POLITIC

* Patura politica a Sighetului si-a intrerupt letargia
Miscari in trupele politice

* Spunem tare: “S-a mai facut o rectificare!”
Imparteala lui Cosma

* Coltu’ meu - Politicienii si costumele lor minunate

* Schimbul de azi
Fantoma de la miezul portii

* ATITUDINE - Din culisele sfintirii Manastirii Sapanta-Peri
Sfintenie la superlativ

* Patura politica a Sighetului si-a intrerupt letargia
Miscari in trupele politice

Schimbarile surprinzatoare din poli-tica sigheteana adeveresc pe de o parte ca nimeni si nimic nu e batut in cuie. In ultima vreme, se pare ca PSD-ului "i-a cazut ciocanul din mana". Rezultatul n-a constat din degete zdrobite, ci din "transferuri" si frictiuni neanticipate de nimeni. Sau, mai stii? Oricum, noul "mercatto" a insemnat trezirea din somnul in care se adancise politica si politicienii unui oras in care se parea ca nimic interesant nu se poate intampla.

“S-or fi trezit astia din somn?” Intrebarea vine din partea sigheteanului simplu, a omului de pe strada. “Astia” ar fi politicienii locali, care ar fi revitalizati cu sange proaspat. Cel putin asa se poate deduce, observandu-se ultimele manevre din culisele a doua organizatii locale politice.

Prima schimbare este cea a partidului unic-maret conducator, PSD-ul. La ultima sedinta (din 29 august) a Consiliului Local sighetean s-au dezbatut patru puncte (in timp ce la Baia Mare consilierii de acolo rezolvau 74). S-au discutat chestiuni gen scutirea de la plata impozitelor si taxelor locale ale unor amarati cu venituri subdimensionate, ori asocierea municipiului la dubiosul proiect “Mara” (care se ocupa cu managementul retelelor de apa). Ceea ce a fost interesant in toata povestea, a plecat de unde nu s-ar fi asteptat nimeni. In plenul sedintei, consilierul local Danut Lascaian a anuntat ca si-a dat demisia din PSD. Fost membru APR, el a trecut in tabara guvernantilor acum doi ani, alaturi de alti patru colegi de partid. Dintre cei cinci consilieri alesi pe listele “Aliantei lui Melescanu”, doar Nicolae Mutiu s-a raliat la PNL, ulterior fuziunii. Ca urmare, echilibrul din Consiliu, care dintr-un total de 21 de cetateni avea 11 reprezentanti ai PSD si UDMR, vizavi de 10 ai opozitiei PNL-APR, s-a dus dracului. Noua formula care a functionat pana pe 29 august, a opus celor 16 votanti ai puterii, o minoritate alcatuita din sase consilieri stolojenisti. Ca urmare, sutele de proiecte de hotarari inaintate de primar consiliului spre dezbatere si eventuala aprobare au trecut prin votare ca rata prin apa, fiind aprobate la rand, dupa modelul onorabilului nostru Parlament. Acum, omul de afaceri Lascaian a intrat in neutralitate, sau pe aproape. El a declarat ca din motive strict personale ramane consilier independent, cel putin pana la o viitoare decizie in acest sens. N-ar fi exclus ca barca PNL sa-i faca smechereste cu ochiul. Se pare ca exemplul sau va fi urmat, mai prin iarna, si de alti aderenti de moment ai puterii. Desi lucrul acesta pare la prima vedere o chestie minora, de fapt, reprezinta prima ruptura in blocul unit ca un monolit al organizatie locale PSD din Sighet, care este condus cu mana de fier de primarul Eugenia Godja. Daca isi va pierde inca vreo cativa ciraci, lucrurile vor fi privite la centru cum nu se poate mai rau. Iar sprijinul politic de care se bucura se va diminua substantial.

“Revolutia” maghiara

Pe de alta latura, UDMR-ul misca la randul sau. Acum doua luni, maghiarii din Maramuresul de nord l-au ales, cu mult circ si tevatura, pe Arpad Kosa, fost primar al comunei Campulung la Tisa, pe post de lider local. Tot atunci, candidatura lui Stefan Beres, sef al Ocolului Silvic Sighet, a fost respinsa “cu regrete” de deputata Gyongyike Bondy, pe motiv de presupusa incompatibilitate, datorita functiei sale in domeniul silvic. Ca urmare, el s-a retras din sala unde s-au tinut alegerile, urmat de toti aderentii sai (care constituie elita aristocratica a maghiarimii sighetene), fapt echivalent cu o revolta. Apoi, a fost scoasa iar securea razboiului, care s-a dus intre oamenii lui Kosa, cei ai fostului presedinte radical Gerschmeier si cei aflati de partea lui Beres. Gherila interna din sanul organizatiei sighetene, condusa de oameni insuficient de abili, a dus la dezastru. Sefii organizatiei centrale UDMR au decis dizolvarea impotentei conduceri si organizarea de noi alegeri. A doua zi dupa supriza intamplata la sedinta de consiliu local sighetean, maghiarii intruniti in Adunarea Generala Teritoriala au purces la o noua votare, lider fiind ales de data asta Stefan Beres, cel care a fost "lucrat" la ultimele elective. Ramane de vazut cat va rezista acesta in noua sa functie de partid. Sa nu uitam ca Mihai Zahoranszky, viceprimar al municipiului si lider incontestabil al comunitatii maghiare, ramane tot mare si tare, contrar parerii celor neavizati.

Teofil IVANCIUC



* Spunem tare: “S-a mai facut o rectificare!”
Imparteala lui Cosma

Prefectul Ioan Buda s-a intalnit cu primarii, iar Alexandru Cosma, presedintele CJ, s-a ocupat de rectificarea bugetara. Cererile primarilor au cuprins in primul rand salariile din invatamant si reparatiile de infrastructura, dar si cheltuielile cu energia electrica, cheltuieli care au ajuns la sume fabuloase, unele primarii ramanand fara curent. Multe din cererile primarilor au fost pe liste si la celelalte repartizari bugetare si se pare ca un metru de drum se plateste de zeci de ori.

Rectificare bugetara. Saptamana trecuta a avut loc prima intalnire a prefectului Ioan Buda cu primarii, si totodata, rectificarea bugetara. Mai marii comunelor si oraselor au avut ocazia sa-si prezinte cererile. Bani vrea toata lumea, ramane de vazut cine va primi si cat va primi. Distributia bunurilor in natura nu este niciodata egala, iar Alexandru Cosma, presedintele CJ, are grija ca Maramuresul sa nu fie exceptia de la regula.

Prefectul s-a intalnit cu primarii, in doua etape. Miercuri la Baia Mare, cu cei din partea de sud a judetului si joi la Sighetu Marmatiei, cu cei din Maramuresul istoric. Sedinta de la Baia Mare a inceput cu forfota primarilor si timiditatea prefectului. Scopul sedintei a fost inventarierea problemelor. “Nu vreau sa fiu condamnat ca nu stau de vorba cu alesii poporului”, a spus noul prefect, incercand sa-si intre in rol, desi gandul ii este tot la primarie. Responsabilul cu partea financiara (cum se putea altfel) a fost Alexandru Cosma, presedintele CJ, care nota tot cu meticulozitate, desi s-a laudat ca nu are probleme cu memoria. “Vi le pot spune toate din cap, ca sunt in memoria mea”, le-a spus Cosma primarilor.

Primarii spun lucruri traznite

Desi problemele difera de la o primarie la alta, toata lumea vrea acelasi lucru: bani. “Putin avem de impartit”, a spus presedintele CJ, taind avantul primarilor, mai ales al celor nepesedisti. Avand in vedere anii petrecuti in primaria din Targu Lapus, prefectul s-a simtit prins la mijloc. “Nu pot sa judec ca prefect, pentru ca am fost primar atatia ani. Dar nu vreau sa va suparati pe mine, pentru ca daca va suparati, nu rezolvam nimic. Eu o sa ma duc sa cer bani si sa spun ca doar daca imi dau bani pot sa raspund opozitiei”, a spus prefectul, repetand probabil pentru o discutie viitoare cu mai marii partidului. Pe lista solicitantilor s-a numarat eternul nemultumit Anton Ardelean, primarul din Tautii Magheraus, care considera ca nevoile primariei pe care o conduce sunt imperative. “Toni” este intotdeauna printre primii cand este de cerut, dar la capitolul realizari se afla undeva pe la coada listei. “Mi-ati mai dat, dar sa mai imi dati, ca-mi sunteti datori”, a spus Ardelean, asa cum ii sta bine unui primar PSD. In ce priveste partea cu datoriile Primariilor, presedintele CJ nu a avut nimic de spus. Un primar mai intreprinzator s-a dovedit a fi Vasile Pop din Somcuta Mare, pentru care programul laptele si cornul nu a fost foarte convingator. “Eu, de exemplu, nu am inteles de ce trebuie sa aducem laptele din Baia Mare, cand avem noi lapte bun si gras la noi. Eu pot sa fierb laptele si sa-l duc in termos la scoala”, a spus primarul cu spirit de afacerist. Speram sa nu se fi gandit sa duca un cazan in primarie si sa-l fiarba acolo. Printre edilii care ajung si prin salile de judecata, se numara si Viorel Pasca, mai marele primariei din Suciu de Sus. “Eu am facturi care nu-s decontate. Nu le platesc. Daca m-or da in judecata, m-a ajuta Cel de Sus. Ca m-or mai dat in judecata si asistentii personali si nu stiu cum i-oi scoate la capat. Ne-om trage de cap”, a spus Pasca, nuantand situatia disperata in care se afla. Prefectul, desi “intelegator” cu problemele primarilor, nu a avut rabdare sa-i asculte pe toti si a parasit sala de sedinta. Cel care a rezistat eroic a fost Alexandru Cosma, hotarat pare-se sa le stie pe toate. Vorba aceea, nu se stie niciodata de unde sare vrabia si poate mai rasare cate-o afacere.

Mihaela MIHALEA



* Coltu’ meu - Politicienii si costumele lor minunate

La ceremonia de instalare a prefectului, personajul principal, Ioan Buda, a venit imbracat in costumul de primar. Scuzabil pentru el, avand in vedere rapiditatea evenimentelor ce l-au prins descoperit. Costumul, nici prea-prea, nici foarte-foarte, contrasta cu unele tinute mai elegante ale celor care “au fost” sau ale celor care lustruiesc de mult timp scaunele Palatului Administrativ. Mi-am adus aminte de ultimii prefecti care au populat cabinetul numarul unu. Vasile Berci, poposit in Baia Mare de la o scoala de peste Deal, obisnuia sa-si suflece manecile camasilor pana la coate, in stilul acela gospodaresc. Dupa un stagiu in Parlament, Berci a priceput ca haina de costum isi are rostul ei. Liviu Doru Bindea, avand o profesie liberala, a fost si este, mai tot timpul, imbracat bine. Costumele sale sunt din stofa de calitate, doar ca uneori par chinuite, probabil in functie de starea de spirit a senatorului (vezi certurile din filiala). Fostul prefect, Liviu Bechis, a inceput si el cu traditionalul costum de director, pentru a ajunge la cel de prefect. Trecerea este greu de sesizat. Importa stofa, croiul si croitorul care iti executa “uniforma de sef numarul unu”. Bechis a fost mai tot timpul incordat, sau mai bine spus, incorsetat in costumele care il stanjeneau vadit.. Majoritatea fostilor prefecti au avut costume de culoare inchisa, de preferinta bleumarin. Buda a venit cu un costum gri inchis. Sunt aproape sigur ca in curand il vom admira intr-un costum de aceasta culoare sau pe aproape. Printre consilieri exista o mare varietate de costume. Eleganti, din acest punct de vedere sunt Teodor Ardelean si Teodor Luputiu, nu ca ar fi ei democrati, ci datorita faptului ca exerseaza politica de mult timp si stiu ca un costum de calitate este mai mult decat important. La polul opus ar fi Liviu Avram. Costumele sefului de la APAPS seamana ca doua picaturi de apa cu activitatea sa la Autoritatea pentru Privatizare…Adica, de multe ori sifonate, ponosite, in culori sumbre. De presedintele CJ, Alexandru Cosma nu prea avem ce spune. El isi poarta costumele cu “eleganta” licitatiilor pe care le castiga la pas. Parlamentarii etaleaza costume de buna calitate. Unii. Mircea Man s-ar putea numi un tip elegant, dar deputatul democrat strica aspectul exterior cu o atitudine de multe ori aroganta. Celalalt Mircea, peremistul Mihordea avea o piesa vestimentara de rezistenta. Un fular alb care se asorta la orice fel de costum. Din motive necunoscute, a renuntat la el. Oricum ar fi hainele, scumpe, la comanda sau din magazin, trebuie si stiinta de a le purta. Unii politicieni o au, altii nu. Asteptam noul costum al noului prefect. De viitorul subprefect am auzit ca are o garderoba impresionanta.

Nicolae TEREMTUS



* Schimbul de azi
Fantoma de la miezul portii

“Daca inchizi ochii si-i strangi tare-tare de tot, o sa vezi niste stelute foarte-foarte colorate, ca alea pe care le au clovnii de la circ pe coifurile lor siii... din stelutele alea o sa apara o fantoma care o sa-ti indeplinesca orice dorinta. Da’ numai una. Fantoma asta e o fantoma buna, mi-a spu... De ce razi, nu ma crezi? Incearca”, mi-a propus pustiul manjit cu ciocolata in coltul gurii. Apoi a disparut la fel de repede cum aparuse, sarind agil de pe un picior pe altul, ca un cangur schiop, pe chenarul unui sotron imaginar. Sigur, autocontrolul asta, care seamana din ce in ce mai mult cu o camasa scrobita si falsa pana la Dumnezeu si-napoi, m-a indemnat sa zambesc regizat in fata tancului care ma-ndemna involuntar la viata. Numai ca in acea zi, mai numeam viata fantasma. "Auzi tu, ce imaginatie pot sa aiba si copiii astia… Hmmm, fantomele zanelor bune bantuie nebunatice in asteptarea unei dorinte care a mai ramas neindeplinita. Extraordinar, te crucesti!" Dar, privindu-mi oglindirea in geamul proaspat spalat al unei gospodine cu batic in carouri, care tataia cu condescenta pentru ca tocmai auzise monologul pustiului, mi-am zis ca totusi mi-as dori "sa vina miezul noptii la mijlocul portii" si… "La naiba!", mi-am spus cand m-am surprins gandindu-ma la propunerea copilului. "Doar n-o sa ma apuc acum sa ma gandesc… Chiar, ce mi-as dori?" La inceput credeam ca nici macar n-as sti ce sa-i cer "ipoteticei" fantome. Apoi am recunoscut ca nu as avea curajul sa rostesc dorinta. Atunci am ajuns sa cred cu toata fiinta ca pierderea copilariei e cel mai grav fapt care i se poate intampla unui individ. Desi, pana la urma, a-ti dori cu ardoare si "din prima", fara sa te gandesti nici macar o secunda, bani, numai si numai bani, din ce in ce mai multi bani, munti de bani, iceberguri de bani, nu inseamna ca ai ramas neaparat copil. Dimpotriva. Cei mai multi dintre cei despre care scriem ar accepta oricand sa faca schimb. Copilarie contra bani. Dorintele li se reduc la acest schimb pe care-l vor considera mereu unul "fraieritor" pentru cel care da banii. Personalitatea lor se imbolnaveste cronic si zilnic de nulitate. Abrutizarea e starea lor cotidiana. Si noi, riscam sa sfarsim alaturi de ei, in alt mod fireste - urmarindu-le hotiile. Parca nici nu mai stii cum e bine. "La mijlocul portii, la miezul noptii…", am murmurat absent. "Si daca vrei sa stii, fantoma care-ti indeplineste orice dorinta exista!", mi-a zbierat disperat pustiul manjit cu ciocolata, care aparuse nici nu stiu de unde. P.S.: Peste doar cateva momente, un gest pornit cu siguranta dintr-un reflex neconditionat, m-a surprins schimband un picior cu altul, sarind cu ochii strans-strans, inchisi intr-un sotron imaginar. Pleoapele mi se confundau una cu cealalta si imi doream…



* ATITUDINE - Din culisele sfintirii Manastirii Sapanta-Peri
Sfintenie la superlativ

In 31 august 2003, s-a sfintit preainalta biserica a manastirii Sapanta-Peri. Evenimentul a fost mult umflat si cosmetizat in presa vremii. S-a scris ca au participat la festanie 15.000 de cetateni, cand numarul celor prezenti nu a trecut de 6.000. Unul dintre socantele “amanunte” este o inscriptie care pare comandata si care consemneaza ca manastirea a fost ridicata “pe vremea parintelui spiritual al Maramuresului, Iustin Sigheteanul”. Seamana cu o blasfemie.

Hrisoavele spun ca in 13 august 1391, magisterul Drag a primit din mana patriarhului Constantinopolului un tomos prin care manastirea Sf. Mihail din satul Peri, aflata in hotarul Apsei de Jos, este inaltata la rangul de stavropighie, sub carmuirea egumenului Pahomie. Trecut-au veacurile si zidurile din piatra ale manastirii s-au naruit, calugarii s-au imprastiat, iar peste locul cu peri salbatci s-a asternut uitarea. In urma cu sase ani, arheologii romani si ucraineni au inceput sapaturile la movila crescuta pe locul manastirii, declarandu-l rezervatie arheologica.

In anul 2001, Uniunea Regionala a romanilor din Transcarpatia "Dacia" (condusa de dr. Ion. M. Botos) a inceput demersurile reconstructiei manastirii de calugari Peri, cu hramul Sf. Mihail. Autoritatile ucrainene au donat 1,4 ha de teren in locul numit "Dum-brava" (deasupra Apsei de Jos, la doi kilometri de situl inaccesibil al vechiului lacas). Acolo urmeaza a se construi o biserica de piatra, cu atat mai mult cu cat romanii din Maramuresul nordic nu au nici o alta manastire. Guvernul de la Bucuresti nu le-a dat nici un fel de ajutor, asa ca treburile stagneaza. Nu-i bai ca vor fi doua manastiri cu acelasi nume, important este doar sa se poata ajunge la nivelul spiritual la care a fost Peri-ul medieval. Pana mai ieri, Sapanta insemna un cimitir vesel, o pastravarie si o comunitate alcatuita din ortodocsi, catolici (aflati in dur conflict patrimonial cu primii) si adventisti. De acum inainte, va mai avea si manastirea Sapanta - Peri, cea mai inalta biserica cu turnul tip flesa (in stil gotic maramuresean) din lume (75 m). Locul ales este parcul dendrologic Livada unde, printr-o inexplicabila coincidenta, s-a nimerit ca biserica sa “mosteneasca” un hectar, exact in mijloc. Constructia a inceput a se inalta in 1997, intr-un frumos si curat stil maramuresean (nu ca oroarea cu turnulete tiganesti de la Barsana).

Instantaneele sfintirii

In momentul sfintirii, pe turla, exact sub cruce, frematau drapelele Romaniei si Americii! Al doilea insemna oarece pile pe langa IPS Natanael Popp, arhiepiscop de Detroit al romanilor din America si Canada? Asta deoarece fiul preotului ctitor se afla in America, tot in postura de slujitor al credintei stramosesti? Necunoscute sunt caile slujitorilor bisericii! Oricum, la locul faptei erau prezenti o mana de oameni, probabil 300, care aproape ii egalau ca numar pe purtatorii de potcap. Motivul o fi fost dat de ora mult prea matinala la care au demarat actiunile, adica al noualea ceas din zi. Preacucernicii sclipeau ca niste bani de aur. Pe turn, crucea de sapte metri si acoperita cu 4,5 kg de aur, asijderea. A frapat faptul ca vioara numarul unu a ceremoniei a fost IPS Iosif din Franta si nu PSS Justinian, asa cum ar fi fost normal, din moment ce pe teritoriul pastorit de Maramuresean se afla obiectivul. In cel mai solemn moment, cand se oficia in biserica de la subsol, parohul Sapantei, Grigore Lutai, a facut un gest incredibil. Pai, chiar asa, parinte? Nu trebuia sa tragi de maneca fotoreporterii prezenti acolo sa te bage in poza, ca oricum o faceau. Si sa le mai si oferi bani pentru asta, chiar nu m-am asteptat. In tot acest timp, dincolo de Tisa, pe malul ucrainean al apei, ascultand slujba razbatand peste vale prin difuzoarele de 20 de mii de wati, adastau rabdatori ca mucenicii, vreo 500 de credinciosi, carora nu li s-a ingaduit sa treaca pe malul romanesc. In partea centru-dreapta a platoului de langa bise-rica (dubios amplasament), stateau grupate marimile PSD-ului judetean: Buda, Cosma, Godja etc. Mai de-o lature, Anghel cu liberalii. Rasfirati printre copaci, ceva taranisti si peremisti. Degeaba, nu prea a fost loc de campanie pe gratis. Caci inaltele fete bisericesti erau prea respectabile, iar evenimentul prea solemn. Au mai semnat condica generalul Pavel Abraham, protector al lui Lutai, secretarul de stat de la Ministerul Culturii Ioan Opris (un mare prieten al Maramuresului) sau colonelul Gheorghe Turda, cantaret si fiu al comunei. Dupa festanie s-a vorbit. Spiciuri masurate si mustind de intelepciune, cum a fost cel al mitropolitului Bartolomeu Anania al Ardealului, dar si altele, ratate inainte de a incepe, ale altor vorbitori mai putin inzestrati intr-ale homileticii, dar asi in finante si marketing, precum omul de afaceri parohiale Grigore Lutai. De la deputatul eparhial Nicolae Iuga am aflat ca lacasul va fiinta ca manastire de maici. Se va mai infiinta un atelier de tesaturi covoare (vestitele cergi sapantene) si de pictura bisericeasca. Se va funda si un seminar teologic de nivel liceal pentru fete, singurul de acest fel din Romania.

“Lingandu-l” pe Iustin

In pisania amplasata pe peretele lacasului scrie: "ctitorii acestei sfinte biserici sunt Carmen si Grigore Adamescu". Nu am aflat exact cine sunt ctitorii, ci doar ca ar fi proprietarii unui lant de magazine din Bucuresti, printre care si supermagazinul Unirea. A fost uitat Guvernul Romaniei (care a dat niste sume, plus ca a facilitat obtinerea “mostenirii terenului”) si alti multi donatori. Si mai zice textul de pe placa: “In vremea ridicarii acestui lacas de inchinare, pastorul sufletesc al Maramuresului si Satmarului era PS Iustin Sigheteanu”. Serios? L-ati ingropat deja pe PSS Iustinian? Amanunt picant: muncitorii au primit dezlegare de sarbatoarea Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, ca sa gate lucrarea. N-au reusit, iar in timp ce sfintirea inainta binisor, cativa oameni acopereau altarul de vara cu folii de plastic, prin ploaie, pentru ca inaltii oaspeti sa nu fie facuti ciuciulete. Unii s-au mirat de gradul redus in care se afla lucrarea. Propriu-zis, nu prea a fost ce sfinti acolo, dar se pare ca penuria financiara a impus actiunea, care a colectat bani frumosi la buget. "Ideea e de a aduce o comunitate de calugari aici, care sa administreze spiri-tul pentru religie. Manastirea si aceasta zona, se va incadra mult mai bine intr-un culoar turistic si mult mai aproape de Dumnezeu”, ne-a amuzat in final Ioan Turda, primarul comunei Sapanta. Aferim.

Teofil IVANCIUC