Pictura și noile tehnologii

Profesor universitar dr. Nicolae Suciu

Dacă ar fi să dăm crezare vocilor care anunță moartea iminentă a picturii în ulei, sau cel puțin că este con­damnată la moarte în scurt timp, verdictul este în măsură de a ridica un posibil semn de întrebare; în ce fel pictura în ulei mai răspunde astăzi unor cerințe tehnologice în pas cu lumea modernă? Urmărind exemplul Americii, Europa se îndreaptă din ce în ce mai mult spre materialele sintetice în pictură, fapt menționat și de Marc Havel (pictor, tehnolog, istoric de artă), încă de acum treizeci de ani. „Moda diferitelor materiale depinde cu siguranță de tehnica, dar mai ales de tendințele estetice alea momentului. Este dificil să prevedem viitorul; care vor fi tendințele celor care vor folosi aceste materiale? Dimpotrivă ar fi interesant de văzut spre ce se îndreaptă în prezent preferințele.”
Sondajele de opinie, realizate cu sprijinul unor celebre case de licitații din Franța, una cu o clientelă dintre pictorii celebri de orientare tradiționalistă, cealaltă axată pe producția artistică de „avangardă”, pun în lumină orientările spre care pictorii se îndreaptă. Din prima categorie, este relevantă abordarea spre tehnica picturii în ulei, ce permite pasaje și modeleuri fine de mare sensibilitate, a unei majorități a pictorilor și doar o parte s-au orientat spre noile culori și materiale; dar și în acest caz, o parte dintre aceștia au revenit la culorile de ulei, negăsind ușurința modelului sau calitățile și efectele optice dorite.

Tinerii, în schimb, preferă noile culori, acrilice, vinilice, în căutarea unor efecte spectaculoase întrebuințând culorile în cutii sau recipiente mai mari. Avan­ta­jele execuției unei picturi cu aceste materiale (uscarea rapidă, abordarea cu ușurință a unor suprafețe mai mari), constituie argumente certe că această tehnică să aibă din ce în ce mai mulți adepți. De asemenea, pensulele din păr natural au fost înlocuite cu păr sintetic, de dimensiuni apreciabile și alături de rulouri de catifea sau trafalet precum și mănușile de pictură, constituie un nou „inventar” de ustensile ale pictorului modern. Putem adăuga aici racleta, aerograful, pistolul de vopsit, diferite mărimi de bureți cu care se poate dirija culoarea sau obține structurile unor suprafețe picturale, ce răspund exigen­țelor momentului. O mare parte dintre picturile murale, astăzi sunt realizate în culori cu emulsii de polimeri. Folosirea în sine dar și în tehnicile mixte ca eboșă pentru pictura în ulei, aceste culori noi revoluționează pictura de șevalet.
Dar, întrebarea firească ce stăruie: pot fi ele folosite la orice? Privind multitudinea și „oferta de produse artistice” de pe piața de artă, din expozițiile și galeriile de artă, putem concluziona că fiecărui mod de gândire estetică îi convine o modalitate de expresie spe­cifică.
Dar, totodată putem lesne constata că „producția de artă” din ultimele decenii, când cunoştinţele profesionale ale celor ce caută în grabă meseria de pictor, fie că sunt „chemați” sau nu, iar despre rigorile și conștiința meșteșu­gului nici nu poate fi vorba, ignorat uneori chiar voit, din nonconformism au generat o tristă statistică, că nici o epocă din istoria artei nu înregistrează atât de multe lucrări degradate, înne­grite, craclate, exfoliate ca în această perioadă.