POLITICA, ANCHETE, ATITUDINE

* Alegerile generale privite prin “lupa rurala”
* Fundatia lui Gherghel si proiectul de 27.000 dolari
* In Viseu de Sus, padurile sunt jucate la ruleta instantei
* Coltu’ meu
* Voturi pe banda, avioane si “stewardesa” scoasa la pensie
* Imparteala electorala a padurilor din Budesti
* Schimbul de azi
* Strigat disperat al celei mai sarace localitati din Maramures
* Ma tot mir
* Un apartament din Sighet e miza discordiei dintre un politist si un civil
* Dupa 14 ani de “dominatie” liberala
Uniunea, castig lejer * Alegerile generale privite prin “lupa rurala”
Maramureseniada fraudei

Dincolo de spiritul festiv, alegerile generale de pe plaiurile maramuresene au semanat cu o tragicomedie de prost gust. Multi dintre alegatorii gatiti in haine de sarbatoare au cautat diferite si puerile scuze pentru incalcarea legii. Cel putin la tara, respectarea legii a fost optionala si pentru multi primari. Ce sa mai spuna alegatorul?

La orele diminetii, sectia de votare din Hideaga era aproape pustie. Vizavi de scoala care adapostea urnele erau postate mai multe afise electorale. In Coltirea, aproape fiecare localnic inaltase in fata casei tricolorul, insa in sectiile de votare nu era mare inghesuiala. La fel de scazuta a fost prezenta la urne si in satul Manau, ce apartine de “orasul” Ulmeni, unde la orele 11 abia se prezentasera la vot 40 dintre cele 911 persoane cu drept de vot. Una dintre cauzele absenteismului in mediul rural a fost legata de solicitarea urnei mobile. “Or cerut urna mobila, dar numai verbal. Le-am spus ca ii nevoie de solicitare in scris si o adeverinta de la medicul de familie, dar noi n-avem doctor in sat. S-apoi decat sa mearga pana in Ulmeni, mai bine n-or venit la vot. La celelalte alegeri toti candidatii s-or inghesuit sa-i aduca pe oameni la vot, dar acuma nu-i mai intereseaza”, a spus Augustin Oros, unul dintre observatorii sectiei de votare din Manau. Alta “scuza” pentru neprezentarea la urne a fost vremea urata. “Satul nostru ii destul de rasfirat si drumurile is cum is”, a motivat Ionel Muresan, un alt observator din Manau.

Inghesuiala-n cabina

Asa cum ii sta bine unei comune prospere, in Farcasa, afisele electorale au fost inlocuite cu bannere situate chiar pe drumul principal. “N-am fost inca la vot, da’ voi mere. Pa candidati ii stiu. Uite-l! (cel indicat era... Adrian Nastase, n.red.)”, a spus o batranica. In Arinis, afisele electorale erau postate tocmai in fata caminului cultural ce adapostea sectia de votare. La fel in Miresu Mare (pe panoul din fata primariei, in incinta careia se afla sectia de votare). Situatia nu parea “suspecta” nici macar pentru Florica Roman, primarita comunei, care statea la taclale cu alegatorii in fata sectiei de votare, motivand ca a venit la sectie pentru a-si exercita dreptul constitutional. Nici in Danesti afisajul electoral nu s-a incadrat in limitele impuse de lege, ba mai mult, afisele cu diferiti candidati erau postate chiar pe cladirea gradinitei ce adapostea urnele. Sectia din Tulghis (comuna Miresu Mare) era pustie. In localitate votasera doar 20% dintre persoanele cu drept de vot. Pentru a creste numarul celor prezenti la urne, membrii comisiei au tolerat chiar prezenta a doua persoane in cabine. “Io am intrat cu sotia in cabina, ca-i un pic analfabeta. Da’ sa stiti ca nu i-am influentat decizia, numa’ am ajutat-o”, a confirmat Victor Barle. Procesul electoral s-a desfasurat “fara probleme” in comuna Remetea Chioarului, in schimb, la nici 200 de metri de sectia de votare era deschis un birt, in care, cu siguranta, nu se comercializau biscuiti.

La nimereala

Cei mai amuzanti au fost cei ce au practicat “votul la nimereala”, adica dupa criteriul “unde cade stampila”. “Nu stiu pa cine sa votez, da’ ma mai gandesc, ca am timp pana la ora 21. Oi alege pa careva dintre cei 5 (!) candidati la presedentie. Cati ani ii mandatul de presedinte? 4, nu? Cinci? Da’, de cand?”, ne-a cerut lamuriri Stefan Taut din Manau (un om care a votat “in cunostinta de cauza”). Multi au votat fara a cunoaste macar numele unuia dintre cei 12 candidati, cat despre platforma electorala... nici nu se pune problema. Una dintre cauzele nehotararii electoratului din categoriile sociale defavorizate a fost si “lipsa pomenilor electorale” sub forma de alimente. “Nu cunosc pa nimeni care candideaza. Nici n-o fost pa la noi, altadata ne aduceau alimente, dar amu’ n-o fost. La vot ma duc, da’ cu cine sa votez?”, s-a intrebat Maria Roman, din Ticau. Problema a fost si mai mare in comunitatile de rromi din judet, unde multi au votat fara macar a citi numele candidatului caruia i-au acordat votul. Motivul? Nu stiu sa citeasca. “Am votat. Pa ce criterii? Apoi la nimereala. Nu-i cunosc pa candidati, da’ si daca i-as cunoaste, nu stiu a citi. N-am avut nevoie de insotator”, a spus Maria Stoica din Ticau. In schimb, la sectia de votare de la Ferneziu, rromii au venit sa voteze in cunostinta de cauza. Dupa-amiaza, un grup masiv de rromi au intrat in sectia de votare si au inceput sa strige: “Votam pe Nastase!”. Pe langa “indemnurile electorale”, unii au urmarit cu asiduitate ca toti rromi sa voteze “dupa cum ii dicteaza constiinta”. “Soul tiganesc” a durat mai mult de o ora pana au pus stampila peste 100 de reprezentanti ai celei mai numeroase minoritati din tara. Dupa ce au iesit din cabina, unii au cerut celor ce erau “sefii” banii promisi. Situatia a fost adusa la cunostinta presedintelui de sectie, dar nu s-a luat nici o masura... “Si uite asa a mai trecut o votare”, cum suspina o batrana-n prispa casei.

Agonie si extaz

Scrutinul desfasurat in Sighetu Marmatiei, nu a fost marcat de fraude grave sau foarte vizibile, dar nici chiar democratice nu se poate spune ca au fost. Intr-un oras cu 41.000 de locuitori, din care aproximativ 36.600 cu drept de vot, au votat circa 17.000 de cetateni. Marturie in sensul neregulilor la vot stau cele 9 contestatii depuse la BEJ de reprezentantii partidelor din opozitie de la sectiile de votare sighetene. “La Spitalul Municipal s-au depus 174 de cereri pentru urna mobila. S-au trimis 200 de buletine de vot. La intoarcere, s-a constatat existenta a 22 x 3 buletine neutilizate, din care patru anulate de catre delegati, si nu se regaseste diferenta de 12 buletine!”, a declarat unul din reprezentantii partidelor din sectia respectiva. In alte locuri s-au dat cate doua seturi de buletine de vot. “S-au inmanat cate doua buletine de vot pentru Presedinte, Senat si Camera Deputatilor unei singure persoane. Am semnalat acest aspect presedintelui sectiei de votare care mi-a replicat ca daca nu renunt la contestatie, voi fi indepartat din sectia de votare”, ne-a relatat un alt membru al sectiei de votare numarul 84. In Sighet pe listele speciale au fost circa 1.000 de votanti, respectiv 6% din numarul de votanti.

Teofil IVANCIUC, Ioana LUCACEL, Nicolae TEREMTUS





* Fundatia lui Gherghel si proiectul de 27.000 dolari
Esec si-un act aditional

Dupa doua luni de la scandalul legat de numirea sau nenumirea Marcelei Gherghel in functia de director general al Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures, s-a mai iscat o controversa. Cea privitoare la fundatia FRCCF si proiectul care viza Centrul de Copii Scolari cu Deficiente Baia Mare. Vrand sa vedem finalitatea proiectului, am concluzionat ca acesta se incadreaza perfect la capitolul “Esecuri” sau o noua metoda de a atrage banii strainilor, fara sa faci mare lucru.

In 2003, Directia Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DPC) a semnat un parteneriat cu Federatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie (FRCCF) pentru implementarea unui proiect legat de Centrul de Scolari cu Deficiente din Baia Mare, aflat pe strada Delavrancea. Proiectul urma sa se deruleze pe o perioada de 12 luni si a beneficiat de o finantare de 27.000 de dolari, din care aproape 20.000 erau asigurati de fundatia USAID, prin programul ChildNet. Sustinand aprobarea proiectului, FRCCCF a propus mai multe obiective si rezultate: reducerea cu 50% a numarului de copii cu dizabilitati rezidenti in centru; prevenirea institutionalizarii a cel putin 60% dintre copiii orientati catre invatamantul special din Maramures in 2003-2004; desfiintarea unei institutii de tip clasic prin restructurarea Centrului; servicii alternative pentru copii; 25 de copii integrati in familia naturala; 15 copii dati in asistenta maternala; prevenirea abandonului scolar la 20 de copii; 20 de asistenti maternali formati si incadrati in organigrama DPC. In finalul sustinerii apar si formulari ridicole: “va fi respectat dreptul de a creste si de a se dezvolta in familie copii cu dizabilitati” sau “va creste simtul responsabilitatii si competenta comunitatii locale din Baia Mare”. Adica zeci de mii de dolari cheltuiti ca sa asigure (cine, FRCCF?) respectarea unui drept. Incredibil unde poate ajunge imaginatia unora pentru obtinerea fondurilor.

Eterna organigrama

Realitatea din teren dovedeste ca proiectul respectiv este un esec, fapt dovedit de prelungirea termenului de finalizare pana in luna martie, printr-un act aditional. Adica s-a terminat, dar mai dureaza. Explicatiile lui Gherghel ar fi avut un suport real daca nu am sti ca, de fapt, copiii propusi pentru a fi dati in asistenta maternala au varste cuprinse intre 6 si 14 ani. Orice asistent maternal isi doreste copii de varsta frageda, pe care sa ii poata educa la fel ca intr-o familie. Toti refuza copiii mari. Nici nu ar avea unde sa fie plasati cei 15 copii propusi, pentru ca, asa cum spune si denumirea centrului, este vorba de copii scolari. Plus ca au deficiente. Deci, putine sanse sa ii ia cineva. Asta vizavi de problema cu organigrama, despre care FRCCF, ca o fundatie serioasa ce se pretinde, trebuia sa aiba cunostinta si sa nu demareze un proiect sortit din start esecului.

Adevarul...

Conducerea Centrului a recunoscut ca problema intrarilor si iesirilor din centru, vehiculata in proiect, nu e rezolvata nici pe departe. “In 2003 erau in centru 140 de copii, in 2004 sunt 134. Deci nu se poate vorbi de reducerea intrarilor. Problema cu integrarile in familii a fost o miscare intre copiii interni si externi, cum ii numim noi. Avem copii care stau efectiv in centru si altii care vin, mananca, dar merg seara acasa. Acestia sunt externii. Ei au redus internii si au marit externii. Practic, tot atatia avem. Au amenajat, intr-adevar, o sala de consiliere, cu un calculator mai vechi si o tabla. Nici nu ne-a ajutat, nici nu ne-a incurcat”, a declarat Cecilia Repede, seful Centrului. In proiect e mentionat ca “se vor amenaja doua sali din cadrul Centrului: sala de training si sala de consiliere”. Unde e sala de training?, nu stie nimeni. Cum s-a respectat proiectul cand insasi Gherghel a admis ca a cerut o pasuire de 4 luni? De ce ne-a spus Gherghel ca valoarea proiectului este de 19.000 de dolari, cand de fapt este de 27.000? Cum i-a hranit pe copiii pe care i-a dus “la respiro” la Calinesti, cand acestia s-au intors de acolo cu o foame morbida, declarand ca au mancat paine cu ... paine? Din nou, doar copiii si personalul din Centru (si nu numai) si noi vedem lucrurile in negru, iar Gherghel este singura persoana care crede ca a atins obiectivele proiectului.

“Ati venit montati!”

“O parte din obiectivele proiectului s-a realizat, iar o parte urmeaza a se atinge in continuare. Nu a fost dat in asistenta maternala nici un copil pentru ca exista o problema la nivelul DPC. Stiti foarte bine ca in organigrama nu sunt prevazute posturile respective si noi nu am vrut sa se intample ca si cu asistentii ASSOC-ului, asa ca nu li s-au dat copiii in asistenta. Cheltuielile de personal au fost de 5.800 dolari, din care managerul de proiect (Marcela Gherghel, n.red.) avea un salariu lunar de 250 dolari, iar restul intre 100 si 150 dolari. Vad ca ati venit montati sa ma intrebati toate astea. Activitatea noastra nu se reduce la bani, un copil nu e ca un sac de cartofi, il iei de aici si il pui acolo. Nu stiti ce vorbiti. Stiu ca sunteti trimisi de cativa de la Directie si stiu si cine sunt”, a spus Marcela Gherghel, director FRCCF Maramures.

Ciprian DRAGOS, Nicolae TEREMTUS





* In Viseu de Sus, padurile sunt jucate la ruleta instantei
Duios, judecatorii greseau

Aplicarea Legii 1, privind retrocedarea padurilor, pune in continuare probleme instantelor de judecata, care se confrunta cu numeroase contestatii ale validarilor Comisiei Judetene. Printre deciziile luate de impartitorii dreptatii se numara si cateva erori care dau de gandit. In unele zone (Viseu, de exemplu), legea trebuie sa se aplece in fata influentelor locului.

Cazuri referitoare la aplicarea Legii 1 (privind retrocedarea padurilor) si solutionate la Judecatoria Viseu de Sus, ridica numeroase semne de intrebare prin “ninsoarea abundenta” cu contestatii. Drumul pana la instanta de judecata trece prin Comisia Locala de aplicare a Legii 1, privind retrocedarea padurilor. Apoi prin Comisia Judeteana de validare, care analizeaza actele depuse si hotaraste cat si cum se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor in drept. Cei nemultumiti de deciziile Comisiei Judetene au posibilitatea contestarii pe calea instantei de judecata. Si aci, balbele...

Pasune = padure

Intr-o speta (Dosar nr. 2998/2002) solutionata de Judecatoria Viseu de Sus, un cetatean din Borsa solicita o anumita suprafata de teren. Dovada pe care a prezentat-o a fost un extras de Carte Funciara in care figura cu 5 ha de pasune. Presedintele completului de judecata, Toader Horj, a decis ca “pasune” este sinonim cu “padure”. In consecinta, i-a acordat petentului 5 ha de padure, in contradictie cu actele de Carte Funciara. Mai mult, in timpul sedintei, judecatorul a vehiculat anumiti termeni silvici de specialitate, care nu se regasesc in Cartea Funciara (de exemplu indica cu precizie numarul Unitatii de Productie – UP – in care sa se retrocedeze padurea cu pricina). De unde aceste informatii, daca se retrocedeaza o pasune? Cazul nu este unul izolat. Tot la Judecatoria Viseu de Sus (Dosar nr. 1556/2003), cineva a solicitat o suprafata de teren pentru “lazuire” (adica terenuri care nu pot fi incadrate nici la pasune, nici la padure - o zona de tranzitie). In schimb, presedintele completului, Ioan Cian, ii acorda solicitantului o bucata sanatoasa de... padure. Probabil, era de unde...

Lasata Sacului

In dosarul nr. 2978/2002 al Judecatoriei Viseu, o persoana din Borsa a solicitat un hectar de padure, in baza registrului agricol, care localizeaza padurea in felul urmator – la “Arsita”, “Sacu”, “In varf”. Nu putem vorbi de numar topografic pentru amplasarea corecta. Pe de alta parte, judecatorul Mariana Simon, presedintele completului, face schimb de amplasament, indicand Unitatea de Productie si Unitatea Amenajistica in care sa se faca reconstituirea dreptului de proprietate. De unde aceste indicatii in registrele agricole? Raspunsul este ca in general se cauta inainte o padure care nu are alti proprietari decat Statul, care se retrocedeaza fara a exista acte justificative in acest sens. De obicei sunt paduri sanatoase, de 90-100 de ani. Intr-un alt dosar (nr. 2857/2002), judecatorul Ioan Cian comite o noua gafa, in cazul unei contestatii la o anumita anexa, in care sunt cuprinse exclusiv terenuri agricole. Fara a tine cont de acest lucru, Cian da castig de cauza solicitantului si ii acorda 9 ha de padure si alte terenuri (de data aceasta agricole). Iar intr-un alt caz, dupa ce Comisia Judeteana valideaza 10 ha (maximul prevazut de lege in cazul persoanelor fizice), un judecator de la aceeasi visatoare instanta ii acorda peste 10 ha, unei persoane din Poienile de Sub Munte.

Iluzii optice

In 2002, Composesoratului Viseu de Sus i s-a validat o suprafata de 4.019 de hectare. Ulterior, un grup de localnici contesta titlul de proprietate si cere anularea acestuia (Dosar nr. 462/2003), sub aspectul amplasamentului. Padurea respectiva se afla in Muntele Faget (denumit de localnici “Sub poduri”). Presedintele completului, Mariana Simon, le respinge cererea, printr-o sentinta din noiembrie 2003. Petentii nu se lasa si intenteaza un nou proces (Dosar 910/2002), cu aceeasi plangere. Aceasta este solutionata de aceeasi judecatoare Mariana Simon, care, in mod bizar, admite plangerea formulata si dispune anularea titlului de proprietate a composesoratului. Mai mult, dispune constituirea dreptului de proprietate al petentilor pe amplasamentul respectiv. Decizia este mai mult decat curioasa, pentru ca deja membrii composesoratului erau pusi in posesie si situatia era clara. In schimb, noilor petenti le-a fost validata o anumita suprafata, dar nu se precizeaza amplasamentul acesteia. In caz ca s-ar fi suprapus, legea precizeaza ca trebuie sa primeasca un teren alaturat. Cum a identificat Mariana Simon terenul si cum a dispus anularea titlului composesoratului nu este foarte greu de imaginat. Erorile sunt umane...

Ciprian DRAGOS





* Coltu’ meu
Sa nu uitam sa iubim animalele si copiii

Dupa mai multe articole privind minunatele proiecte ale Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului, am ajuns la concluzia ca ne “batem” cu morile de vant. Adica noi scriem, ei citesc, dupa care continua sa-si vada de asa-zisa protectie a copilului. Daca ne gandim bine, una dintre cele mai dinamice profesii a ultimilor ani e cea de asistent maternal sau asistent social, ori asistent de nu mai stiu care. De la freza, strung, din mina sau din defunctele CAP-uri, peste noapte au aparut acesti oameni care au ca profesie “protejarea, instruirea, ingrijirea” copiilor aflati in casele de copii. A copiilor orfani, parasiti pe motive de boala, din cauza lipsei banilor sau pur si simplu. Pe langa aceasta armata de “parinti cu salariu”, s-a dezvoltat o retea de tip “paianjen” de organizatii neguvernamentale care se ocupa de acelasi lucru. Aceste ONG-uri au sedii “bengoase”, au fel si fel de fonduri primite pentru finantarea de proiecte cu denumiri de tipul: “Mai intai copiii!”, au masini, birotica, personal administrativ, de formare profesionala etc. Practic, de pe urma nenorocirii unor copii mananca o “paine alba” o gramada de oameni. Ei spun ca fac ce fac din vocatie, ca nu au nici un avantaj, ca iubesc, ca… Daca voi spune ca totul, sau aproape totul este minciuna, vor sari in sus cei care lucreaza in acest sistem de protectie a copilului (de stat, sau privat). Dupa mai multe luni petrecute printre “profesionistii” protectiei copilului am ajuns la o concluzie amara: majoritatea celor care lucreaza cu si pentru copii au doar o slujba. Pentru ei, copiii sunt suruburile sau “graul la hectar” din meseriile anterioare. Multi spun ca este firesc sa fie asa, mai ales daca iti faci bine meseria. Eu nu cred ca totul se poate reduce la doar o simpla meserie. Cred ca este, poate, singura profesie in care trebuie sa iubesti “obiectul muncii”, altfel ceea ce faci este un fals, cum s-a si dovedit, de fapt. Evident ca ce am spus mai sus este imposibil de realizat. Intotdeauna, majoritatea celor care se ocupa de copii vor fi doar simpli slujbasi ce ne iau la rost ca “nu protejam imaginea copiilor”. Acest colt este dedicat celor (din sistem) care si acum ma intreaba, ba sunt indignati!, cum am indraznit sa publicam fotografiile care au ilustrat materialele referitoare la copiii adusi de la Caminul-Spital Sighet. Asta este important pentru “profesionisti”. Mi-e scarba!

Nicolae TEREMTUS





* Voturi pe banda, avioane si “stewardesa” scoasa la pensie
Legalizarea ilegalitatii... Mda.

Consiliul Local a ignorat cele trei luni de functionare ilegala a hotelui Ambassador “rasplatind insistentele” administratorului Florin Marinca. Bonus, Marinca a mai primit un teren de 175 mp, pentru care va plati “chirie cu tarif social”: aproximativ 125.000 de lei pe luna!

Saptamana trecuta, o noua sedinta a Consiliului Local (CL) demna de un show cu Benny Hill. Alt circ in care s-au intalnit politicieni care au de toate (mai putin principii, unii), in tentativele deja notorii de a-si rezolva interesele sub pavaza reprezentarii baimareanului de rand. Citit pe indelete, borderoul proiectelor de hotarari dezvaluie multe. Printre cele 42 de hotarari se mai strecoara urmatoarele: cate-o excursie “finantata din buget”; o suplimentare de teren; cate-o concesionare fara licitatie etc. Daca tot am rostit “expresia magica” (concesionare fara licitatie) sa dezbatem proiectele de hotarare 33 si 34, al caror subiect a fost hotelul Ambassador.

Doleantele

Dupa ce am scris (in repetate randuri) despre ilegalitatea in care se zbate hotelul Ambassador, administratorul Florin Marinca s-a gandit ca ar fi bine sa intre in legalitate, macar pentru nenorocita asta de democratie (subreda, ce-i drept). In acest timp, functionarea ilegala a hotelului (care “nici nu exista”, in scripte fiind inregistrata o clinica medicala!) nu a fost o problema pentru relationatul Marinca. Dupa ce administratorul Marinca si-a amintit ca trebuie sa-si legalizeze si cel de-al treilea etaj al cladirii si, intre timp, a mai citit cate ceva din domeniul tehnic (efort “inuman” in urma caruia a avut revelatia ca P+2 nu este sinonim cu P+2+M – actiune pe care am salutat-o, admitand cu pacienta dificultatile de perceptie ale fostului chelner), a sesizat ca a administra un hotel cu patru stele (pe frontispiciu) presupune si respectarea unor prevederi. Printre acestea e si detinerea unei parcari proprii. Cum poate functiona un hotel de patru stele fara parcare, doar cei de la Agentia Nationala de Turism ar putea sa raspunda. Asa ca... Proiectul 34

... proiectul de hotarare nr. 34, mentiona ca Marinca solicita inchirierea unui teren in vederea amenajarii unei parcari. “Inchirierea terenului afectat de amenajarile realizate se va realiza numai…”, scrie in proiect. Pe scurt, se va inchiria un teren deja ocupat abuziv (am votat degeaba o Constitutie, fiindca functionam tot ca-n trib - mai intai ocupam teritoriul, si dupa aceea vedem noi ce facem)! Pentru cele trei luni in care Marinca a folosit terenul (si nu a respectat nici macar Planul Urbanistic de Detaliu) a primit o amenda de 20 de milioane de lei. Probabil si un chiosc de flori amenajat ilegal ar fi primit mai mult. Dar, sa fim sinceri, un amarat de chiosc este observat de toate autoritatile cu tot cu echipele lor de control, pe cand ditamai hotelul este usor de ignorat. Asa ca, fiindca tot vin sarbatorile, consilierii locali s-au gandit sa-l cadoriseasca pe Marinca cu o oferta speciala. Inchirierea unui teren de 175 mp pentru parcare. Timp de 10 ani, Marinca va plati darnicia CL cu fabuloasa” suma de 125.000 de lei pe luna (ha-ha-ha). Nici unul dintre pana atunci galagiosii consilieri nu au avut nimic de spus, de unde rezulta ca noi suntem nebuni si vedem avioane, iar Marinca e stewardesa scoasa la pensie.

Mihaela MIHALEA





* Imparteala electorala a padurilor din Budesti
Ciot contra vot!

La fel ca in multe alte localitati, procesul retrocedarii padurilor in comuna Budesti este departe de a fi incheiat. Primarul Liviu Tamas, un fel de metamorfoza a ciocoilor care functioneaza dupa propriile legi, a ignorat actele intocmite de autoritatile Statului si a impartit padurile cu o vadita tenta... electorala.

In Budesti au fost validate 50 de suprafete de padure. Cei nemultumiti s-au adresat instantei. In cele mai multe cazuri li s-a dat dreptate, insa pentru a intra in posesia padurilor respective, acestea trebuie scoase din fondul forestier al Regiei Autonome Romsilva. In 4 august 2004, o echipa mixta formata din reprezentantul Directiei Silvice Maramures si cel al Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI) s-a deplasat la sediul Primariei Budesti si a intocmit un proces verbal prin care se validau punerile la dispozitie pentru 19 din cei 50 de solicitanti (ceilalti nu au putut face dovada ca figureaza cu suprafetele solicitate in registrul agricol sau in foile cadastrale si aveau posibilitatea contestarii actului respectiv pe calea instantei).

Lipsa la... inventar

Totusi, primarul Liviu Tamas (presedintele Comisiei Locale) si Gheorghe Mihnea, reprezentantul Ocolului Silvic Mara, au purces la punerea in posesie a unor persoane care nu sunt indreptatite la acest lucru, incalcand actul intocmit de reprezentantii Directiei Silvice si OCPI! Cazurile concrete: Ioan Marinca si Nutu Marinca au avut ambii validate doua suprafete distincte de 0,32 ha si au primit padurea in acelasi loc, desi legea prevede ca daca e vorba de acelasi amplasament, se vor da doua suprafete invecinate! Ileana Cupcea, Stefan Tamas sau Maria Toporan, au dovada proprietatii lor in registrele agricole din 1956, insa cand s-au intocmit prcesele verbale de punere in posesie, primarul Tamas a prezentat doar registrele agricole din 1959-1963 (cele din 1956 nefiind de gasit!). La fel s-a intamplat si cu Vasile Pop si Ioan Berinde, ale caror foi cadastrale, unde ar aparea suprafetele respective, nu s-au putut prezenta. De asemenea, este ciudat ca instanta de judecata a dat castig de cauza respectivilor, desi nu au existat actele justificative in acest sens. De exemplu, in Hotararea emisa de Judecatoria Sighetu Marmatiei in 17 martie 2004, prin care Ileana Ionescu a primit 0,51 ha, se arata ca la baza ei a stat dosarul inaintat de Comisia Locala. Nu se vorbeste nimic de registrul agricol.

Fara explicatii!

In aceste conditii, primarul Tamas a ocupat abuziv terenul Statului si a retrocedat padurile cu de la sine putere. Oamenii s-au vazut cu sacii in caruta si au depus actele la OCPI pentru a li se elibera titlurile de proprietate. Pentru ca Directia Silvica nu a procedat la scoaterea padurilor respective din proprietatea Statului, avem de a face cu doi proprietari pentru aceleasi suprafete (oamenii si Statul). “Nu mi se pare nimic anormal. Din moment ce reprezentantul Ocolului Silvic Mara a semnat procesele verbale de punere in posesie, oamenii erau indreptatiti sa ceara titlurile de proprietate”, a declarat primarul Tamas, uitand de actul incheiat in luna august. Sursele noastre sustin ca improprietaririle au o conotatie politica. Tamas este membru al partidului de guvernamant si pentru a-si pune in aplicare strategia a apelat la vocea “crestinului” Ioan Buda, la acea vreme prefect, care l-a indrumat sa purceada la punerea in posesie, trecand peste autoritatile silvice (se apropia campania si cateva voturi trebuiau aduse si din Budesti). Faptul este confirmat partial si de Gheorghe Mihnea, care a semnat procesele verbale din partea Ocolului Silvic Mara. “S-a ajuns la punerea in posesie la insistentele Prefecturii (!). Nu am stiut de procesul verbal incheiat in luna august. Nu am nici o explicatie pentru ce s-a intamplat”, a afirmat Mihnea. Ce spun insa superiorii de la Directia Silvica?

Ciprian DRAGOS





* Schimbul de azi
Nastase, un Geppetto de Cotroceni

... cred ca diriguitorii letargicei miscari politice numite PSD sunt niste Munchausseni, niste Pinocchio... Iar Nastase Adrian e un deplorabil Geppetto de Cotroceni care a esuat lamentabil in tentativa disperata de a ciopli (modela) niste buturugi noduroase, materie prima nu pentru un partid cu stofa, ci pentru focul din soba taranilor care au achitat de mai bine de-un an lucrarea la gaz (inutil si naiv gest, firma agreata si-a bagat banii-n cont si acum asteapta supliment de inflatie). La aceasta concluzie ajungi citind stenogramele Delegatiei Permanente sau ascultand discutii neprotocolare ale membrilor partidului-Stat (exceptie de la regula “Tavi” Cosmanca, acest Guta al PSD-ului si prim-dirijor al filialei maramuresene, care isi permite mai mult, scapandu-se “ranga” la emisiuni televizate – ca, ce muschii lui!). Acesti oameni continua sa conduca Romania (dezastruos viitor!), ceea ce inseamna ca inamicii lor politici merita sa stea la coada, sa le “cremuiasca” ghetele cu unsoare de porc, rustic antidot impotriva umezelii. Daca “echipajul marinarului” nu a reusit sa-i invinga pe acesti agramati, strategi bulversati si regizori ai dezastrului mocirlos in care se afla tara, inseamna ca vaporul e scufundat de prea mult timp si cei care-au votat cu speranta in normalitate au trait o toamna intreaga o iluzie nicicand realizabila. Nu pot decat sa compatimesc o Alianta a dreptei perdanta in meciul cu “lanterna rosie” a demnitatii politice romanesti. Dar oare mai exista demnitate politica in Romania? Daca gasiti un raspuns afirmativ, cei care s-ar incadra intr-o ipotetica normalitate sunt cei care nu au gustat din slugarnicia de rosii comunisti numiti peste noapte “conducatori de cete”. Sunt tinerii politicieni, din pacate masa amorfa framantata macelareste de “ciocoi vechi”, aceiasi ciocoi pe care timpul si “startegiile electorale” fara nici o legatura cu legea i-au indreptatit sa se numeasca “noi”. Dar tot “ciocoi” (desi nici un argument rational nu i-ar indreptati sa aspire mai mult decat la statutul de slugi ale rafinamentului). Sfarsitul de noiembrie al anului 2004 va ramane in istoria de carciuma unul cu iz de slibovita vanduta de-un carciumar hraparet de post de visichiu orijinal din America. Cotul alegatorului onest sta sprijinit de tejgheaua gaunoasa si pare ca mai asteapta o singura sinzeaca inainte de a aluneca in gol, desuet, dand semnalul plecarii acasa (oricum, ultimul sa stinga lumina). Sinzeaca se numeste alegerea presedintelui. Mai rezistati la inca una? Plateste Nastase.

P.S.: Suntem ceea ce votam, votam ceea ce gandim, gandim ceea ce putem. Cat de neputincioasa esti azi, Romanie...

Catalin VISCHI





* Strigat disperat al celei mai sarace localitati din Maramures
Intuneric in comuna copiilor

Comuna Poienile de sub Munte este una a superlativelor maramuresene: cea mai mare, cea mai saraca, cea mai izolata, cei mai multi copii (aproape o treime din populatia comunei) si cele mai multe case neelectrificate. Daca adaugam si sinistrul record al bugetului local, avem o imagine completa: comuna este, intr-adevar, intr-o situatie delicata.

Bugetul comunei Poienile de sub Munte este de circa 50 de miliarde de lei, doar 1,2 % (aproximativ 600 de milioane) provenind din venituri proprii. Grosul banilor se duce in invatamant si pe ajutoarele sociale. Aceasta statistica sumbra, privita prin perspectiva descentralizarii administrative, duce la concluzia ca Poienile de sub Munte va sucomba lent. Comuna are nevoie de investitii masive si de locuri de munca (in afara catorva gatere si magazine si exceptand taierile mai mult sau mai putin legale de lemn, nu se misca nimic).

Izolati in intuneric

Noul primar al comunei, Stefan Oancea, este un tip tanar si energic. El spera ca, incet-incet, va reusi scoaterea din izolare a entitatii administrative pe care o pastoreste. Probleme sunt cu ghiotura: ”In comuna avem peste 400 de case fara curent electric! Cele mai multe se afla pe valea Cvasnita, apoi la Oblasic (un mare catun neelectrificat, cu peste 30 de case), Colnic-Putuie, Pulky, Cornatel (cu 18 case fara curent), Bursucina (cu circa 17 case) si la Rohe-Drohotari (cel mai mare grup, cu cel putin 40 de case fara curent electric). Am intocmit proiectele de electrificare ale acestor zone, iar Electrica va incepe in primavara lucrarile de instalare”, crede Oancea. In ce priveste izolarea acestor catune, Ioan Beuca, jurist si consilier local, dezvaluie ca Runi-Drotarele e cel mai izolat. “Se afla la hotarul cu Viseul de Sus, sus pe Cvasnita, in munti. Distanta de acolo si pana in centru este de circa 10 kilometri. Copiii din Runi au o scoala la distanta de vreo 6 kilometri, dar frecventa la cursuri este jalnica, in special iarna (din cauza zapezii) si vara, cand sunt ocupati cu agricultura. Am auzit ca un baiat de acolo, cand a fost chemat la Sighet, la recrutare, a frapat prin faptul ca nu stia romaneste. Pana atunci, el fusese doar de 2-3 ori in centrul comunei Poieni, in rest, n-a fost nicaieri, niciodata. Oamenii aia traiesc intr-o alta lume”, a spus Beuca, zugravind in cuvinte putine fresca contemporana a vietii din Runi. Despre situatia locuitorilor salbaticului catun Runi-Drotarele, primarul Oancea s-a exprimat cutremurator: ”Cei din Runi cresc animale, vreo 2 au pensii de la padure (cum au lucrat pe vremea lui Ceausescu) si cativa mai au ajutoare sociale. Nu au pamant. Traiesc la limita supravietuirii, cam asta este...”

Familia cu 30 de copii

Populatia Poienilor de sub Munte este de 10.070 locuitori, dintre care peste 3.000 sunt copii! Pana la Revolutie, a existat ”moda” conceperii a cat mai multor copii si s-a respectat media: 5-7 copii de fiecare familie, dar au existat si recorduri greu imaginabile. Astfel, un oarecare Buciuta a avut vreo 30 de copii de la doua femei (omul nu a fost bigam, ci, ramanand vaduv, s-a recasatorit). De la ambele sotii, a obtinut incredibila ”recolta” de 29 de copii (dupa alte surse, 30!), azi cu totii asezati pe la casele lor. De asemenea, familia Antoni a avut 21 de copii, conceputi de o singura mama. Acum nu se mai nasc atatia. Totusi, in catunul Oloaha, o familie are 10 copii, cu totii micuti, de varsta scolara sau prescolara, acesta fiind probabil recordul actual. Lipsa de educatie dispare incet, legaturile poienarilor cu tara si Occidentul fiind tot mai dense, astfel ca obiceiul inmultirii nemasurate a locuitorilor dispare incet. Dar mai dureaza pana atunci… In vara, intr-o zi calduroasa, am parcurs circa 10 kilometri de drum de-a lungul raului Roscova, cel care taie comuna in doua. Ei bine, de-a lungul acestei distante apa era “neagra” de micutii iesiti la balacit. Erau poate, 1.000 de copii in apa - o imagine pe care nu o voi uita nicicand.

S.O.S.!

In Poienile de sub Munte exista peste 2.000 de beneficiari ai ajutorului social (in temeiul Legii 416), desi ar putea fi mult mai multi. Dar legea este dura, cei care au ceva pamant sar automat din drepturi, din cauza lacunelor din lege. Din cauza guvernarii “inaltatoare”, comuna are mari restante la plata ajutorului social. “Consiliul Judetean mi-a dat 2,2 miliarde de lei, dar ne mai trebuie vreo 3 miliarde ca sa ajungem la zi cu platile. N-am mai platit la zi din luna iulie si sunt multi care depind exclusiv de acest ajutor. 40% din activitatea mea e data de problemele ajutoarelor sociale. Si vin sarbatorile…”, declara primarul Oancea. Asta este imaginea Poienilor de sub Munte: o comuna saraca, cu probleme incredibile, dar cu oameni care stiu sa te faca sa-i consideri dragi. Desi sunt atat de napastuiti, daca ai rabdare, poti sa patrunzi in sufletul mare al poienarilor. Odata ajuns in sufletul lor, pe nesimtite te aliezi strigatului lor de ajutor (macar de dragul copiilor). Fapt pentru care solicitam autoritatilor judetene intocmirea unui plan de scoatere a asezarii din inapoierea economica. Pentru ca ajunge cu demagogia politicienilor. E timpul faptelor! De aceea v-am ales.

Teofil IVANCIUC





* Ma tot mir
Lacrima din ochiul drept

Nici nu se terminasera de numarat toate voturile intr-o Romanie in care pana si moroii, strigoii, vampirii si varcolacii l-au votat pe Adrian Nastase, ca s-a petrecut o minune: o icoana a Maicii Domnului de la o biserica din Moldova a inceput sa lacrimeze. Credinciosii din zona se inghesuie, calcandu-se pe bataturi ca sa vada minunea, explicand ca ne asteapta vremuri grele. Moldovenii, care-s de stanga in ale politicii, au bagat de seama ca Fecioarei ii lacrimeaza doar ochiul drept… Intrat deja in galeria marilor ctitori si binefacatori ai ortodoxiei prin pomenile pe care le-a facut, Nastase pare sa-si fi asigurat o imunitate in fata clerului sensibil la donatii lemnoase. Ce mai conteaza ca plange o icoana daca, din umbra crucii, premierul poate admira cum autocarele burdusite cu electori itineranti circula pe partea dreapta, ca sa multiplice voturile date stangii? Se pare ca icoanele sunt mai greu de mintit decat boborul, care nu crede ca mii de voturi anulate au fost trecute in zestrea electorala a lui Nastase, ca mii de morti s-au prezentat la urne (nu de tipul celor in care se pastreaza cenusa unor raposati) pentru a-l vota pe acelasi Nastase si ca simpatizantii lui Bombo au dreptul sa-l voteze in cate localitati poate ajunge autocarul, pana la inchiderea sectiilor de votare. Daca alegerile astea au fost corecte, dupa cum ne anunta Adrian Nastase, atunci babele care l-au votat in grup sunt si ele fecioare, porcul zboara de Craciunul care are loc in iulie si Mos Craciun exista, ca tot se zice ca-s mai fericiti copiii care cred in existenta lui. Poate ca Adi o sa ne spuna adevarul dupa o vreme, cand o sa se vada cu sacii in caruta, ca si Geoana, care a recunoscut zilele trecute ca stenogramele in care Nastase vorbea cu nonsalanta despre mafiotii din PSD sunt autentice. Ca sa fiu sincer, nu prea cred ca icoana Preacuratei s-a pus pe plans, dar daca asa stau lucrurile, s-ar putea ca manifestarile boulene de bucurie ale unui fost prefect pesedist sa nu-si mai aiba justificarea. Pana atunci, mecanicii de la sediul de campanie al PSD strang ultimele suruburi de la autocare, se reactualizeaza listele cu raposatii care-l vor vota pe Bombo, babele isi fac freza pe stanga, pregatindu-se pentru deflorarea urnei cu votul, si se numara deja voturile anulate, care vor fi, totusi, folosite.

Ioan BOTIS





* Un apartament din Sighet e miza discordiei dintre un politist si un civil
Sifonarea politistului

Un politist sighetean este la un pas sa-si piarda serviciul din cauza unor articole de presa defaimatoare la adresa sa. Motivul: procesul pe care-l are cu un cetatean care ameninta ca-si va da foc, daca nu primeste inapoi apartamentul detinut acum legal de catre politist!

Ileana Cuceu, o batrana din Sighet, bolnava si singura, s-a decis in 1996 sa se ”predea”, cum se spune la tara, unei familii originare din acelasi sat, pe nume Pop. S-a intocmit un contract de intretinere, apartamentul fiind grevat cu uzufruct viager, adica s-a decis ca familia Pop va intra in proprietatea locuintei, in schimbul intretinerii batranei. Numai ca familia Pop (alcatuita din tata si doi fii), nu s-a ocupat mai deloc de femeie, abandonand-o in mizerie. In 1998, Ileana Cuceu a incercat rezilierea contractului, dar nu a reusit. Anii au trecut, iar in 2002 femeia a decis sa se dea in ingrijirea altcuiva, si anume a lui Ciprian Petran, ofiter in Politia Sighet. In luna mai 2002, s-a intocmit un testament in care unic mostenitor al batranei a fost declarat politistul Petran. Cateva luni mai tarziu, in ianuarie 2003, Cuceu si Petran au deschis un proces in care familia Pop a fost chemata in judecata pentru nerespectarea clauzelor contractuale fata de femeie dar, in luna mai a aceluiasi an, batrana a decedat. Petran, in calitate de unic mostenitor legal si reprezentant al batranei in instanta, a continuat procesul, iar patru luni mai tarziu, Tribunalul a decis ca familia Pop trebuie sa renunte la apartament. Numai ca valoarea locuintei situata intr-o zona buna a Sighetului (apartament cu trei camere), era prea tentanta pentru a fi lasata pe mana altcuiva, se pare ca au gandit Popenii.

Diversiunea

Cei din familia Pop au apelat la alte metode: l-au dat in judecata pe Petran, deschizand mai multe procese contra sa, pentru presupusa ”violare de domiciliu” (politistul sustine ca au incercat chiar sa vanda apartamentul). Apoi, Pop s-a plans in presa ca politistul le-a luat casa cu japca si ca-si vor da foc in fata primariei Sighet, daca nu li se face dreptate. Ultima diversiune, nerealizata desigur, s-a petrecut chiar in timpul alegerilor. Eugenia Godja, primarul urbei, ne-a declarat: ”Cand am vazut ca oamenii aceia vor sa-si dea foc pe 28 noiembrie in fata primariei, m-am speriat crezand ca e vreo problema legata de spatiul locativ al municipalitatii. Apoi am aflat ca este o chestiune particulara. Asta nu mai e treaba noastra, ci a politiei.” Ciprian Petran, politistul incriminat, sustine ca nu e vinovat. ”Din actele pe care vi le-am pus la dispozitie reiese clar ca familia Pop nu a ingrijit batrana deloc. Taxele apartamentului nu au fost platite cu anii. Vecinii femeii i-au dat de mancare, asta pana ce am luat-o eu in grija.” Impartialitatea ne indeamna sa aratam ca ofiterul Petran este un politist controversat: are merite incontestabile pe linie profesionala, dar imaginea sa a avut uneori de suferit, din varii motive. Iar in Sighet exista “o grupare” care vrea sa-l demoleze definitiv. Acestia au apelat la niscaiva ”organe de presa de periferie”, care l-au pictat cu de toate: ca este recuperator, mafiot etc. Prin stradania dusmanilor, Petran a ajuns sa fie mediatizat pana si in presa centrala, dar niciodata in paginile ziarelor nu au aparut si opiniile sale! Nimeni nu i-a cerut parerea.

“Demolarea”

Sefii ierarhici din politie, nemultumiti ca numele lui Petran apare frecvent in posturi negative, ar vrea sa se descotoroseasca de el. Dar Petran, vizavi de ceea ce e acuzat, ca ar fi luat cu japca apartamentul familiei Pop, este nevinovat! O dovedesc doua sentinte judecatoresti precum si o serie de documente oficiale. In ceea ce-l priveste pe Pop, atitudinea acestuia este de inteles: ar vrea o casa gratis. Dar pentru asta nu trebuia sa declare: ”venim toti trei (el si cei doi fii ai sai, dintre care unul in etate de doar 14 ani, n.red.) si ne dam foc.” Pentru ca este pasibil sa cada sub incidenta legilor tarii. Codul Penal, mentioneaza la articolul 306 (Relele tratamente aplicate minorului) ca ”punerea in primejdie prin masuri de orice fel a minorului de catre parinti, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani.” Concluzia: folosita in scop demolator si discretionar, antideontologic, o parte a presei l-a adus pe politistul Ciprian Petran la un pas de pierderea locului de munca.

Teofil IVANCIUC



* Dupa 14 ani de “dominatie” liberala
Uniunea, castig lejer

Alegerile generale au consemnat o premiera pentru Maramures. Pesedistii lui Nastase au castigat alegerile, atat la parlamentare, cat si la prezidentiale, intr-o maniera greu de explicat pentru un judet care (prin Baia Mare) a fost fieful PNL la toate alegerile democratice de dupa Revolutie.

Pana la momentul noiembrie 2004, pesedistii, ca s-au numit FSN, FDSN, ori PDSR, au obtinut la alegerile generale un procent de 25-27% din voturile maramuresenilor. Se poate spune ca au avut un electorat stabil si fidel. Mai mult, cele mai multe orase au votat cu ceea ce numeam “opozitia democrata”. Baia Mare este un oras condus de primarul liberal Cristian Anghel din 1993, iar in acest an a castigat (din primul tur) al patrulea mandat. Sa nu uitam ca filiala PSD Maramures a fost in ultimii ani o organizatie judeteana pe care s-au facut experimente politice. Eminenta cenusie a PSD, Octav Cozmanca, a condus din umbra filiala dupa interesele de moment ale partidului. Asa am asistat la celebrele scandaluri ce au macinat filiala si a permis, “legal”, conducerii centrale a partidului sa numeasca sau sa demita, dupa caz. Dupa esecul filialei de la “localele” din acest an, analistii politici locali au prognozat victoria liberalo-democrata in judet, la alegerile din noiembrie. Asta a fost teoria. Practic, situatia a fost pe dos.

Campanie exemplara

Filiala maramureseana a Uniunii PSD+PUR a plecat in campania electorala cu handicapul unei filiale greu de condus, a unei filiale unde vor fi trimisi candidati de la Centru pentru a intari listele cu candidati. La debut s-a batut multa moneda pe aceste “aranjamente”. Venirea pe listele electorale ale filialei a vicepresedintelui PUR, Codrut Seres, si a lui Dan Mihalache, consilier al primului ministru, a iscat, la vremea respectiva, dispute, certuri, rabufniri de orgoliu. Membrii de vaza ai filialei, cei care credeau ca au dreptul la o pozitie eligibila, au reactionat in buna traditie a pesedistilor maramureseni. La randul ei, Opozitia, dupa succesul de la locale, isi freca cu multumire mainile. Deruta si confuzia a durat cateva zile. De atat au avut nevoie cei doi “venetici” sa-i lamureasca pe analistii politici si pe liderii filialei ca sunt politicieni in sensul adevarat al cuvantului. Acest lucru s-a vazut pe parcursul campaniei electorale. Considerata anosta, fara obisnuitele confruntari televizate ori din presa, campania electorala a pesedistilor maramureseni s-a “mulat” pe personalitatea celor doi tineri politicieni. Seres a batut judetul, iar Mihalache si-a “stabilit sediul de campanie” in Baia Mare. Pesedistii “au coborat intre oameni”, au vorbit cu maramuresenii, asa cum nu au facut-o niciodata. Stiind care este electoratul fidel (pensionarii si persoanele cu venituri modeste), ei au trecut la convingerea celor care de obicei votau cu liberalii sau democratii. Seres si Mihalache au reusit, rezultatele o dovedesc, sa convinga electoratul maramuresean ca filiala din nordul tarii este schimbata. Cea mai interesanta situatie s-a inregistrat la Baia Mare, unde Alianta a pierdut circa 30% din voturile obtinute la locale sau in 2000. Paradoxal, in Sighet, fieful pesedistilor, Alianta a obtinut de doua ori mai multe voturi ca la alegerile din iunie (dar mult sub Uniune, dupa cum trebuie tinut cont de un maxim de voturi UDMR). La fel de ciudat (liderii democrati si liberali nu au inca o explicatie – si nu ne miram, avand in vedere listele) a fost faptul ca Uniunea a castigat alegerile in Baia Sprie, Borsa, Cavnic etc., orase liberale.

Cine a gresit?

Pesedistii au explicat presei maramuresene ca alegerile au fost castigate pe fondul unei mobilizari exemplare si datorita charismei celor doi politicieni veniti de la Bucuresti. Liderii Aliantei nu au facut, inca, nici o declaratie publica (iar nu ne miram). Analistii politici afirma ca Alianta a pierdut din mai multe motive. In primul rand, a lipsit de pe liste cel mai popular politician maramuresean, Cristian Anghel. Primarul baimarean este “locomotiva” Opozitiei din judet, liderul liberal fiind singurul politician al Opozitiei acceptat la orice discutie politica cu reprezentantii Uniunii. Tot o greseala a fost, se pare, scoaterea de pe liste a lui Liviu Titus Pasca, cel care s-a ocupat de Maramuresul istoric, un “politician de cursa lunga”. Cu siguranta, cearta deputatului democrat Mircea Man cu Seres, chiar in debutul campaniei, a adus voturi serioase Uniunii, mai ales in Baia Mare. Si, nu in ultimul rand, listele Aliantei, pe care nu ai putut gasi politicieni care sa spuna ceva unui electorat satul de politicianisme. In acest context, Uniunea PSD+PUR a obtinut 37% din voturi, cu mai mult de 10% decat “norma” obisnuita. E un alt inceput?

Nicolae TEREMTUS