Pledoarie pentru linie și culoare în Expoziția de pictură – Alina Modyrka – „Repere tradiționale în contemporan”

Ludovic al XVIII-lea spunea că: „Punctualitatea este politețea regilor.” Verni­sa­jul Expoziției de Pictură de marți, 30 octombrie, a început în mod „inexplicabil” cu 25 de minute întârziere, determinând astfel, renunțarea unor personalități marcante ale orașului, cunoscători, iubitori și colecționari de artă, de a mai fi prezenți la deschiderea expoziției.

Expoziția pictoriței Alina Modyrka de la Galeria de Artă a Filialei UAP Baia Mare, constituie a treia prezență în fața publicului băimă­rean. Titlul Expoziției - „Repere tradiționale în contemporan” (!?!) relevă preocuparea autoarei de a continua investigațiile personale începute în anii de studii de licență, iar mai apoi de masterat finalizate în 2018, în cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare, la Programul de Studii Arte Plastice – Pictură. Reamintim că Domnișoara Alina Modyrka este născută în Solotvino (Ucraina), a studiat la Colegiul de Artă din Ujgorod, iar mai apoi a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, transferându-se din anul II la Centrului Universitar Nord din Baia Mare. Dăruită cu sensibilitate și ta­lent șlefuit pe parcursul studiilor, completată de o dorință și putere de muncă de excepție, s-a impus ca un „reper” pentru colegii de an de studii, „stimulându-i” la investigații și căutări experimentale în pictură.

Completată de o frumoasă cultură generală și artistică (să enumăr aici discuțiile purtate cu domnia sa des­pre marii regizori Tarkovsky, Mihalkov, Emil Loteanu, muzicieni ca Eugen Doga, literatură), a întreprins o cercetare importantă pentru lucrarea de disertație despre cores­pondențe dintre pictura și artiștii de la Baia Mare și cei din dreapta Tisei, Ujgorod, Mucacevo, constituind în acest fel un valoros material documentar, util și pentru generațiile vii­toare de studenți.

În opinia mea, expoziția etalată pe simezele Galeriei de Artă de acum, poate fi cheia unei lecturi, a unui pretext de a desena și de a picta. Conform arhitecturii sălii, selecția lucrărilor expuse se poate circumscrie pe trei coordonate, propuse de autoare, dar care au un caracter unitar. Peretele din stânga, conform sensului de vizitare, este alcătuit din nouă lucrări construite spontan direct din culoare cu „setea” unor eboșe sincere și a unor acorduri cromatice cu sonorități de culori saturate, susținute de rafinate griuri colorate. Compozițiile, ca de altfel toate lucrările din expoziție com­portă traiectoria unor expresii linia­re, a unor forme geometrice ală­tu­ra­te, alternând de fiecare dată triunghiul, pătratul dublat și cercul, contururi care mărginesc petele de culoare, dispuse pe registre și construite pe întreaga suprafață a pânzei.
Peretele din fundal conține nouă lucrări de dimensiuni ceva mai mari, devenind un univers simbolic de ritmuri și reprezentări arhaice ale arhitecturii satului maramureșean. „Dealul”, „Pagină de folclor”, „Sa­tul copilăriei”, „Univers rural”, lucrări concepute pe registre liniare de forme, de ritmuri de motive geometrice cu rezonanțe adânci a unor ecouri de pe vasele ceramice din Cultura Cucuteni, iar mai apoi din arta populară din Maramureș și nordul Moldovei. Stăpânirea echilibrată a nuanţelor saturate de roșu, albastru, ocru-galben, fără a fi stridente, trimit privitorul în registrul artei populare. Elementele de arhitectură ţărănească, casa, șura, fânarul, poar­ta, gardul, brâiele de pe scoarțe și costume populare constituie încă o dată pentru autoare, pretextul unei grafii, continuând cu ritmurile naturii, cum ar fi dealurile, câmpurile, așezările umane, privită de multe ori dintr-o perspectivă cosmică. În acest context, dispunerea frontală a acope­rișurilor, a porților, a gardurilor ca elemente liniare, anulează perspectiva cromatică, conformă picturii de atmosferă, situând aceste căutări în zona decorativismului. Cele cinci picturi plasate pe peretele din dreap­ta, de formă pătrată, înscriu un cerc, ca un disc solar, în universul cosmic al satului maramureșean, dezvoltat de o recuzită a elementelor de limbaj plastic, subliniate de fundaluri grave, terne, ca o magmă telurică de început de lume.
Aceste argumente profesionale au constituit acordarea premiului Municipiului Chișinău la Saloanele Moldovei din acest an, precum și invitațiile de a onora Simpozioanele Naționale și Internaționale din țară (Desești, Ocna Șugatag, Dubova, Baia Sprie) și străinătate (Leczna - Polonia, Hejce - Ungaria). Prezența la vernisaj a unui grup de admiratori și apropiați din Ucraina, confirmă pe deplin mesajul de „ambasador” al artei și culturii de dincolo de Tisa.

„Compozițiile, ca de altfel toate lucrările din expoziție com­portă traiectoria unor expresii linia­re, a unor forme geometrice ală­tu­ra­te, alternând de fiecare dată triunghiul, pătratul dublat și cercul, contururi care mărginesc petele de culoare, dispuse pe registre și construite pe întreaga suprafață a pânzei”.