POLITICA, ANCHETE, ATITUDINE

* Mascarada alegerilor preliminare in PSD Maramures
Rusine!

* Banii reabilitarii scolilor din Maramures, dirijati in conturile satmarenilor
In excursie cu… contul

* Pentru “prieteni”, DPC a facut instructajul fondurilor UE
“ugerul” supt al miliardelor!

* Pagubitii unei escrocherii de tip piramidal isi denunta racolatorii!
“Rechinii” delphinilor

* Coltu’ meu
Nu ne mai agresati!

* Buda, pus la colt

* Sighetu Marmatiei a fost moneda de schimb pentru Bastroe!
Blestemul istoriei

* Liderul UDMR Sighet, acuzat ca a pus fondurile filialei sub “monopol personal”
Razboiul fratricid al minoritarilor

* Schimbul de azi
Cine o-mpinge pe Bunica pe scari

* Ex-membrii Partidului Democrat din Sighet acuza
Batalia pentru MaramureSul istoric

* Ma tot mir
Anomalii preelectorale

* Mascarada alegerilor preliminare in PSD Maramures
Rusine!

PSD va organiza alegeri preliminare in vederea alcatuirii listelor la parlamentare. O idee preluata din tarile cu democratie adevarata. In Maramures, aceasta actiune se dovedeste a fi un fiasco. Majoritatea presedintilor de organizatii locale nu-i cunosc pe cei mai multi dintre cei inscrisi in cursa preliminara. Rezulta ca liderii maramureseni ai PSD au tratat problema ca pe vremuri. Sa iasa la norma, ca asa a dictat “centrul”. Jenant!

Pe listele preliminare s-au inscris, pe langa pesedisti cunoscuti, multi ilustri necunoscuti. Conducerea PSD a cerut ca listele pentru Parlament sa contina 25% tineri si 30% femei. Pana aici e bine, ce a urmat dovedeste ca partidul-stat nu tine cont de declaratiile de la Bucuresti (declaratii pentru imagine) si face ce stie mai bine: manipuleaza masa celor care se vor prezenta la vot cu pseudo-activitati politice. Liderii pesedisti maramureseni, dupa ce s-au macelarit aproape patru ani in dispute pentru puterea in filiala, au trebuit sa scoata la repezeala doritori de demnitati parlamentare care sa indeplineasca conditiile impuse de conducerea partidului. Se stie ca, pentru o astfel de demnitate, un politician se pregateste din timp, iar in cursa pentru Parlament se inscriu cei care au sansa in fata candidatilor celorlalte partide. Cum poate un ilustru necunoscut lansat acum in cursa preliminara sa castige la alegerile din toamna? Pentru a iesi bine in fata conducerii, liderii maramureseni au apelat la o schema simpla, folosita si pe vremea comunistilor. Peste noapte, de la intreprinderea nu-stiu-carui barosan PSD au fost selectati mai multi candidati “de buna voie” in cursa preliminara. Altii au fost lamuriti (he-he!, Deghid stie!) si asa s-a ajuns sa se raporteze cu patriotica mandrie ca la Camera Deputatilor sunt peste 20 de pretendenti, iar la Senat mai mult de zece. Cei mai multi necunoscuti si pentru presa baimareana, care nu poate fi acuzata ca nu-i cunoaste pe pesedisti, in special. Pentru a ne lamuri si a va lamuri am facut un sondaj in randul presedintilor de organizatii locale, intrebandu-i daca ii cunosc pe candidatii X, Y, Z… Raspunsurile nu necesita nici un comentariu.

Ideea de sus

“Noi mergem pe ideea care a venit de sus. Adica este o treaba corecta. Nu mai depinde de centru. Daca avem un om capabil, il propunem. Ma intrebati de Dragos Valean. Acum, sa fiu sincer, am o parere potrivita, nici asa, nici asa. Il cunosc numai din auzite. Daca nu cunosc omul, degeaba imi va spune altcineva ca e asa, altfel nu pot sa am nici o parere” – Alexandru Ciornei, presedinte PSD Dragomiresti. “E o idee foarte bine venita, pentru ca pe lista vor fi cei cu ochii la electorat. De Vasile Patovan si Calin Micu nu am auzit. Ii stiu numai pe Petre Moldovan, Viorica Parvu (nu Ludovica?, n. red.), cei din zona noastra – Giurgi Maria, presedinte PSD Budesti. “Am vazut lista in ziar. In proportie de 60-70% ii stiu. Cum spuneti? Deac Alexandru? Nu-l cunosc. Vasile Patovan, nu-l cunosc. Dragos Valean… e de la Sighet, mai multe nu stiu. Sa vad prima data CV-urile lor si apoi ma pronunt” – Nicolae David, primar Ieud. “E bine gandit, ce sa spun? Despre candidati am o parere buna. Vasile Tiple, nu cunosc. Alexandru Deac? Nu-l stiu. Am auzit numai de ei… - Gheorghe Tupita, presedinte Desesti. “Este o sansa mai obiectiva de alegere a candidatilor. Fiecare organizatie va tine cont de prestanta omului pe care il propune si de implicarea in comunitate. Anton Bozga, Cosmin Campan? Sincer sa fiu, nu-i cunosc pe toti. Nici nu am acum lista in fata. Pe la noi au fost doar Tiple, Godja” – Stetcu Toader, liderul PSD Moisei.

“Inteligenti, da’ nu-i cunosc”

“E un demers foarte bine venit. Ne putem alege omul potrivit pentru Parlament, din zona noastra, pe care le cunoastem si stim ce pot face. Cine? Cosmin Campan? Nu-l stiu. Adrian Barbul? Nici pe asta. Dar trebuie sa iasa, sa-l cunoastem, sa discutam” – Ioan Dragus, presedinte PSD Oncesti. “Despre candidati nu prea stiu ce sa va spun. Stiu ca sunt 11 la Senat si 23 la Camera Deputatilor, dar nu-i stiu, ca numai o data am citit lista. O parte sunt nume cunoscute, cam 20%. La Senat nu stiu pe nimeni, iar la Deputati pe doi (Teodor Ardelean si Elena Carausan) – Augustin Ardelean, presedinte PSD Remetea Chioarului. “Sunt oameni de valoare in partid, inteligenti. Mihai Pop?… Vasile Patovan?… Nu stiu daca astia sunt pe lista. Eu cand am fost sambata la sedinta nu era Vasile Pop sau cum? Adica Vasile Patovan… Nu era. Nu stiu ce lista aveti dumneavoastra (?!?). Era prefectul, Petre Moldovan, Teodor Ardelean, oameni de valoare. Dar numele pe care mi le-ati zis, nu-mi spun nimic. Probabil sunt de la tineret, noi suntem mai vechi in partid” – Gheorghe Moldovan, presedinte PSD Vadu Izei. “Deocamdata, am o parere buna despre candidati. Alexandru Deac? Parere buna. Il cunosc. Adica, ce sa va spun, il cunosc, asa ca si coleg de partid. Mai multe amanunte, detaliu tare, nu pot sa va dau. Pe Camelia Dan nu o stiu” – Ioan Luca, presedinte PSD Salsig.

“Fac ce mi se spune”

“O sa merg la sediu sa vad exact ce e de facut, pentru ca o parte dintre ei m-au contactat. Practic, ce sa zic despre ei, fac tot ce mi se spune. Nu am nici un interes sa ma orientez pentru unii dintre ei. Sa vedem ce zic sefii. Dragos Valean? Este de omenie. Nu, nu-l cunosc, nu-l stiu. Calin Micu, e de treaba” – Ioan Ciocotisan, presedinte PSD Grosi. “E o masura democratica. Nu am vazut numele candidatilor, acum am venit din concediu. Florin Salajanu, Alexandru Deac? Pana nu vad lista nu ma pot pronunta, nu-i cunosc” – Pavel Nemes, presedinte PSD Sacel. “E un demers necesar. Candidatii sunt foarte buni. Camelia Dan? Nu stiu care e, daca-i de-a noastra. Nu o cunosc. Vasile Patovan? Nu. Cosmin Campan? Nu. Sunt candidati probabil din Baia Mare si nu-i cunosc pe toti. Probabil au auzit cei din Baia Mare de ei, noi, din Baia Sprie, nu-i stim pe toti” – Octavian Cernestean, presedinte Baia Sprie. “Va fi o lupta corecta intre candidati. Sa fiu corect si cinstit, asa cum imi place sa fiu intotdeauna, sunt unii foarte buni, iar altii nu au ce cauta pe lista. Vasile Patovan? A candidat pe liste la CL Seini. Un baiat bun, cu studii superioare, 28-29 de ani. Cosmin Campan, e un baiat bun. Cred ca e de la Tautii Magheraus. Camelia Dan… Asta nu. Nu o stiu. Anton Bozga? Nu-l stiu. Il cunosc, dar nu pot da referinte exacte despre om. Florin Salajeanu? Il cunosc. Atat. Nu am o referinta exacta” – Zetea Vasile, presedinte PSD Seini. Aceasta mascarada cu iz trandafiriu a mai lasat un gust amar maramuresenilor, care si asa s-au saturat de fitele pesedistilor locului. Dar, asa-i in PSD Maramures...

Ciprian Dragos





* Banii reabilitarii scolilor din Maramures, dirijati in conturile satmarenilor
In excursie cu… contul

Programul de reabilitare a scolilor din mediul rural a cuprins si sase scoli din Maramures. Analizand modul in care a fost indeplinit programul, am aflat nereguli ale acestei afaceri. Finantarea, facuta prin Banca Mondiala, a fost cheltuita aiurea, o parte din bani fiind dirijata direct in buzunarele unei firme satmarene. “Transparent”, sub ochii oamenilor Ministerului Educatiei.

In articolul ”Dolari spalati de ploaie” aratam modul defectuos in care s-au cheltuit banii Bancii Mondiale pentru refacerea scolilor maramuresene, ajunse intr-o stare avansata de degradare. Articolul a nemultumit conducerea Inspectoratului Scolar Judetean Maramures (ISJ) care, in replica, a refuzat sa ne puna la dispozitie (in baza Legii 544 privind accesul liber la informatiile de interes public) detaliile referitoare la prezentarea cartilor tehnice ale constructiilor si a datelor privind licitatiile, atribuirea lucrarilor, executarea acestora si receptia lor, desi era vorba despre cheltuirea banilor publici. Probabil, refuzul institutiei Statului a avut argumentul ca raspunsul i-ar fi incriminat decisiv pe responsabilii cu coordonarea programului. Inca de atunci era evident ca lucrarile efectuate de firma satmareana CASTRUM Corporation prezentau serioase deficiente, iar calitatea lucrarilor nu justifica sumele imense cheltuite. Aveti dovada ca “obstructia” ISJ nu a fost decisiva (in pofida supozitiei subordonatilor Deliei Ardelean). Continuam “serialul” care va demonstra subrezenia afacerii, modul in care au fost castigate licitatiile si implicatiile acestui fapt.

6 din 25

Ideea unui imprumut, via Banca Mondiala, destinat reabilitarii scolilor romanesti a aparut inca din 1994, pe vremea cand ISJ era condus de Grigore Man. Compartimentul Investitii a ISJ a alcatuit o prima lista ce cuprindea 25 de scoli care necesitau reabilitarea (nu prezentau siguranta din punct de vedere al structurii). In ”Programul de reabilitare a scolilor din mediul rural”, Ministerul Invatamantului (prin Unitatea de Management Proiecte Reabilitare Scoli) a stabilit pentru judetul Maramures o lista cu doar 6 unitati de invatamant ale caror cladiri urmau sa fie renovate. Interesul pentru aceste lucrari era mare. Cheltuielile de constructie erau suportate de Banca Mondiala (80%) si de Guvernul Romaniei (20% - suma rambursabila in 25 ani), asadar bani siguri (si mai greu de… verificat) pentru constructor. Si asa, a inceput lupta cea mare pentru castigarea licitatiei. La acest punct putem mentiona ca firma CASTRUM, cu sediul in judetul Satu Mare, ”trebuia” sa castige licitatia.

Afacerea Postavaru

Ministerul Educatiei, prin Nicolae Postavaru, directorul programului, le-a alocat celor sase scoli din judet, (alese dupa starea structurii de rezistenta si numarul de copii) 713.000 dolari. Complexitatea lucrarilor a fost diferita: Gardani – demolare si reconstruire (6 sali + laboratoare); Satu Nou de Sus – reabilitare si extindere (6 sali); Valeni – reabilitare si consolidare (4 sali + grup sanitar exterior); Stramtura – reabilitare si consolidare (6 sali); Sieu – demolare un corp cu reconstruire (6 sali + grup sanitar exterior); Ieud – demolare si reconstruire (inclusiv sala de gradinita). La acestea s-au adaugat sistematizari verticale, statii microbiologice (pentru epurarea apei), centrale termice, geamuri tip termopan (doar la Gardani), cheltuieli suportate din contributia autoritatilor locale. In treacat, putem mentiona ca in cazul altor judete, Postavaru s-a ingrijit si de microcentrale. In Maramures, nu a fost cazul. A fost decizia lui Postavaru. Societatea de Management, Consulting si Tehnologie in Constructii a fost desemnata de Ministerul Educatiei ca responsabila de organizarea licitatiilor (pentru castigarea proiectului tehnic si a executiei). Pe langa faptul ca a organiza licitatii reprezinta un obiect de activitate cel putin ciudat, societatea este condusa de, coincidenta!, administratorul Nicolae Postavaru, iar directorul este Constantin Mateescu, unul si acelasi cu directorul tehnic al programului de reabilitare a scolilor. Ca o paranteza, respectiva societate isi are sediul la Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, Facultatea de Management in Constructii, acolo unde Postavaru este profesor. Asadar, coordonatorul si responsabilul de intreg programul Ministerului este in acelasi timp si directorul firmei care organizeaza licitatiile. Incompatibilitatea este evidenta. Licitatia pentru executia lucrarilor s-a desfasurat in 29 iulie 2000, la sediul ISJ Maramures. Comisia a fost alcatuita din Ioan Plaian – inspector general, Sandu Baban – coordonator proiect in judet, Nicolae Postavaru – specialistul number one al Ministerului, Floare Marinela – specialist (care apare ca inginer, dar in realitate e subinginer). Initial, si baimareanca Stela Petrescu, manager zonal in Ardeal din partea Unitatii de Management, Proiectare, Reabilitare Scoli, trebuia sa fie membru al comisiei, dar a fost eliminata. Gurile rele spun ca Petrescu “nu se raliase directivelor lui Postavaru”.

Scump, dar castigator

Disputa pentru adjudecarea licitatiei s-a dat intre patru participanti: joint venture (consortiu de firme) format din SC Agecom, Era Project si IDD Dor (oferta 11,6 miliarde lei), SC Iulia Boss Negresti (oferta 12,6 miliarde lei), Izorep Targu Mures (oferta 15,5 miliarde lei) si CASTRUM Corporation Negresti (oferta 16,1 miliarde lei). Daca in cazul altor judete, pentru Postavaru au fost prioritare ofertele financiare cele mai rezonabile, se pare ca in Maramures acestea nu au fost relevante. Rezulta: castigatoare a fost desemnata firma Castrum Corporation, cu un pret mai mare cu 4,5 miliarde lei decat cea mai mica oferta! Perdantii au fost secerati in urmatorul mod: consortiului baimarean i s-a imputat ca una dintre firme are o conducere formata majoritar din persoane de origine maghiara (!), firmei Iulia Boss ca nu indeplinea criteriile de participare; iar Izorep, ca a depus tardiv unul dintre actele de la dosar.

CASTRUM, va ordon!

“Meciul” s-a decis chiar in ziua licitatiei. Initial, o parte din membrii comisiei a dorit amanarea desemnarii castigatorului cu 24 de ore. Dar Postavaru s-a opus. “Atunci au scos . Postavaru a venit si ne-a zis: . Am incercat sa luam legatura cu prefectul de atunci, Mihai Barle, dar era in strainatate. Ne-am uitat unul la altul si am zis OK. Nu am avut de ales. Dosarul CASTRUM era impecabil, suspect de bun. Numai ca avea oferta cea mai costisitoare. Vazand presiunile care se faceau, am refuzat initial sa semnez adjudecarea licitatiei. Dupa ce mi-au spus ca un refuz ar echivala cu pierderea banilor pentru Maramures, am semnat”, a declarat Ioan Plaian, inspectorul general la acea data. CASTRUM era pe muchie de cutit: depusese dosarul cu 5 minute inaintea deschiderii plicurilor cu ofertele, venise cu oferta cea mai mare si in final a castigat. A urmat episodul lucrarilor propriu-zise, asupra calitatii carora vom reveni.

Postavaru a venit si ne-a zis: ! Ne-am uitat unul la altul si am zis: OK. Nu am avut de ales. Initial, vazand presiunile care se faceau, am refuzat sa semnez adjudecarea licitatiei. Am semnat numai dupa ce mi s-a pus in vedeere ca un refuz ar echivala cu retragerea finantarii pentru Maramures. Ioan Plaian, ex-inspector general ISJ Maramures

Ciprian Dragos





* Pentru “prieteni”, DPC a facut instructajul fondurilor UE
“ugerul” supt al miliardelor!

Era ”Moldovan” in cadrul Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures are ca punct de reper trei proiecte PHARE, definitorii pentru trecutul plin de schimbari al institutiei. Din aceste proiecte, o suma mare a fost cheltuita pentru instruirea asistentilor sociali. In ce mod, puteti afla acum.

Inca de la sfarsitul lui 2001, Ana Moldovan, directorul de atunci al Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DPC), privea cu incredere implementarea celor trei proiecte mamut: inchiderea Caminului Spital Sighet – in valoare de 188.668 euro; inchiderea Centrului de Plasament pentru Copii 0-3 ani Sighet – in valoare de 279.428 euro; inchiderea Centrului de Plasament pentru copii Scolari cu deficiente Gardani – in valoare de 175.441 euro. Proiectul s-a derulat intr-un parteneriat cu Consiliul Judetean Maramures si HHC Marea Britanie (prin intermediul HHC Romania). Evident, un asemenea proiect includea si latura de ”training” a personalului, mai ales ca, in Romania, putini dintre cei care lucreaza in sistemul asistentei sociale au studiile necesare desfasurarii unei asemenea activitati. Cele trei proiecte au avut in componenta si instruirea angajatilor DPC. Instruirea angajatilor consta in predarea de informatii din domeniul psihologiei, educatiei si asistentei sociale. Numai ca totul a fost gandit de vestici la standardele lor, cu pretentiile lor, pe banii lor. Si pentru ca bani au fost destui, acestia au putut fi cheltuiti cu larghetea specifica romanilor, incapand pe maini care nu au nimic de a face cu protectia sociala. Din dosarul referitor la derularea celor trei proiecte reiese ca pentru fiecare dintre acestea, finantatorul a alocat o suma fixa in valoare de 26.350 euro pentru formarea personalului. In total, peste 79.000 euro. Conducerea DPC a organizat licitatie pentru cele trei proiecte.

Hai Universitatea!

Lupta pentru finantare s-a dat intre Universitatea de Nord Baia Mare, Asociatia Prosocial Cluj si Fundatia ASSOC Baia Mare. Cele trei institutii participante la licitatie au venit cu oferte. Aici apare primul semn de intrebare referitor la corectitudinea cheltuirii banilor europeni. Daca singurele informatii pe care DPC le-a furnizat ofertantilor au fost acelea privind natura cursurilor, durata acestora, tematica de abordat si alte detalii specifice, de unde au stiut ofertantii cat sa liciteze? Toate sumele licitatiilor, indiferent de ofertant, se invarteau in jurul a 25-26.000 euro. Daca informatiile cuprinse in dosarele celor trei proiecte erau confidentiale, se pune intrebarea cine a ”transpirat” aceste valori ofertantilor si cat a castigat din aceasta afacere? Ne vine greu sa credem ca niste cursuri de pregatire intr-un domeniu destul de teoretic pot fi evaluate financiar cu atata precizie. A urmat deschiderea ofertelor. S-a luat valoarea cea mai mica si castigatorii au fost desemnati astfel: Universitatea de Nord Baia Mare pentru proiectul 113 B – cu 25.800 euro; Universitatea de Nord pentru 114 B – cu 25.800 euro si Asociatia Prosocial pentru 112 B – cu 25.900 euro. Interesant este faptul ca Fundatia ASSOC, desi are trainice legaturi cu DPC, nu a castigat nici un proiect. Cu cele doua institutii castigatoare s-au semnat contracte avand ca obiect instruirea a 350 de persoane, pe o perioada de 10 zile (19-29 iulie 2003). Un aspect deloc de neglijat a fost acela ca Asociatiei Prosocial i-au revenit 143 de cursanti, iar Universitatii in jur de 90 (pe fiecare proiect), dar retributia a fost egala. Fiecare castigator a repartizat un numar de patru ”traineri” pe fiecare proiect si s-a ingrijit de materialele de curs, evaluarea cursantilor si probleme legate de protocol (o masa si transport – in unele cazuri).

Trai pe banii UE

Modul de cheltuire a banilor, precum si anumite aspecte legate de cursurile propriu-zise, ridica alte semne de intrebare. De exemplu, Universitatea a incasat 1,9 miliarde lei (sau 51.600 euro in 2003), pe care i-a impartit astfel: transport, hrana, suport curs – 765 milioane lei; contributie pentru Universitate – 530 milioane lei; cheltuieli salariale si deplasari personal – 620 milioane si cheltuieli materiale 25 milioane. Observati anomalia. Peste 500 milioane de lei (30%) au revenit Universitatii, bani care trebuiau folositi pentru protectia sociala din Romania. Apoi, Universitatea a incheiat un contract de prestare servicii cu firma KARA SRL din Baia Mare pentru asigurarea mesei de pranz, a transportului celor 18 persoane din afara Baii Mari si a tiparirii a 230 suporturi de curs. Toate acestea au fost coordonate de Liviu Bozga, managerul de proiect, lector universitar la Facultatea de Litere. Trecand peste sumele imense cheltuite cu cadrele didactice ale Universitatii (in jur de 50 milioane lei pentru 11 zile in care se predau 2-3 ore pe zi), vedem ca partea cea mai grasa din buget a revenit firmei KARA SRL (administrator Haidu Ovidiu, un apropiat al lui Florian Salajan, fostul presedinte ASSOC). Din discutiile purtate cu cativa dintre cursanti, masa de pranz a fost foarte “consistenta” si s-a compus dintr-un sandwich si o cafea. ”Cursurile tineau opt ore, cu o pauza de pranz. Luam un sandwich si o cafea”, a precizat Elvira Petrut, a carei declaratie este sustinuta de Calin Prodan si Sebastian Todor. Iata ca se poate: un miliard lei pentru un sandwich si o cafea, 200 de cursuri tiparite si transportul a 18 persoane din Gardani, Sighet si Targu Lapus in Baia Mare. Cat au folosit aceste cursuri personalului, in conditiile in care in unele zile statistica demonstreaza un absenteism de aproape 90%? Si nu neaparat din vina cursantilor (unii erau de serviciu in centrele unde lucreaza, altii in tabere etc.). Dar banii s-au incasat pentru toti!

Explicatii puerile

Cei implicati in pregatirea asistentilor din DJPC considera ca “totul a fost in litera legii”. Haidu, administratorul KARA, a declarat ca a avut de transportat “multe persoane” si a oferit “mese consistente, diversificate si in mai multe locatii”. Din informatiile noastre, cursurile s-au tinut doar la Universitate si cu prezenta “sporadica”, context in care nu se justifica sumele de bani alocati pentru transport si hrana. Haidu a recunoscut ca ii cunoaste pe cei de la Universitate si de la ASSOC, dar “am participat la licitatie si nu este nimic nelegal”. Managerul general de proiect, Liviu Bozga, ne-a oferit alte cifre decat am gasit noi in raportul financiar. “Au fost vreo 400 de cursanti. Masa s-a dat zilnic, timp de doua saptamani. Cu dotarea la Universitate e asa: sase calculatoare, televizor, videocamera, videorecorder, doua imprimante, amenajarea laboratorului, instalatia electrica. Un centru de documentare in asistenta sociala. Profesorii care au predat au luat cam 400-500 de euro. Este o speculatie de-a dumneavoastra ca cei 30% au fost luati din banii pentru asistenta sociala. Noi am prestat activitati de pregatire a personalului Directiei. Nu are nimic de a face cu asistenta sociala. Potrivit legii, 30% din valoarea acestui proiect ramane la Universitate”, ne-a spus Bozga. Lectorul Universitatii a uitat sa precizeze ca este vorba de o hotarare a Senatului Universitatii din 1999. Legea spune altceva. Acesti bani erau destinati instruirii personalului din DJPC. Daca cursurile ar fi fost tinute de ASSOC, de pilda, acolo nu se mai opreau 30% pentru dotari cabinet si ar fi ramas mai multi bani pentru instruire, suporturi de curs… Dar, banii sunt bani, iar interesele mari. Vom reveni.

Nicolae Teremtus, Ciprian Dragos





* Pagubitii unei escrocherii de tip piramidal isi denunta racolatorii!
“Rechinii” deLphinilor

Doi dintre baimarenii escrocati de “Delphin International” vor depune o plangere penala impotriva racolatoarei, Ana Ardusatan. Ipoteca dintre “viitorul delfin” si camatarul recomandat de Ardusatan va expira curand. Desi au platit toate volumele “Cartii Succesului”, expeditia volumelor spre pagubiti s-a sistat dupa demascarea “afacerii”.

La doua saptamani de la demascarea celei mai mari escrocherii piramidale de la Caritas incoace, politistii baimareni nu au demarat o ancheta care sa lamureasca gradul de vinovatie al celor implicati in cazul “Delphin International”. Doi dintre baimarenii momiti in “cea mai buna afacere din lume” s-au hotarat sa inceapa singuri lupta cu flagelul “Delphin” si vor face o plangere penala impotriva racolatoarei Ana Ardusatan.

Racolatorii

“Cred ca asta e o inselaciune. O denunt, nu exista alta cale. Ipoteca expira in noiembrie. Mai e putin pana atunci si s-ar putea sa ne pierdem casa! M-am intalnit zilele acestea cu camatarul si mi-a spus ca si pe el a vrut sa-l racoleze, dar si-a dat seama ca-i escrocherie. Inainte de a face ipoteca pe apartament am intrebat-o daca nu-i ceva ilegal, daca nu exista vreun risc… Mereu m-a asigurat ca intru intr-o afacere legala si ca e imposibil sa nu-mi recuperez banii. Dupa ce am depus banii, am mers cu Ardusatan si cu Dorin Surducan, cel care a adus-o pe ea in structura, la un restaurant. Surducan amanarea de o zi pentru depunerea banilor. Si el m-a asigurat ca voi castiga o multime de bani. Ca sa ma impresioneze mi-a aratat masina lui, un Mitsubishi, cumparat, cica, pe banii castigati din afacere. Acum cred ca incearca sa ma duca la Zalau, sa ma lamureasca. M-a tot sunat Cristian Bars, unul dintre “delfinii” racolati de Ardusatan. Nu i-am raspuns, nu mai vreau sa am de-a face cu ei”, a spus M.C, unul dintre pagubiti.

Alte marturisiri

Avansarea pe scara “delphinilor” se facea in functie de numarul de oameni adusi in structura, iar daca respecti schema ti se promite un castig de 46.000 de euro. Conform acestui tabel de ascensiune, denumit pretentios certificat de pregatire sau antrenament comercial, viitorii delfini trebuie sa treaca prin mai multe faze: asistent de gradul I (dupa primii 2 delfini racolati), asistent de gradul II (dupa inca 2 oameni adusi in structura), asistent manager si mai apoi manager general. Ajuns in varful piramidei, ti se promit diferite seminarii de pregatire in Spania, New York si Caraibe. Desi in intalnirile regizate nu se aminteste nimic despre riscul afacerii, Jiri Dlask, capul afacerii in Romania spunea ca investitia merita facuta, macar de dragul “cursului de management si a volumelor” care chipurile te invata sa castigi bani. Numai ca volumele din Calea Succesului costau in jur de… 1 franc elvetian (mult sub 100 de euro). Desi sunt platite cu bani grei, volumele sunt livrate treptat, o data cu ascensiunea in structura. “N-am mai primit nici un volum, desi trebuia sa-mi ajunga macar unul. Am fost deja la vreo sapte seminarii si trebuiau sa mi-l trimita. Macar pentru faptul ca le-am platit”, a spus M.C. Pe langa cei 2.290 de euro care ajung intr-o casuta postala din Estepona, viitorii delphini mai au si alte cheltuieli. “La seminarii ne indicau sa avem grija de invitati. Adica sa-i scoatem in oras, sa-i sunam frecvent. Deplasarile la Zalau se fac cu masina personala, dar banii astia nu ti-i deconteaza nimeni, nu-i ia nimeni in calcul”, a spus pagubitul. Ramane grav faptul ca dupa toate semnalele din partea presei de a demasca cea mai mare escrocherie piramidala din ultimii ani, delphinii continua sa faca victime. Doar pe alocuri (Timisoara, Zalau), politistii au intervenit si investigheaza cazul “Delphin”. Pentru a inchide gura pagubitilor, cei aflati in varful piramidei folosesc o metoda care inca da roade: acel contract “de confidentialitate” in valoare de 10.000 de euro. Vom reveni.

Ioana Lucacel





* Coltu’ meu
Nu ne mai agresati!

Zilele trecute mi-am trecut in “jurnalul meu de razboi” o noua agresare fizica a unui redactor al GAZETEI. “Faptele de arme” s-au petrecut la Directia pentru Protectia Copilului si demonstreaza inca o data ca traim in Romania trandafirie in care orice individ, fie politician, fie “onest” cetatean poate sa-i traga cate-o scatoalca ziaristului ce incearca sa-si faca meseria. Cipri, colegul meu, a incercat timp de doua zile sa vorbeasca cu un angajat al Directiei pentru cateva date necesare pentru materialul la care lucram impreuna. Persoana in cauza nu a putut fi abordata, fiind intr-o comisie de licitatie a DPC. Am revenit a doua zi, dar licitatia nu era terminata. Dupa vreo doua ore de asteptat, colegul a indraznit (nesimtit, ce mai!) sa intre in biroul unde se licitau domnii pentru a discuta cu persoana de contact, pentru a stabili o intalnire. Nu a apucat sa spuna prea multe ca un “domn”, pe nume Gheorghe Bentu, participant la licitatie, a sarit ca ars. “Iesi, ma, afara! Ieesi, maaa, AFARA!”, a strigat corpolentul domn indreptandu-se spre Cipri ramas fara glas in cadrul usii. Bentu l-a impins violent afara din incapere si pentru a fi mai bine inteles a mai dat si cu usa de redactorul GAZETEI, de mai multe ori. Dupa un moment de deruta, incapatanat ca orice ziarist, colegul a intrat din nou in incapere, gandindu-se, in naivitatea sa, ca va afla si de ce a primit niste usi in cap in mod gratuit. Ca intr-un film stricat scena s-a repetat cu “iesi, ma, afara” si cu bruscatu’, iar ca bonus alte usi trantite in fata sau pe unde s-a nimerit. Fapta este grava, mai ales ca acest Bentu nu e angajat al Directiei, nu era seful licitatiei etc. El reprezenta o firma venita sa castige o lucrare in domeniul constructiilor. Ma mira ca nimeni dintre cei care erau in birou nu au reactionat. Adica, nu ma mira. De mult ii suspectez pe cei cu functii publice, de oriunde ar fi, ca se bucura cand jurnalistii sunt luati la tabacit. L-am putea da in judecata pe acest “domn”, dar problema de fond ramane. Cei care fac presa sunt considerati niste nemernici, care trebuie luati chiar la bataie. Ce atata democratie! Libertatea cuvantului si alte bazaconii au ajuns flori la butonierele politicienilor, atunci cand iau parte la intalniri cu oficialii din “lumea libera”. Chiar daca Cipri a facut o greseala, neintentionata, il asigur pe Bentu, nu sari la gat, mai exista bun simt, dialog, in ultima instanta “cei sapte ani de acasa”. Dar astfel de oameni au ajuns o “rara avis”.

Nicolae Teremtus





* Buda, pus la colt

Saptamana trecuta, Ioan Buda, prefectul judetului a atacat in contencios administrativ doua hotarari ale Consiliului Judetean (CJ), actiune prin care activitatea principalului for administrativ al Maramuresului a fost blocata pe termen nedefinit. Actiunea prefectului, una politica, cu siguranta, este fara precedent in administratia maramureseana si poate unica in tara. Interesant este ca prefectul nu a atacat hotararea prin care a fost constituit CJ, ci hotararile emise de noul Consiliu (repetam: legal constituit) prin care erau alese comisiile de specialitate ale CJ si era legiferat regulamentul de functionare al CJ. “Prefectul ne-a cerut sa rediscutam aceste doua hotarari deoarece, considera dansul, nu s-a exprimat liber votul la CJ (e vorba de regulament). Iar legat de comisii a fost suparat ca sunt in componenta comisiilor. Actiunea prefectului este gratuita, deoarece se stie ca nici unul din cei 13 consilieri PSD nu si-a exprimat dorinta de a face parte din aceste comisii. Noi am lasat acele spatii goale pentru reprezentantii PSD”, ne-a declarat consilierul democrat Teodor Luputiu. Conducerea CJ, prin presedintele Marinel Kovacs si secretarul interimar Ionel Pop, a raspuns atacului prefectului printr-o adresa in care se arata ca argumentatia lui Buda este eronata. “Regulamentul-cadru prevazut in Ordinul 35 nu este obligatoriu pentru CJ. Acest Regulament-cadru, se spune in lege, poate fi avut in vedere si la elaborarea regulamentului CJ, este un indrumar. Ne-am consultat si pot spune ca aceste hotarari nu sunt atacate temeinic. Prefectul isi asuma riscul ca atunci cand instanta va stabili netemeinicia actiunii prefectului, sa suporte rigorile legii”, a spus Luputiu. Consilierul democrat a atentionat ca in Maramures se intampla un lucru foarte grav. “Este blocata toata activitatea Consiliului, nu se mai pot tine sedinte de CJ. Acum, la sfarsit de luna, era convocata sedinta in care trebuiau dezbatute probleme importante: rectificarea de buget (va fi blocata prin extensie activitatea Consiliilor Locale), alocarea bugetului pentru programul Laptele si cornul, dar si schimbari la anumite servicii descentralizate, ceea ce nu le-a convenit celor din PSD. Asa, blocam totul si… se poate continua in acest mod pana la sase luni. Daca in acest termen CJ nu se intruneste, se vor organiza alte alegeri. Aceasta este probabil socoteala pesedistilor. Nu ii intereseaza ca judetul ramane blocat. Suntem din nou izolati. Politica favorita a PSD. Un lucru marsav, pe care noi nu il vom tolera. Facem toate demersurile pentru a urgenta rezolvarea situatiei in instanta ori, poate, Buda va reveni la sentimente mai bune”, a spus Luputiu. Vom reveni.





* Sighetu Marmatiei a fost moneda de schimb pentru Bastroe!
Blestemul istoriei

Incalcand legislatia internationala, Ucraina construieste canalul Bastroe. Considerentele economice si geostrategice sunt extrem de importante, dar cel mai grav e ca lucrarea oamenilor lui Kucima va distruge ecosistemul unui patrimoniu UNESCO unic. Ucrainienii au facut posibil dezastrul de azi prin actul semnat in urma cu 60 de ani, cand “in schimbul Sighetului”, granita sovieto-romana a fost trasata pe senalul navigabil al canalului Sulina.

In plin scandal international starnit de ucraineni prin construirea canalului Bastroe, GAZETA isi aminteste de momentul care a facut posibil acest conflict. Pentru a intelege cum a ajuns Ucraina sa se invecineze cu Romania in inima Deltei, trebuie sa privim spre trecut.

“Pohta” lui Stalin

In noaptea de 25-26 septembrie 1940, militari ai NKDV au debarcat din patru nave la gurile Chiliei. Dupa ce au ucis sase graniceri romani, sovieticii au ocupat insulele romanesti Tataru Mare, Dareru Mic si Maican de la sud de bratul Chilia (situate in zona Bastroe), ocupand practic intreaga micro-delta a Chiliei (cel mai mare brat al Dunarii, pe care se scurg 70% dintre apele fluviului). Romanii au protestat formal, prin Grigore Gafencu, ministru plenipotential al Romaniei la Moscova, dar raspunsul bolsevic a fost ferm: ”cele cateva insule n–au importanta pentru Romania”. Apoi a venit razboiul. Dupa rusinosul act de la 23 august, la Moscova, delegatia romana a incercat din nou sa revendice cele trei ostroave in cadrul Conventia de Armistitiu cu Natiunile Unite. Era 12 septembrie 1944, o zi care s-a dovedit a fi “neagra”: ministrul plenipotentiar sovietic V. Molotov a refuzat categoric. Apoi, la sedinta din 6 septembrie 1945 a CC al PCUS s-a consemnat: ”S-a decis sa se convina cu guvernul roman, ca granita sovieto-romana sa treaca pe senalul navigabil al canalului Sulina. Drept compensatie pentru aceasta concesie (sic!) sa nu fie prezentata guvernului roman revendicarea de alipire a orasului Sighet la RSS Ucraineana (!)”. Asadar, se implinise “pohta ce-a pohtit” tatukul Stalin, inca din decembrie 1941 cand, in dialogul cu ministrul britanic Anthony Eden, emitea pretentia ca sovieticii sa acapareze si Gurile Deltei. Sa explicam: Sulina este bratul mijlociu al Dunarii, cel care taie practic Delta in doua, iar daca ceri mult, ai sanse de a primi… mai mult decat ai merita.

Secesiunea

Cu cateva luni inaintea “compensatiei”, Maramuresul istoric a fost la un pas sa fie alipit Uniunii Sovietice. Toata mascarada a fost generata de ”diversiunea Odoviciuc”. Ce s-a intamplat? In ianuarie-aprilie 1945, Maramuresul istoric s-a transformat intr-o enclava sovieto-ucraineana, judetul fiind la un pas de a ramane subordonat Uniunii Sovietice. Totul a irupt in 18 ianuarie, cand Ivan Odoviciuc, fostul jurist al Episcopiei Ortodoxe de Maramures, a organizat o adunare populara in Sighet, in urma careia s-a proclamat o motiune sustinuta de populatia ucraineana din regiune. Aceasta motiune pronunta ”alipirea Maramuresului la Ucraina Sovietica”. In aceeasi perioada a aparut si ziarul ”Poporul”, pe al carui frontispiciu scria: ”Traiasca unirea Maramuresului cu Ucraina Sovietica.” La 28 ianuarie a avut loc o noua adunare populara unde, in prezenta ofiterilor sovietici, s-a votat rusinoasa ”unire”. Apoi, cu “ajutorul” violent al Armatei Rosii, s-au strans circa 8.000 de semnaturi de sustinere si s-au organizat bande de sustinere, compuse din ucraineni fanatici veniti de la nord de Tisa. De partea opusa, Sfatul National Roman n-a stat cu mana in san, anuntand Bucurestiul si strangand circa 70.000 de contrasemnaturi. Pe 3 februarie, Ion Biltiu Dancus (profesor si ziarist, membru al adunarii intelectualilor sigheteni), fuge in tara (Ardealul de Nord era administrat atunci de sovietici), fiind in pericol de a fi arestat, si ajunge la Lucretiu Patrascanu. In 4 februarie, in Maramuresul istoric de astazi s-a introdus oficial limba ucraineana in administratie, militia ucraineana a preluat autoritatea, iar Odoviciuc a devenit prefect al judetului ”ucrainean”.

Razboiul si “schimbul”

La 5 martie, romanii maramureseni au incercat organizarea unei manifestatii gigantice pentru schimbarea situatiei. Circa 30.000 de patrioti au pornit spre Sighet, multi inarmati cu mitraliere si chiar cu tunuri. La podul de la Vadu Izei, Armata Rosie a blocat drumul. A izbucnit lupta in urma careia doi romani au fost ucisi, alti cativa fiind impuscati de militia ucraineana. Apoi, ai nostri s-au retras sub privirile a doi militari ai Comisiei Aliate de Control (un american si un englez). La 6 martie, la Bucuresti s-a instalat guvernul condus de dr. Petru Groza, iar in saptamanile urmatoare, mai multi conducatori comunisti au venit in Maramures incercand sa solutioneze diferendul. Tentativele au esuat. La 9 aprilie 1945, in Maramures a sosit celebrul comunist Vasile Luca, cel care i-a pus in vedere lui Odoviciuc sa stearga putina, pentru ca intre timp, Stalin se razgandise. Urmarea? Romanii au pus din nou stapanire pe Maramures, iar Luca a devenit cetatean de onoare al Sighetului. In 1947, la conferinta de pace de la Paris, “marinimosii” sovietici si-au redus pretentiile de acaparare a jumatate din Delta, pastrandu-si doar bratul Chilia si gurile acestuia, prin care azi se sapa senalul Bastroe.

Considerente economice

De ce construiesc ucrainenii canalul? Vom avansa doua piste. 1) Pentru ca au nevoie de un canal propriu pentru transportul fierului la Galati si accesul fluvial la porturile lor dunarene: Ismail si Reni. Aceasta ruta se estimeaza ca le va aduce economii de 4-5 milioane de dolari pe an.
2) Va mai amintiti de nava ucraineana Rostock (scufundata in canalul Sulina prin anii ‘90)? Romanii i-au acuzat atunci pe ucraineni de sabotaj si ca au periclitat voit circulatia pe fluviu (desi, din cate se pare, la bord se afla un pilot roman). Ucrainenii au replicat ca romanii au “rezolvat” ca nava sa se scufunde, pentru a-i obliga pe toti sa apeleze la ecluzele canalului Dunare-Marea Neagra, canal care cam soma. Ceva adevar poate fi in aceasta varianta: azi, la atatia ani de la ”accident”, circulatia pe Sulina se desfasoara dificil, pentru ca ai nostri ”n-au avut timp” sa scoata vaporul de pe fundul apei, ori sa-l arunce in aer, daca altfel nu se putea! Dar cui ii mai pasa de asta? Important este ca acela care va domina gurile Dunarii, stapaneste fluviul. Numai ca, pana la urma, si noi, sighetenii, suntem ”indirect vinovati” ca Ucraina distruge azi Delta Dunarii!

S-a decis sa se convina cu guvernul roman, ca granita sovieto-romana sa treaca pe senalul navigabil al canalului Sulina. Drept compensatie pentru aceasta concesie (sic!) sa nu fie prezentata guvernului roman revendicarea de alipire a orasului Sighet la RSS Ucraineana (!). Extras din sedinta din 6 sept. 1945 a CC al PCUS

Teofil Ivanciuc







* Liderul UDMR Sighet, acuzat ca a pus fondurile filialei sub “monopol personal”
Razboiul fratricid al minoritarilor

In 17 august trebuia sa aiba loc sedinta filialei din Sighet a UDMR, unde urma sa fie analizate rezultatele alegerilor locale si stabilita strategia politica pentru viitor. Desi sedinta nu s-a mai tinut din lipsa de cvorum, intalnirea a iesit cu mare circ si cu grave acuze la adresa liderului UDMR Sighet, viceprimarul Stefan Beres.

In Maramures, UDMR are doua organizatii teritoriale: cea de la nord si cea de la sud de Gutai. Amintim ca in ultima vreme, UDMR a cazut mult ca reprezentativitate politica: in iunie, la Sighet au fost alesi doar trei consilieri (fata de cinci in mandatul anterior), dar s-a mentinut culoarea viceprimarului. La Campulung la Tisa, comuna totalmente maghiara, administratia este condusa acum de un primar si viceprimar alesi pe listele PNL-PD (!) si mai exista doar doi consilieri locali ai formatiunii maghiare, iar la Bocicoiu Mare, Borsa, Viseu de Sus nu mai exista nici un consilier local. Comuna Rona de Sus (cu satul Costiui, majoritar maghiar) are in acest mandat doar un consilier. In situatia data se poate repeta intrebarea (retorica): de ce UDMR Sighet nu mai are nici un consilier judetean (cat timp Atilla Takacs, renuntand la scaun, ar fi trebuit inlocuit cu urmatorul sighetean, Varady Laszlo)?

Hodzik il acuza pe Beres!

Hodzik Levente, fost membru in biroul local si candidat la sefia UDMR Sighet, aduce prin intermediul GAZETEI o serie de chestiuni spinoase in fata opiniei publice, motivandu-si optiunea astfel: ”N-ai la cine sa te plangi. Exista o comisie de etica, dar e manevrata de conducerea locala. De la Cluj ni se spune sa ne rezolvam noi problemele in familie. Ziarul maghiar local, ”Szigeti Turmix”, este patronat total de echipa lui Beres Stefan, actualul viceprimar. Beres e de zece luni presedinte si n-a facut nimic. Nici macar sedinta de validare nu s-a facut! Organizatiile teritoriale s-au plans ca n-au primit un ban de campanie si ca toti banii au fost tocati in Sighet, Dumnezeu stie pe ce (am vazut vreo cateva afise A4, si in rest nimic, n. red.). L-am intrebat pe Beres de ce foloseste masina UDMR-ului (o Skoda Fabia) in interes personal, dar el mi-a aruncat in fata ca nu e adevarat. Apoi, cand am exemplificat concret, amintindu-i cum isi duce copiii la scoala si sotia la lucru, n-a mai spus nimic, iar a doua zi nu l-am mai vazut cu ea. Se pare ca sotia sa, Beres Ildiko, a fost numita fara concurs director adjunct la liceul maghiar ”Loevey Klara” cu putin inainte de alegeri, ca recompensa pentru sprijinul acordat PSD-ului. Pentru ca m-am certat cu familia Beres, prima data sotia viceprimarului mi-a spus ca s-ar putea sa raman fara autorizatia de functionare a societatii mele (SC Hozdik Com SRL, specializata in sisteme antiefractie, n. red.), apoi mi-a spus asta si Stefan Beres. Am cel putin cinci martori care au auzit cuvintele sale, atunci cand m-am certat cu el, si cand mi-a zis ca va avea grija sa mi se retraga autorizarea. Eu sunt autorizat de la Bucuresti, e cale lunga pana la mine si nu mi-e frica de amenintari, dar m-am suparat foarte tare. Adica liderul local maghiar isi ataca propriul conational, in loc sa-l protejeze! Totusi, inca nu mi-a fost trimisa Garda Financiara pe cap… Tot banii vorbesc, de fapt. Nimeni nu stie cu cati bani se tipareste ”Szigeti Turmix”, (finantat de fundatia Komunitas), ce tiraje sau vanzari are, ce bani s-au folosit pentru campania electorala, cat se cheltuieste cu sediul etc. N-am cui sa ma plang. Conducerea locala este manipulata, Clujul nu se baga si nici presa minoritatii noastre. Maghiarii sigheteni nu stiu toate acestea, ei cred ca totul e OK, dupa cum scrie in ziarul nostru. Poate daca apare semnalul meu in presa romaneasca, neregulile vor inceta.” Am dorit sa aflam si pozitia presedintelui UDMR Sighet si al organizatiei Maramuresului istoric, viceprimarul Stefan Beres. Pentru ca acesta este plecat in Italia, de unde se va deplasa apoi in Spania, insotit de o delegatie a Primariei Sighet, vom publica punctul sau de vedere dupa ce va reveni.





Teofil Ivanciuc





* Schimbul de azi
Cine o-mpinge pe Bunica pe scari

… “in vaduri ape repezi curg / Si vuiet dau in cale, / Iar plopi in umedul amurg…” Recita umezit, dar sacadat, asa cum il invatase tovarasa inca de la lectia cu “Ana are mere”. “Ma-ma (respiratie), de Geor-ge Cos-buc”. Ii placea Cosbuc, aducea cu tovarasul Lenin. Mai ales cand i-a vazut prima data poza in Abecedar, i s-a parut Lenin, din cap pana-n picioare. Bine, nu chiar pana-n picioare, pentru ca nu ii pusesera decat capul, adica fotografia capului, dar oricum, semana cu tovarasul Lenin ca doua picaturi. Sau tovarasul Lenin semana cu Cosbuc? Recita umezit, sacadat, dar cu patos, asa cum ii fusese si mandatul (stiti vorba aia: “spune-mi cu cine in barca te-ai dat, sa mai castigi un mandat”). Da’ ce-s patru ani? Nimica toata. Degeaba scria-ntr-un ziar ca dupa Olimpiada din Atena urmeaza Olimpiada Rasilor (adica vezi-Doamne si alegerile… tot din patru-n patru ani). Sa-l asculte lumea pe el, ca doar el a tras-o in astia patru ani si numa’ el stie cat a patimit. A ramas cinstit, corect, sarac si poate oricand sa-si puna manutele pe batista. Ia sa vedem, care mai are curajul sa-si puna manutele pe batista? Are Adi Arogantul, are Teo Birocratul, are Corne’ de la Socola? N-are, dom’le, n-are niciunul din cei care-i vor urma la Cotroceni. Da’ el? El da, poate pune manutele pe batista. E cinstit. Ce-a castigat in patru ani de presedintie? Doar adulatia poporului, ca a fost un presedinte cinsti… asta parca a mai spus-o, dar ma rog, la varsta lui… Ma rog, a mai primit cate-o trasurica in miniatura, o lampa kitsch-oasa sub forma de peste obez, niste amarate de plosti de lut cum se vindeau pe vremuri la Artizanat cu doispe lei, doua papusi in costume populare oltenesti si o motocicleta chinezeasca (care a ras in fundu’ salii, Ponta?). Si pe aia a trimis-o la baietii de la Serviciul de Protectie si Paza, desi Vuerich i-a zis ca: “sefu’ aia e mari si motocicleta asta le-a ramas deja mica”. Dar el e cinstit. Intr-o Romanie corupta pana-n prasele. “Tu torci. Pe vatra veche ard, / Pocnind din vreme-n vreme, / Trei vreascuri rupte dintr-un gard. / Iar flacara lor geme:” S-a terminat. Dar nici macar Adi asta, care-si face capital pe carisma lui proletara, nu poate decat sa spuna: “cu domnul Iliescu facem o echipa formidabila.” L-a magulit cu asta: formidabila. A vazut si el filmul, dar parca se numeau “Formidabilii”. Aha, Nastase vroia sa-l eclipseze cu cultura lui, da’ nu i-a mers. Da, a vazut filmul si a plans… sau a ras?, nu mai tine minte. Oricum, a fost formidabil. Acum s-a terminat. Vor sa-l impinga pe scari, cu toata opozitia lui Mitrea&co (asta ii aduce aminte de serialul ala capitalist: Dalas – si acolo era Dalas&co). Dar ei sunt tineri. Nu stiu ca Bunicuta nu se lasa-mpinsa pe scari si n-are nevoie nici de mila lor. “O vaz ca prin vis, o vaz limpede, asa cum era.” O sa-i lucreze legal. Cum ar fi… P.S.: Mai e un pic, mai e un pas pana la marea schimbare a legii electorale, pentru ca “tovara… asta, domnilor, un om cinstit va avea oricand dreptul de a fi, daca nu presedintele tarii, macar presedintele Senatului.”

Catalin Vischi





* Ex-membrii Partidului Democrat din Sighet acuza
Batalia pentru MaramureSul istoric

Nicolae Mutiu, fost candidat la primaria Sighetului si presedinte al filialei locale, si-a dat demisia din pozitia de lider. Inclusiv din functia de consilier local. Grigore Mihalca, fost vicepresedinte al PD Sighet si consilier judetean, a fost demis din functii si exclus din partid. Care au fost motivele care au stat la baza acestor decizii?

Nicolae Mutiu a motivat decizia de a demisiona din functia de consilier local din partea PD Sighet prin faptul ca “politica se face pentru cetateni si in folosul acestora, si nu pentru politicieni”. Apoi a enumerat si celelalte spinoase motive. “Mi-am dat demisia din tot acest circ, pentru ca Maramuresul istoric nu mai are nici un reprezentant in CJ, datorita celor din Baia Mare, pentru ca cei de dincoace de Deal au fost vaduviti de un loc eligibil pe listele candidatilor la Parlament, pentru ca Grigore Mihalca a fost acuzat pe nedrept de tradare si dat afara din partid. La fel au fost inlaturati toti ceilalti reprezentanti ai Maramuresului istoric, alesi pe listele PD in CJ: Mihaly, Lazaroiu si Matica. E strigator la cer! Conform statutului, acestia nu puteau fi exclusi de catre organizatia judeteana, ci numai de catre filiala in care au fost membri. Consider ca toate aceste masinatiuni au fost facute numai pentru ca Titus Pasca, Dan Marinca si Aron Man sa poata ajunge in CJ. Si daca tot au procedat astfel, le-am cerut conducatorilor PD Maramures sa restituie si sumele cheltuite de Mihalca si Matica, fostii consilieri judeteni alesi de catre sigheteni prin vot democratic. Cei doi au cheltuit in campania electorala cate 50 de milioane de lei, fiecare. Nimeni n-a tinut cont ca la alegerile din iunie, Maramuresul istoric a dat 12.000 de voturi, exact atat cat a dat si zona sudica a judetului. Asta desi ca pondere a populatiei, la nord de Gutin traieste doar 48% din populatia judetului. Ma tem ca Maramuresul istoric nu va vota in noiembrie cu Alianta. Pentru simplul motiv ca localnicii nu au reprezentanti pe liste. Cred ca voturile vor merge spre partidele care si-au numit candidati din randul oamenilor locului. Timpul imi va da dreptate. Toata politica judetului, din punctul de vedere al Opozitiei, este axata pe Baia Mare”, a declarat Mutiu. Declaratia a fost intarita si de celalalt ”outsider”, dirigintele postei din Sighet, ex-consilierul judetean Grigore Mihalca. Nicolae Mutiu are pe undeva dreptate. Alianta D.A. nu are nici un maramuresean ”neaos” pe locuri eligibile, in timp ce PSD are (la fel ca PRM, a carui strategie a functionat, si care in 2000 a obtinut trei locuri de parlamentar, fata de unul singur PNL si unul PD).

Regia

”Atunci cand Mihalca a fost acuzat ca a tradat, si merge cu PSD-ul, am vrut sa-mi pun toata averea gaj, circa 4 milioane de dolari, garantie pentru probitatea morala a acestuia. Nimeni nu m-a bagat in seama, jocurile erau facute. Abia acum realizez ca totul a fost regizat din timp. Cand s-au tiparit posterele candidatilor, nimeni din nord n-a fost chemat sa faca poze, dar in schimb si-au facut poze Marinca, Man Aron si Mircea Man, aflati pe locurile 10-12 pe liste, nu pe 4-8 ca ai nostri. Totul a fost regizat din timp, ne-au luat voturile si banii si ne-au pus pe liber. Ce obraz mai am eu in fata cetatenilor, atunci cand ma intreaba de ce nu avem oameni in CJ? Rosu de rusine. Ma voi apuca iar de politica atunci cand un partid va demonstra ca tine cont de algoritmul populatiei judetului. Si dincolo de Deal exista oameni valorosi. Atunci cand Maramuresul istoric va fi reprezentat politic in raport cu populatia sa (48% din total) iar cel sudic cu cei 52%, atunci voi reintra in carti”, a continuat fostul democrat Mutiu. PNL si PD Maramures au numit oameni pe locurile eligibile ale listelor parlamentare doar din sudul judetului. Nu este o politica buna. Una dintre cheile succesului consta in reprezentativitatea si priza la localnici, castigata cu oameni de-ai locului”, a mai spus Mutiu.

Replica lui Pasca

“Nu inteleg tot circul acesta. Mutiu a plecat el, iar problema lui Mihalca a fost discutata in Biroul Executiv al filialei. Nu au avut loc plecari din PD, in zona Sighet. Din contra, am simtit la oamenii de acolo o usurare. Mi-au povestit ca Mutiu conducea de unul singur. A promis ca va face si va drege. Se pare ca a cerut bani pentru lucrari (in cartierul Iapa) pe care nu le-a mai facut. Nu este adevarat ca nu au fost facut afise electorale si pentru candidatii din Maramuresul istoric. Si acum mai avem afise cu toti. Nu le-au pus. Daca as fi dorit, intocmeam listele ca sa fim noi pe locurile eligibile. Problema e ca in Sighet au fost 1.200 de voturi, iar Mutiu a avut mai putine voturi ca partidul. In Iapa, unde s-a laudat ca va aduce mii de voturi, nu a avut decat 200. Nu a fost o “locomotiva” pentru organizatia din Sighet cum ar fi fost normal, fiind candidat la Primarie.” - Liviu Titus Pasca, vicepresedintele PD.

Teofil Ivanciuc, Nicolae Teremtus







* Ma tot mir
Anomalii preelectorale

Cu ocazia Congresului PSD, pe undeva prin Giulesti, a crescut un trandafir de 3,53 metri inaltime. Floarea asta minunata seamana cu PSD-ul pe ici, pe colo, in punctele esentiale. In primul rand, e supradimensionata, ca si partidul lui Adi si ‘nea Nelu, gusile bucalate ale baronilor pesedisti raspanditi prin toate judetele patriei si conturile aferente acestora. Maretul trandafir, care a trecut de streasina casei, trebuia sa fie alb, simbol al puritatii si inocentei, dar a iesit roz Bombonel. In plus, dovada a faptului ca marimea nu inseamna totul, a inceput sa se inconvoaie sub propria greutate si are nevoie de proptele ca sa nu se rupa-n doua. Biologia asta e plina de surprize. In Cambodgia, s-a nascut o fetita cu o coada de maimuta de 10 centimetri. Mama ei visase atunci cand era insarcinata ca un batran i-a adus un “copil-maimuta”, animalul asociat copilului fiind considerat de cambodgieni unul care aduce noroc. Tinand cont de faptul ca Stolojan e tot mai aproape in sondaje de Nastase, PSD-ul ar trebui sa-si cumpere o maimuta pe care s-o urce in trandafir, imbinand prin aceasta stratagema simbolul electoral al partidului cu norocul de care acesta are nevoie pentru a castiga alegerile in toamna. Minunile se tin lant. In Bacaul pierdut cu atatea lacrimi de Seche, o adolescenta de 16 ani este si virgina, si gravida in luna a cincea. Si asta seamana cu PSD-ul: pura si neviciata, dar purtand cu sine fructul pacatului. Cand a aflat ca e insarcinata, pupilele i s-au dilatat a mirare si sprancenele i s-au ridicat a neincredere, ca si cele ale sefului PSD cand il mai anunta cate un ambasador ca prin pantecul partidului pe care-l conduce exista coruptie. In cadrul anomaliilor genetice mai trebuie amintite recenta descoperire a unei broaste cu cinci picioare si Vali Vijelie, care conduce fara permis de mai multi ani, timp in care a reusit sa faca un singur accident, in urma caruia un om a fost ranit si au decedat trei bovine. Nu mai e normal decat ce au constatat niste cercetatorii britanici: oile se bucura cand vad fotografii cu fiinte dragi lor. Visez viitorul afis electoral al PSD-ului: Vali Vijelie tinand de mana o tanara virgina insarcinata, sub trandafirul in care o maimuta cocotata smulge, rand pe rand, petale: “Ma voteaza, nu ma voteaza…”

Ioan Botis