Pictori băimăreni la Simpozionul internațional de Plein-Air Leczna - Polonia

Scriam, în articolul din luna iunie, că voi răspunde invitației de a participa la Simpozionul Internațional de Plein - Air din Leczna – Polonia. Acesta mi-a oferit din nou prilejul de a întâlni artiști din alte țări și de a cunoaște  „orientările” estetice, tendințele novatoare ale picturii contemporane, în funcție de tradițiile și particularitățile culturale ale fiecărui popor, tradiții pe care nu poți să nu le reconstitui într-un traseu referențial la realitatea imediată, cu atât mai mult să faci racordul cu procesul de învățământ academic și tendințele artei contemporane din întreaga lume.

Profesor universitar
dr. Nicolae Suciu

Mult citata „tradiție și continuitate”, utilizată la noi obositor, ca slogan de exclusivism de distanțare de restul țării, pălește în fața unor realități convingătoare centrate spre a institui arta, în general, în cazul de față pictura, ca etalon de cultură și exigență estetică în formarea omului cetății spre care tind, prin asigurarea accesului la cultură, toate îndatoririle membrilor societății aleși sau numiți în foruri de administrare culturală. Bunăoară am participat anul trecut, în Ungaria, la o ediție jubiliară, a-50-a aniversare a unui Simpozion Internațional de Plein-Air, într-un oraș de aproximativ 30 de mii de locuitori care, păstrând măsura cuvenită a lucru­rilor, nicidecum nu-și „trâmbi­țează” titlul de „Oraş al pic­to­rilor”…
De această dată, am fost invitat, la începutul lunii iulie, în orașul Leczna din voievodatul Lublin din Polonia, la un Simpozion Interna­țional Aniversar de Pictură, aflat la a-15-a ediție. Participarea, ca de fiecare dată, a fost o selecție diversă pe baza unei documentări atente asupra unor artiști de referință din mai multe țări. În cele 15 ediții au fost invitați 141 de artiști din Belarus, Ucraina, Lituania, Letonia; Germania, Ungaria, Japonia, Co­reea, Turcia, Slovacia, Serbia, Olan­da, România, Grecia și Polonia.
Ediția din acest an a reunit artiști din Belarus, Germania, Turcia, Coreea, Ungaria, România și Polonia.
Leczna, un orășel din apropierea capitalei voievodatului –Lublin, deși nu depășește 20 de mii de locuitori are, din anul 2000, un Centru Cultural Internațional, cu o cochetă sală de spectacole multifuncțională, cu galerii de artă și spații pentru diverse activități: coregrafie, dans modern, cor, ateliere de creație dotate corespunzător, săli pentru activități interdisciplinare ce polarizează atenția și participarea deopotrivă a elevilor, cât și a locuitorilor urbei.
Orașul mai dispune de o Casă de Cultură, în care profesori și me­todiști inițiază activități educative, culturale și artistice în slujba cetățenilor.
Pentru a da un prestigiu cu rezo­nanţă internațională, am fost aleși, alături de colega mea Greti Papiu, precum și de artiști din Ungaria și Belarus în juriul internaţional de evaluare și premiere a unui concurs de desen în cărbune, organizat pe categorii de vârstă, de la 6 la peste 60 de ani. Vreau să vă spun că participarea a fost numeroasă, peste 250 de lucrări, ce cu siguranță vor constitui o substanțială bază de selecție pentru învățământul vocațional.
Vreau să mai adaug că orașul Lublin, aflat la 24 km distanță de Leczna, este al nouălea oraș al Poloniei, ca mărime, cu 385 de mii de locuitori, cu cinci universități de stat și tot atâtea particulare și internaţionale. Este cunoscut ca un important centru studențesc, estimat la 100 de mii de studenți, și ca un oraș cultural reprezentativ pentru Polonia, în timp ce Cracovia este capitala istorică a Poloniei, Lublinul este capitala culturală, vizibilă prin multitudinea de afișaje stradale și ingenioase forme de publicitate care anunță concerte, festivaluri interna­ționale, simpozioane și expoziții, conferințe mediatizate și cunoscute pe plan internațional. Trebuie remarcat, de la prima impresie, respectul pentru istorie și demnitate națională, manifestat prin edificii și memoriale, lucrări de artă de for public ce omagiază sacrificiul soldaților că­zuți în cele două războaie mondiale, mărturii de recunoștință pentru întreaga istorie zbuciumată a Poloniei. Grupuri întregi de elevi, studenți, precum și turiști participă, cu o tăcută decență, la traseele turistice evocatoare și educative. Amintim doar, ca un fapt edificator, că de vinerea la amiază toate hipermarketurile sunt închise, rămânând accesibile doar cafenelele (care nu se găsesc la tot pasul), galeriile de artă, muzeele, bisericile, iar duminică di­mineață clopotele bisericilor anunță a şaptea a zi din Geneză, zi închinată Domnului.
Orașul Kazimir, oraș al regelui Poloniei Kazimir, aflat la 80 de km de Lublin, inclus în traseul de documentare pe care organizatorii simpozionului l-au pus la dispoziție cu generozitate, relevă din plin preocuparea pentru a pune în evidență edificii istorice reconstituite după proiectele originale, catedrale unde sunt organizate stagiuni de concerte de muzică simfonică, recunoscute pe plan internațional, precum și spații de expunere pentru numeroase artefacte și microproducții ale artiștilor contemporani din domeniul sticlei, ceramicii, tapiseriei, artelor decorative,  picturii sculpturii și designului. Doar piața centrală a acestui oraș, aflat pe malul Vistulei, deține cel puţin 50 de galerii și mici magazine de artiști cu producție de atelier.
A lucra într-un atelier comun, într-un colectiv amenajat fără cusur, dotat cu toate ustensilele necesare, a favorizat premizele unei atmosfere de creație și de exprimare prin dialog cultural, împărtășire de experiențe profesionale, itinerarii ale discursului personal al artiștilor. Experimen­tați acuareliști, pictori, gravori la care s-a adăugat efortul unui artist sculptor din localitate, prezent la vernisaj cu un provocator perfor­mance, au conturat încă o dată certitudinea că arta are încărcătura sensibilității umane, indiferent de arealul geografic, ce constituie o alternativă necesară și sănătoasă la tendințele și „coordonatele” sugerate și chiar impuse de societatea de consum. Vernisajul a constituit un moment festiv, prin numărul mare de participanți cu ținută aleasă, bucurându-se cu deferență de lucrările expuse pe simeze și răsplătind în acest fel efortul curatorului și artiștilor expozanți. Prezența discretă a autorităților a lăsat în memorie con­vingerea și încrederea că profe­sioniștii domeniului pot genera și gestiona astfel de evenimente. Încă o dată suntem convinși că doar cei pricepuți sunt chemați să înfăp­tuiască evenimente artistice și culturale validate de înaltă ținută profesională, de timp și de ecoul în cultura și educația artistică.