Pictorul memoriei privirii

Pe langa premiile primite in cariera sa artistica, Nicolae Suciu a fost nominalizat de doua ori de American Biographical Institute pentru titlul „Man of the year” (2003) si pentru „World Medal of Honor” (2004). Este unul dintre cei mai cunoscuti si cei mai valorosi pictori ai comunitatii artistice baimarene. Carte de vizita Nicolae Suciu s-a nascut in 25 mai 1956, la Barlad. A absolvit Conservatorul de Arta „George Enescu” din Iasi, Facultatea de Arte Plastice, sectia Pictura, in anul 1981. Anul trecut a devenit doctor in Arte Vizuale la Universitatea de Vest Timisoara. Prima expozitie personala a avut-o in 1979, in foaierul Teatrului National. A participat la numeroase expozitii colective si de grup in Romania si in strainatate (Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Statele Unite ale Americii) si a obtinut numeroase premii, distinctii si onoruri. In prezent, Nicolae Suciu este lector universitar doctor la Universitatea de Nord Baia Mare, Facultatea de litere si coordonator al sectiei Arte Plastice si Decorative. Reporter: Cum se simte un moldovean in Baia Mare? Nicolae Suciu: Ca acasa. Daca stam sa ne gandim bine, lucru asta l-am spus de mai multe ori in gluma, Hollosy a venit in 1896, el fiind descendentul unei familii de armeni din Moldova, ca sa intemeieze o scoala de pictura in Baia Mare. Dupa o suta de ani, era timpul sa mai vina cineva din Moldova, sa mai pigmenteze putin, sa mai dea o pata de culoare scolii baimarene de pictura. Rep.: Ce v-a adus in Maramures si ce v-a facut sa ramaneti aici? N.S.: In Maramures am venit in urma unei repartitii triste. In 1981, eram nominalizat sa raman un an de zile la Conservatorul de Arta „George Enescu” din Iasi, pentru a accede apoi la catedra, pentru ca trei profesori in varsta urmau sa se retraga. Nici nu ma gandeam ca destinul meu va avea o alta geografie spirituala decat cea a Iasului. Am venit cu un bagaj de mana pentru a sta vreo doua ore si uite ca am ramas douazeci si cinci de ani. Directorul de la Faimar l-a sunat pe decanul facultatii din Iasi pentru a-i cere referinte despre mine. Decanul i-a spus ca sunt asteptat sa ma intorc la catedra la Iasi, eu fiind sef de promotie. Multumit de ce a aflat despre mine, directorul a concluzionat: „Ramane aici. La Iasi va veni, eventual, peste trei ani si numai in conditiile in care ii vom desface contractul de munca.” Si asa am ramas in Baia Mare. Rep.: A fost grea acomodarea cu Maramuresul? N.S.: Ma pregatise un dialog purtat in tren cu un cetatean care m-a intrebat ce fac in Baia Mare. I-am spus ca am primit o repartitie, la care respectivul ma intreaba: „Si ce faci, pleci de la oras?” Rep.: Cum e acum, va simtiti un membru al comunitatii artistice baimarene? N.S.: Faptul ca toata tineretea si toata creatia mea s-au subordonat dezideratelor comunitatii artistice baimarene ma indreptateste sa ma consider un membru activ al acestei comunitati. Sensibilitatea in fata culorilor Rep.: Ce e mai important pentru d-voastra, ca artist, linia sau culoarea? N.S.: Culoarea, pentru ca te fascineaza. Automat inseamna ca acolo se intampla ceva. Nu intamplator culorile au fost alese ca si simboluri. Ne nastem cu aceasta sensibilitate in fata culorilor. Asa cum recunoastem sunetul vocii mamei, tot asa recunoastem prima data culorile. Rep.: De unde vine forta culorilor din panzele d-voastra?E o redare instinctiva sau e rodul unei cautari? N.S.: Este constienta si rationala. Reverberarea culorii pe care o pun in evidenta, acel contrast simultan care inseamna perceperea foarte clara a doua culori complementare are nevoie de mase pentru a fi puse in acord, de tonuri intermediare si de pasaje pentru a fi puse in valoare. E nevoie de aceste pasaje de trecere de larga anvergura. In ceea ce priveste forta si harul coloristic cred eu ca vine si dintr-o anumita sensibilitate a unor forme molcome si a unui relief aflat pe alte coordonate decat cele ale diagonalelor pe care le presupune relieful montan. Trasarea culorii este mult mai categorica si mult mai hotarata. Rep.: Cum v-ati defini pictura? N.S.: De regula, pictura mea nu este preponderent de sugestie si nu recurge la simboluri. Ea este de sorginte narativa, cu o importanta componenta antropomorfa. Rep.: Care au fost cele mai interesante comenzi pe care le-ati primit? N.S.: Am pictat pentru sahul Iranului si pentru sultanatul Bruneiului. Rep.: Care este cea mai frumoasa femeie pe care ati intalnit-o vreodata? N.S.: Mama. „Un fel de inginer care picteaza” Rep.: Cum se impaca pictura cu aceasta ceramica extraordinara pe care o realizati? N.S.: Foarte bine. Ceramica reprezinta o lume extraordinara si senzationala. Noi, ca si civilizatie, ne putem legitima existenta printr-o ceramica deosebita. Nu pot sa uit ca la Faimar, un punct important pe harta Baii Mari de odinioara, am facut parte dintr-un grup valoros de cercetatori. Aria noastra de cercetare in domeniul ceramicii era extrem de larga, de la ceramica neolitica la ceramica medievala si moderna. Rep.: Exista vreun moment ilar in cariera d-voastra de artist? N.S.: In fiecare vacanta mergeam acasa cu valiza plina de carti. Lumea era la munca campului si toti se intrebau „Da’ baiatul asta nu mai termina odata scoala?” Era greu sa le explici ce inseamna artele plastice si ca e nevoie de mult studiu. In fine, am terminat scoala si am venit in Baia Mare. Oamenii o intrebau pe mama ce fac, unde muncesc. Afland ca pictez intr-o fabrica, unul dintre ei a tras concluzia ca as fi zugrav. Mama a negat. Atunci omul s-a gandit ca sunt inginer. In fata unui nou raspuns negativ respectivul a insistat sa afle cu ce ma ocup de fapt. Si atunci mama i-a dat o definitie a ceea ce eram eu, luata parca din Cioran: „E un fel de inginer care picteaza”. Optiuni si argumente F Bogdan „descalecatorul” sau Stefan cel Mare? Stefan cel Mare, ctitorul si facatorul de cultura. F Dali sau Chagall? Chagall, pentru ca imi aduce aminte de toata copilaria si de un demers pictural apropiat copilului naiv si sincer. F Palinca Maramuresului sau vinul Moldovei? Vinul de acasa. Cu el s-au scris toate letopisetele. F Brazilia sau o alta echipa de fotbal? Brazilia, pentru bucuria jocului. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro