Poiana celor 1000 de gospodari

Poienile Izei a devenit comuna in 1995. Si tot cam atunci a inceput si planul de dezvoltare a localitatii. Primarul Vasile Dunka a trebuit s-o ia de la zero, adica de la sedii de institutii, infrastructura etc. Astazi, se poate lauda ca mai toate problemele importante au fost solutionate sau sunt in curs de rezolvare. Poienile Izei este una dintre comunele nou-infiintate ale Maramuresului. A devenit comuna abia in 1995, cand, in urma unor dispute, s-a „rupt” de Botiza. Are doar vreo 1.000 de locuitori si o singura localitate, dar problemele erau multe si spinoase. Nou-infiintata comuna nu avea nici macar sediu de primarie. Personalul din administratia publica locala isi desfasura activitatea intr-o camaruta din vechea cladire a caminului cultural. Comuna n-avea apa, canalizare, drumuri, scoli moderne, economie. Cu alte cuvinte, nu avea mai nimic. Decat vreo 1.000 de oameni harnici si gospodari, care au muncit ani buni in tara sau in strainatate si s-au intors sa „ridice” satul. Vasile Dunka, actualul primar al comunei, a venit la conducerea localitatii in 1996. In 2000, a pierdut alegerile la o diferenta de doar 7 voturi, dar in 2004 le-a castigat cu o diferenta de peste 200 de voturi. Oamenii mizau pe continuarea proiectelor incepute in primul mandat. Si Dunka la fel: „Obiectivul principal a fost refacerea proiectelor pe care le-am pierdut cand am plecat de la Primarie. Aveam un proiect de aductiune de apa care nu s-a depus la termen, pentru a primi finantare de la Sapard, aveam 800 de hectare de padure pe care localitatea le-a pierdut... Pe toate le-am gasit, nu la stadiul in care le-am lasat, ci mai rau”. Dunka spune ca a trebuit sa lupte multi ani pentru a redobandi dreptul de proprietate asupra padurii. Un drept pierdut pe motive politice. Dar, in urma cu doi ani, cele 800 de hectare de padure au intrat din nou in posesia localitatii: „E mai greu, pentru ca sunt in administrare la Ocolul Silvic Dragomiresti cu toate cele care implica o administrare de genul asta”. Pentru a exploata la maximum acest bun in folosul poienarilor, Dunka viseaza sa deschida o fabrica de prelucrare a lemnului, care ar aduce si venituri primariei, ar crea si locuri de munca. Si proiectul de aductiune de apa a intrat in linie dreapta: „Mi-am luat in brate proiectul si am obtinut finantare pe Ordonanta 7. Valoarea e undeva la 21 de miliarde, atat a fost licitatia. Lucrarile le terminam anul acesta, Doamne fereste de probleme si calamitati cum au fost acum doi ani! E vorba de vreo 12 kilometri de retea, pe toata comuna. Eu, la orice lucrare, vizez sa prind cat mai mult din localitate, sa poata beneficia toti cetatenii. Daca nu pot 100% din localitate, macar 90 si ceva la suta sa prind”. Reteaua de canalizare va cuprinde intreaga suprafata a localitatii. Dunka spune ca valoarea proiectului depaseste 2 milioane de Euro, suma in care intra si statia de epurare: „E un proiect mare, un proiect integrat, de peste doua milioane de Euro, cu canalizare si statie de epurare”. De cand s-a intors Dunka la primarie, in localitate se lucreaza incontinuu. Investitiile se deruleaza conform planului. „Dupa ce am revenit, a trebuit sa refac drumurile distruse de calamitati. Acesta a fost un obiectiv major. Am avut mari probleme in urma cu vreo doi ani: case distruse, drumuri rupte. Am primit sprijin si de la Consiliul Judetean, si de la Guvern pentru infrastructura, iar pentru pagubele din gospodarii am incercat sa intervenim cu ce am putut”. Primarul isi aminteste ca a lucrat pe „datorie” cu vreo 10-12 firme, pentru a reface de urgenta drumurile distruse. Autoritatile locale s-au implicat si in rezolvarea dramei unei familii cu doi copii, care a ramas practic pe drumuri: „Aveau o casa frumoasa, care a fost distrusa complet. Am incercat sa vorbesc tot timpul cu ei si sa mobilizez lumea sa-i ajute. Si i-au ajutat toti. S-au solidarizat si au ajutat cu ce au putut, i-am ajutat si noi si, pana la Craciun, au putut sa se mute in casa noua”. De atunci, satenii din Poienile Izei intra in panica la fiecare ploaie puternica. Dunka spune ca „le-a intrat frica in sange”. De aceea, a desemnat oameni care sa urmareasca tot timpul nivelul apei si sa poata avertiza populatia in cazul unei nenorociri. Mai mult, se afla in derulare o mega-lucrare de consolidare a malurilor, pe o distanta de 2,7 km, care se cifreaza la 64 de miliarde de lei vechi: „Pericole exista inca. Dar s-a intervenit pe drumul judetean chiar inainte de dezastru cu niste coloane de 16 tone, daca nu se intervenea, era mare dezastru. S-a intervenit chiar la timp, era batut, coloanele erau intarite, se risca distrugerea cimitirului, bisericii vechi si celei noi. Am trecut atunci pe drumul judetean peste pod si apa imi era pana-n brau. Noi suntem ca intr-o palnie. S-au rupt malurile si n-a mai incaput apa pe sub poduri. In urma inundatiilor, pe mai putin de 80 de metri, am bagat 120 de rabe de material, sa refac zona respectiva. A disparut tot ce-a fost. Au mai fost probleme de atunci, dar am intervenit repede, am decolmatat albia. Nu au fost probleme la fel de serioase, dar oamenii traiesc cu frica, sunt atenti la ce se intampla, e o spaima, asa, parca ne-a intrat in sange. Si-au dat seama ca si aici, la noi, in munti, unde nu te gandeai la inundatii, se pot intampla astfel de nenorociri”. De 16 ani, Poienile Izei colaboreaza cu localitatea Maxeville din Franta, iar in urma cu cativa ani, reprezentantii celor doua localitati au semnat un protocol de colaborare. Primarul spune ca in urma acestei colaborari au fost finalizate numeroase proiecte importante pentru comunitate si, mai mult, s-a stabilit si o legatura intre oameni: „de cativa ani, vin si ei la noi, mergem si noi in Franta, cu cate un autocar si se sta cate o saptamana. Dansii si-au dat seama ca noi n-am mers pe genul acela de colaborare de a le cere tot timpul ceva. Daca ne-au sprijinit, ne-au sprijinit punctual, vrem sa facem incalzirea la scoala, de exemplu. Trebuia sa facem si noi un efort si, cu fonduri din bugetul local si de la Consiliul Judetean, am reusit sa facem incalzirea centrala, cand alte scoli nici nu visau la asa ceva. Tot prin ei am reusit sa facem si un grup social la scoala. Nu i-am ajutat financiar, ca n-am avut cum. Dar am avut o colaborare buna cu ei si ne stiu, s-au obisnuit cu noi, le place felul nostru de a ne comporta, vin cu placere si stiu ca, daca au cu ce sa ne sprijine, ne sprijina printr-un proiect, nu cu produse si ajutoare. Am colaborat cu ei si pentru primarie, ne-au adus si specialisti sa ne ajute cu proiectul pentru aductiunea de apa”. Prin programul guvernamental de reabilitare a unitatilor de invatamant, a fost refacut un corp de cladire al scolii. Mai mult, a fost amenajata si curtea scolii, iar prin programul „Economia bazata pe cunoastere” a fost facut un laborator de informatica. Si in cladirea primariei s-au realizat investitii. Iar Dunka spera sa refaca si caminul cultural: „Avem un proiect definitivat. Am toata documentatia, va fi un centru multifunctional. Investitia se ridica la vreo 16 miliarde”. Pentru ca tot vorbeam de cultura, primarul spera ca din acest an sa se organizeze o sarbatoare a localitatii, un fel de intalnire cu fiii satului: „Avem sarbatori locale, dar vrem sa facem o sarbatoare a localitati la care sa participe si toti cei plecati. E foarte greu de stabilit o data la care sa vina toti si sa nu fie o manifestare asemanatoare in alta localitate din zona. Avem si un director de camin cultural (care e si director de scoala) si care se ocupa de un ansamblu de copii - Magura. Au fost invitati in toata tara la spectacole si manifestari. Am avea ce arata prin aceasta sarbatoare. Mai ales ca, la noi, toate institutiile colaboreaza foarte bine. Nu sunt dispute politice, nu au fost cazuri in care Consiliul Local sa nu aprobe ceva pentru scoala, de exemplu. Toata lumea a incercat sa faca administratia functionala”. Voronet de Maramures Biserica de lemn din Poienile Izei, una dintre cele mai frumoase din judet, a fost atestata documentar in 1604 si poarta hramul Sfintei Parascheva. Ridicarea ei a inceput in anul 1600. Din acea constructie se mai pastreaza astazi partea inferioara a peretilor si o parte a altarului (care a fost modificat in secolul al XVIII-lea, cand peretii au fost inaltati si s-a construit bolta naosului). La sfarsitul secolului al XIX-lea, a fost adaugat pridvorul. Pictura interioara impresioneaza prin originalitate (unii comparand din acest motiv biserica cu lacasul de cult al Voronetului). Scenele Judecatii de Apoi din pronaos infatiseaza pedepsele ce vor fi primite pentru fiecare pacat. Mincinosul este spanzurat de limba, cea care a descantat vacile sau a furat mana vacilor este impunsa din doua parti de victimele sale, femeia care omoara pruncii este silita sa inghita unul etc. Dezvoltarea turismului Axa principala de dezvoltare economica a localitatii va fi turismul. Primarul Vasile Dunka spera sa realizeze un proiect in acest domeniu, impreuna cu francezii din Maxeville. Dar spune ca: „Suntem deja si intr-un proiect Sit Natura 2000, care cuprinde Valea Izei si Dealul Solovan. O sa avem multe avantaje in urma acestuia. Avem deja vreo 20 de pensiuni si cred ca vor fi mai multe. Axa de dezvoltare a localitatii va fi turismul. Avem o zona frumoasa, avem oameni primitori, o biserica UNESCO si incerc sa fac si un traseu turistic Poienile Izei-Budesti. Sunt cam 15 kilometri, vreo trei ore de mers pe jos, pe care turistii oricum il fac”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro