POLITICA, ANCHETA, ATITUDINE

* Vor fi iarasi ce-au fost si mai mult decat atat?
PRM Maramures - Maxima

* Cine incearca sa blocheze cazul Mihalache?
Unde-s banii?

* Francezii isi cauta banii dati pentru conducta de gaz din Sisesti
Gazul care… fasaie

* Anton Ardelean se crede primar, politist si medic veterinar
“In Tauti, Politia sunt eu!”

* Coltu’ meu
Micii electorali nu mai au cautare

* Halas, primarul padurii

* La 17 ani, condamnat la trei ani de inchisoare pentru ca a fost legionar
Pseudo-tratat de vanatoare

* ”Martorii” vanzarii unui teren denunta un fals in acte
Vanzatorul era... mort!

* Schimbul de azi
Antinevralgic si AntiPeSeDe

* Consiliul Local Sighet s-a intrunit pentru
Ultima repriza sigheteana

* Ma tot mir
Albastreala de vara

* Istoria unei consultatii care nu a mai avut loc
Un parinte acuza!

* CN ”Dragos Voda” a mai dat o promotie de ”batrani”
A mai trecut un an prin voi

* O sansa pentru fiecare

* Prosperitatea duce la o protectie sociala reala

* Sanitarii de la Carol Davila sarbatoresc
Un deceniu de activitate

* De ce sunt asteptati tinerii la vot?

* Vor fi iarasi ce-au fost si mai mult decat atat?
PRM Maramures - Maxima

In acordurile antrenante ale unei melodii folk (imnul filialei PRM Maramures), la sfarsitul saptamanii trecute, peremistii si-au lansat candidatii la primariile din judet, pentru Consiliul Judetean si Consiliul municipal si candidatul la Primaria Baia Mare.

Peste 500 de membri si simpatizanti ai partidului condus de CV Tudor au luat cu asalt Casa de Cultura din Baia Mare pentru a participa la lansarea oficiala a candidatilor PRM. Din partea “centrului” au fost prezenti Mihai Lupoi, vicepresedinte al partidului, si Vasile Mois, secretarul executiv al PRM. Directorul campaniei electorale maramuresene, senatorul L.D. Bindea, a fost intr-o verva deosebita, avand unul din cele mai ferme discursuri tinute in ultima vreme. Spre finalul evenimentului, a fost evident ca senatorul a vrut si a reusit sa-i mobilizeze pe liderii locali pentru competitia din 6 iunie. Festivitatea a fost simpla si de bun gust, toti candidatii si invitatii de la Bucuresti stand in picioare pe scena, in semn de respect fata de cei din sala.

Mesaj anti-PSD

Prezentarea candidatilor de catre Bindea a fost, in fapt, un subtil rechizitoriu la adresa PSD si, mai ales, la adresa pesedistilor maramureseni. Rand pe rand au urcat pe scena, Ovidiu Stefan, Candidatul la Primaria Baia Mare si candidatii pentru consiliul municipal, o echipa tanara care si-a propus, a spus Bindea, sa castige alegerile. Senatorul a prezentat candidatii la primariile orasenesti si candidatii la Consiliul Judetean, dar nu a omis sa le aminteasca celor din sala ca ultimii patru ani de administratie PSD au fost dezastrosi pentru judet. “Nu voi aminti chestiuni concrete, dar toti ati observat ca incet, incet, Maramuresul, sub conducerea administrativa a PSD, a alunecat nu numai intr-un con de umbra politica, ci si intr-o uitare economica, sociala si institutionala. Reamintesc ca la o intalnire importanta, unde au participat peste o suta de personalitati maramuresene, prefectul de Satu Mare a afirmat ca doar Episcopia Maramuresului si Satmarului va mai ramane institutie conducatoare in Baia Mare, restul le va muta in Satu Mare. Acesta a fost un afront, o umilire a maramuresenilor, pregatita nu de prefectul satmarean, ci de cei de la Bucuresti. Este limpede ca liderii partidului de guvernamant vor sa ne invrajbeasca cu vecinii si prietenii din Satu Mare prin rasturnarea ierarhiilor, a bogatiilor specifice fiecarui judet si sa aseze lucrurile in functie de clientela lor politica. Noi am avut ghinionul ca PSD sa aiba aici oameni mai modesti din punct de vedere intelectual. Din cauza lor, Maramuresul a ajuns in situatia care este” a spus Bindea. Dupa prezentarea candidatilor, la microfon au fost invitati liderii filialei si oaspetii de la Bucuresti. Discursurile au fost la fel de mobilizatoare, interactive, sala reactionand cu urale ori cu huiduieli, in functie de cei la care se facea referire, candidatii PRM ori pesedistii de aici si de la Bucuresti. Doar senatorii Mircea Mihordea si Maria Ciocan nu au fost invitati sa se adreseze celor din sala. Ei au plecat de pe scena la fel cum au venit. Pe tacute si nebagati in seama.

Nicolae Teremtus



* Cine incearca sa blocheze cazul Mihalache?
Unde-s banii?

Se implinesc trei luni de cand in redactia GAZETEI au venit primii pagubiti de catre Simona Mihalache, economista-model a Sucursalei CEC, sesizand o escrocherie ale carei dimensiuni nu o banuiau nici ei, nici noi. Desi de atunci s-au intamplat multe, este tot mai limpede ca se incearca, daca nu musamalizarea, cel putin minimalizarea cazului, in fapt, o mare escrocherie, un festin financiar la care au luat parte multe persoane sus puse.

Oricat de ingaduitori am fi, oricata rabdare ar avea cei peste 100 de “tepuiti” de Simona Mihalache in perioada 2003-2004 (anii relansarii luptei anti-coruptie, cica), nu intelegem de ce se incearca a se pune “batista pe tambal”. Datele problemei sunt simple. O fosta secretara, ajunsa in conditii suspecte economist la Sucursala CEC Maramures, derula de 7-8 ani un “sistem tovarasesc de intrajutorare financiara” (asa i-am spus noi fiind un saptamanal de rafinament). Altfel spus, avem de-a face cu o activitate de camata ori un fel de joc de tip piramidal. Mihalache promitea dobanzi uriase pentru depuneri de bani. Nu exista o limita maxima si erau preferate sumele in valuta (!).

Un miliard pe luna

Analizand multele date din dosarul de presa “Mihalache”, am sesizat un aspect care a trecut pana acum nebagat in seama. De ce secretara ajunsa economist prefera sa solicite valuta de la cei fraieriti (fiind cunoscut faptul ca la CEC nu se lucreaza cu valuta)? Explicatia am gasit-o tocmai in declaratiile pagubitilor. Mihalache era o persoana cunoscuta in cercul valutistilor baimareni. De aici si pana la a presupune implicarea unor persoane din lumea interlopa, nu este decat un pas. Poate gresim, dar e surprinzator ca anchetatorii nu au abordat si aceasta pista, care poate dezvalui o fata deocamdata presupusa a celor implicati in “afacere”. Din informatiile noastre, pana in momentul de fata, prejudiciul cauzat de Mihalache se ridica la peste 12 miliarde de lei! Avand in vedere ca majoritatea tranzactiilor au fost efectuate in ultimul an, la un simplu calcul matematic rezulta un “beneficiu” pentru Mihalache si Compania, de un miliard pe luna. Intrebarea fireasca e unde sunt banii? Pana acum, raspunsurile lui Mihalache sunt in genul: “Nu am nici un ban. Tot ce am avut, am dat”. Cu toate acestea, este greu de crezut ca Mihalache a cheltuit atatia bani, cu toate excentritatile pe care si le-a permis. In acest context, urmatoarele intrebari firesti sunt unde si catre cine s-au dus miliarde si miliarde. Daca meditam si asupra “barfelor” din culise, se poate presupune ca ultimele doua directoare ale Sucursalei (Maria Rizea si Amelia Chiuzbaian) au cunostinta de “activitatile” fostei angajate, dar mai ales de destinatia sumelor de bani. Sa nu omitem ca, pana in anul 2000, Mihalache a “trecut” prin contul sau personal, confidential si special, sume considerabile. De asemenea, a incasat dobanzi si nu crede nimeni ca a facut toate acestea inginerii financiare pentru o multime de “prieteni, rude…” doar asa, din filantropie. Probabil ca pana in anul 2002 s-au pus bazele unor afaceri profitabile, s-au incasat comisioane de catre oameni care acum pozeaza in “fecioare neprihanite”.

Zece negri mititei

Dar nedumeririle noastre nu se opresc aici. Dupa cum se stie, controlul tematic (Mihalache si managementul Sucursalei) instrumentat de Centrala CEC a fost finalizat, iar membri comisiei au plecat la sfarsitul saptamanii trecute. Cu stupoare am aflat ca zece dintre sefii Sucursalei, in frunte cu directorul Chiuzbaian, s-au imbolnavit subit in cursul saptamanii trecute si au plecat, pe rand, pe foaie de boala. Era perioada notelor explicative si a concluziilor. Asa s-a ajuns la un fapt inedit. Cei de la Bucuresti au plecat fara sa poata discuta cu sefii Sucursalei! La inceputul acestei saptamani, “epidemia” (care i-a lovit doar pe sefi!) s-a risipit asa cum a venit, iar respectivii s-au intors la munca. Un alt fapt ciudat e ca in Sucursala maramureseana, cei mai “tari din parcare” sunt gardienii care pazesc ca in CEC sa nu intre persoane necunoscute, care au grija sa nu…, bla, bla…Toti stiu multe, dar nu vorbesc. Nici macar cu cei ce ancheteaza. O situatie absurda. Vorbim de o paguba de miliarde de lei, de infractiuni evidente si nimeni nu-i poate determina pe respectivii gardieni sa dezvaluie adevarul. Ei stiu cine a venit, cine a intrat ziua sau noaptea, cine avea chei de la Sucursala si deschidea de multe ori institutia ca pe propria-i casa. Totusi, acesti oameni refuza sa dea informatii care ar clarifica multe necunoscute. Dar vom reveni asupra subiectului, ca si asupra unei “povestioare” cu credite.

Va somam: nu musamalizati!

Am asteptat, increzatori, ca verificarile Politiei si ale comisiei CEC de la Bucuresti sa fie finalizate. Nu suntem absurzi sa pretindem ca in ziua urmatoare finalizarii controalelor sa primim raspunsuri la multele noastre intrebari si ale pagubitilor. Dar, ieri am primit informatii ca, la Bucuresti, se incearca a se “piti” dosarul Mihalache&Chiuzbaian intr-unul din “sertarele de pe raftul de jos”. Poate suntem paranoici, dar mai bine sa gresim noi, decat sa se intample asa. Drept urmare, revenim cu solicitari cat se poate de serioase: Cerem conducerii CEC sa faca publice concluziile recentului incheiat control! l In ce masura aspectele sesizate de noi se confirma? l Zece persoane din staff-ul lui Chiuzbaian au fost pe foaie de boala in perioada in care trebuiau sa dea explicatii. l Este aceasta o modalitate de a se sustrage controlului? l Ce parere are Centrala CEC? l Avand in vedere ca directorul Chizbaian se comporta ca si inainte, se poate spune ca este sustinuta si sfatuita de sefii de la Bucuresti? l In afara de cazul Mihalache, au mai fost sesizate si alte deficiente?

Nicolae Teremtus



* Francezii isi cauta banii dati pentru conducta de gaz din Sisesti
Gazul care… fasaie

Sisesti este unul din satele in care oamenii asteapta de ani de zile sa beneficieze de avantajele civilizatorii pe care le ofera o simpla conducta de gaz. Zicem simpla asa, ca sa ne aflam in treaba. De fapt, situatia este mult mai complicata, ea neputand fi rezolvata nici cu sprijinul financiar al francezilor din Clisson. Care francezi, ca si noi de altfel, nu mai stiu ce sa creada.

Povestea aductiunii gazului in Sisesti a inceput in anul 2001. Atunci a luat nastere Asociatia de gaz din localitate. Dupa ce s-a format comitetul, primarul impreuna cu Nicolae Costin, presedintele Asociatiei de gaz, au cerut sprijinul Asociatiei romano-franceze din Sisesti (Amitié France-Roumanie Sisesti-Pays Clissonais). Francezii si-au exprimat disponibilitatea de a sprijini financiar comunitatea din Maramures in efortul acesteia de a realiza aductiunea gazului si povestea parea una dintre cele care au happy end. Parea…

Poveste cu sfarsit rapid

Fratii nostri de ginta latina au cerut un dosar ce trebuia sa cuprinda un proiect, valoarea acestuia, o harta a localitatii, viitorul traiect al conductei, suma cu care contribuia statul roman la realizarea lucrarii si suma care urma sa fie suportata de comunitatea locala. Francezii se obligau sa suporte 40% din contributia cetatenilor. Proiectul urma sa fie finalizat inainte de noiembrie 2003. In conditiile in care lucrarile de aductiune a gazului nu erau finalizate pana la aceasta data, Consiliul Regional de care tine Asociatia din Clisson urma sa ceara rambursarea sumelor. Suntem in 2004 si de doi ani nu se mai lucreaza in Sisesti. Vasile Buticas, consilier local, este cel mai vehement protestatar in afacerea cu gazul, afirmand ca principalul vinovat de situatia creata este Nicolae Costin. Asta in conditiile in care povestea incepuse bine si merci: documentatia a fost inaintata francezilor, crescatorii de galinacee galica cu creasta au trimis peste 34.000 de euro in contul Asociatiei de gaz si lucrarile au demarat. Intr-un alt cont (al primariei), Statul a virat alte sume importante la care s–au adaugat banii adunati de la sisesteni. “Erau sase milioane si ceva pe membru de Asociatie. Fiecare cetatean care s-a inscris la gaz trebuia sa contribuie, in trei ani de zile, cu 200.000 de lei pe luna”, afirma Buticas, care face parte si din Asociatia de gaz. Lucrarile au fost sistate, cu toate ca societatea AMISA a executat nu doar lucrarile platite, ci si lucrari in avans (in valoare de peste 800 de milioane de lei), statul a virat sume importante si a mai acoperit lucrari in valoare de 900 de milioane de lei, cetatenii s-au straduit si ei (unii au dat aproximativ 600 de dolari).

Facturile care nu-s, exista!

Povestea din Sisesti e oarecum inversa in comparatie cu cele clasice. In timp ce o teava din poveste ar creste intr-un an cat altele in sapte, cea despre care scriem nici macar nu exista dupa trei ani. “Lucrul cel mai urat si mai dureros a fost atunci cand francezii au venit acum doi ani, au cerut sa li se dea socoteala de bani si nu li s-a dat. Le-au aratat doar doua chitante, fiecare de 30 milioane de lei, scoase la un interval de o zi”, sustine Buticas. “Cine v-a informat, v-a informat in mod tendentios. Nu v-a spus intreaga realitate. Sigur, cand delegatia francezilor a venit la Sisesti, s-a facut si o scurta informare la BRD. Fostul director al BRD, domnul Tomoiaga, a scos o lista a rulajului privind incasarile care s-au facut prin virament, plus platile care s-au facut din aceasta incasare”, explica Ioan Abrihan, contabilul Asociatiei de gaz, un om probabil onest si care e prins intr-o poveste incalcita, din care n-a avut nimic de castigat. Costin, presedintele Asociatiei de gaz, are o poveste total diferita. “Cu francezii am fost eu pe traseu si au fost foarte multumiti de tot, tot, tot… , au zis. Despre Buticas, care are o fata maritata in Franta si ni i-o agatat de cap pe francezi, francezii o zas ca-i nebun. Da’ noi n-avem nici o treaba. Poate sa vina peste noi si politia economica. Noi avem evidenta foarte clara la contabil”, se eschiveaza Costin de acuzatiile aduse.

“Contabila ii plecata”

Francezii din Clissone sunt dispusi sa mai vireze in contul Asociatiei de gaz 8.000 de euro, cu doua conditii: sa li se arate acte justificative pentru lucrarile efectuate pana in prezent si sa fie realizata legatura dintre Danesti si Sisesti pana la sfarsitul acestui an. Banii veniti de la francezi au fost folositi in mod corect, dar mai exista un cont, al primariei, in care au intrat sumele virate de stat si cele adunate de la cetateni. Gheorghe Bud, viceprimarul din Sisesti, s-a oferit la un moment dat sa ne puna la dispozitie dosarul cu toate actele privitoare la sumele care au intrat in cont si platile care au fost realizate. Numai ca, a doua zi, ca un facut, contabila a fost… plecata la Trezorerie. Printr-un fax primit la inceputul saptamanii trecute de sisesteni, francezii afirma ca au primit documentele privitoare la lucrarile efectuate de AMISA si mai au nevoie doar de documentele similare privitoare la firma IMI SA. “C’est tout!”, incheie francezii.

Care-i “meciul”?

Daca documentele justificative exista, de ce nu sunt aratate partii franceze? Printr-un gest, care nu presupune un efort, ar fi deblocata suma de 8.000 de euro si lucrarile ar putea fi reluate. Toti cei implicati au recunoscut ca afirmatia de mai sus este logica. Am intrebat de ce nu se procedeaza astfel. Reproducem cateva raspunsuri reprezentative pentru situatia creata la Sisesti. “N-au ce sa le arate francezilor, pentru ca facturile nu exista. Le-au spus ca mai trebuie pusa teava pe o portiune de 20 de metri si, de fapt, lipsesc 3-400 de metri de teava.” -Vasile Buticas. “Buticas se lauda ca el o blocat banii in Franta. Ce putere o avut, n-as putea sa va spun. Un om rau are toate interesele sa nu mearga treaba. De ce sa mearga caruta, daca n-o poate frana?” - Nicolae Costin. “Sunt doua tabere: una care are legatura cu francezii – pleaca in Franta si ii gazduiesc pe francezi – si una care n-are nici o legatura cu francezii. Cei din prima tabara (din care face parte si Buticas, n. red.) a dorit ca banii francezilor sa vina pe numele lor, pentru a acoperi o parte a cheltuielilor cu cazarea si masa, dar banii trimisi de francezi au o singura destinatie: pentru aductiunea gazului. De aici nemultumirea lor.” - Ioan Abrihan. Totusi, unde-s banii? Povestea contine doua certitudini: nimeni din Sisesti nu e vinovat si, daca situatia persista, gazul va arde in localitate cand Zmeul o sa se pupe cu Fat Frumos si presedintele Asociatiei de gaz, Nicolae Costin, cu consilierul local, Vasile Buticas. Oricum, vom urmari derularea evenimentelor.

Ioan Botis



* Anton Ardelean se crede primar, politist si medic veterinar
“In Tauti, Politia sunt eu!”

In Tautii Magheraus, campania electorala a scos la “rampa” o disputa acerba intre actualul primar PSD si candidatii PD. Printre acestia l-am regasit pe Vasile Les, vicepresedintele Nordmin, unul dintre cei mai cunoscuti lideri de sindicat maramureseni.

Les a acceptat sa candideze pentru functia de consilier local in localitatea in care s-a nascut, satul, dupa cum ne-a declarat, de felul in care Ardelean a condus administrativ localitatea, dar mai ales din cauza modului in care “Toni” intelege sa-i respecte pe locuitorii comunei. Les ne-a povestit ca actuala disputa cu iz electoral are un motiv banal. Liderul de sindicat si-a cumparat, in 2000, o bucata de teren in comuna, cu dorinta de a ridica o casa. Pe terenul cumparat se afla o casa veche de peste o suta de ani. In decursul anilor si-a ridicat, pana in stadiul de “rosu”, casa dorita. Pentru a continua lucrarile, Les are nevoie de autorizatie de demolare. A vorbit cu expertul Primariei, a intocmit proiectul de demolare si a platit taxa aferenta. “Nu am primit actele, deoarece Ardelean a cerut sa ma duc personal la el pentru semnatura. Mi-am dat seama ca va incepe cu sicanari, fiind deranjat ca m-am inscris in cursa electorala cu o echipa buna de candidati. Dialogul purtat cu Ardelean este elocvent. , m-a luat la rost primarul, desi problema mea nu avea nici o legatura cu politica. Sunt un cetatean al acestei comune, care are nevoie de un act de la Primarie, i-am raspuns. , a replicat el. Dupa discutie, mi-am dat seama ca este deranjat de influenta care o am in comuna. M-a amenintat ca se va ocupa de problema si va vedea ce e legal si ce nu acolo”, ne-a spus Les.

”Nu semnez!”

Dupa aceasta discutie, candidatul democrat a incercat de mai multe ori sa-l intalneasca pe Ardelean in Primaria pe care o conduce, pentru a obtine mult dorita semnatura. In urma cu o luna “intalnirea de gradul trei” a avut loc, dar fara nici un rezultat. Ardelean l-a acuzat, fara nici o legatura cu problema lui Les, ca face campanie anti-Toni in satele apartinatoare comunei. “I-am lasat o cerere prin care il atentionam ca este obligat sa-mi semneze cererea de demolare in termenul legal. Daca nu, il voi actiona in instanta. A trecut o luna fara sa primesc rezultatul dorit. Am mai avut discutii, dar degeaba. A inceput sa-i ameninte si pe colegii mei care candideaza la CL. A cautat-o pe mama mea, femeie de 72 de ani, si i-a spus sa-mi sa nu mai candidez. In fine, dupa expirarea celor 30 de zile, a mai cerut o gramada de hartii. Am patru dosare cu fel si fel de acte, desi expertul mi-a spus ca nu am nevoie decat de semnatura primarului. Zilele trecute, sotia a fost din nou la Primarie pentru acel nenorocit de act cu toate cele “n” hartii cerute. A primit-o si i-a spus direct: Ceea ce este absurd, e nascut aici, i-a explicat sotia. Degeaba. Primarul a replicat ca nu e asa si ca . Sotia i-a explicat ca buletinul este eliberat conform legilor in vigoare, de catre Politie. Dar el, nu si nu. . Sotia a lasat actele si a plecat. Este bataie de joc”, ne-a spus Les.

Toni nu-i!

Am incercat sa aflam si opinia primarului PSD. Timp de doua zile l-am cautat la locul de munca, de dimineata pana seara. Nu am reusit sa-l gasim. Telefonul mobil a fost in permanenta inchis. Mai mult, la Primarie a trebuit sa sunam zeci de minute pentru a raspunde cineva. Invariabil, raspunsul a fost: ”Domnu’ primar revine peste douazeci de minute.” Au trecut doua zile...

Nicolae Teremtus



* Coltu’ meu
Micii electorali nu mai au cautare

Se poate spune ca asistam la cea mai “naspa” campanie electorala dintre cele care au avut loc in cei 14 ani de democratie, pe care multi o numesc originala, mioritica ori damboviteana. Cel putin in Baia Mare, in afara de afise mai mari sau mai mici, de cateva conferinte de presa anoste si cateva atacuri “sub centura”, nereusite, nu se simte ca este campanie electorala. Asta in contextul acelor lansari de candidati, numite pompos . Daca lansarile de candidati ne-au adus mai aproape de visata Europa, normal ar fi fost ca si campania electorala, prin care sunt sustinuti candidatii propusi de filialele de partid, sa fie la fel de occidentala. Nu este asa, iar explicatia primita, chiar de la politicieni e ca, fata de anii trecuti, partidele maramuresene nu au prea multi bani. Este o explicatie plauzibila, daca privim spectacolul electoral sau, mai bine spus, lipsa acestuia. Daca ar fi sa ne luam dupa barfele ce au circulat in perioada preelectorala, atunci cand erau intocmite listele cu actualii candidati, situatia nu mai sta asa. Aproape fara exceptie, ma refer la partidele parlamentare ori cele cu pretentii, un loc eligibil, fie la consilierii locali, fie la cei judeteni sau o nominalizare la Primarie, trebuia sustinuta de viitorul ales cu o suma de bani. Cuantumul acesteia difera de la partid la partid. De la zeci de milioane, la sute de milioane de lei. Un loc. Nu ne mira ca pe locurile eligibile apar, in general, oameni de afaceri. Cei mai pretentiosi, se aude la bursa zvonurilor, au fost pesedistii. Adica, suma cotizata de cei ce au dorit un loc eligibil sub semnul celor trei trandafiri a fost cea mai mare. Unii spun ca s-a dat chiar si un miliard pentru fiecare pozitie urcata pe lista de un anume domn. Poate nu este asa, dar cu siguranta, si este normal, cei mai multi au dat un ban pentru un loc in fata. Exceptia, in cazul PSD, se numeste Nemes Bota, plasat pe un loc doi nu datorita puterii sale financiare, ci a notorietatii de care se bucura directorul adjunct al Spitalului Judetean. In celelalte localitati ale judetului, campania electorala se desfasoara dupa alte reguli. Acolo, in micile orase maramuresene, in comune, actualii primari, contracandidatii folosesc mijloacele obisnuite. O “intalnire” cu alegatorii la birt, unde sunt expuse programele electorale pe ritm de manele. Cel mai recent exemplu a avut loc la Borsa. In prezenta ministrului Ioan Mircea Pascu, primarul Gavrila Grec a “mituit” circa o mie de oameni cu mici si bere. In schimb, program ioc, simpatie ioc, perspective ioc. Oare Pascu ce parere a avut?

Nicolae Teremtus



* Halas, primarul padurii

Padurea Remetiului n-are limite. Adica o fi avand, dar nimeni nu stie unde-i padurea aia si, daca exista, cum arata. Ceea ce numai de bine nu-i. In anul 2002 a avut loc marea retrocedare: primaria locala a primit din fondul silvic 1.250 de hectare de codru, iar populatia Remetiului inca vreo 200. Toata suprafata respectiva se afla pe raza de activitate a Ocolului Silvic Sighet. Vina pentru situatia fara precedent in Romania, de a nu cunoaste nici acum unde este padurea comunala, o poarta Primaria Remeti, prin seful Comisiei de fond funciar (Halas Stefan, care nu prea se consulta cu restul colegilor, actionand precum haiducii, de unul singur) si silvicii Ocolului Sighet. Brigadierul Halas a “batut cu ciocanul” (marcand proprietati pentru cetatenii comunei) in padurea Statului, acceptand improprietarirea celor ce detineau mici parcele forestiere in mijlocul padurii Ocolului silvic. Vitejia sa contravine legii, care specifica faptul ca padurarul trebuie sa marcheze clar limitele padurii comune. Dupa ce-a “poansonat” unde i-a nazarit, tot Halas a declarat: ”domnule, nu se poate, nu vad limita padurii.” In alta ordine de idei, dar ramanand la capitolul forestier, anul trecut, Primaria Remeti a platit Ocolului Silvic 300 de milioane de lei pentru paza padurii sale. Numai ca aceeasi primarie nu a preluat padurea oficial (in teren), cauza din care inca n-a primit nici un gram de profit (in afara de cateva lemne de foc). Ce a mai facut Halas? A ”inmultit” cele 64 de dosare, acceptate initial in baza Legii 1, la peste… 120, dubland numarul proprietarilor de padure. Comisia locala a aflat “amanuntul” chiar de la sateni, majoritatea modificarilor in scripte fiind facute de catre primar, unele procese verbale fiind falsificate (mai precis, semnatura secretarei a fost contrafacuta). De exemplu, cererea de retrocedare depusa de o sateanca din Remeti a fost respinsa de fostul primar pentru ca pe pozitia respectiva se inghesuiau opt persoane, care mosteneau trei hectare de padure. Halas a facut si a dres cum a stiut el mai bine si a pus-o pe concetateanca sa separat in posesie, cu un hectar intreg (cand aceasta putea beneficia, legal, de doar 0,4 hectare). Tot primarul a ”dat” terenul de sub cariera Surdic-Remeti, unei familii care de ani de zile tinea pasunea din zona, desi nici un primar dinaintea sa n-a putut accepta una ca asta, deoarece este ilegal, spune normativul (bogatiile subsolului, inclusiv anrocamentele, sunt proprietatea Statului). Noul proprietar ar fi declarat: ”Sa-i dea Dumnezeu sanatate primarului, ca si el, si eu suntem acum multumiti.” Si in acest caz, ”comisia Halas” a operat o suprapunere de posesii, generand un alt proces intre doua persoane. Cum se pot rezolva atatea nereguli? Prin moneda forte din Remeti: lemnul si piatra, singurele averi notabile ale zonei. Cat despre Stefan Halas, se spune ca ar detine vreo 15 hectare de padure. Ce mai conteaza daca a ”mostenit” averea din codrul comunal, cel al ocolului silvic ori dintr–unul privat?

Teofil IVANCIUC



* La 17 ani, condamnat la trei ani de inchisoare pentru ca a fost legionar
Pseudo-tratat de vanatoare

Un fost legionar a acceptat sa ne relateze chinurile prin care a trecut in cei mai negri ani ai regimului comunist din Romania. A aderat al miscarea legionara din convingerea ca aceasta era o cale mai buna decat comunismul. Pentru aceasta alegere, regimul “democrat” al comunistilor l-a condamnat la o suferinta de cinci ani in inchisorile terorii.

Ioan Tamas s-a nascut in Lapusel, in 17 martie 1931. S-a inscris la Liceul ”Gheorghe Sincai” din Baia Mare, unde a aflat de existenta unei organizati de tineret a miscarii legionare, ”Fratiile de Cruce”, la care a aderat in 1948. ”In ‘48 au inceput arestarile. Primul a fost Ilut. L-au torturat, l-au anchetat... Au urmat ceilalti. Din Baia Mare au fost ridicati in jur de 20. In august ‘48 m-au arestat si pe mine si m-au trimis la ”Siguranta” (Securitate, n. red.) in Baia Mare. Aceasta era condusa la acea vreme numai de evrei si unguri (Palkovici - seful, Kun, Szirmoy, Rosvelt). Aveau ura mare pe miscare. Te chinuiau si te torturau pana nu mai stiai de tine. Dupa cateva zile, ne-au dus la Siguranta din Satu Mare. Seful era un evreu, mare torturator, dom’le. Weisz il chema. Il ajutau Feldos si Novac (ultima era o evreica, careia ii placea sa loveasca la testicule). Strambu, Popescu si inca unul (romani toti) au fost primii anchetatori. Fie in beciurile Securitatii, fie in Inchisoarea Satu Mare, ne infometau ingrozitor. In curtea inchisorii, detinutii de drept comun fierbeau laturi pentru porci in caldari. Pe ascuns, ne apropiam de ele si luam cate o mana de faina cu cartofi. Ne puteai numara coastele. Doctorul inchisorii, un evreu, ne-a spus odata: .

Doctrina manjita

Prin luna mai 1949, am fost dusi la Cluj pentru proces. Am fost condamnati de Tribunalul Militar Cluj (condus de maiorul Barbu) la trei ani de inchisoare corectionala (dar am facut cinci!), pentru delict de uneltiri impotriva ordinii sociale. Apoi am fost dus la Inchisoarea din Cluj. Eram peste 50 de oameni intr-o incapere de 5x5 m. Dormeam pe jos. Eram asa de inghesuiti, ca daca se intorcea unul, trebuiau sa se intoarca toti. In afara de arpacas, fasole, varza si terci (faina de malai in apa) si paine neagra nu am mancat altceva. Dupa patru luni, am fost triati: elevii la Targsor, studentii la Pitesti, iar restul la Aiud si Gherla. Calatoria de la Cluj la Targsor (langa Ploiesti) dura sapte zile. Am mers cu un vagon tip duba, cu care faceam turul tuturor inchisorilor din tara. Abia apoi ajungeam la Targsor, morti de foame si de sete. La Targsor, directorul inchisorii, Spirea Dumitrescu, un intelectual, se purta bine cu noi. Aveam acces in curte si ne puteam plimba. Stateam in ateliere de lucru, cam 100-150. Mare noroc am avut cu un gardian, Mosu Dumitrache. L-am simpatizat, iar dupa moartea sa, i-am facut mormantul. Aici am simtit ca ne asteapta lucruri grele de tot. I-am cunoscut pe studentii reeducati de la Suceava. Astia, printre care se aflau Stoian si Livinschi, au venit sa faca reeducare si cu noi. Unii au trecut de partea lor, altii nu. Nu puteau sa ne bata prea tare, ca noi eram mai multi. Ni se dadeau tot felul de carti comuniste sa citim. Intr-o zi, ne-am pomenit cu un militian din Lapusel. Facea stagiul militar acolo. Cu el am avut noroc sa primim pachete de acasa. Printr-un alt gardian ni se aduceau mesaje de acasa. Ca pana atunci familiile noastre nici nu mai stiau daca traim sau nu.

Evadarea

In noiembrie ‘50, intre elevi s-a produs o evadare. Doi dintre ei, Ioan Lupes si Gheorghe Mazareanu, care lucrau in atelier, au facut o spartura in perete, iar noaptea, Lupes a reusit sa fuga. Gardienii nu l-au mai prins. Pe Mazareanu l-au torturat, iar mai apoi a fost executat. Lupes a fost fugar prin Moldova, mult timp. Cineva ne-a spus ca a fost prins intr-un restaurant si apoi executat. A urmat un control de la Ministerul de Interne (cu Zeller, Teoharie – seful securitatii, Vasile Luca, Baciu – de meserie chelner). Am fost luati la bataie de gardienii care formau doua randuri printre care treceam noi. Dupa cateva zile m-au trimis la Canal, in colonia Peninsula Valea Neagra, cea mai grea dintre toate, unde erau cei cu pedepse de peste 10 ani. Stateam in baraci, in grupuri conduse de studenti reeducati. Lucram la sapat Canalul. Intr-o noapte, mi-am vazut moartea cu ochii. Eram la patru kilometri de colonie. Linia ferata pe care duceam vagonetii s-a surpat si am cazut in apa. Fiind iarna, au inghetat hainele pe noi. Doar dupa cateva ore au venit sa ne ia. Toti, fara exceptie, ne-am ales cu boli pulmonare. Doctorul mi-a zis: . Si m-a trimis la sanatoriul de la Targu Ocna. Acolo au venit cativa tortionari si au inceput reeducarea. Primul a fost un detinut, Costandache. L-au scos dupa trei saptamani. Era sfarsit de chinuri. O epava. Urmatorul nu a mai rezistat si a strigat la geam sa incepem greva.

Cu Steinhard

Dupa revolta din colonia Peninsula Valea Neagra, am fost dus la colonia din Ghencea. Trebuia sa ma eliberez, dar am primit referinte proaste de la primarul din satul natal. Am primit inca un an si jumatate: “pedeapsa administrativa”. Am fost dus din nou la Targu Ocna, unde m-au operat de apendicita, dar fara anestezie. Am scapat. Acolo l-am intalnit pe Nicu Steinhard, care era foarte grav bolnav”, isi reaminteste Ioan Tamas. A fost eliberat in octombrie 1952 si i s-a stabilit domiciliul fortat in Lapusel. Astazi este un pensionar care traieste cu gustul amar al anilor de penitenta, dar si cu dezamagirea produsa de guvernele postdecembriste.

Ciprian Dragos



* ”Martorii” vanzarii unui teren denunta un fals in acte
Vanzatorul era... mort!

Primaria Bocicoiu Mare revine in prim plan cu un scandal cu iz de ilegalitate. Mostenitoarea unui teren a sesizat Parchetul National Anticoruptie in legatura cu o tranzactie imobiliara “dubioasa”, in care tatal sau ar fi jucat rolul de vanzator. Femeia sustine ca actul de vanzare-cumparare ce poarta girul Primariei este fals, fiind incheiat ulterior decesului tatalui sau.

Povestea “mostenirii cu ghinion” din comuna Bocicoiu Mare a inceput in vara anului trecut. Vasile Bobriuc mostenise dupa decesul mamei sale o casa si niste terenuri situate in comuna. Fiind domiciliat in Constanta (la unul dintre copii) si avand probleme de sanatate, Bobriuc a vandut casa parinteasca in 15 iulie 2003. Pana aici, totul e limpede. Numai ca in toamna aceluiasi an, batranul a decedat, iar cei doi copii, Corina Popovics si Vasile Bobriuc, au verificat la Primaria Bocicoiu Mare situatia bunurilor detinute de tatal lor. Dar… surpriza! Conform registrului agricol, terenul ce apartinuse lui Bobriuc figura pe pozitia lui Nicolae Holovciuc. Ce s-a intamplat? Holovciuc sustine ca a cumparat terenul respeciv in luna iulie a anului trecut si drept dovada le-a prezentat un contract de vanzare-cumparare incheiat in fata a doi martori. Interesant este faptul ca, actul respectiv nu este datat, iar seria si numarul de buletin al martorilor au trei, respectiv cinci cifre. Urmarea? O sesizare la Parchetul National Anticoruptie si o cerere de incepere a urmaririi penale. Dubiile legate de vanzarea terenurilor nu sunt cauzate doar de neregulile din contract, ci si de o cerere inaintata de Bobriuc primariei Bocicoi ulterior vanzarii casei, prin care acesta solicita transcrierea parcelelor respective “pe pozitia mea (Vasile Bobriuc, n.red.), in registrul agricol tipul II , intrucat familia mea si-a schimbat domiciliul in municipiul Constanta”. Deci nici vorba de intentia de a vinde terenurile!

Martori ”in lipsa”

“Contractul (care e nedatat) s-a facut cand tata era deja decedat. Tata a decedat in septembrie. Contractul a aparut dupa acea data. El (Halauciuc, n.red.) a venit la mine dupa inmormantare si mi-a spus ca tata i-a vandut pamantul. Dupa ce a vandut casa, tata a trecut pamantul la Constanta, si atunci nu avea cum sa-l vanda. El locuia la Constanta de vreo patru-cinci ani. Hartia aia el singur (Halauciuc, n.red.) a facut-o! Daca va uitati, nici seria de buletin nu corespunde. Martorii nu recunosc ca ar fi de fata. Am facut sesizari peste tot, dar deocamdata am primit numai o citatie sa ma prezint la Sighet. Dar cand a ajuns hartia, trecusera deja doua zile de la data infatisarii. De atunci nu mi-a mai venit nimic”, a spus fiica lui Bobriuc, Corina Popovics. Mai mult, martorii nu recunosc ca ar fi fost de fata la incheierea contractului. “Stiu ca m-o trecut in contract ca martor, da’ io nu am fost de fata. Nici numarul si seria de buletin trecute acolo nu sunt ale mele, sa vina oricine sa vada”, a spus Ioan Cantea, unul dintre ”martori”.

“Situatia este normala”

Cum era de asteptat, cumparatorul crede ca vanzarea terenurilor este fara cusur. Cat despre martori si seriile de buletin “stirbite”, explicatiile sunt de-a dreptul hazlii. “In legatura cu asta a fost sesizata Politia Sighet. Contractele sunt facute de fata cu martori. Cantea a fost in trecere. El n-a fost de fata chiar cand s-au numarat banii. A fost chemata fiica la Politia Sighet, dar n-a venit. Terenul este pe pozitia mea in registrul agricol. Contractul a fost incheiat pe la sfarsitul lui iulie, cand a fost el acasa sa-si vanda casa. Eu nici nu m-am uitat, oamenii au trecut acolo ce serie si numar au vrut”, a spus Nicolae Holoviuc. Nici ”ochelarii” autoritatilor din Bocicoi nu vad hiba. “Din punctul nostru de vedere, situatia este normala. Daca martorii cred (?) ca nu s-a semnat contract, pot sa ceara anularea lui. Inregistrarile in registrul agricol se fac pe baza declaratiilor celor implicati”, a spus Vasile Hasciar, secretarul primariei Bocicoiu Mare. Promitem sa urmarim si derularea acestui caz.

Ioana Lucacel



* Schimbul de azi
Antinevralgic si AntiPeSeDe

”Asta-i tot ce pot face tinerii pentru batrani. Sa-i socheze si sa-i tina la zi cu realitatile.” Mi-am reamintit de replica scrisa de domnul George Bernard Shaw pentru ca in adolescenta, impreuna cu un grup de prieteni, vroiam sa punem in scena ”Prima piesa a lui Fanny”. Era timpul in care ”ne dadeam actori ca sa ne pupe fetele”, cum aveam sa recunoastem mai tarziu. Scuza incerca sa aplaneze puerilismul. Eram tineri, uniti si, s-a dovedit ulterior, puerilismul asta era contagios. Tare sunt curios sa-i aud explicandu-si puerilismul tardiv si pe cei care ”se dau actori” si ne mint din patru-n patru ani. Pentru ca puerilismul lor ne costa. Pe toti. Mi-am reamintit replica domnului Shaw ascultand un coleg care-mi povestea dezolat o intamplare din banalul cotidian. Scena: cei 50 de metri din fata oricarei farmacii care elibereaza ”compensate”. Actorii: oameni, denumiti din patru-n patru ani ”electorat”. Pentru cei foarte tineri se cuvine o explicatie. Acest arhaism, ”rand”, poate fi definit ca un sir de oameni care stau de la ora 4 dimineata in fata unui ”obiectiv strategic” pentru a reusi sa procure o marfa insuficienta. De regula, cei care vin primii se asigura in acest fel ca vor izbuti. In fapt, conteaza, ca in fiecare caz similar din viata, ”pe cine cunosti”. In fine, acest arhaism era folosit pe vremea dictaturii comuniste in diferite forme: ”rand la salam de soia”, ”rand la lapte degresat”, ”rand la creveti vietnamezi”, ”rand la paine neagra”, ”rand la biscuiti Carei” etc. (unde etc. poate fi substituit cu orice alt cuvant va vine in minte, pentru ca nimic nu se cumpara fara ”rand”). Si acum ”filmul”. Mileniul III, Baia Mare, anul 2004, luna mai, dis de dimineata. In fata farmaciei ”electoratul” se inghesuie, se buluceste, clocoteste. Actiunea masei duce iremediabil la ratarea educativelor emisiuni electorale de rating zero, la care moderatorii se inghesuie sa dea limbi bine platite. Hotarat lucru, avem un popor ignorant. Toti par nemultumiti. O pensionara care a rezistat sase ore ”la rand” ajunge in sfarsit in fata. ”Nu mai avem gratuite!”, se aude un urlet de dupa tejghea. Brusc tacere. Apoi rumoare ce se acentueaza pana peste pragul de perceptie normala a decibelilor. Din nou s-a ajuns la urlet. Furia domina multimea. Din ”fericire” pentru integritatea corporala a farmacistei, sunt doar niste ”electori” pensionari. Dupa o vreme obosesc si se retrag. Raman doar cativa care-si scot batistele facute ”bocceluta” si incept sa numere de cate pestile le ajung banii. Batranei aflate inaintea colegului meu ii ajung banii de 2 pastile. Pentru Nastase Adrian, primul ministru social (?) democrat al Romaniei, am sa subliniez: 2 (adica ”d” de la democratie si ”oua” - de la orice altceva decat cele pe care ati solicitat, cu atata eleganta, sa va fie numarate). P.S.: Batrana a refuzat cu demnitate ”ajutorul financiar” oferit de colegul meu. Si a plecat cu doua pastile. Intre timp, se forma o alianta care nu si-a mai ascuns numele dupa ”farduri”. Si-au zis: ”Anti - P.S.D.”

Catalin Vischi



* Consiliul Local Sighet s-a intrunit pentru
Ultima repriza sigheteana

Orice inceput are si un sfarsit. Asa s-a ajuns si la ultima sedinta ordinara a Consiliului Local Sighetu Marmatiei. N-a fost o sedinta festivista, ca erau trecute pe ordinea de zi subiecte fierbinti pentru sigheteni. Totusi, in final, bulele de sampanie le-a amintit alesilor ca numai unii dintre ei se vor intoarce in aceasta sala pentru urmatorii patru ani.

Pe 21 mai, in absenta primarului, s-a tinut ultima sedinta ordinara a ”multlaudatului” Consiliu municipal sighetean. Primul punct a fost si cel mai controversat: votarea noilor taxe si impozite valabile in 2005 (majorate cu rata inflatiei). Au votat ”pentru” consilierii PSD Vasile Mic, Marius Iusco, Gheorghe Rus, Petru Batin, si cei ai UDMR. S-au opus consilierii PNL, Nicolae Mutiu (PD), Ludovic Nagy (UDMR) si Ioan Creta (PSD). S-a abtinut Doina Voina (PSD). Cei ce au zis ”da” sunt pentru majorarea taxelor orasului. Rugam electorii sigheteni sa tina minte asta. Szollosy Tibor si alti cativa s-au declarat hotarat impotriva actualei zonari a orasului: astfel, strazile Constructorului, M. Viteazu, Stefan cel Mare sau G. Doja se afla in zona C (desi sunt ultracentrale si dispun de asfalt, canal, apa curenta, cablu etc.), dar Ghermano Vida (fara canal, structura sau asfalt) se ”lafaie” in zona B. Pana la urma, s–a votat revenirea la zonificarea valabila anul trecut, una mult mai logica si mai putin scandaloasa. S-a mai hotarat trecerea in regim de constructii speciale (neimpozabile) a unor constructii industriale (hote, cazane exterioare, exhaustari) apartinand SC Plimob SA. In schimb, cererile similare depuse de ARL, SNCFR Depou si Revizie de Vagoane, n-au fost acceptate. Consilierul Radu Zlati (PNL) s-a declarat surprins: ”nu-i normal ca lucrurile aducatoare de venituri, directe sau indirecte, sa fie scutite de la plata impozitelor”, iar candidatul la primarie, Ioan Bledea, a declarat revoltat: ”Cineva ne crede fraieri, iepurasi!” la care presedintele de sedinta i-a cerut sa-si tempereze tonul. Atunci Bledea a devenit spiritual: ”Bine, retrag iepurasul.”

Lumina ieftina

Firma Light Orion Consulting (adica Phillips) a oferit Sighetului un plan modern de reabilitare a iluminatului public, conform normelor UE, etapizat pe mai multi ani, ce va demara din zonele periferice (Camara, Lazu Baciului etc.). In prima faza, in loc de 270 de corpuri de iluminat se vor monta 470, consumul mediu anual urmand a scadea insa de la 14,6 la doar 5 MW. Finantarea necesara, de circa 1,6 miliarde lei (60 la suta din total) va fi prinsa tot in bugetul anului 2005. O alta hotarare, cea privind trecerea Spitalului Municipal inapoi in administrarea Ministerului Sanatatii (pentru obtinerea unor fonduri), a picat. Comisia juridica si cea de urbanism n-au avizat proiectul (actiune motivata prin neclaritatea documentatiei prezentate, care ar fi putut eventual baga din greseala, si biserica de langa institutie in incinta spitaliceasca). Comisia de buget-finante a Consiliului a pledat sangeros pentru votarea proiectului pur birocratic, dar a pierdut batalia.

Sampania de final

La urma, au fost alesi noi Cetateni de Onoare ai urbei: muzeografii muzeului sighetean, dr. Mihai Dancus (director al institutiei din 1978) si Iosif Beres (initiatorul sectiei de stiintele naturii, la care a trudit cinci decenii, fiind premiat de Academia Romana si chiar de catre Presedintie), precum si Hollosy Simon (post mortem), in calitatea acestuia de parinte al Scolii de pictura baimarene si fiu al Sighetului. Apoi, consilierii (oare cati isi vor relua locurile luna viitoare?), obositi dupa cei patru ani de munca in folosul comunitatii, au ciocnit o cupa de sampanie.

Teofil Ivanciuc



* Ma tot mir
Albastreala de vara

In curand, cu ajutorul unei enzime produse de ficat, doi cercetatori americani vor produce trandafiri albastri. Initial, am crezut ca enzimele respective sunt produse de ficatul lui Vacaroiu, da’ cica orice ficat e bun pentru treaba asta. Pana si simbolul asta electoral reprezentat de roze se albastreste, precum situatia unei tari in care porcii devin furnizori de organe pentru transplanturi la om si Mischie pleaca la bai de namol, pe motiv de concediu fortat de imprejurari si lipsa de ocupatie. Deviza baronului Gorjului a devenit “Numa’ asta, ca-i cald”, referindu-se fie la anotimpul ce va sa vina, fie la postul pe care e pe cale sa-l piarda. Anomaliile astea nu se petrec doar la noi. Pe undeva, printr-un land german, un vanator a fost muscat de un iepure, caz unic de rasturnare a unei situatii considerata clasica. Momentul antologic este la fel de normal ca si romanul care, intr-o avansata stare bahica, s-a inscris pe listele electorale ale mai multor partide, uitand, finalmente, pentru ce partid ar vrea sa candideze. Greseala este scuzabila si normala ca si Romania, daca tinem cont ca respectivul este analfabet si are o condamnare penala. In Siberia a fost descoperit, de curand, un mamut. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca parul respectivului animal seamana cu cel uman, situatie despre care Cozmanca a aflat in timp ce-si facea freza in toaleta sediului partidului mastodont. In mod firesc, omul care gestioneaza interesele de partid precum aranja pe vremuri gestionarul de la aprozar porodicii in lazi, a tras concluzia ca lui Iliescu i se potriveste functia de presedinte al PSD-ului ca o manusa. Pentru cealalta functie de presedinte se pregateste Adrian si, ca sa fie treaba in regula, vizitele electorale ale premierului sunt precedate de plantarea de flori, chiar daca trandafirii americanilor n-au ajuns pe piata romaneasca. Am inceput sa cred ca orice situatie, oricat de absurda ar parea la prima vedere, poate fi considerata normala. Nu m-as mira sa aflu ca porcul nu se balaceste in namol, ci zboara, ca exista Mos Craciun, ca Revelionul s-a mutat in luna lui cuptor si ca mamutul din Siberia zambeste mai frumos decat Ion “Surasul Hiroshimei” Iliescu si Gioconda.

Ioan Botis



* Istoria unei consultatii care nu a mai avut loc
Un parinte acuza!

Din fericire, povestea aceasta nu are nimic tragic, insa sublinieaza indiferenta societatii. Un medic de familie ridica din umeri, consolandu-se ca “a incercat”. Poate. Dar cand ai depus juramantul lui Hipocrate si ai consimtit sa ai sanatatea oamenilor in grija, jumatatile de masura nu sunt suficiente. Parca te izbesti prea des de indolenta in cotidian…

Povestea familiei Biliga a inceput in 22 aprilie, cand s-a nascut Adela, cel mai tanar membru al familiei. “In prima zi a saptamanii, sotia si fetita au fost externate din spital. In ziua imediat urmatoare, am mers la medicul de familie, Coralia Ubelhart, pentru a inscrie fetita la cabinetul dansei. Fiind medicul de familie al sotiei si pentru ca a tratat-o pe perioada sarcinii, am considerat normal sa inscriem si fetita acolo. Cu aceasta ocazie, am rugat-o pe doamna medic sa vina acasa sa ne consulte copilul. A fost de acord si am stabilit sa o astept in aceeasi zi, la ora 16, in fata magazinului Unic aflat in imediata apropiere a apartamentului nostru”, a spus Olimpiu Biliga, tatal fetei.

Varianta parintelui

Intalnirea s-a dovedit a fi una cu ghinion, deoarece a generat o serie de conflicte intre medic si parintele copilului. “Nu am inteles de ce a fost nevoie sa ne intalnim in oras, doar adresa noastra era trecuta in dosar. Cu toate acestea, am asteptat-o de la fara zece pana la si zece, dar nu a venit nimeni”, spune Biliga. Sirul intalnirilor fara sorti de izbanda a continuat. “Joi am fost din nou la cabinet sa o intreb daca s-a intamplat ceva neprevazut. Mi-a spus ca a fost prezenta la intalnire, dar nu am fost eu. De parca nu ar fi familia mea in joc. Am admis ca poate am fost amandoi la locul stabilit, dar ca nu ne-am intalnit, si am stabilit o noua intalnire. Mi-a spus sa ma intorc la sase jumatate la cabinet, pentru a o conduce la locuinta noastra. M-am intors, dar nu mai era nimeni acolo. Mi s-a parut inadmisibil, o lipsa totala de profesionalism. Fetita mea are deja o luna de zile si inca nu a vazut-o medicul de familie”, spune tatal, dezamagit. A urmat decizia finala. “Vineri m-am reintors la cabinet si, in urma unui schimb de replici, mi-a recomandat sa-mi schimb medicul de familie. O voi face cu siguranta, dar situatii de genul acesta nu ar trebui sa se repete”, a spus parintele.

Varianta medicului

Coralia Ubelhart are o alta varianta. “Eu am fost prezenta la intalniri, dar tatal nu a venit. Ba chiar am fost o data la ei acasa, la interfon este trecuta o alta familie, totusi am sunat, dar nu mi-a raspuns nimeni. Pentru a inscrie copilul, trebuie sa se completeze un formular si sa mi se aduca copie dupa certificat. Eu nu am primit aceste acte, deci, oficial, copilul nu este inscris la mine”, spune Ubelhart. Tatal fetitei sustine ca in momentul in care a inceput conflictul nu avea certificatul de nastere al micutei, dar pana la urma a predat medicului Ubelhart fisa de externare.

Specialistii

Specialistii au si ei pareri. “In cazul in care medicului i s-a solicitat o vizita de rutina, nu exista o obligativitate a prezentarii doctorului la domiciliul noului nascut. Dar el are obligativitatea de a efectua examenul de bilant la o luna de la externare. Singurul in masura sa emita sanctiuni este Colegiul Medicilor. Conform normelor noastre de decontare, primul serviciu profilactic pe care trebuie sa-l faca medicul de familie este la o luna. Daca poate sau nu sa refuze un control inainte de acesta, depaseste sfera scriptelor”, a spus Alina Pop, purtator de cuvant al Casei Judetene de Asigurari de Sanatate. Pe langa partea financiara, Colegiul Medicilor are propriile legi. “Daca medicul a fost chemat, el este obligat sa se prezinte la domiciliul pacientului. Daca a avut mama ca si gravida in evidenta, atunci trebuie neaparat sa vada copilul dupa externare. Parintii copilului au dreptul sa solicite o vizita la domiciliu, daca parintii sunt refuzati trebuie sa faca o sesizare catre Colegiul Medicilor pentru a se investiga situatia”, a spus Augustin Balc, presedintele Consiliului Medicilor. Cine are dreptate? E dificil de emis o parere unanim acceptata. Raman faptele. In fond, Biliga a cerut doar o consultatie. Si, ce este mai grav, singura care putea suferi de pe urma acestei situatii ar fi fost Adela Biliga, un copil care, la doar o luna de viata, nu poate emite pretentia sa fie inteleasa. Si nici sa inteleaga o situatie pe care, iata, nici noi n-o intelegem in totalitate. Atat de simpla e rezolvarea incat, nu stim cine si de ce se incranceneaza sa tensioneze situatia.

Mihaela Mihalea



* CN ”Dragos Voda” a mai dat o promotie de ”batrani”
A mai trecut un an prin voi

Vineri 21 mai, cel mai fitos colegiu din Sighet a organizat propriul bal al majoratului. Locul: aceeasi straveche sala ”Studio”, neamenajata de cativa zeci de ani, cea in care misuna toate felurile de ganganii, un adevarat insectar cu fosile precambriene. In ”Studio” au sarbatorit majoratul si parintii, si bunicii absolventilor 2004. M-am trezit intr-o sala arhiplina, burdusita cu elevi, profesori si prieteni ai elevelor (e drept, am identificat si ceva iubite din ”afara” ale frumosilor ”Dragosului”). Desi n-am mai pus piciorul la o astfel de manifestare de o jumatate de deceniu, mi-am dat seama ca, in afara decorurilor, totul e ca mai inainte. Iar decorurile inseamna, in cazul acesta, toalele participantilor, tot mai futuristice, piercing-urile, tatoo-urile, mobilele cu figuri si ecran color, videoproiectorul de pe scena prafuita, muzica ”cool” si mentalitatea participantilor la fest. CN ”Dragos Voda” este cel mai important liceu al urbei din nord, am spus-o deja. Dar asta nu inseamna ca se compara cu colegiile Baii Mari. De vina este, in primul rand, corpul profesoral, selectat pe criterii dubioase. Altfel nu s-ar explica de ce profesorii cu doctorate in stiinte sunt nevoiti sa lucreze la liceele industriale sau la ”Taras Sevkenko”, iar altii in cadrul Colegiului Universitar ”Babes-Bolyai”. E ceva putred in Danemarca. Desi orasul nu numara mai mult de 10-15 doctori in stiinte, acestia nu se regasesc in schema de cadre didactice a ”Dragos”-ului. Rezultatul? De ani grei, acest liceu n-a mai dat olimpici internationali, nici elite stralucitoare. Putinele exceptii au ajuns sus ori prin geniul nativ cu care s-au nascut, ori datorita orelor particulare pe care le-au platit parintii lor cu bani grei. In fine, asta e o tema de casa pentru directorul Ioan Berci si protectorii sai. Balul a fost dragutel. Nimic iesit din comun, vechi poante testate de generatii de absolventi, scenete de actualitate, muzica buna, prezentatori stersi. Chiar, oare de ce noi romanii nu avem o scoala de prezentatori? Lipsa profesionistilor se simte acut, incepand de la televiziuni si pana pe scenele de spectacol. Dupa ”programul artistic”, poporul s-a deplasat la discoteca, unde au facut-o lata pana la orele mici, cum e moda mai nou. Inecandu-si ingrijorarile (“ce o sa ma fac, or sa-mi dea ai mei bani de faculta?”, “cum sa plec ”? etc.), in beri, tarii si, ici-colo, vinuri. Vinul e, prin excelenta, o bautura a celor spirituali, spunea un geniu carpatin. La sfarsit, intr-o nota optimista, declar: CN ”Dragos Voda” a avut cel mai bun bal al majoratului din 2004. Pana acum. Pentru ca este primul din acest sezon. Restului liceelor le va veni randul la aceeasi sala ”Studio”, in saptamanile urmatoare.

Teofil IVANCIUC



* O sansa pentru fiecare

Ioana Vlasin, candidata Partidului Ecologist Roman la Primaria Moisei, are renumele unui bun gospodar, dar nu numai. Este cunoscuta in comuna ca fiind o demna urmasa a samaritenilor biblici. Numele Ioanei Vlasin este legat si de actiuni de ajutorare a celor aflati la nevoie. “Pensionarii” Penitenciarului din Baia Mare o cunosc foarte bine. In afara de ajutorul oferit celor aflati in spatele gratiilor, Ioana Vlasin este cea care se preocupa de copiii detinutilor, de cele mai multe ori ramasi de izbeliste. Ii sprijina financiar, dar se ocupa si de educatia lor, inclusiv de organizarea vizitelor prin care copiii tin legatura cu mamele sau tatii aflati in penitenciar. Dupa ispasirea pedepsei, fostii detinuti din comuna au beneficiat in continuare de atentia familiei Vlasin. “Au venit mamele la mine, disperate ca li se libereaza copiii din inchisoare si ca odata ajunsi acasa, vor relua legaturile cu vechii ortaci si vor sfarsi iar in fapte rele. M-am tot gandit: ce-or face ei cand vin din puscarie, cine sa le dea posibilitatea sa castige o paine cinstita? Am stat de vorba cu ei in ultimele zile de detentie, am tinut legatura cu mamele care trebuiau sa aiba grija pe unde umbla fiii lor, le-am facut acte si i-am luat in Germania, la munca. Am avut emotii, nu stiam cum vor rezista, dar timpul a dovedit ca nu am gresit. Ma interesam in fiecare dimineata daca sunt bine, daca au vreo nemultumire. Sa stiti ca, acum, unii dintre ei sunt casatoriti, au copii, muncesc si nu au mai calcat stramb, s-au integrat in societate. Nici unul din ei nu m-a facut de rusine in Germania, toti si-au vazut de treaba.” Ghidandu-se dupa principiul care spune ca orice om merita o a doua sansa, Ioana Vlasin a avut incredere in oameni care-si pierdusera valorile, incercand sa le arate calea cea dreapta. Si a reusit.

Lavinia COTARCEA



* Prosperitatea duce la o protectie sociala reala

“Stiu ca cea mai mare problema a persoanelor varstnice este nivelul mic al pensiilor. Din pacate, un Consiliu Judetean nu se poate implica in problema pensiilor, nu vreau sa iluzii. Recorelarea, indexarea pensiilor se fac la nivel de Guvern, dar consilierii judeteni pot avea un rol activ in a oferi o minima protectie sociala persoanelor cu probleme si a pensionarilor. In administratia actuala, s-a limitat mai ales in a oferi in preajma sarbatorilor (de Pasti, Craciun) sume de bani pentru eternele pachete de alimente, date cui si cui, sau spectacolelor gratuite ori meselor festive. Asta nu-i protectie sociala. In patru ani de mandat, consilierii ar trebui sa sustina un program coerent de protectie sociala. Cu bani putini sau mai multi, se pot face multe. Depinde de vointa consilierilor, in speta. Am in vedere sprijinirea persoanelor varstnice, de la problema caselor de batrani, pana la facilitati ce pot fi acordate in asa fel, incat demnitatea celor care ne-au fost parinti sa nu fie atinsa. La tara, acesti oameni trebuie sa fie ajutati, am umblat mult prin judet si am constatat ca ei nu stiu, nu au habar de faptul ca administratia judetului are un rol insemnat in sustinerea lor. De aceea, rolul consilierilor judeteni trebuie sa devina mult mai mare”, ne-a spus Nicolae Bud, candidat independent pentru Consiliul Judetean. Fostul deputat este nemultumit si de modul in care a fost gestionata problema de la Directia pentru Protectia Copilului. “Am fost mahnit sa aflu din Bucuresti ca in Maramures aceasta Directie a devenit un politice, in timp ce copiii au trecut pe planul doi. Nu se poate asa ceva! Trebuie rezolvata aceasta problema o data pentru totdeauna si in folosul copiilor, care nu au decat vina ca exista”, ne-a declarat Bud. In vizitele sale prin judet si Baia Mare, Bud a sesizat ca exista o lipsa de comunicare administratie-comunitate (oameni). El crede ca protectia sociala trebuie sa aiba in vedere toate categoriile sociale. Sunt instrumente pe care un consilier judetean le detine pentru ca cei cu nevoi sa beneficieze de o minima protectie. Bud spune ca e fireasca legatura intre dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea economica si protectia sociala, intr-o comunitate. “Ce depinde de Guvern se discuta la nivelul respectiv, dar sunt multe lucruri care pot fi rezolvate pe plan local. Asta este menirea consilierilor judeteni. Este ceea ce voi face”, a mai spus Bud.

Nicolae TEREMTUS



* Sanitarii de la Carol Davila sarbatoresc
Un deceniu de activitate

Scoala Sanitara “Carol Davila” - filiala Baia Mare si–a inceput activitatea la 1 septembrie 1994, cu un numar de trei clase si doua specialitati (asistent medical generalist si asistent de igiena), cuprinzand un numar de 100 de elevi. Activitatea scolara a fost coordonata de Lucretia Titirca, in calitate de director al institutiei. Datorita experientei pe care a avut-o atat in invatamantul sanitar, in calitate de director adjunct al Scolii Tehnice Sanitare, cat si in reteaua sanitara ca asistenta sefa a Spitalului Judetean, Lucretia Titirca a fost solicitata de doctorul Mioara Mincu, directorul Scolii Sanitare Postliceale “Carol Davila” Bucuresti, sa infiinteze o filiala la Baia Mare. Conditia esentiala pentru functionarea scolii a constituit-o gasirea unei locatii. De un real ajutor, in acest sens, a fost sprijinul oferit de profesorul Fica Romulus, directorul Grupului de Industrie Usoara in perioada 1978-1998, care a pus la dispozitia noii scoli spatiul necesar desfasurarii activitatii didactice. Pe parcursul celor zece ani, datorita cererii de pe piata muncii, specialitatile s–au diversificat, crescand totodata si numarul de elevi si de clase. De-a lungul timpului, Scoala Postliceala “Carol Davila” a avut opt specialitati (asistent medical generalist-in fiecare an, asistent de igiena, asistent medico-social, asistent de radiologie, asistent de balneofizioterapie, asistent de farmacie, asistent de nutritie si asistent kinetoterapeut). In data de 21 mai 2004, cu ocazia aniversarii a 10 ani de functionare, prefectul Ioan Buda a acordat, intr-un cadru festiv, “Diploma de onoare” scolii, iar directorului Lucretia Titirca “Diploma de Excelenta”. In acelasi cadru festiv, primarul Cristian Anghel a acordat scolii o “Diploma de Onoare” ca semn de apreciere pentru calitatea actului educativ in cei 10 ani de existenta. “Ma bucur sa primesc aceste diplome la fel cum m-am bucurat si cu ocazia aniversarii a 30 de ani de functionare a Spitalului Judetean de Urgenta Baia Mare, prilej cu care am primit din partea primariei titlul de Cetatean de Onoare a municipiului Baia Mare”, a spus Lucretia Titirca. In ce priveste noile titluri, Titirca recunoaste ca este si meritul colectivului: “imaginea unui conducator este data si de calitatea muncii colaboratorilor sai, deoarece un lucru bine facut este rezultatul unei munci de echipa si nu rezultatul unei activitati individuale.” Scoala Sanitara Postliceala “Carol Davila” este patronata de Confederatia Nationala a Femeilor din Romania.

Mihaela MIHALEA



* De ce sunt asteptati tinerii la vot?

Vasile Vlasin, candidatul Partidului Romania Mare pentru Consiliul Local, ii asteapta pe tinerii baimareni la urne, fiind convins ca mintile lor deschise nu au fost inca poluate de vechile mentalitati. Desi se inregistreaza unele ezitari in randul celor sub 30 de ani in a-si exercita dreptul la vot, Vasile Vlasin crede ca e timpul ca tinerii sa se apropie de fenomenul politic, ei fiind singura sansa a Romaniei de a iesi din marasmul pe care il traim. “ Tinerii sunt viitorul si nu e doar un enunt declarativ, e un fapt pe care trebuie sa-l constientizam cu totii. Apropierea tineretului de viata politica inseamna patrunderea mentalitatilor de tip occidental, cu reflectare directa asupra prosperitatii. Daca cetatenii unui stat au locuri de munca bine platite si conditii de trai acceptabile, inseamna ca acel stat este unul prosper. Or, noi asta urmarim: calitatea vietii sa treaca deasupra orgoliilor si intereselor individuale ori de partid. Precum se poate vedea, Partidul Romania Mare are convingerea ca tinerii sunt solutia pentru construirea unui viitor mai bun. Mizand pe tinerete, nu poti pierde. Am stat destul deoparte, e vremea sa punem umarul pentru a scoate societatea romaneasca din mlastina in care se zbate de 14 ani, din minciuna celor care au pus mana pe fraiele puterii doar pentru ca s-au aflat la locul potrivit in momentul potrivit. Cine are puterea sa scoata tara din negura unui sistem care o afunda tot mai adanc? Eu zic ca numai cei care au fost educati intr-un sistem democratic, care au acces la informatie si isi doresc informatia, cei ce au discernamant si putere sa cladeasca viitorul. Nu se mai poate tolera prostia, egoismul, dorinta de parvenire si imbogatire peste noapte, e vremea sa actionam” sustine Vasile Vlasin, candidatul Partidului Romania Mare pentru Consiliul Local Baia Mare.

Lavinia Cotarcea