„Photo Voice – Baia Mare prin ochii voluntarilor străini”

Expoziţia de fotografii „Photo Voice – Baia Mare prin ochii voluntarilor străini” a stârnit controverse. Desigur, este mai dificil să te arăţi încântat când ţi se prezintă şi aspecte mai puţin plăcute din propriul oraş, dar cine e, de fapt, de criticat?

Între 6 şi 14 septembrie s-a derulat expoziţia de fotografii: „Photo Voice – Baia Mare prin ochii voluntarilor străini” la Biblioteca Judeţeană Petre Dulfu. La acest proiect au participat 5 voluntari străini: Gian Marco Gara (Italia), Liis Post (Estonia), Jule Gabriel (Germania), Laure Canals (Franţa) şi Ruben Garcia Gonzales (Spania), care au realizat o serie de fotografii pe parcursul lunii august, captând anumite părţi din Baia Mare care i-au surprins în mod deosebit. Expoziţia a fost organizată în cadrul unui proiect care este finanţat de către Comisia Europeană prin programul Tineret în Acţiune, prin care 5 voluntari străini vor avea reşedinţa la Baia Mare 8 luni de zile, demarând o serie de proiecte în cadrul Asociaţiei Team For Youth.

Expoziţia a constat, pe lângă puţinele fragmente de natură pozitivă, din fotografii care au redat o latură mai puţin plăcută a Băii Mari, surprinzând aurolaci, autobuze vechi, persoane care căutau prin gunoaie, cabine de telefon probabil nefolosite de ani buni de zile şi diferite colţuri ale oraşului care prezintă o ambianţă dezagreabilă.

Photo Voice-ul este, de fapt, o metodă de a atrage atenţia asupra unor chestiuni ce pot fi schimbate, îmbunătăţite în mediul înconjurător şi viaţa socială. Dar nu a fost luată ca atare de o parte considerabilă dintre oameni, care au ţinut să critice şi să aducă diverse feedback-uri negative. Aceştia îşi motivau critica prin ideea că nu au nevoie de străini să le evidenţieze aspectele care dezavantajează Baia Mare ca oraş, prin faptul că fiecare ţară sau orăşel are problemele proprii, şi că, per ansamblu, au indus o percepţie deraiată, deoarece Baia Mare este un oraş frumos, a cărui imagine ar trebui apreciată, nu întinată de către nişte persoane care „nici nu ştiu ce se întâmplă aici”.

Ionuţ Sabo, unul dintre coordonatorii acestui proiect, mi-a prezentat cu totul altfel situaţia, inducându-mi şi mie o parte din uşoara frustrare ce o resimţea datorită faptului că proiectul a fost perceput greşit de marea majoritate, sau că unii au criticat, nefiind în cunoştinţă de cauză, nevizitând expoziţia, doar citind articolele care au fost publicate despre aceasta. „Voluntarii nu ştiau ce finalitate vor avea fotografiile lor. Le-am spus doar să cuprindă în acestea ceea ce îi surprinde sau şochează în ceea ce priveşte Baia Mare şi asta au făcut”, îmi povestea el: „Era prima lor lună în Baia Mare şi a fost şi o metodă de a-i familiariza cu oraşul, de a-i face să cunoască mai bine această zonă. Au observat lucruri pe care noi le trecem cu vederea, deoarece ne-am obişnuit cu ele şi le luăm ca atare. Totuşi, ele altfel se observă din exterior.”

Şi pe bună dreptate - e normal să te intrige acest fapt, dar oare reacţia te aduce la critică faţă de proiect, sau faţă de propriul oraş? Situaţia pe care au prezentat-o e reală şi descrierile fotografiilor sunt valabile. Cu toate că astfel de imagini nu sunt reprezentative pentru Baia Mare, ele există. Dacă e să ne simţim jigniţi, atunci cum ar fi să fie din cauză că nu reacţionăm la aspectele negative, că le tolerăm sau ignorăm pe deplin, nu din cauză că nouă ni se par probleme minore asupra cărora nu noi avem responsabilitatea să acţionăm. Citând dintr-un mare clasic „Dacă nu noi, atunci cine?”, că până la urmă noi trăim aici şi suportăm consecinţele. Ne plângem că nu ne convine imaginea pe care o proiectăm, dar nu facem nimic să o schimbăm, cu atât mai puţin, încercăm să o îngropăm, negând-o cu frenezie sau prin scuze lamentabile.

Cât despre proiecte sau expoziţii care să se axeze pe promovarea caracteristicilor admirabile şi a locurilor superbe din Baia Mare – sunt destule. „Intenţia noastră nu a fost să demarăm o expoziţie cu fotografii artistice, sunt alţii care să o facă. Ni s-a reproşat pe internet că surprindem doar părţile frumoase ale oraşului nostru şi că nu oferim o introspecţie şi în partea mai puţin agreabilă, iar acum am făcut-o”, a mai comentat Ionuţ.

În ceea ce priveşte îmbunătăţirea situaţiei în urma acestui proiect, Tabita Boier, cealaltă coordonatoare şi vicepreşedinta Asociaţiei Team for Youth, a afirmat că ar fi o gândire prea optimistă, dar speră sincer ca măcar cineva să observe. De altfel, şi Gian Marco, unul dintre voluntarii care au participat la proiect, este de aceeaşi părere, neavând mari aşteptări să se ia vreo iniţiativă în această privinţă. Acesta a mărturisit că, în ceea ce priveşte proiectul, mai mult l-au surprins aurolacii, dar că şi în ţara lui se întâlnesc cazuri asemănătoare şi că acest proiect i-a fost benefic, deoarece a fost în acelaşi timp şi impresionat şi a reuşit şi să se familiarizeze cu oraşul - idee susţinută şi de Liis Post, care este fericită ca i s-a oferit şansa să îşi exprime punctul de vedere prin acest proiect, observând o multitudine de aspecte pozitive, dar putând să reliefeze şi ceea ce a şocat-o, astfel încât să înţelegem cum e perceput oraşul şi dintr-un punct de vedere extern.

Andreea Tundrea, preşedinta asociaţiei, a ţinut să puncteze şi ea în privinţa comentariilor: „Pot să aleagă să schimbe ceva sau să se simtă atacaţi”, proiectul fiind, practic, o formă de educaţie nonformală, a cărui scop e, până la urmă, să stârnească dialoguri sau critică.