Phoenix renaste din cenusa de alama si bronz

Combinatul metalurgic Cuprom, fost Phoenix, se pregateste sa devina producator de cupru din alame si bronzuri. Adica va prelucra deseuri de alama si bronz din tara, din Europa si din lume. Toate „gunoaiele” din aceasta categorie vor fi prelucrate in municipiul de pe Sasar. Pe langa plumb, baimarenii vor avea parte la micul dejun de arseniu, strontiu, oxizi, pulberi, mirosuri… Pofta buna si sanatate de fier! Combinatul Cuprom, fost Phoenix, a cumparat din Germania o instalatie second-hand prin care doreste sa prelucreze alama si bronz. Argumentul proprietarilor Cuprom, detinatorii unui lant de firme ce se pierd in paradisul fiscal din Cipru: diversificarea productiei (Cuprom fiind pana acum doar producator de cupru din deseuri si prelucrare a concentratelor cuproase). Insa pentru a putea folosi instalatia respectiva, legea cere ca Mediul sa-si dea acordul, iar pentru a se obtine acest important aviz e nevoie si de o aprobare, oarecum formala, din partea cetatenilor din Baia Mare. Numai ca, dupa metoda uzitata si alti potentati, lucrarile necesare montarii instalatiei fusesera demarate cu ceva timp in urma. Fara autorizatie de mediu si fara autorizatie de constructie! Si tot dupa „buna” practica romaneasca, dupa o amenda de 30 de milioane de lei si un ordin de sistare a lucrarilor, s-a continuat procedura de obtinere a „pretiosului” aviz. In dupa-masa unei zile de sfarsit de mai, la sediul Companiei Remin a fost organizata o dezbatere publica. Parcarea intesata de masini de marca dadea de inteles ca au venit la dezbatere si sefii de la Cuprom. Pe hol, grupuri de ingineri si inspectori de la mediu… In sala, intuneric precum intr-un cuptor de topire al deseurilor de alama si bronz. Erau prezenti si ecologistii de la Garda Ecologica, reprezentantii unui ONG, respectabili specialisti in metalurgie (reprezentanti ai societatii civile) si presa. Instalatie second-hand Dezbaterea a debutat cu explicatiile specialistilor de la Cepronef, sustinute de scheme si diagrame, grafice si explicatii verbale. Numai ca mirobolanta expunere a omis chestiuni concrete, cum ar fi provenienta instalatiei. Dar in sala se simtea o adiere de aer proaspat, nepoluat. Expunerea i-a entuziasmat si pe cei de la Mediu, insa, dupa o ora de povesti „ca la scoala”, satul de explicatiile ce dadeau frumos, unul dintre participanti, inginerul Aurel Brancusi, a intrebat ce se face pentru protectia mediului. Cel care a prezentat instalatia i-a cerut sa aiba rabdare, deoarece va prezenta si normele de protectie a mediului. Dupa analiza datelor, a venit sec, concluzia: in momentul in care se va lucra la parametrii prevazuti in proiect, instalatia nu va avea un impact major asupra mediului. Dupa alte comentarii din sala, s-a trecut si la chestiuni concrete. Ioan Muresan, directorul Cuprom SA sucursala Baia Mare, a recunoscut ca: „instalatia nu este noua, s-a cumparat de la o societate mare din Germania care a functionat intre 1998-2002. Se reconditioneaza si, bineinteles, unele parti, cum ar fi sacii, s-au cumparat de aici, din tara”. S.O.S. Concluziile optimiste referitoare la impactul asupra mediului nu i-au anesteziat insa pe putinii contestatari din sala. Brancusi a explicat ca: “orice fel de activitate care inseamna procedee piro-metalurgice este in masura sa-i ingrijoreze pe cetateni. Afirmatiile ca nu va fi un impact major asupra mediului, nu se pot discuta. Adica, potentialul privind impactul asupra mediului trebuie limpede stabilit. Si daca este oricat de mic, lucrarea trebuie sa se respinga, din cauza ca mediul din Baia Mare nu mai suporta adausuri suplimentare, nivelul de poluanti fiind acum ingrijorator de mare. Conform ultimelor date de la APM, in luna martie, depasirea plumbului este 518%, iar la cadmiu aproape 200%! Unde ajungem?”. Afirmatiile lui Brancusi l-au scos din pepeni pe Bogdan Iftimie, unul din directorii de la Bucuresti ai Cuprom, care a inceput sa tipe la inginerul baimarean de parca eram undeva prin Ferentari. Suprinzator, si cei de la APM si Garda de Mediu au sarit ca arsi, argumentand in cor ca „asa e procedura!” si i-au reprosat lui Brancusi ca „pune talpi” minunatelor explicatii. Referendum! Inginerul nu s-a lasat intimidat si a punctat motivele pentru care proiectul pare cusut cu ata alba: lucrarile deja executate fara autorizatii, provenienta utilajului si lipsa de date experiementale care pot da un verdict clar vizavi de impactul asupra mediului. “De fapt, studiul prezentat aici este formal din cauza ca nu se bazeaza pe nici un fel de studii experimentale. De precedent nu mai vorbim, instalatia a functionat in Germania cinci ani, dupa care s-a desfiintat si ajunge la noi cea mai buna tehnologie, dupa ce a fost data la gunoi in Germania. Proiectul nu are ce sa scoata in plus, de vreme ce parametrii de proiectare nu sunt fundamentati decat pe niste calcule realizate la masa. Si atunci nu se poate face nici un fel de predictie vizavi de impactul asupra mediului, din moment ce nu exista nici un fel de date experimentale. Evident ca aceasta instalatie va influenta mediul de viata. Parerea mea este ca numai un referendum poate duce la promovarea unei astfel de initiative. Sa facem si noi politica noastra de aparare a sanatatii cetatenilor si sa faceti si dumneavoastra politica de atentat la sanatatea cetatenilor. Orice proces pirometalurgic are o influenta asupra mediului inconjurator”, a afirmat inginerul Brancusi. Si profesorul Ioan Stoicovici, prezent si el la dezbatere, a afirmat ca are rezerve in privinta acestui proiect: “am impresia ca datele pe care dumneavoastra le-ati propus se bazeaza pe experienta germana. Personal, am rezerve serioase in privinta acestei instalatii. Va fi cadmiu si arseniu, si unde este cadmiu este si strontiu, care este extrem de nabadaios si merge inspre cancer.” Replica Intre doua telefoane si iesiri pe hol, Iftimie a raspuns raspicat acuzatiilor: “noi suntem o societate juridica, eu nu pot sa ma duc sa discut din poarta in poarta. Avem niste legi pe care le respectam, daca domnului Brancusi, opiniei publice pe care o reprezinta nu-i convine, imi pare... Si instalatia n-am cumparat-o noi ca au aruncat-o ei, v-am mai explicat odata”. In viziunea directorului Cuprom nici faptul ca nu exista date experimentale legate de impactul de mediu nu pare a fi un impediment in obtinerea avizului: “toate datele de la care s-a plecat sunt prinse in proiectul tehnic elaborat de Cepronef Baia Mare. Sa nu va imaginati ca instalatia a fost luata, pusa pe picioare si atat. A fost refacuta acolo unde trebuie, si asa mai departe”. Numai ca surse din interior ne-au declarat ca fabrica germana de la care a fost cumparat utilajul a fost inchisa tocmai „din motive de mediu” si ca sefii de la Cuprom sunt destul de optimisti in privinta obtinerii avizului deoarece, lucrarile premergatoare montarii instalatiei le-au inceput prin primavara! Deocamdata insa, investitia a fost oprita, dupa ce Garda de Mediu a amendat societatea cu 30 de milioane de lei din cauza ca turnase fundatia la noul cuptor fara autorizatie. Totusi, la dezbatere toti cei pusi sa protejeze mediul Baii Mari, de la Stat sau ONG-uri, au parut sa tina, tacit, partea potentialului mare poluator. Vom reveni. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro