Piaţa Cetăţii, minunea din Centrul Vechi!

Reporter: Ce înseamnă proiectul Piaţa Cetăţii pentru Cetate?

Ştefan Pascutz: Un astfel de proiect implică o echipă foarte mare, deoarece vorbim de un monument istoric de categorie A, un monument de importanţă naţională. A fost avizat la Bucureşti, după mai multe vizite la ministerul Culturii. Pe de altă parte, după cum se ştie, este şi sit arheologic.

Aici au existat trei biserici şi avem aceste biserici la nivel de fundaţii. Când am început lucrul, noi ştiam de Sf. Ștefan, la care exista un releveu din 1900 şi ştiam că are 56 de stânjeni vienezi.

După ce arheologii au săpat acum, am măsurat biserica şi are 49 de metri. Este o biserică foarte frumos ornată, a fost. Ea a fost demantelată în 1874, pentru că era un real pericol pentru cetăţeni. Era o ruină, arsese şi mai picau pereţi, pietre. Atunci a început construcţia la celelalte două biserici, cea catolică şi cea reformată.

Biserica Sf. Ștefan are o particularitate, este cu dublă navă. Istoricii o consideră o raritate, mai ales pe teritoriul ţării noastre. De regulă, bisericile gotice erau în stil bazilical, cu triplă navă. O astfel de biserică se găseşte în regiunea nordică sau în Slovacia de astăzi, o zonă mai apropiată de noi. Aşa şi se presupune că meşterii de la poalele Tatrei au construit biserica. Și are foarte multe asemănări cu biserica de la Levoca.

Mai mulţi istorici români au scris că portalul bisericii din Baia Mare este identic cu portalul bisericii din Slovacia. Am fost, am văzut-o, seamănă şi sterotomia pietrei. Păcat că nu s-a mai păstrat această biserică. Se spune că a fost cea mai frumos ornată biserică din România, mai frumoasă ca Sf. Mihail din Cluj şi mai frumoasă ca Biserica Neagră din Braşov. A avut foarte multe ornamente.

Doi ani de zile s-a săpat cu echipa de arheologi de la Muzeul de Istorie, echipa lui Dan Pop, şi, săpând, s-a dat de biserica Sf. Martin, de care se ştia foarte puţin. Toţi credeam că biserica Sf. Treime, cea catolică, s-a suprapus perfect peste Sf. Martin şi nu credeam că vom da de această biserică. Mai aveam o mică informaţie din studiile istorice ale celor din Cluj, legate de Sf. Ștefan, am avut şi informaţii luate din Budapesta, unde sunt cele patru proiecte care au participat la concursul pentru realizarea Turnului Ștefan, după ce a ars. Avem aici chiar proiectul câştigător, proiectul neo-gotic, cel cu ştampilă.

Am avut date şi informaţii, dar cele găsite aici sunt foarte valoroase.

Rep.: Ce se ştie de cea de-a treia biserică, Sf. Ecaterina?

Ş.P.: De această biserică se ştia foarte puţin. Doar când a trecut de la o confesiune la alta, de la catolici la evanghelişti a existat o notificare. Și a mai fost o notă în care se spunea că în biserică au fost înmormântaţi cei doi Teleky (el şi fiul). Se presupune că această biserică s-a demolat în momentul în care a început să se construiască Sf. Treime, că îi lua perspectiva.

Dar istoricii spun că în 1600 cele trei biserici erau contemporane, erau toate în picioare, respectiv Ekaterina, Martin şi Ștefan cel Mare. Bineînţeles pe lângă biserică era şi casa parohială şi cimitir. De aia această piaţă are denumirea de „Ţintirim”. În urma săpăturilor arheologice s-au găsit peste 700 de morminte. Au fost 400 din zona pe care am vrut să o păstrăm ca memoria locului şi am scris „In memoriam”.

Rep.: Știm că aici va mai fi ceva interesant. Despre ce este vorba?

Ș.P.: Aici va fi un carilon (carillon fr.) cu 36 de clopote, un instrument muzical care va cânta în fiecare oră o altă melodie în amintirea spiritelor care au fost dezgropate aici. Osemintele vor fi reînhumate după ce se vor face studii de către muzeu. Osemintele vor fi date înapoi preoţilor şi vor fi reînhumate. Această operaţiune se va face chiar şi sub biserici, de exemplu cea catolică are criptele oraşului şi unde s-ar putea pune osemintele.

Rep.: Ce se poate spune de zona verde din piaţă?

Ş.P.: Legat de acest subiect, primarul Cătălin Cherecheş a avut o influenţă deosebită. Iniţial, când am studiat proiectul cu arheologii şi cu ministerul Culturii, ne era puţin frică de acest verde, ştiam ce se află sub, foarte multe vestigii, şi nu am dorit să avem probleme cu rădăcinile sau umezeala. Să se distrugă acestea. Dar totul a fost protejat, a fost pus pământ şi am câştigat această zonă verde. În proiectul nostru era puţin mai mică, dar am extins-o spre bucuria cetăţenilor. Pot spune că proiectul, acum la final, văzând feţele băimărenilor care vin aici, este o reuşită.

Au fost multe emoţii. Întotdeauna când ai un şantier închis mai mulţi ani, există o reacţie negativă. Sunt întrebări de genul: ce se întâmplă în spatele gardului, de ce nu vedem…Dar aceasta este procedura. Constructorul nu poate să îşi asume un şantier deschis.

Fiind un proiect european, rigorile sunt foarte stricte.

Rep.: În piaţă sunt nişte contururi în pavaj, cu negru. Ce semnifică?

Ş.P.: Conturul din elastopave, un material performant, este exact conturul bisericii Șf. Ștefan, biserica cea mare. Sub vestigii se văd doar vestigiile bisericii Sf. Ştefan, zona de altar, zona de intrare a portalului sudic. Lângă Turnul Ștefan este săpat şi se arată nivelul de călcare al pieţei, a bisericii.

Rep.: Ce s-ar putea spune despre materialele folosite la realizarea Pieţei?

Ş.P.: Trebuia găsit un granit care să fie foarte omogen. Ne-am dorit ca totul să pară o dală urbană şi totul să pară ca un monument, într-un fel. De aceea ne-am dorit o piatră foarte omogenă, deschisă la culoare. Ea a fost găsită în Sardinia şi are toate caracteristicile trecute în caietele de sarcini şi impuse în proiect. Apoi, avem elastopav-ul ce poate fi identificat prin aceste pietricele mici lipite. A fost în gândirea noastră cea mai fiabilă soluţie, având în vedere că aici este un parc mobilat cu copaci seculari ce îşi pierd frunzele în fiecare toamnă. În astfel de condiţii este foarte greu să ai o mentenanţă la o astfel de piaţă.

Este un material nou, ce prinde foarte mult în lume, mai ales în SUA, unde se refac foarte multe zone asfaltate sau pietruite. Este un material permeabil, apa intră în ecosistem, nu este nevoie de guri de scurgere. Un material foarte performant! Ne-am bucurat că am putut să îl implementăm primii în România. Se poate întreţine, se poate mătura, aspira. Este cea mai bună soluţie pentru a menţine parcul curat.

Rep.: Piaţa a fost deschisă pentru public. Ce ar mai fi de făcut?

Ş.P.: Urmează să fie montate aparatele de dezumidificare în vestigii şi ar mai fi de pus carilon-ul. Cele 36 de clopote care se vor monta în perioada următoare. Acesta este un instrument format din clopote, de la mic, la mare. Este foarte uzitat în Ţările de Jos, în Anglia sau în alte ţări. Ne-am gândit că ar fi cel mai potrivit lucru aici în Piaţă, într-o zonă în care ai cinci biserici, trei subterane şi două în picioare, un cimitir… Ne-am dorit şi ceva inedit. Adică, ai terminat Piaţa şi după aceea nu se mai întâmplă nimic. A fost şi rugămintea domnului primar de a avea o Piaţă mai dinamică, care nu moare. Ne-am gândit la acest carilon care va aduce un fel de spectacol. Vor veni oamenii să aştepte ora exactă, să asculte acest instrument.

Carilonul se poate programa să cânte în fiecare oră altă melodie. Acesta care va fi în Piaţă va fi unul cu trei octave şi se va putea cupla la claviatură. Pot fi aduşi oameni care să cânte. În lume sunt muzicieni care concertează pe cariloane.

Dar una dintre marile realizări ale acestui proiect a fost pornirea ceasului istoric. Cine va urca în turn va putea vedea mecanismul cum funcţionează, este frumos, este un spectacol. Când ne-am apucat de lucru l-am găsit într-o cutie. A fost un spectacol dezolant. Nu am crezut că va mai putea cineva să îl pună în funcţiune. În faza de proiectare am cerut o ofertă din partea unei firme din Belgia care a mai pornit astfel de ceasuri istorice, dar nu au garantat funcţionarea. Până la urmă, constructorul a găsit o firmă din Baia Mare care lucrează cu o firmă din Olanda. Ei l-au pornit!         

„Pot spune că proiectul, acum la final, văzând feţele băimărenilor care vin aici, este o reuşită.

Au fost multe emoţii. Întotdeauna când ai un şantier închis mai mulţi ani, există o reacţie negativă. Sunt întrebări de genul: ce se întâmplă în spatele gardului, de ce nu vedem…Dar aceasta este procedura. Constructorul nu poate să îşi asume un şantier deschis.

Fiind un proiect european, rigorile sunt foarte stricte”.

Ştefan Pascutz