Petre Dulfu, omagiat

* A devenit o traditie a scolii noastre sa-l omagiem, cu toata inocenta si puritatea varstei, pe scriitorul maramuresean, PETRE DULFU, patronul spiritual al institutiei noastre. De data aceasta difera doar perioada. Nu e luna martie, e iunie. E iunie – cu miros de flori, cu aripi de fluturi, cu sufletele pline de emotie, de sperante si de asteptare. Cand zicem Petre Dulfu ne gandim, cu toata dragostea, la eroul sau la: sugubatul Pacala – un reprezentant, un prototip al taranului roman – gata oricand sa treaca razand peste necazurile si neimplinirile vietii. Simplu si ironic in aparenta, Pacala este un personaj complex, ca insusi scriitorul Petre Dulfu, cel a carui copilarie s-a contopit cu viata taranilor din satul Tohat, din Tara Chioarului. Pacala reprezinta aspiratia dintotdeauna a taranului care desmearda cu patima si dor, pamantul atat de drag lui. E aspiratie spre dreptate, spre lumina, spre adevar... Programul artistic pregatit de elevii scolii noastre, la ceas de mare praznic, se vrea a fi un buchet de flori varatice, oferit tuturor celor prezenti si mai ales parintilor care, cu sufletele emotionate, isi viseaza copiii – mari actori. Din preaplinul inimilor de copii, din talentul si din munca lor si sub indrumarea dascalilor, s-a realizat un moment de relaxare si desfatare. Si nu intamplator, sarbatorim in preajma ZLEI COPILULUI – 1 IUNIE, vrem sa fim si noi macar pentru o zi copii, ei sunt, dar ne contopim si noi pe langa ei, cu speranta unei a doua copilarii. Noi retraim prin ei copilaria, prin ochii lor deschisi spre necunoscut, prin sufletele lor suave. Am dedicat acest spectacol si cele mai frumoase flori, florile recunostintei care nu dispar niciodata, dorindu-le tuturor, ca-n basmele romanilor: “tinerete fara batranete si viata fara de moarte”.