POLITICA, ANCHETE, ATITUDINE

* In loc de editorial
PSD, du-te Si te culca!

* Operatia penala!

* Reactie la evacuarea directorului-metafora:
“Si tu, ma, porcule!”

* Fostul director a pierdut procesul cu Centrala CEC
Ramane cum am stabilit. Out!

* Coltu’ meu
Listele durerii peremiste

* In loc de editorial
PSD, du-te Si te culca!

Alianta PNL-PD si Uniunea PSD+PUR se pregatesc nu doar pentru meciul de la Sala Sporturilor din Baia Mare, ci si pentru marele meci al generalelor. Reporterul nostru special la eveniment, Tolomac Buricverde, mi-a recunoscut cinstit doua lucruri: ca e stelist si ca nu a inteles nimic din tactica de joc (daca exista) a celor de la PSD. Pe baiatul asta trebuie sa-l controlez cumva in cabina de vot, il banuiesc de hiclenie si de faptul ca e ce-ar putea fi mai rau, adica un pesedist rapidist...

Aruncand o privire rapida peste echipa standard a celor de la PSD, nu pot decat sa remarc o fireasca blazare. Marele meci bate la usa si ei habar n-au pe ce lume traiesc: cine trebuie sa aduca echipamentul la stadion, care-i comentatorul, unde-i dusul etc. Mai mult, desi e vorba de ditamai mamutul, nici cu sponsorul nu e foarte clar. Ah, nu de banii din pusculita de la Bucuresti vorbesc - trimisi sub forma de pesches la Inalta Poarta, din care o parte se vor intoarce - ci de banii pentru actiunile concrete si imediate. Dar, in cunoscutul lor stil, se vor descurca pana la urma, nu-mi fac probleme. Nu din buzunarul propriu, ca nu se mai lasa fraieriti, va fi vorba de-o claca, de-un telefon, de-un strans discret de gat diverse firme.

Sarcinile

de joc au fost trasate foarte clar de catre ditamai ministrul Mitrea la intalnirea de la Bistrita, din cursul saptamanii trecute. Pentru PSD, Transilvania a devenit din nou cheia castigarii alegerilor, un scor electoral adus aici la 33-35% reprezentand siguranta victoriei. De altfel, echipele codase au fost nominalizate - Sibiu, Mures, Bihor – componentii acestora fiind pusi sa faca flotari pana le va iesi votul de pe nas. Maramuresul a iesit cu semnul intrebarii doar pentru ca aici exista identificat un nucleu tare de votanti, care va merge cu PSD pana li se termina bonul de pensie de tot. Interesant este ca nu s-a amagit nimeni, doar toata lumea, inclusiv mustata ministeriabila, s-a prins de mult cine-s si cat pot Buda si Deghid. Ei bine, acum trebuie sa scoata 3 deputati si 2 senatori, asa, ca target, iar distractia va fi maxima pentru ca baietii nu o mai pot da la intors. Sa mai mentionez un transfer de marca, e vorba de fostul prefect de Satu Mare, “Ghita” Ciocan, care va raspunde de Maramures din partea Biroului Executiv! Au ajuns incapabilii de pesedisti maramureseni sa se uite cum exporta supervizori un Satu Mare catastrofal, care abia a reusit sa stranga niste amarate de voturi pentru Puiu Pascu, acel judet care pe vremuri o lua printre picioare si statea mut la “braziliene”...

Portar

nu poate fi decat Ionica Buda. Are rupt elesticul de la sort si se uita mirat la neoane, dar, cu toata aparenta de nevinovat, face tot ceea ce vrea, la fel de incapatanat. Poate e inteligent, poate nu, poate e bun, poate nu, ceea ce e sigur e ca nu va fi niciodata politician. Iar daca marii nostri parlamentari interbelici nu-l vor putea admira in toata splendoarea activitatii si discursului la tribuna, asta nu inseamna ca nu-l vom putea urmari noi, stupefiati. Bine, “jmekeriile” cu punerea organizatiei in fata faptului implinit o sa mai tina o vreme, dar pana la urma o sa-l scoata cineva de pe linia portii si o sa-l intrebe cum s-a constituit staff-ul de campanie, cum s-a trimis la Bucuresti si de ce le face pe toate dupa cum vrea el. Managementul sau de “succes”, cu marele sprijin al acestui “atat de apreciat organizator” - cum se da subprefectul Degid -, a adus echipa in pragul falimentului din punctul de vedere al pregatirii. Ca a ajuns Pupeza de la Bistrita sa se dea mare cu strategia si rezolvarea problemelor de organizare... Portarul ideal este, insa, Deghid. Il mai da cu energizante pe Ionica, il mai alearga usurel ca sa-l mentina in forma, a se citi cu limba scoasa dupa cai verzi pe pereti. Postul marelui portar Barbulet este tot mai aproape, titularizarea pare fireasca - desi ma indoiesc ca asa va fi, pe motive ce tin si de J.R. Nu, nu personajul, cotiera domnului Deghid stie despre ce este vorba. In toata aceasta nebunie, ce-l mana pe el in lupta? Ce-l intereseaza, in fond, daca se obtine 28, 30 sau 33%? Daca ganditi ca mine si spuneti ca nu-l intereseaza, cred ca ati dat raspunsul corect. Mai curat, mai uscat, mai neimplicat, ca doar vin si alegerile interne din februarie, parca. Mizand pe mentinerea umanistului Codrut Seres sub o cupola informationala pe care sa o controleze, Deghid si ale sale exceptionale plonjoane risca sa intre sub talpile puternicilor

Fundasi

adica Blajan, Cosma, Parvu. Doctorul s-a prins rapid de miza inexistenta a alegerilor generale. Jambiera cazuta la piciorul drept e un semn. Pentru ca e piciorul cu care vrea sa suteze in lege in cazul patrimoniului de la “Sfanta Maria”, dupa o fenta pe flancul stang, probabil la intelegere cu oaresce consilieri. Si pe el, dar in general pe stabii baimareni, il doare mai mult de imaginea organizatiei din Baia Mare si conservarea unei pozitii, nu de actiunile concrete. Pentru ca, altfel, ar trebui sa aiba pregatit raspunsul la intrebarea: care sunt baimarenii de pe liste (cu sanse reale), in conditiile in care orasul este cea mai importanta punguta de voturi? Cosma, care joaca acum mai eficient-discret, se da linistit. De fapt, nu e deloc. Se aude ca o sa-si traga ziar - salutari, coane, poate te vad si-n Clubul Roman de Presa si Asociatia Editorilor – si atunci sa vezi distractie. Acum, ca si-a recuperat firma (greu, dar asta e), nu stiu de ce dar am o banuiala ca regreta sprijinul dat lui Buda. Despre meciul cu Deghid, ce sa mai spun, cred ca nu-s destule crampoane pe lume ca sa-i ostoiasca lui Sandel dorinta de revansa. De altfel, corect dupa mine, dom’ ex-presidente va fi (este) cel mai neinduplecat adversar al preluarii organizatiei de catre Deghid. Nu poate fi pe lume imagine mai interesanta decat Parvu alergand pe postul sau, faultata de Deghid prin aranjarea apelor pentru postul de senator. Vica, aceasta blana de vulpe argintie de pe umerii scofalciti ai PSD, a intrat intr-o batalie pe care nu va putea s-o duca singura, dar probabil nu va intelege asta decat in momentul in care va pierde. Si atunci, totusi, cine va alimenta cu pase

Mijlocasii

cei atat de lenesi? Acum, sa nu-mi spuneti ca-l roade foarte mult la glezna pe Calin Matei care vor fi rezultatele la alegeri. El e ok, doar Consiliul Judetean e superbul loc unde se fac si desfac atatea. El joaca, de fapt, in adevarata echipa mare, aceea a vesnicilor consilieri judeteni, tabaciti de atatea intelegeri in care nu conteaza absolut deloc culoarea politica. Plus ca-l are alaturi pe vesnic neobositul “Redford” Rohian, acest Saban al politicii egiptene, pardon, maramuresene. Bun cantaret, imi va fi mai mare dragul sa va prezint in curand frumoasele concerte trecute-n uitare ale duetului Rohian-Doctoru’, adica renumita trupa “La Butoaie-n Grajd”.

Atacantii

i-am lasat la sfarsit, ca asa e cu vedetele. Merita urmarita cu atentie Jeni Godja, adica penetrantul varf la cele mai inalte nivele, beneficiara unui public fanatic, care le-a indesat destule mere in traista unor neaveniti. Suteaza din toate pozitiile, de cele mai multe ori cu succes, dupa cum s-a dovedit. Desi legitimata la un club mic, Sighetul, dovedeste ca e mereu o solutie. Atentie la Codrut Seres, marea necunoscuta. Nu neaparat pentru mine, ci pentru coechipierii lui. Clar foarte inteligent, mult mai putin dependent decat cred cei ce incearca sa-l controleze, va fi tinut departe, cu disperare, de orice contact real cu membrii organizatiei, tocmai pentru a nu descoperi dezastrul. E o mare speranta pentru Maramures, dar va ramane asa daca nu va filtra informatia si nu-si va da seama rapid de realitatile jo-locului. Fulminanta sa cariera, discursul, rigoarea cazona, il fac, practic, singurul adversar real pentru “Pele” Cristian Anghel, acest neobosit victorios. Minutele acordate transmisiei noastre s-au scurs. Ramane sa inchei cu singura contributie a reporterului meu, Tolomac Buricverde, in fapt, un indemn adresat Aliantei PNL-PD: Dati-le la oase!

Dan PARCALAB










* Operatia penala!

Banii necesari unei complicate operatii care ar fi trebuit sa salveze viata unei fetite de 1 an au fost cheltuiti pentru achizitionarea unei case. Actiunea a fost faptuita de responsabilii unei fundatii de caritate si a starnit suficiente suspiciuni pentru a fi cercetata de cele mai importante organe de control din Germania. Din pacate, viata micutei Brigitte nu mai poate fi adusa inapoi.

Cimitirul romano-catolic din satul Moftinu Mare. Mormantul langa care m-am oprit, “incleiat” de ploi, ascunde un trup plecat in prea mare graba din aceasta lume. Pe crucea usor inclinata e scris numele lui Brigitte Eniko Vasas. De la nasterea Brigittei abia trecuse 1 an, insa o boala nemiloasa, care s-a agravat galopant, si suspecte interese financiare ale unor autoproclamati “caritabili” au dus la acest final tragic.

Cat costa o viata?

Scandalul international in care este implicata fundatia germana Kriegskinder Nothilfe continua cu cea mai grava acuzatie: “joaca” iresponsabila cu viata unei fetite de 1 an, Brigitte Eniko Vasas. Sinistrul joc a avut un final tragic. Micuta a murit. Speculand spiritul civic al unor germani, sefii fundatiei le-a solicitat sprijinul financiar pentru a strange banii necesari operatiei fetitei. Brigitte fusese diagnosticata cu o boala grava: hidroencefalie (boala care accentueaza cresterea in dimensiuni a capului). Costul operatiei era estimat la 7.000 de euro. In 23 februarie 2004, in cotidianul german “Der Bote” (in traducere: “Vestea”) a aparut un anunt prin care se specifica faptul ca o fetita de sase luni din Romania trebuie operata de urgenta. Intr-un timp extrem de scurt, cititorii publicatiei au donat 6.130 de euro intr-un cont deschis la Sparkasse Bank din Roth. Contul purta numele de cod “Operatie pentru Elisabeth” (numele este al mamei fetitei bolnave, pentru ca sefii fundatiei habar nu aveau cum o cheama pe fetita). La data publicarii articolului, in cont existau deja donatii financiare de aproape 3.000 de euro. La inceputul lunii iulie, Elfriede Massari din Altdorf, una dintre membrele fundatiei Kriegkinder Nothife a descoperit ca banii erau inca in cont! Massari a anuntat presa, care a solicitat explicatii sefilor organizatiei (jurnalistii si investigatorii germani au avansat ipoteza ca acestia vroiau pur si simplu sa mai treaca timp si sa-si insuseasca banii!). Sefii fundatiei au panicat, replicand ca banii nu au fost retrasi din cont pentru ca micuta era slabita si nu putea face fata unei operatii. Totusi, in 6 iulie, Michael Neussinger (reprezentantul fundatiei Kriegskinder Nothilfe in Romania) se prezinta personal in Roth pentru a ridica cei peste 9.000 de euro.

Traseul donatiei

Conform declaratiilor lui Gheorghe Pituc, cumnatul lui Neussinger si administrator al satului de copii “Curcubeul” din Ocna Sugatag, Neussinger i-a dat banii donati pentru operatia micutei. Pituc sustine ca medicii romani nu si-au asumat raspunderea unei operatii. Cand, in sfarsit, a fost gasit un medic german care a acceptat sa o opereze pe Brigitte, fetita murise. “Cand am primit o unda buna din Germania (un medic care si-ar asuma raspunderea operatiei). Copilul, a doua zi, a decedat. Asta a fost, dar noi, din banii aia care au venit din sponsorizare pentru copil, tot la propunerea persoanei care a donat, deci nu a lui domnul Steuer sau Neussinger... Deci la sugestia doamnei, aaa... ”, sustinea Pituc intr-o declaratie intesata de miciuni.

Minciunile lui Pituc

In primul rand, Pituc a omis sa se gandeasca la faptul ca aceste declaratii vor fi verificate. Adevarul, socant, a iesit la iveala. Pituc sau oricine altcineva dintre sefii implicati nici nu aveau de gand sa o trimita pe Brigitte la operatie in strainatate. Pituc a cumparat casa in luna august, fetita decedand la aproape doua luni dupa tranzactia imobiliara! Conform declaratiei mamei fetitei (care a primit ordin sa nu ne primeasca in curte, fiind avertizata ca e posibil sa o vizitam!), familia Vasas s-a mutat in casa din satul Moftinu Mare in 5 august. Conform actului de deces, fetita a murit in 27 septembrie! Asadar, Pituc a cumparat casa cu 2 luni inainte de moartea fetitei. Cazul, de o gravitate extrema (e vorba de deturnare de donatii, KRIPO si Comisariatul de Criminalitate Economica din Roth ii cerceteaza pe cei de la Kriegskinder Nothilfe, se aude IJP?) a fost intarit si de declaratia lui Elfriede Massari, care neaga faptul ca donatorii (au fost sute de donatori, cum putea Pituc sa-i intrebe pe toti?) ar fi fost vreodata de acord cu folosirea banilor stransi pentru operatia fetitei la cumpararea acelei case pentru familia acesteia. Despre aceasta casa, jurnalistii germani Alex Blinten si Uwe Ritzer avanseaza supozitia ca ar fi fost trecuta pe numele Sheila si Gheorghe Pituc, cumnatii lui Michael Neussinger. Gheorghe Pituc sustine ca acea casa a fost trecuta pe numele fundatiei din Romania (al carei administrator este). Motivul? “Parintii consuma alcool si nu am vrut sa ne trezim ca vand casa!” Vom reveni curand, inclusiv cu dezvaluirea afacerilor din reteaua magazinelor second-hand “tip Synergicon”.

Dialog halucinant
cu mama Brigittei

Reporter: Gheorghe Pituc v-a anuntat ca in Germania se strang niste bani pentru operatia fetitei?
Elisabeta Vasas: Asta nu ne-o zis. Ne-a zis numai ca vrea... dar nu stie cand (o va duce la operatie pe fetita, n. red.).
Rep.: Cand a murit fetita? In ce data?
E.V.: In 27 septembrie, la spital in Satu Mare.
Rep.: Si cand a fost cumparata casa?
E.V.: Noi in 5 august am venit aci. Atunci ne-am mutat.
Rep.: Cat a costat casa?
E.V.: Asta nu stim. Am fost la un notar, da’ nu stiu cum se numeste. Ii vizavi cu Tribunalu’ din Satu Mare.
Rep.: Ce nume figureaza ca si cumparator in contractul de vanzare-cumparare?
E.V.: O zis ca daca vine cineva sa vorbeasca cu noi, noi sa nu spunem nimic si sa mearga in Satu Mare, la doamna Moriko.
Rep.: Si unde o gasim pe doamna Moriko?
E.V.: Langa Politie este un magazin cu haine (second-hand, n. red.), acolo ii patroana.
Rep.: Cine si cand v-a zis asta?
E.V.: Saptamana trecuta, mi-o dat telefon doamna Moriko.
Rep.: Ati locuit in Halmeu. Dumneavoastra ati dorit sa va cumpere casa in acest sat?
E.V.: ... numa’ dintr-o data o vinit si o zis: hai ca mergem.
Rep.: Cand a aflat Pituc de fetita?
E.V.: Noi nu cunoastem numa’ pe doamna Moriko (!).

Catalin VISCHI





* Reactie la evacuarea directorului-metafora:
“Si tu, ma, porcule!”

Demiterea lui Augustin Botis de la carma Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului nu a mirat pe nimeni, poate doar pe fostul director. Botis avea certitudini. Printre acestea era si aceea “ca nu va fi schimbat” (avand asigurarile unor politicieni iresponsabili). La sedinta Consiliului Judetean care a legiferat demiterea lui Botis s-a observat ca miza a fost doar politica. Ca de-obicei, situatia copiilor institutionalizati a ramas pe planul doi, trei… sapte etc.

Demiterea lui Augustin Botis de la carma corabiei avariate numite Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPC) a produs un mic cutremur. Surse din Consiliul Judetean (CJ) au dezvaluit ca intre unii consilieri exista o intelegere conform careia Botis urma sa ramana in functie pana la o data nespecificata. Insa “Aripa Gherghel” din CJ nu a respectat intelegerile, astfel ajungandu-se intr-o situatie tragi-comica pentru institutia de protectie a copiilor institutionalizati. Consilierii judeteni semnatari ai pactului, impreuna cu ceilalti “scenaristi”, au fost interesati de ascunderea unor “mici amanunte” din interiorul a ceea ce ani de zile a fost “o vaca buna de muls”, adica DPC. In situatia confuza de la sedinta de CJ (Botis demis, dar Marcela Gherghel neacceptata) s-a ajuns la compromisul cu Nicolae Boitor, director interimar. Si asa, politicienii s-au dus linistiti acasa, convinsi ca au rezolvat partial durerile DPC. Probabil, din sala mare a CJ asa se vad lucrurile.

Actele la control!

Insa in DPC anarhia si-a luat papucii de casa si se simte confortabil, ca acasa (sa nu se inteleaga eronat ca pe vremea directoratului lui Botis ar fi fost perfect sau cand au condus alte ilustre personaje ce musai trebuia sa fie luate la “purecat”). Boitor, noul director interimar, nu si-a gasit locul, la propriu! In primele zile nici nu a avut un birou, mai ca a stat pe holuri. Dupa ce Botis s-a dus cu chiu cu vai (si cu valiza) acasa, Boitor a incercat sa-si intre in atributiuni. A solicitat acte, documente si a primit... cu “taraita”. Sau nu a primit de loc, pe motiv ca “actele solicitate sunt la persoana X care-i la Sighet”. Sefii DPC (ca sunt multi pe acolo!) au inceput sa-si aranjeze “linistea” in cazul unor controale care urmau sa vina. La DPC nu exista arhivar, asa ca... nu gasesti acte (ne referim la cele controversate de tipul: licitatii, proiecte, angajari, demiteri, case familiale etc.)! Se pare ca Politia s-a autosesizat si a solicitat Curtii de Conturi (CC) un control la DPC. In mod normal, controlul CC ar fi trebuit sa aiba loc anul viitor, insa in contextul tulbure de azi, este mai mult decat necesar. Mai ales ca din motive necunoscute, de vreo 3-4 ani nu a mai fost efectuat acest tip de verificare.

Umbra lui Botis

Pe langa debandada din actele celei mai mari institutii aflate in subordinea CJ, am mai aflat “detalii” greu de verificat. Se spune ca fostul director Botis ar fi semnat niste angajari dupa ce i-a fost retrasa calitatea de conducator al institutiei! Conform acestui scenariu, beneficiarii acestor decizii ar fi persoane din anturajul sau (mai multe persoane, angajate la DPC cu o jumatate de norma, dar ca manageri de proiecte, pe salarii babane, la una dintre fundatii). Inutil sa specificam ca ar fi o ilegalitate evidenta (incompatibilitate, i-ar spune, in traducere). Am incercat sa verificam aceste informatii, dar ne-am lovit de debandada birocratica din DPC. Boitor afirma ca nu este adevarat, ca Botis nu a mai semnat nimic dupa ce a fost demis. Oricum, noi asteptam rezultatele controlului CC.

Limbaj grobian

Pe de alta parte, zilele trecute, intr-o sedinta CJ de Colegiu Director urma ca Ionica Pop, interimarul secretar al CJ din “perioada Alexandru Cosma”, sa-si predea “inventarul” lui Dumitru Dumuta, actualul secretar al CJ - secretarul CJ fiind presedintele Comisiei pentru Protectia Copilului din CJ. La aceasta sedinta a participat conducerea CJ (presedintele Marinel Kovacs), Ionel Pop si sefi de Centre din cadrul DPC. Surprinzator, a venit si Botis, care nu mai avea nimic cu “problema”, fiind demis! Kovacs a fost deranjat de prezenta lui Botis, care a absentat nemotivat de la sedinta de CJ unde s-a discutat demiterea lui, dar care a catadicsit sa vina la sedinta Colegiului Director, desi nu mai avea nici o atributie. Din schimbul de replici intre cei doi, am aflat ca Botis a venit pentru ca doreste sa ajute (?) DPC, CJ, pe Boitor si pe “copilasi”. Sursele noastre sustin ca Botis ar fi parasit sala doar dupa ce a fost... poftit afara! Mai mult, cand a ajuns in dreptul lui Ionel Pop, Botis iar fi spus acestuia cu furie: “Si tu, ma, porcule! Acum vii? Timp de patru ani nu ai catadicsit sa vii la sedinte!” Nu avem certitudinea asupra procentului de adevar din acest dialog, Boitor sustinand ca nu a auzit, iar Pop neputand fi contactat pana la inchiderea editiei, pentru a confirma sau infirma varianta. Am reprodus acest scurt monolog deoarece, paradoxal, Botis a spus un mare adevar (daca l-a spus): Pop nu a participat la sedinte. Insa limbajul grobian al fostului senator PDSR nu este specific unui poet. Decat, cel mult, unuia ratat. Vom reveni.

Nicolae TEREMTUS





* Fostul director a pierdut procesul cu Centrala CEC
Ramane cum am stabilit. Out!

In urma cu doua saptamani, dupa o perioada lunga de tacere, fostul director al Sucursalei CEC Maramures, Amelia Chiuzbaian a iesit din nou la atac. Fostii colegi si conducerea CEC au fost tintele lui Chiuzbaian. In tandem cu juristul Sucursalei, “pupilul” ei, fosta directoare a revenit cu amenintarile care au bagat groaza in Sucursala maramureseana. Desi are patru dosare penale pe rol, si urmeaza altele, Chiuzbaian se vedea din nou director.

Nu a fost pentru prima oara cand si-a “torturat” fostii colegi cu fel si fel de prostioare. De data aceasta, Amelia Chiuzbaian, fostul director al Sucursalei CEC Maramures, s-a folosit de procesul aflat pe rol, respectiv contestarea deciziei de desfacerea a contractului de munca, pe motive disciplinare. Nu mai intram in amanunte, ele sunt publice prin intermediul articolelor anterioare.

Procesul pierdut

Pentru acest proces, Chiuzbaian si-a angajat un avocat cunoscut ce a incasat un onorariu consistent, dupa cum se vorbeste. Mai mult, se spunea ca avocatul, o persoana influenta, a reusit sa puna instanta in dificultate cu intampinarile si solicitarile in cauza. Insa nu aceasta este problema (avocatul si-a facut meseria), ci faptul ca inainte de terminarea procesului, Amelia Chiuzbaian si “cureaua de transmisie” (juristul Sucursalei) s-au folosit de situatie afirmand ca vor castiga fara probleme. Cauza din care angajatii Sucursalei au mai trait o saptamana de cosmar. A fost saptamana in care a avut loc a treia infatisare si s-a dat sentinta. Spre cinstea lor, judecatorii baimareni nu s-au lasat impresionati de “influentele” de care se spune ca se bucura Chiuzbaian si au dat castig de cauza Centralei CEC. Adica, ramane cum s-a stabilit: Chiuzbaian, out!

Concluziile lui Teculescu

Din voluminosul dosar pe acest caz: Chiuzbaian contra Centrala CEC am spicuit o multime de “chestiuni” ce pot face subiectul unor ample articole, dar si confirmari oficiale (care nu au fost facute niciodata publice!) la concluziile GAZETEI. Pana la urma, Chiuzbaian reprezinta un caz penal, iar desfacerea contractului de munca a fost o decizie corecta. Iata concluziile unei discutii la nivelul Centralei CEC fata de situatia din Baia Mare, concluzii extrase din stenograma din dosar. Pe langa aprecierile celor care au fost in control in Baia Mare, concluziile presedintelui de atunci al CEC, Constantin Teculescu, sunt surprinzatoare prin prisma faptului ca mereu s-a afirmat ca Amelia Chiuzbaian are o relatie speciala cu Teculescu. Dar sa revenim la concluzii: “A creat o atmosfera in care angajatii Sucursalei nu au putut lucra, dand dovada de lipsa de profesionalism. (...) Atitudinea sa fata de ziaristii din Baia Mare a dus la o campanie negativa impotriva imaginii CEC. (...) A sfidat conducerea CEC si s-au stabilit carente profesionale”, caracterizari facute de Teculescu.”

Perle din dosar

Pe langa astfel de chestiuni serioase, am gasit si “chichite” amuzante “emise” de Chiuzbaian prin unele din solicitarile depuse la dosar. Iata un exemplu de logica: “Problema se pune in fond:
1. Daca deficientele invocate in ordin sunt intradevar deficiente.
2. Daca sunt deficiente, atunci trebuie demonstrat cat sunt abateri disciplinare.
3. Daca sunt abateri disciplinare, trebuie demonstrat ca au fost comise de contestatoare (Chiuzbaian, n. red.).
4. Daca sunt abateri disciplinare si au fost comise de contestatoare, atunci trebuie demonstrat ca au fost savarsite cu vinovatie”.
Dupa cum se vede, judecatorii au stabilit tot ce a cerul Chiuzbaian, adica abaterile disciplinare au fost savarsite cu vinovatie. Asteptam cu nerabdare “Procesul Foilor de boala”, unde s-ar putea sa asistam la surprize mari. Cu toate ca a pierdut procesul cu CEC (probabil Chiuzbaian va face recurs), fostul director continua cu procesele si denunturile penale. Se spune ca a depus o plangere penala si impotriva conducerii interimare a Sucursalei. Si devine aproape o certitudine: are bani pentru procese.

Nicolae TEREMTUS





* Coltu’ meu
Listele durerii peremiste

Peremistii maramureseni s-au facut din nou de toata minunea.
1. Inca nu au listele alea cu cei ce vor candida la generale.
2. Inca se mai dau batalii crancene pentru un posibil loc eligibil.
Era vineri, saptamana trecuta, si o veste “cutremuratoare”, cum ar spune un vestit om politic, a produs confuzie in mediile politice maramuresene. Maria Ciocan, senatorul PRM ar fi fost plasata pe primul loc pe lista pentru deputati. Telefoanele au tarait pe toate canalele si in toate directiile. Culmea e ca cei mai indreptatiti a sti ce-i cu listele peremiste nu aveau habar de o asemenea miscare. Dupa cateva ore s-a auzit ca, de fapt, Ciocan nu ar fi pe unu’, ci pe locul doi. Chiar si aceasta posibila clasare a starnit mania multora din filiala. Dupa alte zeci de minute, s-a auzit ca senatorul cu nume de “batut” nu se regaseste pe nici o lista. Am incercat sa aflu daca e sau nu. Nu am putut. Presedintele filialei, Emil Marinescu, era undeva cu o delegatie ce vizita judetul, senatorul Liviu Doru Bindea nu stia nimic, iar la partid nu a aflat decat barfe. Tot scandalul de vineri a fost provocat si intretinut de Ciocan si Mircea Mihordea. Disputa nu a inceput acum, ci din momentul in care se cam stia cine nu va candida la Maramures sau aiurea. Ciocan si Mihordea au stiut ca sunt pe lista neagra. Totusi, au continuat sa spere si sa “lucreze” pentru aceasta speranta. Consecventa celor doi si a celor care au crezut ca vor avea castig de cauza i-a maniat pe cei de la Bucuresti. Noi stiam de mai multe zile ca pe listele din Maramures doar Bindea e “valid” si are asigurat locul unu pe lista de la Senat. Dupa adevarate batalii, la Camera Deputatilor a fost pusa Angela Buciu. Nu este treaba noastra sa spunem daca s-a gresit sau nu. Dar se stia ca Buciu era vrerea lui Vadim si cum poti sa te pui contra vantului? Ciocan, Mihordea, care oricum nu mai aveau ce pierde, probabil, altii din filiala au plusat si au pierdut. Conducerea de la Bucuresti l-au plasat pe locul doi la deputati pe un lider sindical de la Cluj, nici nu are importanta numele, iar pe locul trei un tanar de la Bucuresti, care a avut (sau mai are) calitatea de sofer al liderului tineretului peremist pe tara. De la locul trei in jos nu mai are importanta cine se afla, maramureseni sau nu. Daca tragem o linie si adunam, rezulta pe primul loc la Senat: Liviu Doru Bindea. Un nume care va aduce voturi, in rest, cu novici ca Buciu, ori necunoscutii Bucurestiului, peremistii maramureseni au sansa de a da lovitura in noiembrie.

Nicolae TEREMTUS