Polenul crud în asteniile de primăvară şi post - utilizare, beneficii

Frigul încă ne dă târcoale, dar semnele primăverii sunt totuşi evidente. Odată cu ele, a apărut astenia. Spre revigorare se recomandă un regim alimentar uşor, împrospătător, bogat în vitamine, enzime; surse imediate verdeţurile primăvăratice sau suplimente potrivite. Unul care a devenit la îndemână este polenul apicol crud.

Tocmai am intrat în postul Învierii, cu o întemeiată aşezare în această perioadă. Polenul, sub raport legal, este produs animalier, albina fiind încadrată în legislaţia veterinară. Ştiinţific vorbind, e un produs vegetal, căci albina intervine minimal asupra sa, doar la recoltarea de pe flori. Părinţii duhovniceşti ortodocşi consideră polenul apicol un produs vegetal ce poate fi administrat în post.

Pe de altă parte, se apropie sezonul alergiilor la polenuri. Aceste alergii sunt provocate de polenurile purtate de vânt, numite şi anemofile. Ele sunt diferite de polenurile recoltate de albine, numite şi entomofile. Important e că albinele recoltează doar polenuri ce nu sunt purtate de vânt. Între cele două tipuri de polen nu există încrucişări la nivel de alergii. Ca urmare, cei cu alergii de primăvară sau vară la polenurile purtate de vânt, pot lua polen apicol fără probleme. Mai mult, polenul apicol ajută la liniştirea reacţiilor alergice faţă de polenurile anemofile. Ne referim la polenul apicol crud, căci cel uscat nu are acelaşi efect.

Observăm cu bucurie de o vreme, că tot mai mulţi oameni caută informaţii despre folosirea polenului apicol, un semn bun pentru vigoarea sănătăţii în general.

Câteva repere pentru compoziţie şi proprietăţi

Noi îl recomandăm în primul rând pentru că este un nutrient de o nepreţuită bogăţie compoziţională. Are proteine în cantitate mare, o largă paletă de vitamine, enzime, coenzime, minerale, oligoelemente. Carnea de porc conţine 17-20% proteine, dar polenul poliflor între 20 şi circa 40% depinzând de tipurile florale. Polenul cuprinde toţi aminoacizii esenţiali, iar mare parte din proteine este sub formă de aminoacizi, adică direct absorbabili, fără nici un efort digestiv. Carnea e mare consumatoare de energie pentru dificila sa digerare. Polenul e un supliment proteic valoros atât în post, cât şi în dietele lacto-vegetariene sau vegane.

În unele ţări din Europa, precum Franţa şi Belgia, polenul este considerat un aliment. În România el este considerat un supliment alimentar.

Polenul crud, spre deosebire de cel uscat, păstrează bine valenţele vitaminelor, enzimelor, coenzimelor şi mai ales proprietăţile probiotice şi prebiotice. Încărcătura sa în lactobacili utili pentru buna stare şi funcţionare a intestinului gros, poate fi comparată cu cea a unui iaurt natural de bună calitate. 

Polenul este un bun revigorant şi reconstructor pentru sânge, fluidul vieţii, un trofic general pentru organism şi în particular pentru ficat, inimă, muşchi. Conţine precursori de neurotransmiţători, cu efecte antidepresive şi normalizatoare pentru funcţiile creierului; e recomandat în toate problemele neurologice.

Nu vom insista asupra bunelor proprietăţi şi efecte ale polenului, cu deosebire a celui crud, căci le-am descris în alte rânduri. Dar menţionez că acţiunea sa trofică generală, „hrănitoare”, este observată de către utilizatori într-un timp scurt, de numai câteva zile de la începerea administrării, şi este cu atât mai rapidă şi mai evidentă cu cât persoana în cauză e mai slăbită.

De remarcat că polenul românesc este în cea mai mare parte poliflor, motiv pentru care e mult apreciat pe piaţa externă, datorită varietăţii compoziţionale şi aromatice. În alte ţări (ex. Portugalia, Spania) polenul apicol provine în majoritate de la 1-2 specii florale, fiind mai modest nutriţional.

Polenul poliflor este mai adaptat necesităţilor alimentare umane. Ceea ce pentru alţii e raritate, la noi e uzual, mai uşor de procurat, deci şi la un preţ mai accesibil decât polenurile monoflore. Pe de altă parte, polenurile monoflore ar putea să provină din culturi, care de regulă sunt tratate cu îngrăşăminte chimice şi pesticide.

Ca efecte se pare că polenul unei plante nu reproduce fidel calităţile terapeutice ale plantei. Nu există încă experienţă clinică, nici studii de laborator suficiente asupra efectelor polenurilor monoflore pentru anumite suferinţe. De exemplu polenul de păducel nu are efect hipotensiv, aşa cum au ceaiul sau o tinctură de păducel bine preparată.

Cel mai bun moment pentru administrarea polenului crud este dimineaţa. Când situaţia o impune, poate fi administrat şi la prânz. Fiind un aliment cu efect tonic nu este recomandabil seara, căci poate întârzia sau superficializa somnul.

Pentru cei care utilizează prima dată polen, este indicat să înceapă cu 1-2 linguriţe (ne referim la linguriţa de ceai) cu vârf, adică 5-10 grame. Se pune în suspensie, ori la dizolvat, cum se mai spune.

Soluţia pentru suspensie poate fi apă cu zeamă de lămâie, sucuri fresh de fructe, borş, iaurt, sana, kefir.

Polenul cu sucuri de fructe poate fi dulce-acrişor, iar în „soluţiile” lactate este mai degrabă dulce-dulceag. Lichidul pentru suspensie se alege şi se poate schimba după gust. Volumul minim necesar e de circa 50 de mililitri pentru 2 linguriţe de polen; la doze mai mari se creşte proporţional.

Timpul minim de interacţiune a celor două e de 20-30 minute, în care ghemotoacele de polen se desfac aproape total la o simplă agitare cu linguriţa. Se poate lăsa în suspensie şi pentru mai multe ore - astfel gustul suspensiilor cu lactate devine acrişor din dulceag. Iar dacă nu puteţi să vă luaţi doza pregătită, ea vă poate aştepta în frigider până mâine. Linguriţele pot fi de lemn, plastic sau chiar şi metal inoxidabil, cu condiţia să nu lăsaţi linguriţa de metal cufundată în mixtură. Avantajul suspensiei, dovedit şi în laborator şi prin practică, e că principiile active ale polenului trec din microgranule în soluţie, aşadar devin uşor şi integral absorbabile.

Dacă sunteţi la primele administrări de polen, cel mai bine este să-l luaţi imediat după micul dejun, până se obişnuieşte stomacul cu el. Dacă v-aţi obişnuit, după una-două săptămâni puteţi începe să majoraţi dozele cu câte o linguriţă pe săptămână. Cam la 5-6 linguriţe, încercaţi-l înainte de micul dejun. Dacă stomacul îl suportă bine, păstraţi acest mod de administrare şi majoraţi dozele în continuare până spre 10 linguriţe pe zi. Dacă sunteţi în recuperare fizică ori a greutăţii, păstraţi şi micul dejun integral. Dacă vreţi să slăbiţi, scădeţi concomitent raţia volumică şi calorică a micului dejun, până la a-l înlocui cu polenul. Pentru un adult în plină activitate fizică şi/sau intelectuală, femeie sau bărbat între 50-70 de kilograme, 10 linguriţe de polen crud reprezintă un mic dejun suficient.

Dacă mai adăugaţi şi 2-4 mililitri de lăptişor de matcă crud, aveţi un mic dejun regal.

Cum senzaţia de saţietate este dată de aportul de nutrienţi, dar şi de gradul de umplere al stomacului, dacă aţi fost obişnuiţi cu un mic dejun voluminos, probabil că o să aveţi nevoie de un fruct sau una-două felii de pâine o vreme, până stomacul se acomodează cu un consum volumic redus. Cei mai mulţi oameni nu resimt foame până la prânz, chiar dacă au fost obişnuiţi să consume şi o gustare la ora 10.

Dozele cele mai mici la care se poate constata un efect benefic într-un timp scurt sunt 2-4 linguriţe cu vârf. Cele mai mari doze pe care le-am încercat în proprie experienţă sunt 20 de linguriţe pline, adică vreo 100 de grame pe zi. Generic putem considera utilă pentru o persoana activă, o doză de 5 grame de polen crud (o linguriţă cu vârf) pentru fiecare 5-10 kilograme masa corporală. Nu sunt obligatorii pauzele, dar pentru armonizare fizico-emoţională recomandăm 3-4 săptămâni cură şi o săptămână pauză, sau 5 zile cură cu 2 zile pauză.

Sunt persoane cărora le place mult gustul polenului crud, încât preferă să-l ia ca atare. Metoda e mai puţin eficientă decât dacă se dizolvă, dar se poate compensa parţial prin masticare îndelungată. Astfel, conform preceptelor acupuncturii, esenţele polenului se absorb direct şi trec către organele vitale.

Posibile evenimente neplăcute - cauze şi rezolvarea lor

Dintre utilizatorii adulţi, cam unul din 20 ne spun că polenul le provoacă senzaţii neobişnuite la stomac. Cam unul din 100 raportează chiar dureri. Aceasta de regulă dacă îl iau de la început pe stomacul gol sau nedizolvat, mai ales dacă e polen uscat şi dacă au o sensibilitate gastrică, ori au avut în trecut gastrită sau ulcer. Faptul se datorează în principal conţinutului ridicat proteic, care stimulează secreţia de suc gastric. De aceea începem administrarea după micul-dejun. Numărul celor care reclamă astfel de stări neplăcute creşte din păcate la generaţia tânără, probabil pe seama alimentaţiei tot mai denaturate care irită stomacul.

Foarte corozive sunt băuturile răcoritoare sintetice, care au ajuns să provoace gastrite şi la vârste de 10-15 ani. Pentru corectare se trece la administrarea polenului după masă. Dacă totuşi senzaţiile persistă, se face pauză în administrarea de polen şi se ia un macerat de Obligeană. Este un tratament bun şi relativ rapid, după experienţa noastră, pentru calmarea stomacului. Se prepară din o linguriţă de pulbere de plantă (rizom), la 250 de mililitri de apă rece, lăsat la plămădit 8-10 ore de seara până dimineaţa, la temperatura camerei, dar nu lângă o sursă de căldură. Dacă stă mai mult, riscaţi să fermenteze. Cana rezultată după strecurare se bea în şase prize, câte una înainte şi imediat după fiecare masă. După 2 săptămâni se poate reîncepe polenul, câte 1-2 linguriţe/zi, după masă, cu creştere progresivă cum am menţionat deja. În paralel se continuă ceaiul încă 2-4 săptămâni în cazurile obişnuite. Desigur, este necesară şi o revizuire a alimentaţiei, pentru a evita reinstalarea acestor probleme.

Vă recomand „Ceaiul de obligeană” de la Larix, un bun producător. De menţionat că extractele sau capsulele cu pulbere nu au nici pe departe un efect la fel de bun şi de prompt asupra stomacului.

La doze mai mari de polen, scaunul poate căpăta culoarea polenului ingerat. Sau poate deveni mai moale, uneori chiar diareic, mai ales după administrare pe stomacul gol sau nedizolvat. Dar atenţie - fenomenele diareice pot apărea şi din alte motive: amestecuri nepotrivite de alimente, lichide reci, toxi-infecţii alimentare. Sau la pacienţii sub tratamente antibiotice, citostatice, radio-terapie, ori investigaţii imagistice cu substanţe de contrast.

Dacă aceste situaţii nu intră în calcul, de regulă administrarea după masă rezolvă problema. Dacă persistă, se ia o pauză în cura cu polen şi se urmează un tratament cu argilă pentru a stopa diareea.

Două linguriţe de pulbere de argilă pe zi sunt suficiente pentru un adult. La nevoie se poate lua ca atare cu puţină apă. Altminteri se lasă în apă de seara pentru administrarea de dimineaţă, şi de dimineaţă pentru administrarea de seară. Se beau pe stomacul gol atât apa cât şi argila, în totalitate.

După ce tranzitul intestinal s-a normalizat, se reia polenul la un număr de linguriţe redus cu 30-50% faţă de volumul anterior, administrându-se la început după masă. Când corpul se obişnuieşte cu el, se poate creşte lent doza.

De gustibus non discutandum

Remarcabil este că polenurile pot avea o mare varietate de gusturi, culori şi arome, corespunzător varietăţii de plante de origine, ce se schimbă sezonier. De la amar la dulce intens, şi de la galben pai la orange, roşu, maro şi violet. Mai mult decât atât, percepţia e diversă, chiar la persoane din aceeaşi familie. Depinzând de starea fizică şi emoţională, diferenţele gustative pot fi extreme.

În timp ce o persoană simte un sort de polen ca fiind „bomboană”, o alta spune că e amar... Aceste cazuri la antipozi sunt mai rare, dar le-am întâlnit personal. În acelaşi timp, fumătorii sau marii consumatori de băuturi alcoolice pot recepta gusturi diferite faţă de cei care nu au aceste obiceiuri. Persoanele sub chimioterapie pot avea denaturări ale recepţiei gustului de polen (ca şi a altor alimente), mergând până la a declara că polenul are gust şi miros de peşte...

Cine poate lua polen

Polenul poate fi consumat practic de toata lumea: copii (inclusiv sugari), femei, gravide, băieţi, bărbaţi tineri sau vârstnici. Am observat că foarte bine reacţionează copiii, inclusiv   sugarii, mai ales prematurii, ori cei cu tare genetice sau deficite neurologice. Polenul crud NU conţine hormoni.

Diferenţa pe scara evoluţiei între plante şi om e atât de mare încât nu există identitate chimică între substanţele pe care plantele şi omul le folosesc pentru reglarea funcţiilor.

La diabetici, indiferent de tip, am administrat doze mai mici de polen, întrucât conţine şi o cantitate de glucide. Am recomandat 3 până la 6 linguriţe cu vârf pe zi. Ritmul recomandat de administrare e cel cu 5 zile da, două zile pauză.

Cele mai neaşteptate beneficii le-am întâlnit la pacienţii cu epilepsie: sub un consum constant de polen crizele au dispărut, ori au scăzut frecvenţa şi intensitatea lor. Efect similar constatat şi în cazul consumului de produse cu apilarnil.

Deşi polenul a fost foarte utilizat în sportul românesc înainte de 1989 (pe atunci era disponibil doar uscat), azi nu avem solicitări tocmai din partea sportivilor care ar putea avea numeroase şi îndrăznesc să spun, nebănuite beneficii pe seama consumului constant de polen, mai ales că azi îl avem pe cel crud, care e mai activ. Dar cine ştie, poate în viitor, când energizantele şi troficele sintetice îşi vor arăta pe deplin faţa ascunsă, ni se vor alătura în ataşamentul faţă de natură şi bogăţiile dăruite de Bunul Dumnezeu.

Cristina Aoşan a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1994

- fondator şi Vicepreşedintele Societăţii Române de Apiterapie din 2007

- membru de onoare al Societăţii Japoneze de Apiterapie

- membră în Comisia medicală a Apimondia