Poetul Vasalia lu’ Indriut

Aproape fiecare dintre satele maramuresene se mandreste cu cate un poet. Poetul comunitatii ba compune ”versuri” pentru morti, ba scrie poezii romantice sau abstracte, ba (precum Vasile al nostru) mai compileaza cronica asezarii, cu bunele si relele sale. Discret, profund si sensibil, Vasile Oanea, vietuitor al satului Breb, a implinit 53 de ani si aproape doua decenii de creatie. La numarul 268, pe Valea Caselor, Vasile este poetul-cronicar al satului si ne-a vorbit despre... De ce Indriut? ”Mi se zice Indriut, de la strabunicu’ Andrei.” Imprejurarile in care a compus prima poezie. ”Era o invatatoare la noi. Eu am fost la ie, asa ca feciorii. Eram timid, si n-am zis nimic tata seara. Atunci ea o zis prietenului meu cu care eram: da’ ce, aiesta-i mut? Io m-am suparat, am venit acasa si am compus niste versuri contra ei. De atunci au trecut aproape 30 de ani. Am acum cam 100 de poezii bune si vreo 100 mai putin bune. In ianuarie 1989 mi-am facut versu (poem funebru care se recita la capataiul decedatului, n. red.), pentru ca am crezut ca o sa mor. Poetii preferati. „Nichita Stanescu, Eminescu si Tagore.” Geniu. ”Dupa mine, fiecare om are cel putin o capodopera.” Maxima preferata. ”Vorba lui Tiberiu Utan imi este cea mai draga: tocitul pragului casei de catre prietenii mei, aceea e fericirea”. Debutul. ”In 1978, in Pentru Socialism, apoi la Radio Romania Cultural”. Publicat. ”In Pentru Socialism, Romania literara, Graiul Maramuresului, Flacara lui Paunescu, Romania Pitoreasca etc.” Cronica. ”Din ‘83 incoace am inceput sa scriu cronica satului: cine a murit sau s-a nascut, batai, evenimente importante (primul tractor din sat, constructia casei lui cutare, mersul la spital, sinuciderile). Am adunat 1.209 informatii pana acum despre satul meu.” Premonitii. ”Ce visez noaptea, ziua scriu. Cam 8-10 cazuri de vise mi s-o implinit. De exemplu, incendiul de la casa lui Roscioru l-am visat inainte. Primu’ vis implinit a fost cand aveam 17-18 ani, in Caras Severin. Am visat ca am fost muscat de sarpe, iar a doua zi am cazut si mi-am luxat piciorul, exact acelasi picior, dreptul. Cu Cernobalul, am visat noaptea o lumina mare inspre nord, un camp luminos, si apoi am auzit de catastrofa.” Pregatirea. ”Am opt clase doar. Nu stiu cate carti am citit, dar nu prea am citit (modestie exagerata, n. red.)”! Ce lasa in urma? ”Peste 100 de acrostihuri, zeci de caiete cu insemnari, poezii, cronica satului, circa 3.000 de poze (tot satul, fotografiat de multi ani incoace).” Familia. ”Sunt necasatorit. Mama are 81 ani si nici un venit. Avem probleme cu stalpul de curent de la noi din curte si cu pensia. Platesc la stat, lunar, 720 de mii ca sa-mi fac o pensie.” Informat. ”Am TV si cablu, radio, plus abonamente la diferite ziare.” Vasile Oanea este fericit. Are prieteni, rime, romantism, suflet, opera. Lasa ceva in urma. Pentru asta a trait, a trudit si n-a dormit. El este poetul satului Breb, pitit in causul de la poalele Pietrei Gutaiului. Teofil IVANCIUC