Planul Urbanistic al Parcului Municipal, intre mit si realitate

Cel mai disputat proiect de hotarare din actualul mandat al Consiliului Local se refera la Parcul Municipal, respectiv amenajarea acestuia cu o functiune clara de parc de agrement. Au fost necesare trei sedinte pentru a se aproba Planul Urbanistic Zonal, un „meci” politic cu prelungiri intre PSD si PNL, arbitrat de PD si PRM. Majoritatea consilierilor-contra nu a inteles rolul si oportunitatea acestui Plan Urbanistic Zonal. Dupa acest articol, poate vor fi mai putini. Desi au existat nesfarsite discutii lamuritoare, fie televizate, fie in presa scrisa, pe tema proiectului Parcului Municipal, desi a existat o dezbatere publica si numeroase conferinte de presa, unii consilieri municipali, si nu numai, au continuat sa conteste oportunitatea acestui proiect. Ei au sustinut, si o fac si in momentul de fata, ca prin aprobarea PUZ-ului s-a dat unda verde distrugerii „parcului”, a zonei verzi, cum s-a afirmat in Consiliul Local. In fapt, este vorba de Campul Tineretului, o parte din Parcul Municipal, un spatiu pe care nu este prevazut a se construi nimic, decat o amenajare la nivelul unei zone de agrement. De aceea am considerat ca este necesar sa prezentam cititorilor proiectul, asa cum a fost el conceput de catre arhitecti. In plus, un interesant istoric al Parcului, dar si directia spre care se indreapta in urmatorii 20 de ani acesta zona de importanta maxima pentru comunitate. Pentru elaborarea acestui PUZ s-a lucrat mai bine de un an, s-au facut studii specifice, s-au cercetat acte, documente, s-a tinut cont de necesitatile populatiei ce locuieste sau isi desfasoara activitatea acolo etc. Potrivit studiilor, zona respectiva poate fi impartita in doua subzone. Subzona 1 cuprinde Muzeul Satului, Campul Claustrului (Tineretului) impreuna cu zonele adiacente acestuia: stadionul, terenul de antrenament, strandul si o fasie de-a lungul raului Sasar. Subzona 2 este reprezentata de Parcul Municipal. Campul Tineretului La Muzeul de Etnografie se pot crea niste curti interioare, dand in acest fel posibilitatea ca institutia sa se dezvolte in timp, odata cu cresterea numarului de exponate. Ca si concept, este foarte importanta problema accesului in parc. Excentrica si dirijata catre Monument, ea ar trebui sa fie modificata intr-o mica zona de acces care sa lase privirea deschisa spre elementul de compozitie simetric reprezentat de Teatrul de Vara. Chiar daca unii ar putea sa polemizeze sustinand ca este arhitectura totalitara, cladirea are echilibru si a fost foarte bine amplasata. Exista chiar posibilitatea ca, peste o vreme, sa intre pe lista monumentelor. Ar trebui realizata o zona de promenada dirijata intr-un fel, in care spatiile verzi sa fie amenajate, nu lasate de izbeliste, cu alei si ochiuri de apa. Zonele verzi ar putea fi gazonate sau plantate, in functie de studiul peisager care se va face. Toate acestea presupun si drenari in tot acest spatiu. Stadionul reprezinta una din disfunctionalitatile majore. Initial, realizatorii proiectului s-au gandit la realizarea unor gradini suspendate pe locul stadionului, cu atat mai mult cu cat in proximitatea acestuia se afla cimitirul. Pentru ca nimeni nu-si poate permite sa mute stadionul altundeva, proiectul este, totusi, prea vizionar pentru Baia Mare, fapt recunoscut chiar de arhitecti. Mai exista si o alta varianta: avand in vedere ca stadionul dispune de gradene, aici ar putea fi ridicata o Universitate, cu mai multe amfiteatre, cu pavilioane si o curte interioara. Universitatea nu ar fi nici disfunctionala cu zona. „Ar trebui sa poti sa percepi perspectiva, dezvoltarea spatiului care s-ar inchide perimetral prin plantarea copacilor. Ti s-ar accentua perspectiva prin aceasta abordare. Ideea este sa creezi o zona de promenada intr-un spatiu deschis, cu umbra laterala si cu functiunea care estompeaza stadionul. Ideal ar fi ca in aceasta zona sa se regaseasca fiecare baimarean si sa simta ca parcul este ceva al lui si al orasului in acelasi timp”, a declarat Stefan Pascutiu. Un Parc adevarat Propunerile celor care au elaborat proiectul se refera la modul in care este amenajat ceea ce numim Parc. Potrivit lor, ar trebui desfiintate toate chioscurile existente, chioscuri care au fost facute necontrolat (eventual ar putea fi legate de lac); modernizate toate aleile de promenada, gara si tunelul trenului de agrement; amenajate locuri de joaca pentru copii, cu mobilier si obiecte de joaca, dupa modelul din Parcul Mara; semnalizat fanarul in care a fost realizata prima expozitie a Scolii baimarene de pictura (ca element de valorizare pentru oras). Spre capatul aceste zone este prevazuta posibilitatea ridicarii (in timp) a unui Muzeu de Arta contemporana, daca necesitatile orasului impun existenta unei asemenea institutii de cultura. Ce nu s-a inteles, sau nu s-a vrut intelege, este faptul ca prin acest PUZ nu s-ar fi trecut imediat la executia unor lucrari care ar fi modificat Parcul Municipal. Nici in viitor nu exista astfel de intentii. Parcul ramane ceea ce este parc, adica principala zona de agrement a orasului. Amenajarile propuse de mult discutatul proiect au rolul de a intari calitatea de spatiu destinat functiunii de Parc. O fantana arteziana, alei pietonale, banci, sau alte „constructii” nu vor modifica sub nici o foma amplasamentul actualului Parc Municipal. Nici celebrul Incubator de Afaceri (care va fi amplasat intr-o zona care nu are de-a face cu zona pe care o numim Campul Tineretului) nu va modifica Parcul Municipal. Va fi doar o functiune bine gandita care va spori rolul Parcului Municipal. Incubatorul si pavilionul expozitional sunt amplasate pe latura spre Strand, in zona caselor. In rest este „vanare de vant”. Aceasta este scurta poveste neromantata a unui proiect care a produs multe emotii politice si dispute neprincipiale. Suntem pentru libera exprimare, intelegem chiar si pozitia politica a unor consilieri (Alexandru Metes, George Pop, Dumitru Matei, Mircea Dolha, cei care sub o forma sau alta s-au opus proiectului), dar nu suntem de acord cu cei care se opun dezvoltarii armonioase, in ton cu „istoria zonei”, a actualului Parc Municipal. Scurt istoric al parcului Zona situata la nordul raului Sasar si la poalele Dealului Florilor si a Dealului Crucii este mentionata pentru prima data in epoca medievala, desi exista dovezi materiale care atesta existenta aici a exploatarii cuprului inca din antichitate. In perioada medievala, dealurile erau acoperite cu viile locuitorilor orasului. Pe Campul Claustrului, in 1383, a fost ridicata o manastire franciscana, ale carei ruine au fost mentionate in secolul al XIX-lea. Primele loturi au aparut in zona in secolul al XVII-lea, atunci cand populatia orasului a crescut foarte mult. In secolul urmator, zidul de aparare din zona a fost demantelat, suburbia fiind inclusa in cadrul orasului. In secolul al XIX-lea, zona rezidentiala s-a extins, dar nu in detrimentul celei de agrement, care va deveni functiunea dominanta a zonei. In acelasi secol, familia Hammerschmied a cumparat terenul dintre strazile Valea Usturoiului si Valea Rosie, amenajand un parc pentru a indeplini dorinta fiicei lor, Maria. Parcul avea o piata circulara, terenuri de joaca pentru copii, un podium pentru spectacole, un lac si alei pe marginea carora au fost plantate specii rare de arbori. La intrarea in parc a fost construita Vila Marienheim, in stil elvetian. In anii ’60 ai secolului XIX, familia Hammerschmied a vandut terenul orasului Baia Mare contra sumei de 4.000 de florini, astfel ca Primaria a deschis parcul publicului, amplasand aici un bufet de vara si o baie cu sase cabine. In 1893 au fost montate lampioane in copacii parcului, dupa care a fost amenajat un teren de tenis si s-a introdus apa potabila si iluminatul electric. Din 1896 dateaza aleea de pe axa nord-sud, plantata pe ambele margini cu castani, si tot in acel an Simon Hollosy a organizat intr-o sura de fan primul atelier comun de pictura. Parcul in secolul XX In 1936, un grup de ingineri a vrut sa construiasca in zona niste vile, dar o hotarare a orasului interzicea construirea pe Campul Claustrului. In a doua jumatate a secolului XX, in zona parcului au aparut mai multe vile, strandul, stadionul, sala de sport si cimitirul luteran. Teatrul de vara a intrat in functiune in 1955. In 1958, parcul a primit un nou nume: Parcul Dimitrov, iar in 1959, la intrarea in parc a fost ridicat grupul statuar „Ostasul roman”. In 1961, au fost amplasate in zona parcului busturile scriitorilor Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, George Cosbuc si Mihail Sadoveanu. Dupa noua ani, o parte a aleilor a fost asfaltata, a fost refacut sistemul de iluminat, a fost modernizat terenul de tenis, au fost refacute si curatate malurile lacului si a fost realizata linia ferata pentru trenul de agrement. In fine, in 1982, pe Campul Tineretului a fost amenajat patinoarul. Disfunctionalitatile de azi In prezent, zona parcului prezinta mai multe disfunctionalitati. In opinia arhitectilor care au intocmit proiectul, acestea ar fi urmatoarele: alaturarea de functiuni incompatibile (agrementul si sportul incomodeaza serviciul funerar si locuirea; industria incomodeaza agrementul, sportul si locuirea; serviciul funerar incomodeaza agrementul si locuirea); existenta unor cladiri degradate ce necesita reparatii (stadion, strand, sala de sport), restaurantul existent, care, prin pozitie incomodeaza deschiderea campului vizual pentru perceperea cadrului natural si al celui construit; spatiul verde neamenajat, neexploatat pentru agrement si prezenta estetica; parcul este neglijat, nu sunt diversificate formele contemporane de agrement si nu sunt folosite resursele potentiale (exemplu: Centrul Artistic Baia Mare). Care este rolul PUZ-ului? Dupa ce Planul Urbanistic General este aprobat, orice primarie trebuie sa „acopere” orasul cu Planuri Urbanistice Zonale (PUZ). PUZ da posibilitatea unei particularizari mai accentuate a tuturor zonelor orasului. Utilitatea unui PUZ este de a preciza ce fel de functiuni sunt admise intr-o anumita zona, ce fel de investitii pot fi facute si cum pot fi eliminate contradictiile. PUZ ofera o imagine de ansamblu a orasului, particularizand zonele. „La inceput, lumea a fost foarte rezervata fata de aceste proiecte de urbanism si le-a vazut ca pe niste formalitati, dar sunt foarte utile: ele iti dau posibilitatea sa elimini functiuni care incomodeaza. Nu e firesc sa ai o fabrica de confectii langa o biserica de lemn si un Palat de Justitie fara parcare. Important la un plan de urbanism este faptul ca iti permite sa ai o viziune asupra unui oras echilibrat. Ramai consternat cand te duci afara si realizezi ce inseamna un urbanism controlat si bine dirijat”, a afirmat arh. Ildiko Mitru. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro