea pana vor fi vazute aceste documente - in esenta, consilierul PSD are dreptate, dar, in fapt, in comisiile de specialitate, din care fac parte si consilierii PSD, aceste documente au fost studiate si validate, fapt pentru care ne intrebam: ce rost mai au comisiile?). In rest, nimic. Am remarcat ca pe parcursul sedintei, consilierul PSD Mircea Dolha a reusit sa emita cateva pareri inteligente, ca Gabriela Hofer a tacut remarcabil. Am mai remarcat lipsa motivata a vreo sase consilieri, printre ei si liberalul Ioan Hoban, pe care pesedistii, “nu stim din ce motive”, il tot cereau “la bara”. Consilierii peremisti si democrati au fost cuminti, iar cei ai UDMR, disciplinati. Dupa sedinta, pesedistii si liberalii s-au salutat cu zambetul pe buze, s-au mai contrat “prieteneste” si s-au despartit care cum. Ei sunt consilierii dumneavoastra.

Nicolae TEREMTUS






* Firme maramuresene cercetate in afacerea alcoolului falsificat
Scandalul “Eticheta”

In urma cu mai bine de o luna, s-a iscat un imens scandal national legat de folosirea de banderole false de catre producatorii de alcool. La acea vreme se vorbea de falsuri foarte bine realizate, pe care un control de rutina al inspectorilor de la Garda Financiara nu le-ar fi putut descoperi. Dupa primele cercetari, Inspectoratul General al Politiei a ajuns la concluzia ca in foarte multe judete exista firme care comercializeaza produse alcoolice purtatoare de banderole false.

“Scandalul alcoolului” a debutat cu o dilema. Fiind foarte bine falsificate, banderolele aplicate pe sticlele de bauturi alcoolice nu puteau fi realizate de amatori. Pana la urma, indiciile au condus spre oameni din interiorul Imprimeriei Nationale. Alarmati de repercusiunile de imagine care ar putea aparea in urma demascarii intregii “povesti” cu iz bahic, sefii de la Imprimeria Nationala au aparut in conferinte de presa aratand ca imitatiile erau falsuri grosolane, realizate in conditii care nu au nimic de a face cu institutia pe care o conduc. Cert este ca dupa schimbarile aparute in urma declaratiilor era clar ca mizeria din acest caz era mult mai mare decat parea la prima vedere.

Un “kil” de alcool

Pentru a intelege mai bine fenomenul, am solicitat parerea unor oameni implicati direct in producerea si comercializarea produselor alcoolice, care ne-au dezvaluit cateva din dedesubturile acestei lumi inchise. Sursele noastre ne-au relatat ca, in Romania, afacerile legate de alcool sunt foarte greu de sustinut, din cauza numeroaselor impedimente de ordin fiscal si legislativ. Acest fapt duce la dezvoltarea unei piete negre a alcoolului, care atinge cote alarmante. Daca in Occident piata neagra reprezinta 15% din totalul pietei alcoolului, la noi aceasta ocupa peste 60%, asa cum pana si patronatul din domeniul alcoolului o recunoaste. In consecinta, eliminandu-se taxele si accizele, avem de a face cu concurenta neloiala, preturi de dumping si produse de o calitate indoielnica. Daca analizam matematic afacerea, producerea alcoolului nu reprezinta o cheltuiala foarte mare. Astazi, pentru a se obtine un litru de alcool se cheltuie cam 20.000 lei. La acest pret se adauga taxele si accizele de rigoare, care sunt in jur de 100.000 lei (!). Se face un total, adunand si adaosul comercial, asa incat un litru de alcool ajunge sa coste oficial 120-130.000 lei. La negru, aceeasi cantitate poate fi achizitionata cu 45-50.000 lei. Diferenta se explica tocmai prin eliminarea accizelor sufocante.

Diferente

Din discutiile purtate cu cativa dintre producatorii autohtoni am aflat de ce piata neagra este preferata celei legale. Pe de alta parte, aceste accize vor creste in viitorul apropiat. “Acciza in Uniunea Europeana pentru un hectolitru de alcool pur (sau aproape de 100%) este de 550 euro, iar in Romania este la jumatate din aceasta valoare. Sa luam un exemplu. Daca o sticla de vodca o dam acum cu 32.000, atunci va costa 84.000 lei. Pana in 2007, cu siguranta ne vom alina la aceste standarde. Tot atunci se va face o curatenie pe piata. Va fi un moment greu pentru noi, care producem in Romania. Nu vor mai fi taxe vamale, iar bauturile straine se vor ieftini”, ne-a precizat Petru Andronic, directorul UTOVALCO. In Maramures exista o gama restransa de mari producatori, dar foarte bine incadrati in sistem. Tot cu ajutorul surselor din interior am aflat ca unele dintre firme sunt conduse dupa un sistem de tip familial, ca intr-un clan. Multe dintre societatile producatoare sunt proprietatea unor frati si fiecare are o legatura de siguranta, sa-i spunem asa, la o institutie sau alta, pentru orice eventualitate. Asa cum afirma Patronatul, 60% din piata este “underground” si, uneori, baietii de la Garda Financiara mai uita sa verifice cate o firma sau cei de la Controlul Financiar de Stat ii “scapa” de pe lista pe unii sau altii. Mai mult, se pare ca nici “baietii cu chipiu” nu ar fi straini de protectia unora dintre sefii alcoolului.

Controalele treneaza

Dar ce firme din Maramures au fost verificate in urma scandalului ce a izbucnit la nivel national? “Au fost controale mixte (Politie si Garda Financiara), efectuate in septembrie, la unii agenti economici. Probele recoltate s-au trimis la Bucuresti pentru expertizare si asteptam rezultatul”, a declarat sec purtatorul de cuvant al Inspectoratului Judetean de Politie Maramures (IJP). “Impreuna cu cei de la IJP, am efectuat verificari la doua firme din Maramures: REVSERV din Seini si GPX din Baia Mare. La GPX nu s-au gasit banderole in stoc si am apelat la un magazin din alta localitate, care comercializeaza produsele lor, pentru ridicarea probelor. Nu ne putem pronunta asupra autenticitatii banderolelor cu mijloacele pe care le avem si trebuie sa asteptam rezultatul de la Bucuresti. Este evident ca printr-o modalitate sau alta, cei de la IGP au aflat cam care ar fi firmele cu probleme si de aceea s-a recurs la verificari in teritoriu. Numele firmei producatoare apare pe banderole”, ne-a declarat Ioan Pop, inspectorul sef al Garzii Financiare. Pe de alta parte, am aflat ca printre producatorii maramureseni de alcool (candva renumiti) exista o concurenta acerba (nu stim daca se folosesc banderole false, dupa cum se vede nici organele de control nu au un raspuns clar), dar cu siguranta exista modalitati prin care se obtin castiguri insemnate. Altfel, cine s-ar mai ocupa de o afacere care nu produce profit pe masura renumelui? Lumea producatorilor de alcool este una inchisa, in care se patrunde greu. Cu toate ca se afirma ca nu mai este o profitabila, afacerea creste. Si cei din domeniu. Vom reveni.

Gruparile maramuresene

Cele doua firme aflate in vizorul Garzii Financiare:
1. REVESERV” - firma fratilor Madaianu, cu sediul in Seini.
2. GPX - firma fratilor Coste, cu sediul in Baia Mare.
Alte firme si persoane importante:
3. QUESTA - firma fratilor Talpos.
4. ZVU-NE-ROM - firma lui Gheorghe Zvunca, cu sediul in comuna Recea.
5. SIROMEX DRINKS - firma lui Calin Petrusca.
6. VOLTAMAR - firma lui Corin Chereches.
7. UTOVALCO - condusa de Petru Andronic.
8. Ioan Mihaila, unul dintre cei mai bogati maramureseni, patronul hotelului Mara, are afaceri cu alcool si in judetul Arad. Zvonistica (deocamdata): Mai nou, “centrul” afacerilor sale cu alcool s-a transferat in judet. Se aude ca in orasul ce a dat un prefect, Tg. Lapus, se va deschide o “distilerie”, denumita MAXIM’S.

Nicolae TEREMTUS, Ciprian DRAGOS





* Instantele de judecata se joaca cu sute de hectare de paduri
Erori (?) judecatoreSti

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor confiscate de statul comunist a pus dupa 1990 serioase probleme. Autoritatile abilitate in a reda oamenilor fostele proprietati au interpretat si aplicat legea asa cum au crezut de cuviinta. Mai nou, instantele de judecata, in loc sa descurce itele le innoada si mai mult, dand hotarari aberante, fara consultarea tuturor dovezilor.

Drumul unei foste proprietati pana la retrocedare seamana cu Delta. Stufos. Se formuleaza cereri adresate Comisiilor Locale ale fiecarei comune, acestea analizeaza problema si rezultatul se transmite mai departe, Comisiei Judetene de Validare din cadrul Prefecturii. Aici se valideaza sau se invalideaza suprafata solicitata, in baza actelor depuse (actele care dovedesc proprietatea si cele care atesta calitatea de mostenitor fiind cele mai importante). Nemultumitii pot contesta decizia comisiei pe calea instantei de judecata. Fenomenul a luat amploare, unele instante (cum ar fi Judecatoria Targu Lapus) avand pe rol sute de procese care privesc retrocedarile. Fara a acuza Justitia de cine stie ce acte de coruptie, ci mai degraba de naivitate in rezolvarea cazurilor, vom exemplifica prin cateva gafe inexplicabile ale instantelor in procesele legate de retrocedarile de paduri.

Satra Pintii

Legea 1/2000 prevede ca in cazul padurilor, persoanele fizice au dreptul de a reprimi maxim 10 ha de teren. Totusi, intr-o speta judecata la Tribunalul Maramures, in mai 2003, retinem ca unei persoane din Targu Lapus i s-a validat o suprafata de 23,8 ha. In acel caz, presedintele completului de judecata a fost Mariana Iancu, vicepresedintele Tribunalului Maramures. Ce-o fi fost in capul lui Iancu si a celorlalti judecatori din complet, incat sa uite ca avem si o lege care trebuie respectata, nu putem estima. Mentinandu-ne in zona Lapus, gasim o alta pricina ciudata. Un grup de locuitori din Cupseni a format un composesorat numit ”Satra Pintii”. Celor 170 de persoane solicitante, Comisia Judeteana le-a invalidat 214 ha si a validat doar 9 ha. Hotararile comisiei au fost atacate la Judecatoria Targu Lapus. Judecatorul Vasile Mos a validat toata suprafata, in afara de trei pozitii, in conditiile in care desi au existat acte doveditoare ale proprietatii, nu au existat dovezi care sa sprijine calitatea de mostenitor a solicitantilor. Cine sunt cei care au primit pamantul, nu se stie, instanta pronuntandu-se in baza unor acte incomplete. Insa situatiile ciudate nu se opresc aici. S-a intamplat ca cineva sa solicite 6,5 ha la Comisia Judeteana, iar instanta sa ii acorde, ulterior, 10 ha. Vrei, nu vrei, ia de aici 10 ha, ca nu se strica (pamantul nu are termen de valabilitate)!

La Viseu... se rezolva

O situatie aparte este cea de la Judecatoria din Viseu de Sus. Judecatorul Ioan Cian a judecat in 2002 o speta in care se contesta o invalidare ce privea o anexa din comuna Repedea (10 ha de padure). In motivarea hotararii se specifica faptul ca aceasta are la baza Cartea Funciara a comunei Ruscova. Si judecatorul i-a acordat persoanei din Repedea cele 10 ha in baza unei Carti Funciare din Ruscova (!). O simpla eroare? Nu credem. In 2004, acelasi judecator a recidivat. Cineva contesta hotararea Comisiei Judetene prin care i se invalidau 10 ha si a cerut instantei lamuriri. Ioan Cian a decis ca omul are dreptul la cele 10 ha, desi conform Cartii Funciare prezentate comisiei respectivul nu putea avea mai mult de 0,83 ha. Dar urmeaza ceva si mai ciudat. S-a solicitat schimbarea amplasamentului. Si instanta a aprobat, in baza unui presupus aviz dat de Directia Silvica Maramures. In fapt, cererea solicitantului a fost semnata de directorul Directiei si trimisa spre analiza Biroului de Fond Funciar, care are numarul 1. Cum a ajuns actul respectiv pe mana solicitantului nu se stie, cert este ca a fost depus ca proba in instanta. Numarul 1 (numarul biroului) a fost modificat de cel in cauza, care a crezut ca este o eroare si ca e vorba de cele 10 ha (!). Alaturi de semnatura directorului, numarul respectiv care apare pe cerere a fost luat drept semn de aprobare din parte instantei, care a hotarat schimbarea amplasamentului pentru cele 10 ha. Sa credem doar in naivitate?

Documentele “facultative”

Nu putem trece cu vederea gafele Judecatoriei de la Sighet. Intr-un caz, un anumit Composesorat din Desesti a solicitat 215 ha de padure. Cererea le-a fost respinsa si s-au adresat Judecatoriei Sighet. Totusi, instanta nu a fost curioasa sa afle cine sunt cei 113 membri ai asociatiei, la ce adresa au sediul sau care sunt actele prin care a fost infiintat fictivul composesorat si care sunt actele care atesta calitatea de mostenitori (desi aceste date apar in toate sentintele unde este vorba de composesorate). Judecatoarea Elena Varody a dat castig de cauza celor 113 petenti, motivand ca au fost depuse extrase de carte funciara, insa, in motivarea hotararii uita sa specifice numerele extraselor CF. Adica, nu se stie cine sunt solicitantii si ce legatura au ei cu cele 215 ha de padure. Ramanand la Sighet, aflam ca o alta persoana a solicitat 9 ha de padure din cadrul unui composesorat. Nici in acest caz instanta nu a considerat necesar sa ceara statutul juridic al asociatiei, actul de infiintare, adresa, membrii... Judecatoarea Loredana Ulici a precizat in motivarea hotararii ca petenta a facut dovada dreptului ei cu actele depuse la dosar. Nu se specifica despre ce acte e vorba, nu se precizeaza locul de amplasare a terenului, numarul topografic, localitatea. Elementele firesti ale identificarii. In conditiile in care superficialitatea instantelor atinge aceste cote, nu ne mai mira faptul ca procesul de restituire a imobilelor nationalizate de fostul regim dureaza de 15 ani. Vom reveni.

Ciprian DRAGOS





* Ramasa fara casa si pamant pe vremea comunistilor, familia Micas primeste
Despagubiri in “hartii” de valoare

In 1966, printr-un decret al Consiliului de Stat al RSR (semnat de Chivu Stoica), in Baia Mare a avut loc o “mare expropriere” cu scopul obtinerii de teren pentru construirea a 3.050 de apartamente. Au ramas fara pamant si fara case zeci de baimareni, o nedreptate care nu va putea fi niciodata indreptata in totalitate. Prin exproprierea din 1966, comunistii din fruntea Baii Mari au obtinut 229.933 mp de terenuri (constructiile de pe acele suprafete insumand 1.888 mp). Printre cei care au avut nesansa sa detina un teren in zona care a fost “rasa” pentru a face loc blocurilor “epocii de aur” a fost si familia Micas. Din anul 1961, in locul unde astazi este astazi oficiul postal din cartierul Sasar (langa Complexul RFN), familia Micas detinea un teren de 392 metri patrati si o casa (in suprafata de 117 metri patrati). Casa si terenul au fost luate cu japca, proprietarilor acordandu-li-se o despagubire modica. In alte cazuri de exproprieri, cei in cauza au primit un apartament cu doua camere, insa familia Micas nu a dorit acest lucru. “Parintii nu au dorit sa stea la bloc. Mai aveam in oras o bucata de teren pe care ne-am ridicat o alta casa. Acolo ne-am mutat, acolo stam si acum”, a declarat Valeria Micas.

Lege ambigua

Dupa Revolutie, multi din cei carora li s-au luat abuziv case si terenuri au incercat sa-si recapete proprietatile sau sa fie despagubiti. Pentru intrarea in normalitate, guvernantii au facut promisiuni peste promisiuni, dar dupa 14 ani problema retrocedarilor si a despagubirilor a ramas... “o problema”. Dupa aparitia Legii 18, Valeria Micas s-a adresat autoritatilor maramuresene, dar cazul respectiv nu facea obiectul acestei legi. In fine, in urma cu patru ani a aparut Legea 10 (care prevede acordarea de despagubiri persoanelor care au fost expropriate, acolo unde nu se poate retroceda imobilul si terenul in cauza). Micas a crezut ca a venit timpul ca dupa aproape 40 de ani sa i se faca familiei sale dreptate. A inceput un lung si dificil proces de a obtine justele despagubiri.

“Licitatia”

Pagubitii au intocmit un dosar care demonstra cu documente ca proprietatea respectiva le-a apartinut. Au mers la Primarie, la Consiliul Judetean (CJ), la fel si fel de servicii ale administratiei judetului. Pasarea dosarului dintr-o parte in alta a durat trei ani. Dupa primele evaluari ale expertilor Primariei, Micas a primit cu titlul de despagubire 100 de milioane de lei. “Nu am putut fi de acord cu asa ceva. Este drept ca in 1966 s-a dat ceva pentru casa, dar suma a fost modica. Am dorit sa primesc diferenta pentru casa si ce mi se cuvine pentru teren. Initial mi s-a spus ca pentru teren nu primesc nimic (?). O doamna de la CJ mi-a spus asta. M-a si intrebat, revoltata: Apoi mi s-a spus ca primesc pentru teren si nu pentru casa. In fine, am tot umblat pana am ajuns la Serviciul Public de Ambient Urban, la domnul Coros. Dupa ce a studiat dosarul, au marit suma la 300 de milioane de lei. Nu sunt multumita. In aceea zona doar terenul face aproape jumatate de miliard de lei”, considera Micas.

Fara bani

Am pornit pe firul acestui dosar si al concluziilor expertilor evaluatori. La Serviciul condus de Calin Coros, director in Primarie, nu am aflat mare lucru. Deranjat ca am venit la o ora nepotrivita (dupa ora 14), Coros a intrebat ce avem noi cu Micas. “Sunteti ruda, prieteni, aveti vreun interes?”, ne-a intrebat Coros. I-am explicat ca nu avem nici un interes, in afara limpezirii unei situatii ciudate. Apoi, Coros a recunoscut ca in urma evaluarii facute de evaluatorii Primariei s-a ajuns la concluzia ca prima suma oferita familiei Micas a fost subevaluata si ca in realitate este vorba de 300 de milioane de lei. Coros a mai spus ca nu are dosarul, deoarece a fost trimis la Primarie. La secretarul Primariei Baia Mare, Rodica Brad, unde ajung aceste dosare am aflat o alta poveste. “In astfel de cazuri nu se dau bani. Se ofera titluri de valoare, ori actiuni la societati comerciale aflate in portofoliul Statului. Avem multe astfel de cazuri si pot sa va spun ca cei mai multi opteaza pentru titlurile de valoare”, ne-a spus Brad. Secretarul Primariei a cautat dosarul Micas si, spre mirarea noastra, ne-a spus ca inca din luna septembrie a fost trimis la Serviciul condus de Coros! In concluzie, cand am fost la Coros dosarul era acolo. Brad ne-a mai spus ca evaluarea s-a facut tinandu-se cont de un teren-martor in acea zona. “Asa se fac evaluarile. Am aflat care sunt preturile si asa s-a ajuns la valoarea de 300 de milioane, dar, repet, nu se dau bani”, a spus Brad, care a mai precizat ca Micas, daca este nemultumita, poate sa atace decizia in instanta. Numai ca, din pacate, Micas nu poate actiona decizia in instanta pentru ca... nu a primit-o! Mai mult, Micas nici nu stia ca nu va beneficia de bani. Desi pare un caz banal vom urmari derularea sa, incercand sa aflam si motivul pastrarii “misterului” asupra dosarului de negasit. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUS







* Coltu’ meu
DPC, o poveste fara sfarsit

Unul din cele mai generoase subiecte de presa ale momentului e situatia Directiei pentru Protectia Copilului (DPC). GAZETA a publicat nici nu mai stiu cate articole, cu si despre institutia ce se ocupa de protectia copiilor abandonati. Afaceri, licitatii, case familiale cu cantec, sponsorizari dubioase, porcarii gestionate de sefii institutiei, dar si de sefii administratiei judetului. Este greu sa expui succint diversitatea si complexitatea subiectelor de presa legate de DPC. In mod normal, aceste subiecte ar fi trebuit sa aiba finalitate pe la organele de control. Ceva-ceva s-a facut, apoi directorul a fost schimbat, dar problemele de fond au ramas. La DPC exista o solidaritate de breasla fantastica, dar nu una pozitiva, ci intre cei care au “mancat cu polonicul” si cei ce doar au “ciupit”. Am ajuns sa cred ca cea mai mare parte a celor care lucreaza sau au lucrat in sistemul DPC, intr-un fel sau altul, au beneficiat de “foloase necuvenite”. Probabil, acesta nu e cel mai potrivit termen ce defineste situatia din Directie, dar nu am gasit altceva. S-ar putea spune ca de la “opinca la vladica” s-a luat “cat a incaput”. Daca vorbesti cu unii, iti arata ce au luat ceilalti, daca mergi la acestia, afli ce au luat primii. Sunt acuzatii greu de probat. De exemplu, unul din sefi si-ar fi ridicat vila (casa, depinde din ce unghi privesti) cu ajutorul copiilor. Adica i-a dus la munca acolo, ca pe mosiile din vremurile de mult apuse. Am cautat si vom mai cauta, am gasit si vom mai gasi, date, marturii referitoare la acest aspect. Este un fel de cerc vicios in care este greu de intrat si imposibil de iesit. Cam asa ar putea fi caracterizata situatia din DPC. Avand in vedere ca ani de zile s-a discutat acest subiect, intrebarea fireasca este de ce nu se iau masuri? Cine nu doreste ca la DPC legea sa mearga la brat cu conducerea institutiei? Concluzia ar fi ca... nimeni. Nici cei din sistem, nici cei din administratia judetului. Probabil s-ar pierde prea mult si s-ar castiga prea putin. Toti stiu ce se intampla in DPC, pe la colturi auzi o multime de barfe si povesti. Toti stiu ca multe sunt adevarate, dar cum sa te “p… contra vantului”? Se supara unul sau altul, barosani ce dau o bucata de “paine alba” multora din sistem sau din apropierea acestuia. La DPC ar trebui ras totul si reconstruit sistemul de la temelie. Nu se poate pentru ca e greu si nu exista cine sa inceapa, macar, o asemenea intreprindere temerara. Eu stiu un tip, dar…

Nicolae TEREMTUS







* Si-a falimentat firma, a escrocat maramureseni, dar isi deschide o noua afacere!
(B)anul nou chinezesc

Revine in actualitate povestea chinezului Zeng Ziping, metamorfozat in prosper om de afaceri, masca folosita pentru a imprumuta sute de mii de dolari de la diferiti cetateni din Baia Mare si Sighet (bani pe care a “uitat” sa ii mai restituie). Desi cazul este foarte grav, se pare ca Politia nu doreste o cercetare amanuntita a dosarului. Varianta vehiculata in randul “tepuitilor” este ca Ziping e protejat de unii politisti. Cert e ca sfidand legile, chinezul e bine mersi si... anunta ca isi deschide o noua afacere. Cu petarde si artificii.

Cetateanul chinez Zeng Ziping a fost administratorul firmei de comercializare a produse alimentare si nealimentare SC FA ZHANG COMIMPEX SRL (cu sediul in Baia Mare). Chinezul avea doua magazine, unde comercializa biciclete si diferite alte produse provenite din tara de bastina. Intre anii 2002-2003, Ziping l-a ademenit in afacerea pe baimareanul F.T., caruia i-a solicitat diverse imprumuturi financiare (aproximativ 100.000 de dolari). Pentru aceste imprumuturi s-a incheiat un contract legalizat prin notariat. Pentru a-l “stimula” pe baimarean, Ziping i-a promis ca-l va lua ca asociat, calitate in care F.T. ar fi urmat sa aiba un profit de pana la 100 milioane lei lunar. La termenul scadent al imprumutului (15 iunie 2003), Chinezul a invocat ca trebuie sa plece in Bucuresti pentru a prelua marfa. De atunci, chinezul a revenit in Baia Mare pentru cu totul alte motive decat restituirea datoriei. In 29 octombrie 2003, Tribunalul Maramures a hotarat sa ii dea castig de cauza lui F.T., care a ramas cu hartia in mana, executorul judecatoresc gasindu-l pe chinez... insolvabil!

Declarat falit

F.T. a solicitat deschiderea procedurii de faliment impotriva societatii FA ZHANG COMIMPEX SRL. In 14 octombrie 2004, instanta a dispus intrarea in faliment a debitoarei FA ZHANG si dizolvarea acesteia, administratorului Ziping ridicandu-i-se dreptul de administrare a societatii. Din raportul intocmit de lichidatorul Ioan Coman rezulta ca Ziping a folosit creditele societatii (inclusiv banii proveniti de la F.T.) in interes propriu, suma respectiva nefiind inregistrata in evidentele contabile. Mai mult, chinezul a ridicat diferite sume din contul societatii ca avansuri de trezorerie, nereturnandu-le sau nedecontandu-le cu acte justificative. Pe scurt, deturnare de fonduri, adica incalcarea legii. “Consider ca aspectele sesizate de lichidator intra sub incidenta legii penale, Ziping folosind firma ca paravan pentru afacerile sale, care, din sursele mele, nu sunt tocmai legale. Astfel, am inaintat o plangere penala impotriva sa, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune (pentru ca mi-a cerut banii pentru a-i folosi in societate, urmand sa plateasca o marfa care va veni in Baia Mare, dar i-a folosit in interes personal). Insa procurorii au apreciat ca este vorba despre o cauza cu caracter civil”, a declarat F.T.

Reactia politiei

Mai multe voci din randul pagubitilor sustin ca Ziping ar avea “spatele asigurat”, cu proptele bine infipte pe undeva pe la Politie. Dar situatia este suspecta si pentru ca Ziping a primit viza de sedere in Romania in baza faptului ca era administratorul acelei firme. Dupa dizolvarea societatii, teoretic, chinezul ar trebui sa paraseasca tara. Pe de alta parte, faptul ca el va parasi Romania nu ar fi un atu pentru F.T. in a-si recupera banii. Cum vor proceda autoritatile competente? Este o intrebare deocamdata fara raspuns. Vor sprijini plecarea lui Ziping din tara sau il vor ajuta pe F.T., cetatean roman, sa isi recupereze creanta? Stefan Dan, seful biroului de Relatii cu Strainii, din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Maramures, spune ca inca nu s-a luat nici o hotarare. “Am vorbit cu lichidatorul si mi-a confirmat ceea ce mi-ati spus dumneavoastra. Nu am stiut pana acum. S-a pronuntat falimentul. In atare conditii, argumentul pentru care i s-a acordat dreptul de sedere nu mai exista. Nu putem face decat ceea ce spune legea strainilor. Mai devreme sau mai tarziu... Trebuie sa ma consult si cu lichidatorul si sa ajungem la o concluzie, dar interesul nostru este sa il ajutam pe F.T. sa isi recupereze banii”, a declarat Dan.

Chinezul interlop?

Baimareanul pagubit a facut memorii catre Politia Maramures, catre Presedintia Romaniei, Primul Ministru, Inspectoratul General al Politiei, Ambasada Chinei la Bucuresti. Deocamdata, nimic. “Vreau sa stiu cum a folosit sumele acestea mari de bani, pentru ca nu sunt singurul escrocat de chinez. Mai sunt cel putin zece persoane in Baia Mare, care i-au dat fiecare cateva mii de dolari si cunosc cateva si in Sighet. De fiecare data cand il vad, imi rade in fata, spunandu-mi ca nu o sa-mi dea niciodata banii, pentru ca are persoane sus-puse, care il protejeaza. Mi-a zis ca daca era la el in tara si ar fi facut asa ceva, demult era dupa gratii. Cand l-am cautat in Bucuresti, l-am gasit in cazinouri”, spune F.T. Ce sa intelegem? Ca legea romana protejeaza infractorii sadea, precum Ziping? Sau organele de politie considera normala escrocheria?”, se intreaba F.T. Certitudini raman datoriile firmei FA ZHANG, asa cum reies din raportul intocmit de administratorul judiciar Ioan Coman: Administratia Finantelor Publice Baia Mare – 286 milioane lei; F.T. – 3,3 miliarde lei; SC BUCURESTI COMIMPEX – 623 milioane lei etc. Sumele au fost calculate la cursul dolarului din luna mai 2004. Vom reveni cu date referitoare la activitatea ilegala pe care Chinezul o intreprinde in Bucuresti, in lumea interlopa in care se pare ca se invarte.

Am viza de casatorie. Nimeni nu ma poate trimite in China. Ce datorii? Nu am asa ceva. Sunt unii care vor sa ma bage in gaura. I-am dat lui F.T. 60.000 de dolari, bani cash, plus magazinele si locul de afacere. Cu banii luati imprumut nu am facut nimic... am dat pe un apartament in Baia Mare 15.000 de dolari. Acum sunt la Bucuresti, unde imi voi deschide o afacere cu petarde si artificii. Zeng Ziping

Ciprian DRAGOS







* Revolta asistentilor maternali

Luni, 8 noiembrie, holul Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DPC) era burdusit cu un grup compact de asistenti maternali. Auzisera ca se dau ceva bani. Evident ca punga Directiei era goala. Dar oamenii au asteptat cateva ore, ferm convinsi ca banii vor veni cumva de la banca. Doar asa le spusese, la prima ora, presedintele Comisiei Judetene de Protectia Copilului Maramures, secretarul Consiliului Judetean, Dumitru Dumuta: ca “banii sunt pe drum”. Si oamenii au luat cu asalt DPC-ul. Poate-poate vor primi banii pentru hrana copiilor, aferenti lunii noiembrie. Printre cei prezenti i-am remarcat si pe liderii de sindicat ai asistentilor maternali, care ne-au relatat cateva din problemele cu care se confrunta. “In urma cu aproximativ doua saptamani, o parohie a donat institutiei 20 de tone de cartofi proveniti din Grecia. Am solicitat si noi, asistentii maternali, pentru ca nu ni se da nimic niciodata, si directorul Boitor ne-a promis la toti. Ne-am inteles la un sac. Dar, nimic oficial. S-au facut tabele cu toti cei 300 de asistenti maternali din judet. Acum, au schimbat foaia. Cica o sa ni se deduca diferenta din banii pe alimente care trebuie sa ni-i dea. Au calculat 5.000 lei/kg. Pai cu un bun donat faci afaceri si il vinzi?”, s-a intrebat Dina Cardos, unul din liderii de sindicat. “Noi lucram 24 de ore pe zi, nu avem sambata sau duminica, dar suntem platiti 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. Singurul spor pe care il primim este de 15%. In rest, nimic. Pe langa ca nu ne descurcam decat foarte greu, mai intervin si restantele: 279 de asistenti maternali nu si-au primit banii pe alimente pe o perioada de cinci luni (mai – septembrie 2003), care ar fi 7 milioane lei pentru fiecare copil, nu au primit banii pentru cazarmament in 2004 (nici un leu), iar despre alocatia pentru nevoi speciale (710.000 lei/luna) nici nu mai vorbim”, a declarat Iosif Stentel, un alt lider al gruparii sindicale. Desi recent au fost aprobati in sistem prin hotarare de Consiliu Judetean, situatia celor 21 de asistenti maternali nu este deloc roza. “Celor 21 nu li s-au dat banii pe alimente in perioada mai 2003-iulie 2004, cazarmament si nevoile speciale. Foarte ciudat, suntem cuprinsi in organigrama doar cu incepere de la 1 noiembrie 2004. Dar, din iunie, si pana acum nu figuram nici la ASSOC si nici la DPC. Iar in cartea de munca figuram nu ca asistenti maternali profesionisti (ceea ce suntem), ci referent nu stiu de care, croitor. Cica meseria de asistent nu ar aparea in nomenclator. Povesti”, a spus Emilia Hoban, unul dintre cei 21 de asistenti maternali calificati in meserie in cadrul cursurilor sustinute in cadrul unui proiect derulat in parteneriat intre ASSOC si DPC in perioada aprilie 2003 – iunie 2004. Reamintim ca acesta prevedea restructurarea Centrului de Plasament Copii Prescolari cu Deficiente de pe Dragos Voda din Baia Mare, proiect incheiat la sfarsitul lunii iunie 2004. Dupa ce au fost platiti 14 luni de ASSOC, asistentii trebuiau preluati de DPC. Totusi, in organigrama “a la Augustin Botis”, acestia nu au aparut (!), asa ca timp de patru luni au muncit ca voluntari. In prezent, asistentii au recurs la instanta de judecata, care a apreciat ca si ASSOC are partea sa de vina. Vom reveni cu detalii despre dedesubturile “parteneriatului” ASSOC-DPC in centrul de pe Dragos Voda.

Ciprian DRAGOS







* Schimbul de azi
Candidatura de android cu porcu-n brate

... o toamna gri, cu ploaie de noiembrie electoral. Si cu Nastase Adrian pe post de greierul Jimmy, fara joben, dar fardat cu o cantitata impresionanta de umanitate discutabila. Si cu Nastase la televizor. Mereu, pe orice post, in orice ipostaza. “Scopul scuza mijloacele” a fost exprimat de un mafiot liber-cugetator sau de vreun politician? Pus sa tina (conform scenariului) in bratele-i vanjoase, nu arma de tarie, ci un purcel frecat temeinic cu peria de radacini si spalat cu Cocolino, sa faca glumite de Colentina pe seama cauzei din care animalul (purcelusul, sa ne intelegem) a urinat (dupa ce in prelabil a fost rapid indepartat de camasa prezidentiala - “vai, ce haios, tuuu!”), Nastase Adrian pare un robot programat sa se transforme in om, insa devenit doar android. “Conexiunile nu au fost cele mai potrivite”, se vor scuza programatorii electorali. Filmat in timp ce scarpina scroafe supraponderale intre urechi, ingurgitand cu pofta simulata meniuri de cantine-sociale sau sarmale traditionale in gospodaria unor sateni-simpatizanti (cata risipa de Triferment!), incontrandu-se in limbaj de carier cu contracandidatul Basescu (“iepuras”?) si declinandu-si calitatea de bataus, Nastase Adrian traieste cele mai zbuciumate clipe din propria-i existenta. Acesta e modul “actorului principal al PSD” de a respecta indicatiile regizorale menite sa-l propulseze in fotoliul de presedinte al unei tari in care ratingul la “Clona” a depasit pragul critic de 80 de procente. Suferinta vanatorului de lux (colectionar de rafinament, snobism, aroganta si arta) e evidenta. Dar rolul va expira in 28 noiembrie. Si viata va reintra in “normal”. O normalitate pe care fiecare o intelege diferit. Pana atunci, o suvita rebela (“sa-i faca-n ciuda marinarului chel!”), dar cat de studiata (“inca putin fixativ pe bucla domnului presedinte”, rezoneaza ecoul, slugarnic), ii “danseaza” pe tampla. “V-am dat calculatoare, o sa va dam pensii, ajutoare, marim pragul minim de salarizare, gravidele – cu alocatii si indemnizatii suplimentare, popii o sa primeasca pamant peste limita legii, curvele o sa primeasca stabilimente si-si vor putea desfasura activitatea legal, pompierii o sa primeasca apa, dam orice... V-am bagat in NATO, suntem cinstiti (?), numai cu noi veti intra in Europa, votati-ne...” In toata aceasta disperare logoreica, nimic despre Romania. Nimic din ceea ce ar putea conduce catre concluzia ca in “noi” e cuprins si “ei”, “ei” cei care promit.

P.S.: Trebuia sa-l angajati pe Martin Scorsese. Probabil v-ar fi convins ca robotul nu trebuie sa devina om, pentru ca e imposibil. Ci un robot cat mai performant. Sau, nu stiu... un alt scenariu. Oricum, unul credibil. Cu asta, nu convingeti decat ca mai vreti patru ani.

Catalin VISCHI







* Razboi pentru policlinica

Societatea civila medicala Dr. N. Ghergulescu din Sighetu Marmatiei functioneaza, de la infiintare, intr-o cladire aflata in proprietatea Consiliului Local si administrata de Spitalul Municipal Sighet. Dorinta intreprinzatorilor cu halate albe de a concesiona imobilul a starnit un adevarat conflict.

Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei, al doilea ca marime din judet, deserveste peste 100.000 de locuitori ai Maramuresului istoric. Pe langa acesta functioneaza un ambulatoriu de specialitate si Policlinica privata Ghergulescu. Principala problema este cererea medicilor “privati” de a concesiona spatiul in care activeaza in acest moment. Parerile privind eficacitatea privatilor sunt impartite. Unii spun ca argumentul acestora este inaltul profesionalism si aparatura performanta de care dispun, iar carcotasii acuza ca treaba nu merge prea bine, ca bolnavii trebuie sa astepte sa fie consultati pana dupa-masa ori ca taxele percepute sunt prea piperate. In urma “conflictului zvonistic” raman certitudinile: datoriile spitalului (cifrate la 25 miliarde de lei - 10 miliarde la furnizori, 2 miliarde la materiale sanitare etc.), lipsa caldurii in sectii (ar mai fi necesara suma de 14 miliarde pentru combustibil) etc. Dar ramane si estimarea cenusie ca pana la sfarsitul anului, spitalul va cuantifica aproximativ 16.000 de internari, fata 13.000 cate au fost contractate cu CAS Maramures. In conditiile date, spitalul nu-si permite sa-si retraga ambulatoriul din cladirea aflata in dubla administratie (cea municipala si cea privata), desi, moral, poate ar fi normal. Pe de alta parte, nimeni nu poate pricepe de ce administratia policlinicii private a investit 2 miliarde de lei intr-o cladire care nu ii apartine (in loc sa-si gaseasca de la inceput un alt spatiu), fara a avea garantia zilei de maine.

Argumente

La sfarsit de octombrie, cadrele de conducere ale Policlinicii private Ghergulescu au incercat sa-i sensibilizeze pe consilierii locali, in scopul obtinerii, prin concesiune, a cladirii buclucase. Discutiile au fost aprinse. Doctorul Ioan Rednic, presedintele societatii, a subliniat ca solicitarea de concesionare a 850 de metri patrati din cladirea spitalului (adica locul in care isi desfasoara acum activitatea, loc obtinut prin contract de comodat valabil inca 1 an) se bazeaza pe doua aspecte: investitiile mari facute in spatiile respective si o hotarare de guvern care le da dreptul de a concesiona acel spatiu. Alt reprezentant al celor de la Ghergulescu, medicul cardiolog Stefan Balea (fost director al spitalului), a declarat ca cererea de concesiune a fost depusa la Consiliul Local (CL) in urma cu cateva luni. “In acea cladire am facut investitii de peste 2 miliarde de lei (instalatiile sanitara si termica, dusumele, usi etc) si vrem sa aflam ce intentioneaza CL. In caz ca nu vom primi policlinica, putem trece si in sistem complet privat, retragandu-ne din spital, unde jumatate din munca noastra este voluntara”, a amenintat voalat Balea (fiind recunoscut faptul ca medicii de la Ghergulescu sunt foarte buni profesionisti). A fost momentul in care in sala s-a auzit, soptit, o intrebare retorica: “unde-s vremile dezinteresatului Hipocrat?” Alt reprezentant al medicilor de la Ghergulescu, doctorul Vasile Bodnar, a plusat: “Am investit in aceasta policlinica 6 miliarde de lei din banii nostri, bani castigati in urma contractului cu CAS. Ambulatoriul spitalului ne-a impins incet pe o jumatate din cladire, desi nu-si justifica cheltuielile si primesc de la noi caldura, apa, canal si curent. Mai mult, CAS si-a mai instalat niste birouri tot in cladirea intretinuta din banii societatii Ghergulescu.” Toma Hanciuta, doctor in chirurgie, si-a dat proba motivatiei argumentand “rational”: “din cauza presei (!) am pierdut o multime de clienti, care s-au indreptat spre alte spitale.”

Contra-argumente

Parerile consilierilor locali au fost impartite, insa punctul final a apartinut consilierului Petru Batin: “In calitate de membru in Consiliul de Administratie al Spitalului Municipal va informez ca daca concesionam cladirea societatii Ghergulescu, spitalul (nemaiavand ambulatoriu si laborator) va fi in pericol sa nu mai fie acreditat in primavara viitoare. Nu ne putem juca! Spitalul este al municipiului, nu al nostru! Si nu putem lua o hotarare decat dupa discutii cu conducerea spitalului.” Medicii de la Ghergulescu au sarit ca arsi, explicand ca spitalul isi poate instala cabinetele de consultatii in sectiile pavilionare si ca directoratul spitalului se opune obtuz si vehement unei asemenea decizii. In toata aceasta disputa, nimeni n-a specificat de unde pot proveni banii pentru asemenea amenajari de amploare. Si nici nu s-a specificat faptul ca eventuala concesionare a policlinicii (cea mai noua si intretinuta cladire a complexului spitalicesc) se va face cu... 1 euro pe an, conform unei hotarari de Guvern. Discutiile privind soarta policlinicii s-au incheiat nedecis. Deocamdata.

Teofil IVANCIUC





* Ma tot mir
Handicapul dintilor lipsa

“Ceea ce este dramatic pentru un om ca mine este ca semneaza mai mult decat citeste”, afirma cu ceva vreme in urma Adrian Nastase, fapt care m-a facut sa ma gandesc ca omului nu-i fug ochii nici pe propria semnatura, sau si-o citeste doar partial, ceva de genul: “A… asta…” Si cand ma gandesc ca un tanar pesedist, simpatic de altfel, mi-a facut cadou o carte scrisa de premier. E drept ca era in seara in care dezastrul PSD de la locale era deja bine conturat si n-am bagat in seama afrontul. Cred ca semnatul asta excedentar si cititul in deficit poate reprezenta un handicap pentru un om a carui economie comportamentala ar trebui sa fie echilibrata. Situatia primului ministru prezinta insa si avantajul ca pentru el se construiesc rampe cu panta lina, in timp ce altii trebuie sa urce o sumedenie de trepte pentru a ajunge tot acolo. De cand am auzit ca un orb a furat o masina, folosindu-se in acest scop de o banala surubelnita, mi-am dat seama ca nu toate persoanele cu deficiente, fie ele chiar partiale sau temporare, merita sa fie sprijinite ca sa-si atinga scopul. Nici nu stiu daca in alta ordine de idei - sau in aceeasi ordine de idei - romanii isi dau voturile pentru a sprijini in alegeri tot felul de candidati. Pana aici totul ar fi in regula. Nenorocirea vine din faptul ca, in general, romanul are memorie scurta, ceea ce reprezinta o alta forma de handicap, si-i voteaza tot pe aia pe care i-a injurat un mandat intreg pentru ca-s corupti si ca nu fac treaba. Daca-i adevarat ca memoria e afectata de extractia unui dinte, atunci ar trebui sa fim o natie mai stirba ca oricare alta si sa molfaim intre gingii posmagii subventionati de un guvern etern. Legatura dintre slaba memorie si lipsa dintilor e un fapt pe care l-am verificat. Deunazi, ii expuneam foarte serios teoria asta unei prietene care are un dinte lipsa, o absenta vizibila doar atunci cand rade, ca-i intr-o parte. Prietena in cauza s-a amuzat copios si, la cinci secunde dupa ce rasul ei a incetat sa se rostogoleasca prin camera, m-a intrebat: “De ce-am ras?” Am vaga dar cutremuratoarea senzatie ca dupa alegeri o sa ma intalnesc cu o multime de stirbi, care o sa se intrebe retoric vreme de patru ani: “De ce-am votat?”

Ioan BOTIS