Pictorul abstractionismului liric

Carte de vizita György Madarassy s-a nascut in urma cu saizeci de ani in Baia Mare. Si-a inceput studiile la Scoala generala de Arte din Baia Mare, dupa care a urmat Liceul de Arta din Cluj Napoca, unde si-a finalizat si studiile academice. A obtinut numeroase premii, printre acestea numarandu-se si un premiu de excelenta din partea Primariei Baia Mare pentru contributia adusa la dezvoltarea Centrului Artistic Baia Mare. A participat la peste 250 de manifestari artistice, expozitii personale si de grup. Are lucrari in colectii private si de stat din Romania, Ungaria, Australia, SUA, Canada, Suedia, Slovacia, Ucraina, Italia, Franta, Germania si Israel. Este considerat cel mai reprezentativ pictor al generatiei ’70 din Centrul Artistic Baia Mare. In peisajul artei plastice baimarene, generatia anilor ’70 este una de exceptie. In cadrul acestei generatii, rolul pictorului György Madarassy este unul important, istoricul si criticul de arta Tiberiu Alexa considerandu-l „cel mai reprezentativ pictor al generatiei ’70 din Centrul Artistic Baia Mare. Reporter: Cum e mediul artistic din Niregyhaza, comparativ cu cel din Baia Mare? György Madarassy: M-am asteptat la aceasta intrebare, pentru ca cineva care a trait in Baia Mare, un centru artistic interesant cum nu au multe orase din Romania, duce cu el o traditie de 111 ani. In Niregyhaza nu exista asa ceva. Am trait in Baia Mare 41 de ani, dintre care 14 ca artist. Aici, in Baia Mare, pe vremea cand stateam in Colonie, era un lucru normal sa fiu cautat la atelier. La Niregyhaza, nici dracul nu te cauta, pentru ca acolo nu exista o traditie artistica. Artistul sta in turnul lui de fildes si nu poate fi deranjat. Lipseste legatura cu publicul. Eu nu mi-am dorit niciodata sa ma rup de public. Nici un artist nu creeaza doar pentru el. Mi-am pastrat calitatea de membru al UAP Baia Mare si nici nu ma gandesc sa renunt la acest statut. Am muncit atatia ani ca sa devin artist si am facut un efort de creator tocmai pentru a dobandi acest statut de membru al Uniunii. Este un rezultat al muncii artistice si nu vreau sa renunt la el. Sunt mandru ca sunt membru al UAP Baia Mare, dupa cum sunt mandru de un statut similar in Ungaria si in Suedia, unde exista o uniune a artistilor maghiari. E o mandrie ca o comunitate artistica te primeste in randurile ei. E implicit o recunoastere a valorii artistului. Rep.: Cum a fost acomodarea in Ungaria? G.M.: La inceput, a fost destul de greu. Am plecat la 41 de ani si m-am rupt de tot ce am acumulat in aceasta perioada. Iei totul de la zero. Ti se pare ca recunosti oameni pe strada si-ti dai seama ca, de fapt, nu cunosti pe nimeni. Pana cand recuperezi terenul pierdut dureaza o vreme si trebuie sa muncesti mult. Norocul meu e ca sunt destul de deschis si sociabil si nu am probleme in a stabili legaturi cu oamenii. Din cauza asta acomodarea a fost destul de usoara, cu toate ca exista probleme: sunt alte relatii intre oameni, alte obiceiuri, alte traditii si trebuie sa fii atent la foarte multe lucruri. Un abstractionism liric Rep.: Ce va inspira cel mai mult? GM.: Viata! Eu nu lucrez altfel. Am spus intotdeauna ca sunt doua grupuri de artisti: unul care nu tine cont de ceea ce se intampla in jurul lui si-si gaseste o tema pe care o abordeaza, indiferent de realitate. Eu nu fac parte din acest grup, ci din cel care trebuie sa reactioneze tot timpul la ceva. Sunt foarte sensibil si aceasta sensibilitate ma opreste intotdeauna in fata unui peisaj, in fata unei figuri. Ma intereseaza tot ceea ce se intampla in jurul meu, in societatea in care traiesc si, cred eu, artistul trebuie sa dea un raspuns acestor lucruri. Asta este ars poetica. Numai asa pot sa concep activitatea artistului: viata imi pune niste intrebari si eu, ca artist, trebuie sa dau un raspuns. Si raspunsul meu este unul de factura artistica, un raspuns care nu se poate da in termeni stiintifici si nu poate fi formulat matematic. Raspunsurile mele sunt intr-un limbaj pictural, pentru ca eu sunt, prin excelenta, pictor. Rep.: Cum v-ati defini pictura in cateva fraze? G.M.: Este o intrebare destul de grea, pentru ca, de cand ma stiu, am incercat sa gasesc un terme adecvat, dar nu ma pot incadra. Am avut influente suprarealiste, expresioniste, impresioniste, postimpresioniste si abstracte. Eu spun ca in arta mea exista cate ceva din toate aceste curente, dar o definire mai exacta a picturii mele nu pot da. Daca ma intreaba cineva ce fel de tablouri sunt acestea pe care le-am adus in Baia Mare ii raspund ca este vorba de un abstractionism liric. Raspunsuri zilnice, actuale Rep.: V-ati facut cadou foarte multe „Flori” in aceasta expozitie. G.M.: Asa e. Cand ai o aniversare, oamenii vin cu un buchet de flori. Eu nu m-am asteptat ca barbatii sa vina cu flori. Ei vin cu o sticla de vin sau de tuica, iar femeile sunt ele insele flori. Si atunci mi-am oferit eu flori. Lucrarile acestea sunt o particica de peisaj. Cu un obiectiv parca, ma apropii de natura si ma duc la detaliu. Nu mai reprezint gradina, ci doar un colt al gradinii. Descoperi cu totul altceva de la 50 de centimetri. De la 50 de metri vezi doar niste pete de culoare, asta cred eu ca e esential: m-am apropiat de natura la 50 de centimetri. Rep.: Proiecte de viitor? G.M.: Tot ca acum zece sau douazeci de ani: vreau sa pictez atata timp cat mai pot. Asa vorbesc de parca as avea 80 de ani… Vreau sa pictez inca foarte multa vreme. Zilnic simt un fel de provocare, simt ca panza ma provoaca la ceva nou. Cand o sa merg la atelier si sa stiu dinainte ce o sa pictez, atunci nu va mai fi bine. Atunci va insemna ca nu mai vad lumea in noutatea ei si voi da aceleasi raspunsuri pe care le-am dat si ieri si alaltaieri. Ori eu vreau sa dau raspunsuri zilnice, actuale. Oricum, inca nu ma gandesc sa fac o retrospectiva. Poate la 75 de ani, dar pana atunci mai sunt 15 ani si poate ma razgandesc. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro