*POLITICA, ANCHETE, ATITUDINE

*Consilierii pactului anti-PSD au trecut la atac

*Afacerile din Baia Mare ale unui membru Al Qaeda!

*Liderul maghiarimii sighetene, inotand in valurile involburate ale acuzatiilor

* Fara profesori, V e B

* Dovezi oficiale ale gravelor deficiente de manageriat la DPC!

* Acuzata de o escrocherie de miliarde, Simona Mihalache rupe tacerea!

*Coltu’ meu

*In PRM Maramures, liste hibrid cu Ciocan in „pole-position”

*Instantaneu sighetean cu politicieni

* S.C. Casa Tineretului fuge de presa

*Schimbul de azi

*(Ba)Zar de fuga!

*Lipsa apei potabile din cea mai vizitata comuna maramureseana!

*Consilierii pactului anti-PSD au trecut la atac

Prefect dat in judecata!

Vinerea trecuta, pentru consilierii judeteni s-au scurs trei ceasuri rele. Sedinta de Consiliu Judetean a fost asteptata cu interes si cu speranta ca disputa PSD-Alianta DA plus PRM si UDMR s-a terminat, iar CJ va putea in sfarsit sa lucreze pentru maramureseni. Cum era de asteptat, s-a inceput cu o intarziere „fireasca”, de o jumatate de ora, cu consilieri joviali pe hol, ezitand sa-si stinga tigarile. Au fost invitati si primarii oraselor si comunelor judetului, pentru a li se anunta repartizarile fondurilor destinate nevoilor sociale, ca urmare a rectificarii de buget.

Marinel Kovacs, presedintele Consiliului Judetean (CJ), a anuntat, vadit emotionat si mecanic ordinea de zi a sedintei CJ, desfasurata saptamana trecuta. In coltul lor, PSD-istii clipeau lent, mascand tensiunea premergatoare sedintei, generata de disputele si neintelegerile legate de impartirea posturilor in comisiile de specialitate. Parea prea plictisitor sa fie o sedinta de ”lucru” a CJ-ului, in care prioritatile comunitatii sa primeze.
Sus, la etaj, Anton Ardelean se ”tragea de sireturi” cu primarii Aliantei, atragand privirile. Si tocmai atunci s-a produs socul. ”Domnule presedinte, va rog sa dati citire protocolului incheiat de dumneavoastra in calitate de presedinte de Consiliu Judetean, cu prefectul Ioan Buda. Am vrea si noi sa stim ce scrie acolo”, a luat cuvantul consilierul democrat, Teodor Luputiu. A fost chibritul care a declansat incendiul. Faptul ca prefectul si-a retras actiunea in instanta, permitand functionarea CJ-ului si alcatuirea comisiilor de specialitate nu s-a facut la voia intamplarii. Cererea democrata a starnit, paradoxal!, nemultumirea pesedistilor care au solicitat o pauza. Semnatarii protocolului anti-PSD s-au retras in sala 105 pentru discutii si clarificari. Pesedistii au iesit la tigara si la mici „miute oratorico-politice”, spre disperarea primarilor prezenti. „Iar incepeti circul?”, au strigat mai multi dintre alesii maramuresenilor. Pentru moment s-a crezut ca va reincepe toata disputa care a blocat atatea saptamani activitatea CJ. Din sala 105 se auzeau replici dure intre democrati si liberali. Insa dupa cateva zeci de minute, consilierii au intrat din nou in sala de sedinta. Toti pareau multumiti, evident, dupa culoarea politica a fiecaruia.

Asta a fost circul!

Toata tarasenia a plecat de la protocolul semnat de Kovacs si Buda, protocol care a dus la retragerea actiunii in instanta de catre prefect impotriva celor doua hotarari de CJ. „Marul discordiei” a fost interpretat de catre liderii democrati ca fiind o „ingerinta politica a PSD”.
„De la ce a pornit discutia? Protocolul a fost semnat de Kovacs si cei doi vicepresedinti in calitatea administrativa pe care o au, iar Buda a semnat in calitate de presedinte al PSD Maramures. Ori era vorba de un act administrativ, nu unul politic”, a spus consilierul democrat Liviu Titus Pasca. Discutia pe aceasta tema a continuat in plenul sedintei. Democratii ii intrebau pe pesedisti cand a avut dreptate Buda? Cand a atacat cele doua hotarari ale CJ in instanta, ori atunci cand si-a retras actiunea?
„Buda a semnat protocolul in calitate de lider PSD, iar actiunea in instanta a fost semnata de prefectul Buda. Putem spune ca peste noapte liderul pesedistilor i-a dat ordin prefectului sa-si retraga actiunea, iar asta se numeste ingerinta politica. Interesant este ca Matei, consilierul PSD, a recunoscut ca actiunea in instanta a luat-o Buda la presiunile grupului de consilieri PSD, iar retragerea a fost ceruta de aceiasi consilieri PSD. Practic, pesedistii au recunoscut pe fata ca acest prefect trebuie ori sa fie demis, ori sa-si dea demisia deoarece el raspunde la comenzi politice si negociaza legalitatea unor hotarari in functie de interese conjuncturale. S-a dovedit reaua credinta a prefectului, culmea chiar de catre colegii lui, drept urmare il vom actiona in justitie pe Buda.Cam asta a fost circul”, a spus Pasca.
Pana la urma, cele doua tabere au reusit sa se inteleaga. A fost definitivata componenta comisiilor de specialitate si problema regulamentului de functionare a CJ si s-a trecut la ordinea de zi.

Maruntispentru primarii

Intre timp, primarii si–au ales reprezentantii (Ioan Pasere, primarul din Stramtura, la comune si Anton Ardelean, la orase). Nimic spectaculos pana a venit vorba de bani. Fostul prezident, Alexandru Cosma, a vorbit cel mai mult, pretinzand tot felul de sume de bani pentru „comune cu probleme”, de parca celelalte comune nu ar avea!, imaginand luarea unor sume din bugetele unora si dirijarea catre altii. Primarul din Coas, spre exemplu, a sarit ca ars, spunand ca mai bine inchide Primaria. Si Cosma a fost refuzat. ”Atunci mai bine retrag toate propunerile. Vad ca armonia creata pana acum nu mai exista”, a declarat Cosma, dezaproband votul negativ al consilierilor Aliantei referitor la propunerile sale. Fostul presedinte a uitat cum se impartea „saracia” in timpul mandatului sau.
Dupa cinci ore, consilierii au reusit performanta de a termina punctele de pe ordinea de zi. Au fost acordati bani pentru asigurarea masurilor de protectie sociala in comune si orase si fonduri pentru programul ”Laptele si Cornul”. De asemenea, s-a aprobat alocarea a 7,5 miliarde de lei (din bugetul propriu si din cel alocat domeniului cultural) Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului. ”Suntem nevoiti sa acordam acesti bani Directiei, pentru ca nu ne putem permite sa lasam copiii sa moara de foame. Institutia a ajuns in acest impas datorita managementului defectuos practicat”, a spus vicepresedintele CJ, Pamfil Berceanu.
Concluzionand, a fost o sedinta epuizanta, in care mai mult de jumatate din timpul petrecut in Sala Mare a CJ a fost „consumat” de disputa politica intre pesedisti si ceilalti 22 de consilieri (adica majoritatea). De unde rezulta ca va fi un mandat greu pentru consilieri, dar mai ales pentru maramureseni.

Nicolae Teremtus,
Ciprian Dragos





*Afacerile din Baia Mare ale unui membru Al Qaeda!

“Universitar” capturat de FBI

Singurul cetatean roman banuit ca face parte din reteaua terorista Al Qaeda este fostul patron al fostei Facultati Romano-Arabe din Baia Mare. Khaled Matar, de origine palestiniana, a fost arestat recent pe teritoriul Statelor Unite de catre agentii de securitate din cadrul FBI, sustin surse guvernamentale.

Deoarece Khaled Matar provenea dintr-o familie palestiniana bogata, la inceputul anilor ’80 a fost trimis la studii in Cluj. “Realizarea” a fost instrumentata pe filiera Yasser Arafat - Nicolae Ceausescu, desi Matar nu a primit bursa din partea statului roman, asa cum era “modelul socialist”.
Potrivit informatiilor noastre, juristul Khaled Matar a facut parte din reteaua informativa de securitate pana la Revolutie, aspect care i-a servit drept acoperire pentru obtinerea de fonduri in favoarea miscarilor fundamentaliste musulmane.
In zilele Revolutiei, Matar s-a ascuns de furia populatiei (care era informata prin intermediul televiziunii ca teroristii lui Ceausescu sunt arabi palestinieni aflati la studii in tara noastra).
In seara de 22 decembrie 1989, studentii arabi din Cluj, cu deosebire cei palestinieni, se aflau adunati in incinta Caminului XIV din complexul studentesc Hasdeu, privind ingroziti la redactorii Televiziunii Romane care comunicau stiri alarmante despre teroristii arabi ce s-ar afla in spatele rezistentei ceausiste (teroristi care ar fi fost selectati si instruiti din randurile studentilor arabi). Timp de o saptamana, studentii grupati in acest camin nu au indraznit sa iasa afara de teama represaliilor revolutionarilor, care puneau pe seama lor panica din oras. Au fost lipsiti complet de hrana si li s-a intrerupt furnizarea de caldura si apa. Dupa spaima trasa in zilele Revolutiei, arabii nu au parasit Clujul, fiind printre primii “investitori” din tara noastra, iar Khaled Matar a fost unul dintre ei.

Inceputul afacerilor

Fire ingenioasa, Khaled a initiat prima afacere in invatamantul superior particular din Ardeal, fara sa dezvaluie sursele financiare. La inceputul anilor ‘90, impreuna cu un alt arab, Habi Rahman si doi universitari romani din Cluj, dar si cu cateva persoane din Baia Mare, Khaled a decis sa infiinteze o institutie de invatamant universitar. Asa a aparut Universitatea Romano-Araba. Era perioada de pionierat in invatamantul universitar privat. Printre primele afaceri initiate de Khaled in anii comunismului se numarau comercializarea de cafea, tigari, bauturi straine si alune. Au urmat afaceri cu obiecte pretioase si case de amanet, fiind totodata printre primii patroni de case de schimb valutar din Cluj, alaturi de celebrul Shaker, alias Abdul Rahman Baazerkan. Intrucat piata s-a umplut in scurt timp de afaceristi de duzina veniti cu 100 de dolari din Siria, Iordania si Palestina pentru a se imbogatii Khaled Matar a fost instruit de OEP sa-si deschida o universitate particulara. In acest scop a contactat si stimulat pecuniar cativa profesori de marca de la facultatile de stat si a gasit oportunitatea in Baia Mare.

Universitatea din Baia Mare

Dupa mai multe probleme legate de infiintare, prima Universitate particulara din Baia Mare si-a deschis portile. Sediul era la Casa Tineretului. In primi doi ani au fost mai multe probleme cu obtinerea autorizatiei de functionare si niscaiva probleme cu asociatii. In fine, dupa un an si ceva de tatonari, au ramas cei doi arabi si romanii din Cluj. Printre ei, Romulus Gidro, in momentul de fata prorector al Universitatii.
In acea perioada de inceput, Habi s-a ocupat de partea de educatie si de obtinerea autorizatiilor. Khaled era o figura nevazuta. Am aflat ca in acei ani, patronul arab intentiona sa aduca studenti din tarile arabe. Cam doi ani, in Baia Mare s-a studiat limba araba, ca un curs optional pe langa engleza. De predat, l-a predat Habi. Din lipsa de interes sau rezultate slabe ale celor care s-au inscris la curs, s-a renuntat.
Tot atunci s-a iscat un scandal din cauza denumirii Universitatii. Habi incerca sa obtina autorizatia de functionare provizorie sub denumirea de Universitatea Romano-Araba, insa Consiliul National de Autorizare Academica nu a fost de accord cu aceasta denumire. Situatia de criza a durat vreo doi ani. Studentii facultatilor baimarene nu stiau daca vor putea merge mai departe. In contextual actual, criza respectiva are o explicatie logica.
In fine, dupa mai multe poticneli, Universitatea din Baia Mare a primit autorizatia de functionare provizorie. Probabil cam tot de atunci, Khaled a disparut (evident o explicatie oficiala nu s-a dat). Mai mult, denumirea Universitatii s-a schimbat in cea actuala: “Bogdan Voda”.
Tot in primii ani de functionare s-a deschis si o filiala la Cluj. Intentia patronilor arabi a fost de a infiinta o facultate de medicina. Idee la care s-a renuntat, avand in vedere marimea investitiei si lipsa de cadre didactice. Dupa aceste probleme, de la mijlocul anilor ’90 situatia Universitatii s-a limpezit. A obtinut autorizatia, a cumparat un sediu propriu in Baia Mare, si-a marit baza materiala proprie. Incet, incet, sediul Universitatii s-a centrat la Cluj, desi din Baia Mare a inceput totul si, practic, aici exista o buna baza materiala.

Afacerile din Bucuresti

In primii ani de dupa Revolutie, Khaled a efectuat vizite in SUA unde, potrivit unor surse, se afla sotia sa. Intrucat OEP il dorea in Bucuresti, iar asociatii sai l-au prins cu ocaua mica, Khaled s-a retras din afacerea din Baia Mare si Cluj si s-a mutat in Capitala.
In Bucuresti, Khaled a infiintat, printre alte societati, firma Khaled Import-Export ’97 SRL, avand ca obiect de activitate declarat “tabere de tineret si refugii, campinguri, comert etc.” (firma este inca in functiune si are sediul pe Aleea Parva, in sectorul VI). Asociatii sai sunt iordanienii Khalifa Sulaiman Mohammad Bin Sulaiman si Rasim S.A./F Jamous. In calitatea sa de administrator, Khaled a procedat ca si la Cluj, adica nu a declarat la Administratia Financiara nici un bilant contabil al firmei. La scurt timp, Khaled a parasit Romania cu destinatia SUA unde, potrivit unor informatii, s-ar fi stabilit in localitatea Hendersonville (statul Tennessee).

Pe urmele colaboratorilor

Conform unor date confidentiale, Khaled Matar ar fi sprijinit logistic atentatorii care au produs masacrul din 11 septembrie 2001 la New York. Intrucat avea cetatenie romana, FBI a comunicat semnalmentele si datele de identitate ale acestuia Autoritatii Nationale pentru Straini din Romania, care au transmis ca este dat in urmarire internationala si de catre partea romana, pentru ilegalitati financiare.
Potrivit unor date de ultima ora, dupa trei ani de urmarire, FBI l-a arestat pe Khaled Matar in vederea anchetarii implicarii sale in atentatul din 11 septembrie 2001. Surse confidentiale ne-au declarat ca serviciile de informatii romanesti sunt in alerta in vederea stabilirii legaturilor sale suspecte de terorism din tara noastra.

Cine este Khaled Matar?

Khaled Matar, nascut la 14 octombrie 1961 in zona palestiniana din Israel, mezinul unei familii deosebit de instarite, a sosit in Romania cu dorinta afisata sa ajunga avocat, avand pasaport eliberat de statul egiptean. Dintre cei peste 3.000 de studenti straini (arabi si greci) care frecventau intr-un an scolar facultatile clujene in anii ’80, Khaled Matar era considerat printre cei mai bogati (ba chiar cel mai bogat, potrivit unor surse din Cluj). Ca dovada, acesta nu statea in caminele prestabilite studentilor straini, fiind surprins la raziile efectuate de ofiterii Biroului de militie pentru Centrul Universitar - BCU (condus de maiorul Ioan Cozac) in diverse apartamente din oras. Studentul Khaled isi permitea sa faca deplasari in fiecare an la familia sa, unde, potrivit unor surse, era chemat la instruire de catre OEP.

Romana Chis,
Nicolae Teremtus





*Liderul maghiarimii sighetene, inotand in valurile involburate ale acuzatiilor

“Este ceva adevar in treaba asta!”



In urma cu doua saptamani, in filiala UDMR Sighet a fost dezgropata “securea razboiului”. Hozdik Levente, unul dintre membrii filialei, si-a indreptat atacurile impotriva lui Beres Stefan, liderul maghiar al filialei sighetene si viceprimar al municipiului de peste Deal. In absenta “acuzatului”, promiteam sa revenim la acest subiect in momentul in care vom avea si opinia acestuia.

In dura disputa dintre udemeristii sigheteni, Beres Stefan, lider al filialei si viceprimar al Sighetului, era acuzat ca ar folosi masina partidului in scopuri personale, ca are o avere suspect de mare, ca l-a amenintat pe un intreprinzator local etc.

“Am primit niste sugestii…”

Cum a “parat” Beres acuzele, puteti observa in randurile care urmeaza. ” In ce priveste plangerile formulate de Hozdik Levente, avem la sediul partidului o hartie inregistrata si semnata de el, prin care certifica faptul ca renunta la toate functiile politice. De cand partidul a hotarat ca trebuie studii superioare, Hodzik s–a pornit pe scandal pentru ca s-a trezit marginalizat fara drept de apel. Am citit in GAZETA ca a declarat ca l-am amenintat. Da, este ceva adevar in treaba asta! Anul trecut l-am invitat la domiciliul meu, ca sa-mi faca o evaluare privind un sistem de alarma ce intentionam sa mi-l montez la casa (locuinta mea are multe ferestre, este plasata intr-un loc frecventat si am considerat ca e mai bine sa o dotez cu o alarma). Insa, dupa ce mi-a vazut casa, Hozdik a inceput sa atace: ca de unde am bani, ca ceva nu e curat cu averea mea etc. Eu consider ca o firma care se ocupa de sisteme de securitate trebuie sa aplice norme stricte de confidentialitate. Apoi, m-a atacat pe din spate. Eu am peste 40 de ani, lucrez din anul 1980, provin dintr-o familie destul de instarita, asa ca nu mi se pare ceva deosebit ca am realizat casa asta.
In ce priveste acuzele ca am folosit masina UDMR-ului in scopuri personale, recunosc ca a fost asa! Am folosit-o in perioada campaniei electorale si a fost normal, cred, ca daca am plecat de acasa cu masina partidului, sotia, avand de mers in aceeasi directie, sa… o iau si pe dansa. De fapt, am discutat cu presedintele partidului, cum si cat pot folosi masina aceea. De multe ori am pus benzina de la mine. De obicei, umblu cu masina proprietate personala… Apoi, primaria are o masina de serviciu cu care circul in folosul comunitatii. Nu masina e problema…”, a opinat Beres, lasand sa se inteleaga ca acuzele vin din partea aripii dizidente a propriei organizatii etnice, din motive politice.
Referitor la acuza ca Beres a fost membru PSD, liderul maghiarilor sigheteni a recunoscut ca… a primit niste sugestii! “Cat am fost sef de ocol silvic am primit niste sugestii, ca ar fi bine sa devin social democrat… N-am facut-o, si nici o schimbare profesionala nu ma va determina sa trec la alt partid. Sunt membru UDMR din anul 1990 si asa voi ramane”, a conchis Beres.
Recunoastem, cel mai mult ne-a impresionat fair-play-ul. Beres si-a recunoscut o parte din vina. Voluntar sau involuntar. Daca o mai fi valabil proverbul cu greseala recunoscuta (care ar fi pe jumatate iertata), acest moment poate insemna un debut al concilierii frictiunilor din organizatia condusa de Beres Stefan?

Teofil Ivanciuc





*Fara profesori, V e B

De 15 ani, profesorii sunt mintiti. Indiferent de cine a fost la guvernare, nobila tagma a profesorilor a fost batjocorita sistematic. Toti cei care au guvernat (social-democrati, taranisti, liberali, democrati, peremisti, udemeristi) au uitat ca fara profesori n-ar fi ocupat niciodata un scaun in care se picoteste usor si pe bani grei, parte din ei ai profesorilor.
Noul an scolar a inceput cu o sincopa, ceea ce ma face sa-mi imaginez ca elevii din clasa intai nu vor termina alfabetul pana la sfarsitul anului. Daca treaba asta s-ar fi intamplat cu ceva vreme in urma, guvernantii de azi ar fi vorbit plavanilor - care suntem si-i votam - oarecum altfel. Spre exemplu, pentru ca n-ar fi ajuns la litera V din alfabet, ar fi folosit in locul ei litera B. Si-atunci, discursul lor ar fi fost altul...
Bacaroiu nu bea bodca, ar fi spus gubernantii, si nici nu este un balet de casa al inbariabilei puteri. Udemeristii ar sustine si azi ca iarba-i berde si ca concubinajul lor cu toate gubernarile trecute n-a presupus o berigheta. Nu de alta, dar in beritabila noastra democratie, biermele este o bietate cu relatiba coloana bertebrala.
Cucoanele de pe barianta ar fi niste brabiute cu trupul de bioara, la care arcusul unui senator canta, chiar si fals, un lied de Bibaldi. Bersul lin, inbatat dintr-un bocabular incomplet, ar bui peste bai. Bineri, ca de obicei, alesii tarii ar porni la banatoare de bulpi, cu ochii in luneta pustii ca minoritarul pe coarda gordonei (literar contrabas) si ca bulturul pe copiii clostii.
La orice stare anormala, s-ar gasi o bersiune gubernamentala; un fel de bicebersa a realitatii, bicleana si biperoasa. Bai, bai, bai... Oricum, nu i-ar interesa pe bictoriosii in alegeri ca lumea e ca un bibrator uitat in priza, ca un bulcan ce buieste. I-ar da in bulba mamii lor de electori si si-ar vedea de banatoare. Binul sa curga si besnic sa guberneze, ca sa poata binde bapoare, bize balabile aiurea si bersiuni despre bictoriile balahe. Toata treaba asta imi aduce aminte de un anunt electoral, realizat de niste prieteni din perioada facultatii: ”Beniti cu totii la botare! E urna imbelita-n catifea bisinie! Beniti de puneti botul bostru, cum l-ati mai pus si altadata!” Bin alegerile...

Ioan VOTIS





* Dovezi oficiale ale gravelor deficiente de manageriat la DPC!

Maneaua ”protectiei” banilor publici!

Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului, cea mai mare institutie subordonata Consiliului Judetean, inghite anual peste 100 miliarde lei, insa directorul Botis sustine ca necesarul ar fi de 250 miliarde! Documentele, declaratiile unor specialisti si realitatea din teren ne indreptatesc sa concluzionam ca obisnuinta de a solicita bani de la buget este rezultatul proastei gestionari, atat a actualei, cat si a precedentelor conduceri.

Pana nu se va face ordine la Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPC), respectiv un management la nivelul anului 2004, va continua „pomparea” de bani publici in aceasta veritabila „gaura neagra” a bugetului judetului.
”Bugetul pe acest an este de 106 miliarde, dar pentru a functiona fara probleme, avem nevoie de 250 miliarde. Peste 80 miliarde se cheltuiesc numai pe salarii. Asta inseamna ca raman ceva mai mult de 25 de miliarde pentru intretinerea copiilor (hrana, imbracaminte, rechizite), reparatii, nevoi curente”, asa si-a inceput Augustin Botis, directorul DPC, pledoaria saraciei care macina institutia. Altfel spus, „atat avem, asa ne descurcam”. Insa realitatea nu sta intocmai ca in zugravita-prezentare a directorului. Ani de zile, subiectul DPC a fost „frecat” in CJ pana la saturatie, de fiecare data spunandu-se ca primeaza interesul copiilor. Daca privim spre ce s-a realizat, rezulta banii cheltuiti ineficient si un slogan-directorial fara acoperire. Mai exista si „reversul medaliei” (pe care conducatorii institutiei se feresc sa-l declare public).
Recent, o comisie de audit, formata din trei reprezentanti ai DPC si trei ai Consiliului Judetean, a analizat situatia financiara din ultimul an a DPC. Concluzia: se cheltuie prea mult, nejustificat si cu incalcarea legii!

Datorii enorme

Datoriile DPC depasesc in acest moment 11,5 miliarde lei, in conditiile in care institutia se afla intr-un moment foarte dificil din punct de vedere financiar, adica nici o sansa pentru creditori sa-si recupereze acum banii. Cum s-a ajuns in aceasta situatie?
Un raspuns este continut chiar in nota de constatare intocmita de Comisia de Audit: DPC a cheltuit mai mult decat a primit. De exemplu, la sfarsitul anului 2003 s-au inregistrat depasiri de aproape 1 miliard lei la capitolul spor vechime si alte cheltuieli de personal, iar la cheltuieli materiale (sanitare, intretinere si gospodarire, alte cheltuieli) depasirile totalizeaza 3,8 miliarde lei. Aceste depasiri reprezinta incalcari ale Legii 189/ 1998, privind finantele publice.
Concluzia exercitiului financiar este ca: ”in faza de elaborare si executie, bugetul nu a fost corect fundamentat si dimensionat”, ceea ce a dus la incalcarea legii, prin ”angajarea de cheltuieli fara asigurarea resurselor financiare”. Adica au cheltuit fara a sti de cati bani dispun!

Premiantii!?

Pentru primul semestru al anului s-au constatat ”depasiri de cheltuieli fata de creditele aprobate”. Aici intervine partea cea mai interesanta. Plin de haz, Botis ne arata cum intr-o situatie de criza fara precedent reuseste sa „toace” miliarde, fara nici o justificare. Intr-o institutie in care asistentii maternali nu si-au ridicat drepturile salariale pentru lunile mai-septembrie 2003, in care la unele case de tip familial singurele resurse de hrana pe care le-am gasit au fost unt, cas si lapte, in care centrele de plasament si casele de tip familial au telefonul ”taiat” (neputand fi chemat un medic, un taxi, o ambulanta), aflam cu stupoare ca personalul (cel de conducere, evident) beneficiaza de sporuri (de vechime, de conditii de munca), de premii! Mai mult, Botis a angajat cheltuieli suplimentare (din banii cui?) la aceste capitole, inregistrandu-se depasiri cu aproape 3 miliarde lei. Spre exemplu, fondul de premii a fost suplimentat cu 1,3 miliarde lei!

Animale in DPC

Ca tot suntem la depasiri de plan, remarcam o cheltuiala suplimentara de 2,5 miliarde inregistrata in dreptul obiectelor de inventar. Ce obiecte de inventar s-au achizitionat in prima jumatate a anului, din moment ce toate casele de tip familial au fost dotate, zice-se, de Stefan Darabus, directorul HHC Romania, si nimic nu lipseste? Lista cheltuielile nejustificate continua cu cele efectuate fara alocare de credite (!). S-au dat sporuri de 250 milioane lei, s-au dat indemnizatii pentru persoane din afara sistemului (adica angajari pe ”sustache”) de 64 milioane lei, alte drepturi salariale de 200 milioane. Ba chiar 10 milioane pentru hrana animalelor! In concluzie, s-a cheltuit peste o jumatate de miliard fara aprobarea Consiliului Judetean, incalcandu-se prevederile OG 45/ 2003, privind finantele publice locale.

Augustul ”Manole”

Dorind sa lase ceva posteritatii, directorul-poet al DPC s-a pus pe construit. A inceput cu renovarea subsolului sediului de pe strada Banatului, a refacut sarpanta (cheltuind 1,5 miliarde lei!) intr-o cladire apartinand Directiei de Sanatate Publica. In aceasta situatie, conform legii, proprietarul trebuia sa execute lucrarile respective, si nu chiriasul.
Mai recent, „augustul” director a realizat o importanta lucrare in Centrul de Copii Prescolari cu Deficiente de pe strada Dragos Voda, investind peste 1 miliard in renovarea unui centru, teoretic, inchis in iulie 2004, conform unui proiect derulat in parteneriat cu ASSOC! Ce interes are Botis sa organizeze licitatii (cele mai multe castigate de Construct Forest Impex SRL si Tropen Com SRL, asupra carora vom reveni) pentru lucrari in centre inchise sau care nu-i apartin, judecati singuri.

Probleme ”neauditate”

Desi surprind anumite aspecte ilegale in contabilitatea condusa de Emilia Hotea (contabila sefa care nu e straina de cheltuielile aberante dispuse de Botis), nota intocmita de comisia de audit evita vadit unele aspecte. Niciunde nu se aminteste ca personalul caselor de tip familial este insuficient (2 persoane la 12 copii), in timp ce in administratie s-au facut angajari nejustificate (unele compartimente nejustificate - exista un compartiment de Achizitii, desi o data pe an se desfasoara licitatii, rolul personalului din compartimentul administrativ reducandu-se spre... zero, cele doua referente intocmind acte de secretariat DPC!).
Nu se aminteste nici despre un contract catastrofal in valoare de 1,2 miliarde anual incheiat de DPC cu o firma de service-calculatoare, cheltuiala ilogica in conditiile in care institutia avea in structura de personal un specialist in retele de calculatoare (Radu Micle, pe care Botis l-a... concediat)! Nu mai amintim despre organigrama ”supraponderala” sau despre concedierile abuzive din ”era Botis” (care fac obiectul a zeci de litigii de munca).
Ah, era sa uitam de proiectele PHARE! Ultimii bani s-au cheltuit anul trecut, dar nimeni nu s-a interesat cum. Chiar si asa, este evident ca DPC traverseaza o situatie de criza. Botis pare a fi depasit de problemele permanente, iar Consiliul Judetean, cel putin declarativ, nu mai este dispus sa-l tolereze. Este acesta inceputul sfarsitului carierei de director a augustului sau sfarsitul?

Ciprian Dragos,
Nicolae Teremtus





*Acuzata de o escrocherie de miliarde, Simona Mihalache rupe tacerea!

Cand a sunat telefonul, nu m-am gandit nici o clipa ca o voi auzi pe Simona Mihalache. Numarul telefonului era „ascuns”, iar ora neasteptata. „As dori sa ne intalnim, sa discutam. Vreau sa ma cunoasteti, sa vedeti ca nu sunt asa de rea”, au fost cuvintele celei care a cauzat scandalul de la CEC Maramures.

Am acceptat dialogul cu Simona Mihalache, mai mult din curiozitate. Recunosc ca m-am gandit si la posibilitatea unei razbunari din partea celei care a fost subiectul a zeci de materiale aparute in GAZETA. Cert e ca am ajuns la locul de intalnire cu persoana de contact si, dupa zece minute, am intrat in apartamentul in care Mihalache a locuit pe perioada procesului de la Tribunalul Maramures. M-a intampinat o femeie pe fata careia se putea citi disperarea. Reticent la o posibila poveste in care Mihalache ar fi pozat intr-o victima, am inceput sa discutam. Fosta economista a CEC repeta obsedant: „Puteti sa ma intrebati orice. Va voi raspunde”.

Dezvaluirile lui Mihalache

Mihalache a recunoscut, cum a facut de altfel si la proces, ca este vinovata, ca a inselat zeci de oameni. Insa interesanta a fost explicatia pe care a dat-o pentru situatia in care s-a ajuns. „Ani de zile am folosit contul meu personal pentru depuneri ale unor prieteni si cunostinte. Am inceput cu fostii colegi ai sotului meu. Echipa de handbal s-a desfiintat, iar ei nu aveau serviciu. Au urmat alti prieteni si asa au trecut anii. Multi si-au construit case, apartamente, au deschis firme si afaceri pe dobanzile date de mine. Au depus 15, 20 sau 30 de milioane de lei si in decursul anilor au incasat sute de milioane. Au primit si au pretins dobanda la dobanda, la dobanda… Recunosc, si eu am beneficiat, dar nu asa cum se crede. Am dus o viata fara lipsuri si am aranjat apartamentul. Nu am pus bani deoparte, nu am investit, nu am bani ascunsi”, a spus Mihalache.
Fosta economista de la CEC a continuat cu „povestea”, explicandu-mi ca din 2003, de cand nu a mai avut acces la contul de la CEC, a incercat sa se opreasca. Dar nu a putut.

„Nu m-a oprit nimeni!”

„Am vrut sa renunt si bine as fi facut, nu ar fi fost aceasta nenorocire. Dar, nu m-au lasat! Eram sunata de zeci de ori. Mi se pretindeau bani, sute de milioane, de catre cei care ani de zile au primit sute de milioane la niste depuneri de cateva zeci de milioane. Ei calculau dobanzi fara sa tina cont de sumele pe care le-au scos. Am fost slaba si am continuat. Asa am inceput sa imprumut pentru a da mai departe. Luam de la unii pentru a da la altii. O, Doamne! De ce nu a fost nimeni sa ma opreasca?
Stiam ca se va intampla o nenorocire, dar am continuat. Era ca un cerc vicios. In vara lui 2003 s-a intamplat ca au venit trei deodata (persoane care au scos multi bani de pe mine) si au cerut toata suma pe care o gandeau ei ca o am. M-au amenintat, m-au presat, asa ca am inceput sa iau imprumut de unde gaseam. Nu am mai facut fata”, a recunoscut Mihalache.
Dupa ce imi spunea cate o parte din, trebuie sa recunosc!, aceasta fascinanta poveste, ma intreba daca o cred ca nu are bani. „Nu am nici un leu. Nu am bani pentru avocat, pentru tren... Nimeni nu a vrut sa ma ajute. As dori din tot sufletul sa repar ce am stricat! Stiu ca sunt multi dintre pagubiti care au probleme, unii nu. Unii au bani si au avut de la mine, dupa cum am spus, ani de zile i-am alimentat. Acum…”, a spus Mihalache.

„Merit inchisoarea, dar...”

Nu am putut sa-i spun ca o cred, chiar daca „schema” pe care mi-a creionat-o parea logica. Cand se ruga sa se intample o minune care sa-i dea posibilitatea de a-i despagubi pe cei care credea ca merita, ma intrebam daca nu joaca teatru, dar tot ea a raspuns la intrebarile mele nerostite. „As vrea sa pot face ceva, sa dau celor care au probleme, ii stiu, dar nu am de unde. Daca as avea aceasta posibilitate, si pedeapsa mea ar fi mai mica. Stiu ca ma asteapta inchisoarea, dar nu merit 10-15 ani. Am fost un om bun, care i-a ajutat pe multi”, a mai spus Mihalache.
La o asemenea credinta ce s-ar fi putut spune? Cum sa-i explic ca si acest „bine” a fost facut tot prin incalcarea legii? Am incercat doar sa o determin sa-mi spuna cine sunt cei care au beneficiat de „serviciile” ei, iar acum au pretentii in procesul aflat in derulare.
”Sunt multi… Si ce au facut cu cele doua apartamente (al ei si al parintilor, n. red.). Nu stiti cum am fost fraierita! Cei trei pe care i-am ajutat atata timp au venit si m-au amenintat, m-au pus sa semnez, au fost la avocati si notari si au rezolvat rapid cu apartamentele. Nu m-au lasat sa iau nimic din casa mea, nici un lucru. Au bani, afaceri, case, masini. Problema acestor apartamente… daca s-ar face lumina… ele au facut mult mai mult decat au fost tranzactionate de cei trei. Au ajuns sa se insele si intre ei… Cu banii de pe ele as putea sa dau inapoi macar o parte din banii datorati celor care intr-adevar sufera acum”, a spus Mihalache.
Trecand peste patetismul lui Mihalache, nu pot sa nu recunosc ca, cel putin din acest punct de vedere, are dreptate. Apartamentele lui Mihalache au fost obiect de afacere veroasa pentru trei insi care, se poate spune si asa, au inselat, la randul lor, pe cei care au fost inselati de Mihalache. O ancheta serioasa ar putea clarifica aceasta problema.

Irelevant?

In acest context, infatisarea in procesul Mihalache-pagubiti nu a adus nimic nou. Au inceput audierile celor inselati. Judecatorul a stabilit ca vor depune marturie cate zece persoane la fiecare infatisare. Va fi un proces de durata si de uzura.
Nu am inteles de ce judecatorul a refuzat cererea avocatului unui pagubit. Acesta a solicitat ca Mihalache sa-i numeasca pe „administratorii de firme care ani de zile au beneficiat de dobanzile fostei angajate CEC”. Judecatorul a considerat ca raspunsul la aceasta intrebare nu este relevant. Noi credem ca este. Vom reveni.

Nicolae Teremtus





*Coltu’ meu

Juisand in culisele politicii

Ioan Buda, prefectul judetului si presedintele pesedistilor maramureseni, zis si „Crestinu’”, a cam luat-o pe aratura politicii morosene. Blandul prefect a inceput sa ia decizii de unul singur si, evident, unele sunt pentru consolidarea pozitiei sale. Cel putin asa sustin tot mai multe voci din staff-ul filialei. Dupa pseudo-alegerile preliminare, actualul prefect si-a vazut visul implinit. Locul unu pe lista pentru Camera Deputatilor ar fi trebuit sa-i dea siguranta ca nu va ramane pe dinafara. Daca ne gandim bine, doar primul loc este, practic, eligibil. De la locul doi in jos, depinde de pozitia partidului in sufletul electoratului. La noi nu s-ar putea spune ca PSD are un sprijin si „lipici” neconditionat, mai ales dupa patru ani de certuri, care au adus un deficit de imagine ce nu poate fi ignorat. Pe locul doi la deputati, „surpriza” Petre Godja, deputat de opt ani, dar mai ales sotul primaritei din Sighet, probabil cea mai valoroasa calitate a acestuia. Cu toate ca lista pare a fi batuta in cuie, o surpriza (avand in vedere influenta primaritei Godja), de genul rocada locul unu cu doi, este posibila. Asa ca prefectul a inceput sa „lucreze” pentru a fi linistit. Altfel spus, il sapa muncitoreste pe Godja. Pe firul scurt, fir pe care se fac toate aranjamentele de partid in PSD. Curajul lui Buda, cel care se recomanda a fi un democrat (adica cinstit, drept), un adept al muncii in echipa: face ce face, mai nou, de unul singur. Se consulta cu ceilalti lideri, dar face cum crede ca este mai bine. Pentru viitorul politic al sau, ceea ce poate fi de inteles, doar vorbim de partidul-stat. Pe de alta parte, subprefectul, Viorel Deghid isi freaca mainile multumit. Planul lui a iesit la fix. In proportie de 99% va fi noul prefect, dupa ce Buda va renunta, pentru a-si organiza campania electorala. Deja prin teritoriu, cand Buda nu-i prezent, subprefectul e apelat cu formula: „Excelenta! Dom’ Prefect!”, iar Deghid mai ca juiseaza de placere. Ca si cei care-l „perie” de zor. La „Targul Cepelor” de la Asuaj, de pilda, dupa plecarea lui Buda, subprefectul a fost periat si curatat si de ultimul fir de praf de pe sacoul de viitor prefect. Avand in vedere succesul de care se bucura, Deghid a inceput sa-l critice pe Buda (povestea cu procesul cu CJ). Perfida actiunea lui Deghid, avand in vedere ca el este cel care l-a „impins” pe Buda in aventura cu procesu’ din care prefectul a iesit sifonat si criticat de toata lumea. Candva, erau prieteni...

Nicolae Teremtus





*In PRM Maramures, liste hibrid cu Ciocan in „pole-position”

Cuiul lui Pepelea

La sfarsitul saptamanii trecute, filiala PRM Maramures a finalizat listele cu propunerile organizatiei pentru candidatii la alegerile generale din noiembrie. Pentru ca membrii Biroului Executiv Judetean sa finalizeze aceste liste a fost nevoie de mai bine de sapte ore. Sedinta a fost tensionata, miza fiind mare, iar rezultatul, probabil, va nemultumi conducerea partidului.

In PRM, alcatuirea listelor cu candidati se face destul de complicat. Sunt 10 criterii pe care potentialii candidati trebuie sa le indeplineasca. Dupa ce propunerile organizatiilor au ajuns la Bucuresti, liderii partidului fac selectia si „bat in cuie” lista candidatilor.
Tocmai pentru a evita disputele din filiale, conducerea PRM a cerut expres ca listele cu propuneri sa fie alcatuite in ordine alfabetica. In organizatia maramureseana, dupa o perioada de timp in care parea ca disputele si certurile au disparut, actualele liste au reactivat gruparile rivale.
La sedinta de vineri, membrii Biroului Executiv (Bex) s-au certat, s-au contrazis si au pus deoparte disciplina de partid (ceea ce in PRM este considerata o abatere foarte grava). In aceasta cursa preliminara s-au inscris 15 membri ai organizatiei, iar de la Bucuresti a venit recomandarea sa fie cuprinsi pe liste si Pavel Suian, Angela Buciu si Vasile Vlasin. Cele trei propuneri au fost eliminate din start, din motive diverse. Se spune ca cerbicia unora din membrii Bex a fost alimentata de teama ca Protocolul dintre PRM si BNS (semnat tot vineri) va diminua sansa unora de a prinde un loc eligibil. In baza protocolului, liderii sindicalisti vor primi 15 locuri eligibile pentru cele doua Camere din Parlament. Nu au fost mentionate judetele unde vor candida sindicalistii, dar nu ar fi imposibil ca printre acestea sa se regaseasca si Maramuresul, avand in vedere ca aici, pana la venirea lui Bindea, scandalurile si disputele au fost la ordinea zilei.

Disciplina de partid, in cui

Cu toate acestea, peremistii maramureseni s-au certat la propriu. Unii lideri si-au facut campanie electorala in toata regula in saptamanile care au trecut, iar acum au impus ca pe langa listele alcatuite in ordine alfabetica (cum a cerut Centrul), sa mai fie alcatuita o lista-anexa, in care Bex-ul judetean sa faca o ierarhie proprie. Adica, sa nominalizeze pe locuri eligibile pe cine doresc membrii Bex!
Pentru a-i da o forma „comerciala”, lista-anexa este insotita de rugamintea ca liderii partidului sa tina cont de aceasta! Nu trebuie sa fi membru PRM ca sa-ti dai seama ca ne aflam in fata unei incalcari a disciplinei de partid, iar furia celor de la Bucuresti ar putea fi nimicitoare. Senatorul Liviu Doru Bindea nu a vrut sa ia parte la aceasta „rebeliune”. Fire pragmatica, Bindea are oricum asigurat locul 1 pe listele pentru Senat si in ordine alfabetica, si in aprecierea liderilor bucuresteni. Asa ca batalia cea mare a fost pentru deputati. Varful de lance al nemultumitilor a fost senatorul Maria Ciocan. In anexa, ea este pe primul loc, urmata de Ileana Petre.

Rasu’-plansu’

Ciocan este disperata ca nu va obtine mult visatul loc eligibil. Senatorul cu rezultate mediocre ca parlamentar a mobilizat o parte a membrilor Bex si a reusit „stratagema” cu lista anexa. Amuzant este ca pentru candidatura lui Vadim la presedintie Ciocan a strans peste 100 de semnaturi, dar pentru persoana sa (ca propunere de locul 1 la deputati), a adunat peste 3.000 de semnaturi!
Actiunea lui Ciocan a fost sustinuta si de alti membri, intrati de mai multa vreme intr-un con de umbra. Toata aceasta aiureala a fost votata (prin procedura de „vot secret”) de majoritatea membrilor Bex. Va fi interesant cum se va termina acest balci cu iz de scandal. Avem semnale ca liderii partidului nu vor inghiti galusca maramureseana si nu ar fi exclus ca aici sa apara alti candidati, „ilustrii anonimi de prin alte zari”.

Marinescu dixit

Pentru a afla motivul galcevii liderilor peremisti maramureseni, am vorbit cu presedintele filialei. Marinescu a incercat sa fie cat mai diplomat cu putinta. „Au fost 18 cereri pentru cele doua Camere, din care din start au fost respinse trei cereri (Suian, Buciu si Vlasin). Listele cu cei 15 vor fi trimise in ordine alfabetica. Da… a fost… s-a propus prin vot secret o lista care contine preferintele Bex-ului judetean, o anexa la lista de baza, insotita de rugamintea ca Biroul Permanent al partidului sa tina cont de preferintele noastre. Nu cred ca vor fi discutii. Anexa este doar o rugaminte”, a declarat Marinescu.
Bindea a fost mai direct. „A existat o disfunctionalitate. O parte dintre noi a solicitat sa se respecte lista in ordine alfabetica, asa cum ni s-a cerut. Alta parte a spus A iesit o lista hibrid. Asta-i tot”, a spus Bindea.

Vlasin isi respecta promisiunile

Am luat legatura si cu unul din cei exclusi din start de pe listele pentru alegerile parlamentare. Vasile Vlasin este consilier municipal in Consilul Local Baia Mare si unul din liderii tineri de perspectiva ai filialei. „Nu stiu ce s-a intamplat in Baia Mare. Eu sunt la Bucuresti. Nu doresc sa candidez la Generale. Sunt consilier municipal si doresc sa-mi duc la capat mandatul, asa cum am promis in campania electorala”, a spus Vlasin

Nicolae Teremtus





*Instantaneu sighetean cu politicieni

In saptamana trecuta, in afara de “ploaia maghiara”, politica sigheteana a mai avut de suportat cateva evenimente surprinse in cele ce urmeaza.
Dupa demisia lui Nicolae Mutiu, democratii sigheteni si-au ales saptamana trecuta, cu circ, un nou lider, in persoana consilierului local Sorin Petean. Inginer de formatie, fost angajat al SC Acaterm SA, Petean activeaza acum pe taramul afacerilor in constructii.
Flash-ul ”aparatului de fotografiat” a surprins si faptul ca liberalii din municipiul de peste Deal nu mai au conducere (demisionata dupa esecul la locale)! Se spune ca “momentele de acalmie” ar fi folosite de consilierul judetean Valer Koman pentru a trage tot felul de sfori. Obiectivul “papusarului” ar fi numirea oamenilor sai in biroul temporar. Paranteza pentru pregatirea unui nou film fotografic: speram, pentru binele dreptei sighetene, ca noul lider (ce urmeaza a fi numit de conducerea de la Baia Mare) nu va fi Dan Lascaian. Nu de alta, dar daca omul a trecut la PSD taman cand PNL o ducea cel mai greu, nu credem ca mai inspira suficienta credibilitate pentru a merita functia de lider local.
Pesedistii, dupa esecul tinerilor lor la alegerile preliminare (juni care au ocupat ultimele locuri in competitia judeteana), isi ling ranile multumiti: l-au salvat, totusi, pe Petru Godja, parlamentar ales pe viata, din cate se pare. Reprezentantii sigheteni ai celorlalte partide politice par a fi intrat in pamant. Si subteran, blitzul a refuzat sa declanseze. Parol. Cert e ca alegerile parlamentare se apropie galopant, iar valurile pornite din Bucuresti ajung pana in ultimele colturi ale teritoriului. In Maramuresul politic, apele raman involburate. Poate ca asa-i regia…

Teofil IVANCIUC





* S.C. Casa Tineretului fuge de presa

“GAZETA influenteaza justitia” (?!)

Situatia Casei Tineretului este inca incerta. Procesele dintre Fundatia Judeteana pentru Tineret si S.C. Casa Tineretului continua. Fostul prim-secretar UTC, Marian Marchis, in calitate de reprezentant al societatii, cere stramutarea procesului. Cererea este motivata de… articole din GAZETA, care ar influenta, in opinia lui, decizia tribunalului!

Saptamana trecuta, reprezentanti ai Fundatiei Judetene pentru Tineret au prezentat presei ultimele amanunte legate de Casa Tineretului, cladire-simbol pentru tineretul maramuresean. Litigiile legate de Casa Tineretului au constituit subiectul unor numeroase articole in publicatia noastra. Tangoul juridic intre Fundatie si SC „Casa Tineretului”, reprezentata de „cunoscutii utecisti” Marian Marchis si Viorel Deghid, continua.
Contractul de inchiriere a unei parti din corpul A al Casei Tineretului, incheiat intre Fundatia Judeteana pentru Tineret, proprietarul imobilului, si SC Casa Tineretului, s-a sfarsit prost. Chiriasul solicita in instanta acordarea unei despagubiri in valoare de peste 58.000 dolari, care reprezinta investiitiile realizate in perioda de inchiriere. Investiile nu pot fi observate la fata locului, fiind probate de Societate doar prin intermediul unor acte a caror autenticitate poate fi pusa la indoiala.
Din cauza unor neglijente, intentionate sau nu, a fostilor reprezentanti legali ai Fundatiei, Societatea a primit castig de cauza in recuperarea investitiilor, desi datoreaza Fundatiei chirii neplatite in valoare de peste 4 miliarde de lei. „Este foarte curios cum s-a ajuns la aceasta suma de 58.018 dolari, deoarece Societatea si-a estimat initial investitia la 32.000 dolari. Din pacate, in aceasta situatie noi nu mai avem nici o modalitate de drept civil de a contesta decizia si am fost nevoiti sa intentam actiune in pretentii. Conform clauzelor contractuale Societatea datoreaza Fundatiei suma de 4 - 4,2 miliarde de lei”, a spus Laurant Somoghi, presedintele consiliului de administratie al Fundatiei Judetene pentru Tineret.

Fugarii

Membrii Fundatiei sustin ca S.C. Casa Tineretului vrea sa fuga de presa. „Printr-o adresa depusa la dosar, Societatea Casa Tineretului cere stramutarea procesului, sustinand ca sentinta poate fi influentata de presa. In adresa, Societatea, face trimitere la un material aparut in GAZETA de Maramures, subliniind numarul publicatiei si titlul articolului”, a spus Somoghi.
Mihai Pop Cerneanu, presedintele Tribunalului Maramures subliniaza ca presa nu poate interveni in procesul decizional al judecatorilor. “Nu pot sa va raspund la intrebare (referitoare la procesul dintre Fundatia Judeteana pentru Tineret si SC “Casa Tineretului”, n. red.), deoarece legea interzice judecatorilor sa dea informatii referitoare la procesele aflate pe rol sau sa isi exprime punctul de vedere in legatura cu acestea”, a spus Cerneanu. Libertatea de exprimare a presei este una din calitatile fundamentale ale democratiei, iar fostii utecisti si actualii prosperi oameni de afaceri ar trebui sa se fi informat despre asta. “Daca doriti sa discutam din punct de vedere teoretic, va pot spune ca presa nu poate fi impiedicata sa scrie. Daca s-ar vorbi de o influentare din punct de vedere psihologic, riscurile ca un judecator sa se lase influentat de evenimente exterioare este mult mai mic decat nevoia societatii de a fi informata. Conform legii, un judecator trebuie sa ia in considerare doar probele aflate la dosar. In consecinta, nu poate fi influentat de presa”, a spus presedintele Tribunalului.
Pana la inchiderea editiei, Marian Marchis, administrator la S.C. Casa Tineretului, nu a putut fi contactat (avand telefonul mobil inchis) pentru a explica modalitatea prin care a ajuns la concluzia pe care a folosit-o ca pretext pentru stramutarea procesului.
Fundatia Judeteana pentru Tineret este atrasa in mai multe litigii, iar o mare parte din fonduri se duc pe taxe juridice. Pe langa procesele intentate de fostii chiriasi, Fundatia este chemata in instanta chiar de membrii ei! Cinci dintre cele opt asociatii membre actioneaza fundatia in instanta, acuzand asociatii mai vechi de modul in care au realizat regulamentul de functionare si modalitatile in care noile membre pot accede la actul decizional in cadrul Consiliului de Administratie.
Reamintim ca fundatia administreaza patrimoniul fostului UTC, patrimoniu care va mai da mult de lucru judecatorilor din cadrul Tribunalului Maramures. Vom reveni.


Mihaela Mihalea





*Schimbul de azi

Radiografia contemporanilor

”... no, nu mere bazaconia aiasta! Nu mere nici s-o urniesti cu boldozeru’. Samana cu noi, domnule, cu noi, cu romanii. Ca... offf, de ne zace careva ca tre’ facuta o traba, apii ace’ traba o facem, nu alta! Nici nu gandim, de parca suntem muste, Doamne iarta-ma! De parca n-am sti ce tre’ facut! Tat mereu am asteptat sa ne zaca oarecine ca ce tre’ si cand tre’ facut. Am stat ca sperietoarea (banuiesc ca se referea la cea de ciori, ca pe Nastase n-avea cum sa-l implice!, n.mea) si ne-am uitat in sus ca de ce nu ploua. Si irigatoru’ era langa noi...”, a spus nea Petre Spalcan, incercand zadarnic sa porneasca un Aro cu caroseria mancata de rugina.
Acest ”Aro - Moromete” al cotidianului in care ma scald m-a determinat sa zambesc, amar ce-i drept, dar pentru prima oara in... chiar, tu cand ai mai zambit? Nu, serios! Cand ai zambit ultima oara? Cu pofta, din suflet, neteatral, neregizat... Uite, ma surprind rusinat privind calendarul, ca un trist contemporan al tau, tristule! Habar n-am de cand, dar a fost primul zambet din ultima vreme de care-mi amintesc. Si a fost generat de filozofia de viata a soferului Spalcan.
Pana la urma, harbul acela (numit pretentios ”masina”) a luat-o din loc si, printre hurducaturi, am auzit povestea ”taranului-politic”. Debutand cu obisnuitul ”Iliescu ii un om bun ca arata aseee... ca un invatator”, povestea ”taranului-politic romanesc” cuprinde foarte multe iluzii, mult scepticism, suficient sarcasm, dar nici o certitudine, nici un negativism, nici un resentiment. Ma scuzati, nu pot sa va mint doar de dragul vreunei duminici placute, sunt putin obosit dupa hurducaturile drumul pe soselele patriei, sosele care au inghitit bani cat un burete apa, atunci cand stergi pe jos ”de la inundatie”.
Contemporanul meu care se pricepe la jigler cam cum se pricepe un prim ministru roman la trofeele de carpatin, a sesizat ca traim... ”intr-o poza”. O poza pe care o prezinta cei din ”mediul inconjurator”: noi, ziaristii, politicienii, aia cu ochi albastri, Iliescu, sefu’ de sindicat, invatatoarea ”dintr-a doua Bi” sau oricine altcineva manipuleaza cu sau fara voie. Ne-am obisnuit sa ni se spuna. Sa ni se dicteze. Suntem aidoma unei nevertebrate cu principii. Mandri pana la decizia care ”ar putea deranja”. Conteaza mai putin care este interesul national, important e ”sa nu deranjam”.
Calcam in varful picioarelor pentru a nu face galagie. ”Ssst, se trezesc aia mari... Va rugam pastrati linistea in holu’ blocului intre orele de odihna!” Anii de dupa decembrie ’89 au fost folositi la maximum pentru a ne intoarce la statutul de molusca a Europei. De la cei scaldati in sangele revolutiei am ajuns contemporanii plimbatului in ciorapi pe persanul occidentalilor. Melcii taciturni consumati cu sos de visine la pranzurile din restaurantele de lux.
Si cum am fi altfel decat suntem. Si suntem ceea ce votam, cum spunea unul dintre analistii politici ai taciturnitei noastre acute. Un singur exemplu mi-a dat soferul Petre Spalcan: ”presedintele Iliescu o zas ca nu-i bine sa protestam impotriva ucrainienilor, ca stiti, aia s-or pus oarece minuni pa Dunarea noastra. Ase o zas, ca nu-i bine, ca ce vrem, sa fie razboi?” Nu vrem, asa ca punem capul in pamant. ”Pastrati linistea in holu’ blocului...”
P.S.: Rezistati manipularii, dar nu uitati ca suntem ceea ce votam!

Catalin Vischi





*(Ba)Zar de fuga!

Angajatii Bazarului din Sighet acuza administratia de “pierderea” catorva miliarde de lei

Bazarul din Sighetu Marmatiei este in plina reorganizare, Primaria cheltuind o jumatate de miliard de lei numai pe toaleta publica. Peste 12 miliarde de lei din banii publici au fost dirijati catre amenajari ale pietelor care apartin de Administratia Pietelor Sighet. Inerentele nemultumiri ale unor neindreptatiti (reali sau inchipuiti) au iesit la suprafata.

Atat pietele, cat si Bazarul din Sighetu Marmatiei, erau atat de inestetice, incat cu greu te puteai decide sa pornesti intr-o incursiune printre tot felul de mese si acoperisuri improvizate, incalecandu-se unele pe altele, cu balti de noroi mustind printre mese. Asa ca decizia unei reorganizari nu a constituit o surpriza pentru sigheteni. Numai ca aceasta surpriza a dus la evaporarea din bugetul municipiului a peste 12 miliarde de lei. Cu ce rezultat, vom vedea.
Pentru inceput, sa “defalcam” cheltuielile: amenajarea pietei de alimente din cartierul Unirii si reorganizarea Bazarului au costat 9,5 miliarde lei, iar “amenajarile pe verticala ale zonei centrale a municipiului, piatetei din cartierul Cuza Voda si zona Bazarului”, alte 2,7 miliarde lei.
Multi dintre targoveti considera ca pe langa cetateni, castigator la puncte este Administratia Pietelor (formata din Piata Centrala, pietele de cartier din Unirii si Cuza Voda, Oborul de vite si Bazarul de marfuri industriale). Din anul 2001, in “fruncea” Administratiei Pietelor sta Gheorghe Cordis.
In urma reorganizarii Bazarului, inevitabil, multi au avut de suferit. Nemultumitii il acuza pe “seful pietelor” de prost management si ilegalitati. Gheorghe Cotrus este unul dintre angajatii Bazarului. Fost taxator la intrarea in incinta, Cotrus se intreaba “ cat timp primaria va mai tolera in functia de sef la piete un om ca si Cordis”. Dupa dialogurile cu Cotrus si cu Cordis, am decis sa punem in paralel declaratiile acestora, pentru o mai buna vizualizare a problemei atat de ocolita de multi.

Duel verbal

Cotrus: Din 2001, pentru cele 400 de mese din Bazar nu s-au intocmit nici un fel de contracte! Calculati la 4 milioane de lei pe an o masa si veti sesiza ca rezultatul este 6,4 miliarde de lei. Este un posibil prejudiciu adus comunitatii.
Am depus cerere pentru a mi se atribui un spatiu comercial in Bazar. Cordis mi-a zis ca angajatilor pietei nu ne aproba, insa unor comercianti li s-au dat 2-3 chioscuri. Acestia le-au cumparat cu 1.500 de euro si apoi le-au revandut cu 4.000 de euro! Cat despre chioscuri, nimeni nu stie cat au costat? Doi pereti la fiecare spatiu sunt comuni.
Cordis: Nu cred ca s-au pierdut bani prin administrarea pe care am practicat–o. Niciodata, inainte de mine (!), n-au existat contracte pe mesele din bazar, in afara celor de pe rulote si spatii fixe.
Cand s-a spart porcaria aia ce exista inainte, au venit 72 de comercianti cu un memoriu la primarie, cu cererea sa-si faca spatii proprii. Consiliul Local a aprobat demersul. Modul de amplasament si locul noilor spatii sistematizate a fost stabilit de catre proprietari, si nu de primarie. Eu n-am mutat pe niciunul in locul altuia. Am refuzat sa dirijez banii stransi de pietari, desi ei mi-au cerut asta. Mai mult, desi nu aveam nici o treaba, am participat la atribuirea contractelor de constructie intre beneficiari si executantii noilor spatii sistematizate (!). Cotrus: Am facut referate sa ni se dea cotoare de bilete de intrare in bazar. In loc de 20 de cotoare, ni s-au dat trei (cantitate pe care o vindeam intr-o zi, si nu intr-o luna). Noi credem ca s-a procedat asa pentru a arata primariei ca piata nu are vanzari. Miroase de parca cineva a incercat sa saboteze incasarile, ca sa cumpere el oborul. Acum, prin taxa forfetara, Piata nu incaseaza nimic, pentru ca nu mai exista taxa de poarta. A fost anulata, pentru ca, cica, se face centru comercial. Candva, se incasau 20 de milioane pe luna din taxele de poarta. Acum, nici nu s-ar putea obtine mai mult de 10 milioane, deoarece a scazut numarul de clienti, dar totusi ar fi ceva. Daca s-ar taxa doar chiria pe cele 220 de chioscuri, s-ar incasa lunar cel putin 240 de milioane de lei. Noi suntem doar patru angajati aici, nu se cheltuie cu noi mai mult de 20 de milioane lunar.
Cordis: Taxa de forfetare? Eu n-am baut nici macar o cafea cu nimeni de acolo. Acolo am avut trei nemernici. Incasarile lor erau foarte mici, la limita salariilor, pentru ca erau in cardasie cu pietarii. Incasau, de exemplu, 10.000 de lei in loc de 30.000, cat era taxa de bilet normala si nu dadeau tichete. Am facut controale nu o data, si am gasit comerciantii la mese fara bilete, pentru ca nici nu primisera de la taxatori. Am stopat acea cardasie ordinara. O data cu constructia spatiilor, am renuntat si la taxa de intrare si pe acesti baieti bravi i-am pus paznici de noapte. Li s-au dus veniturile, asta-i!

Plopii fara sot

Cotrus: Circa 50 de plopi grosi (de circa 70 de centimetri in diametru) care inconjurau Bazarul au fost taiati. O parte a lemnului a fost furata, o alta parte s-a vandut la Sigstrat si la Urbana. Estimam ca furtul unei parti a lemnului, de catre localnicii din cartier, din cauza dezinteresului conducerii pietelor, a creat un prejudiciu primariei de minimum 100 de milioane lei.
Cordis: Problema cu plopii taiati? Intamplator, am intocmit eu toate hartiile. Din acte rezulta ca o cantitate de 38 metri cubi a fost achizitionata de SC Sigstrat SA, restul de circa 126 metri steri a fost predata la Urbana pentru a fi folosita la incalzirea serelor municipiului. In plus, am adus in piata centrala agroalimentara doua remorci de crengi de plop, pentru a servi la incalzirea birourilor administratiei.
Cotrus: In ultimii trei ani nu am primit nici macar o sticla de apa minerala, stand in aer liber aici la poarta, iarna in frig si vara indurand caldura. Din taxatori am fost transformati in paznici de noapte. Nu avem iluminat nocturn, gherete de paznici… nu exista nici macar un telefon public in zona, nici porti, nimic. Cum sa facem paza?! Cine isi asuma responsabilitatea in caz de furt? Desi am lucrat toate sambetele gratis, nu am primit nici un spor la salariu. Dezinteresul conducerii administratiei pietelor este total.
Cordis: Mie nu-mi trebuie banii nimanui. Am avut trei firme, le-am vandut. Am casa, masina, fiica mea este realizata, ce mai? Nu-mi trebuie ce nu-i al meu. Cand aveam un magazin langa bazar m-am gandit ca de-as avea putere, as desfiinta serparia aia. Stiti bine ce era acolo pe la mijlocul anilor ’90. Acum am facut ordine!

Debandada

La fine de august, in sedinta Consiliului Local Sighet, consilierul Petru Batin declara: “Hotararea de atribuire a concesiunii pietei a fost atacata in contencios. Nu stim ce se intampla cu piata, e haos… o debandada totala!” Eugenia Godja, primarul municipiului spune ca nu are date despre pierderile din Bazar. “Cat priveste piata, a existat un contract de concesiune atacat in instanta si pierdut apoi de concedent. In acest moment, procesul se judeca la Curtea de Apel”, a completat primarul. Pana una-alta, n-ar strica efectuat un control strict asupra activitatii administratiei pietelor. Macar pentru a se elimina suspiciunile care planeaza asupra acestei ingrate activitati.
Vom reveni.

Teofil Ivanciuc





*Lipsa apei potabile din cea mai vizitata comuna maramureseana!

Sahara Maramuresului

Notorietatea comunei maramuresene Sapanta a depasit orice prognoza optimista. Celebra prin Cimitirul Vesel, prin locul in care isi inalta turla cea mai inalta biserica de lemn din Europa sau prin izvoarele minerale, Sapanta ar trebui sa fie o nestemata pe harta turistica a Europei. Numai ca dupa ce se inlatura coaja aparentelor, Sapanta nuda arata dezolant, suferind.

Ultima durere a satenilor din Sapanta este lipsa elementarei ape curente. Desi e strabatuta de un rau navalnic (raul omonim, Sapanta, are debitul mediu de aproape 4 metri cubi / secunda), celebra comuna maramureseana are lipsuri grave in ce priveste infrastructura, cu toate ca exista doua aductiuni de apa! Un front de captare deserveste partea sudica a comunei (mai putin populata si vizitata), iar celalalt latura nordica, cu Ulita Satului si principalele obiective turistice si edilitare. Pe aceasta ultima parte e jale: apa cand curge, cand nu (in functie de consum si de nivelul precipitatiilor).

Miliardul lipsa

Baiuri sunt doua: cel mai mare e lipsa unui bazin de retentie, astfel ca unda captata curge cum vrea natura, fara vreo regularizare a debitului. A doua problema este creata de dimensiunile tevii de aductiune. In zona izvoarelor captate, teava are diametrul de 10 centimetri, ca apoi in dreptul consumatorilor casnici diametrul sa creasca nefiresc, la 12 centimetri: exact invers decat ar fi normal!
Primarul Maria Pop (PSD) a incercat sa expuna motivele care stau la baza jenantei lipse de apa. Concluzia? Eterna lipsa a banilor. ”Avem doua captari, una la apa minerala, cealalta - pe celalalt mal al raului Sapanta. Nu avem bazin de retentie. Am cerut Consiliului Judetean (CJ) suma de 1 miliard de lei, necesara pentru acel bazin, dar CJ n-are bani. Dincolo de rau apa are debit normal, dar dincoace… de multe ori e prea mic, fara presiune. Ne este mai mare rusinea, avem inregistrate noua pensiuni turistice oficiale, plus alte 7-8 in curs de autorizare. Nicaieri in Maramures nu vin mai multi turisti ca aici, dar de multe ori pleaca acestia nemultumiti, din cauza lipsei apei. Primaria n-are bani. Precedenta administratie ne-a lasat o datorie de 331 milioane lei, si asta numai pe facturi”, a declarat primarul.
Insa scuzele nu tin loc nici de sete, nici de solutii pentru schimbarea situatiei. ”La Cimitirul Vesel e jale. Vin mii de turisti si n-au o toaleta ca lumea! Preotul a inceput sa construiasca una, dar a venit primarul (Ioan Turda, ex-primarul Sapantei, n. red.) si l-a amendat de doua ori”, a relatat un sapantean.

Explicatiile fostului primar

Ioan Turda este fostul primar liberal al comunei (la alegerile din iunie a pierdut la o diferenta de… patru voturi). Auzind acuzele ce i se aduc, Turda a recunoscut ca a lasat facturi neplatite, dar ca: “este absolut normal, orice administratie din lumea asta procedeaza la fel! Cat priveste apa, am facut multe: am schimbat o parte din teava pentru a regulariza debitul, am inaintat demersurile la CJ pentru obtinerea finantarii unui bazin de retentie, am incercat (impreuna cu alti primari din zona) sa punem pe picioare un program comun de aductiune a apei de la acumularea Runcu, care ar fi salvat problema apei pe jumatate din Maramuresul istoric… Din nefericire nu am gasit intelegere la unii alesi locali.
In privinta Cimitirului Vesel, pot sa spun ca nu eu am amendat parohia pentru lipsa autorizatiilor, ci inspectorii sanitari. Biserica a intrat apoi in legalitate, obtinand aprobarile necesare.”

Sateni mocnind

Proprietarul pensiunii ”Ileana” crede ca pentru situatia in care s-a ajuns sunt vinovati si unii localnici: ”apa avem tot timpul, dar de la fantana! Cea comunala nu curge de mu