Pictorul miturilor romanesti

* Dimitrie Gavrilean – artist si profesor universitar Carte de vizita: Dimitrie Gavrilean s-a nascut la 22 octombrie 1942, in Gura Humorului. In 1966, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, sectia pictura, clasa maestrului Corneliu Baba. Din 1997, este prof. univ.dr. la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi, al carui rector a fost in perioada 2000-2004. Din 2005, este doctor in arte vizuale. In perioada 1966-2006, a participat la zeci de expozitii de grup anuale si bienale, realizand si numeroase expozitii personale. Are lucrari in colectii particulare din tara si strainatate (SUA, Argentina, Brazilia, Chile, Canada, Peru, Franta, Italia, Finlanda, Germania, Belgia, Olanda, Austria, Elvetia, Cehia, Polonia, Spania, Anglia, Irlanda, Portugalia, Israel, India, Japonia, Pakistan, Iran, China, Bolivia si Grecia). Cartea de vizita a artistului Dimitrie Gabrilean e mai mult decat impresionanta. Premiile si diplomele de excelenta s-au adunat in cei patruzeci de ani de activitate artistica. Printre acestea se numara Premiul National al Italiei pentru profesionalitate (1984), Premiul „Ion Andreescu” pentru pictura al Academiei Romane (1987) si Ordinul National „Pentru Merit” in grad de Cavaler, acordat de presedintia Romaniei (2002). Reporter: De unde afinitatea pe care o aveti cu mitologia populara si de cand dateaza preocuparea de a transpune aceasta mitologie intr-un discurs plastic? Dimitrie Gavrilean: Fiind nascut intr-o zona mirifica si traind sub infinitul albastrului de Voronet, cred ca toate obiceiurile, traditiile si ritualurile populare mi-au marcat copilaria si au lasat un semn distinctiv in creatia mea plastica, demers pe care l-am urmarit de mic copil. Acolo a fost pornirea: locul natal, dupa care toate amintirile s-au amplificat sub indrumarea maestrului Corneliu Baba, care mi-a fost profesor. Lucrurile acestea s-au amplificat pe traseu, dar preocuparea a fost permanenta. N-a existat un moment in care aceasta preocupare sa tasneasca, ci a existat o permanenta pe care am amplificat-o, am urmarit-o, cautand locul acestei mitologii romanesti in mitologia lumii. Rep.: Care credeti ca sunt cele mai importante trei peronaje ale mitologiei romanesti? D.G.: Unul dintre personajele fundamentale ale mitologiei romanesti este mesterul Manole, ce reprezinta mitul creatorului, al celui care accepta sacrificiul uman pentru a da corp unei structuri arhitecturale. Avem apoi mitul Zburatorului, al iubirii neimplinite si, in fine, avem numeroase mituri si credinte legate de spirite si spiridusi, ca si credinte in puterile magice pe care le detin numeroase animale (urs, lup, pisica sau caine). Rep.: In paralel cu activitatea artistica, o desfasurati si pe cea de profesor universitar. Cu cine e mai greu sa lucrati, cu oamenii sau cu personajele mitologice? D.G.: Cel mai greu e sa lucrezi cu oamenii. Pentru studenti, profesorul este un mentor formativ, dar in cazul profesorilor, oamenii pe care-i conduci sunt caractere deja formate. Foarte greu ii poti „reaseza”. Intr-o universitate cu 300 de profesori, fiecare cu o personalitate artistica aparte, va dati seama ca este extrem de dificil. Trebuie sa ai o diplomatie, un tact si o delicatete deosebite. Balanta instituita de Stefan Rep.: Cum apreciati faptul ca Stefan cel Mare a fost ales cel mai mare roman din toate timpurile? D.G.: De data asta, s-a gresit bine. Ma detasez de spatiul din care provin si cred ca aprecierea a fost justa. Papalitatea l-a numit pe Stefan „atlet al lui Christos” si „aparatorul crestinatatii”. Daca el n-ar fi existat, noi am fi fost musulmani si cand spun „noi”, ma gandesc la Europa. Pentru Moldova si tarile romane in general, politica sultanilor otomani era de netransformare a acestora in pasalacuri, ci de aservire economica. Statului turc i-a convenit tamponul pe care Stefan cel Mare l-a impus Europei. Stefan s-a impus nu doar turcilor, ci si hoardelor crestine care doreau sa navaleasca in Imperiul otoman. Asta e balanta instituita de Stefan: tampon impotriva turcilor, tampon impotriva Europei. Dupa toate citirile mele, asa s-au petrecut lucrurile. Asta e convingerea mea. Rep.: Care ar fi afinitatile dintre maramureseni si moldoveni? D.G.: Dorinta acerba de a pastra traditia nealterata, pentru ca prin traditie iti pastrezi fiinta nationala. Acolo unde traditiile se dilueaza exista si cauze: dorinta de spectacol imediat, de balci, care se transforma in kitsch, chiar culinar. Rep.: Ce ne desparte in afara de linia Carpatilor? D.G.: Cred ca doar linia Carpatilor. „Redistrugerea” invatamantului romanesc Rep.: Cum e receptata astazi arta plastica romaneasca in strainatate? D.G.: Sunt personalitati care duc faima Romaniei peste hotare, recunoscute ca valori, si sunt foarte multe experimente, cautari, care sunt mimari ale actului de creatie sau imitatii ale unor artisti consacrati. Sunt haine straine, nepotrivite pentru cel care le poarta, sunt experimente de bucatarie ale unor mancaruri pe care le arunci la gunoi. Rep.: Ce parere aveti despre picturile din bisericile maramuresene? D.G.: Eu am lucrat foarte mult in biserici. Am realizat cateva mii de metri patrati de pictura bisericeasca. In 1990, am infiintat la Universitatea de Arte din Iasi sectia de Arta murala, cu modul de pictura bisericeasca, pe care o conduc si in prezent, ca urmare pot sa afirm in cunostinta de cauza ca pictura din bisericile maramuresene prezinta o mitologie specifica, dar foarte asemanatoare cu cea din nordul Moldovei, pentru ca au existat un flux si un reflux permanent intre partile de nord ale Romaniei, de-o parte si de alta a Carpatilor. Rep.: Ce credeti ca trebuie sa se schimbe in Romania pentru ca lucrurile sa se aseze pe un fagas normal? D.G.: O reforma drastica in invatamant, pentru ca, din ’90 incoace, constatam ca fiecare ministru al invatamantului a vrut o „reasezare”, care a insemnat, de fapt, o „redistrugere” a invatamantului romanesc. Optiuni si argumente Chagall sau Kandinsky? Chagall. Sarmale sau placinte „poale-n brau”? Sa luam poalele-n brau... Odobesti sau Cotnari? Odobesti. Pictor sau profesor? Pictor. George Sand sau Virginia Woolf? Virginia Woolf. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro