Periplu expozițional

Am fost fascinat încă de la prima vizită a Palatului Culturii din Tîrgu Mureș, clădire emblematică a ora­șului, prin generoasa sa destinație culturală. Săptămâna trecută l-am vizi­tat din nou! În opinia mea îl pot defini ca un spațiu sincretic, o confluență a artelor, întrucât aici este găzduită Filarmonica, Sala de concerte, Biblio­teca județeană și Muzeul de Artă (fosta Pinacotecă a orașului al cărei titlu a fost schimbat în 1949).

Astăzi, după lucrări de restaurare, mo­der­nizare, o incursiune în acest spațiu de cultură constituie o călătorie nece­sa­ră pentru „înnobilarea” sufletului prin artă și de ce nu, o conștientizare a unor re­pere, fie și comparative, ale feno­me­nului evoluției artei din Transilvania.
„Arta 1900” sub însemnele Art Nou­veau-lui își găsește aici rezonanțele și particularitățile stilistice ce au revo­luționat fenomenul artistic din întreaga Europă prin vitralii de excepție (atât în Sala Oglinzilor cât și în cele dispuse în spațiile de acces ale scărilor), pictura și ornamentele decorative (basoreliefuri, stucaturi aurite), dar și piesele de mo­bilier, cât și tavanele armonios susținute de spiritul liniei, formelor și culorilor.
De la ultima vizită a acestui muzeu reorganizarea spațiilor expozi­ționale și apariția unor noi spații cu destinații complementare (cabinete de primari din secolele XIX, XX, cu toată „recuzita” ce le personalizează, ateliere de artiști) și delimitarea clară ca spații pentru „Galeria Lumini și Umbre – Tendințe coloristice în pictura ma­ghiară între 1810 -1920”, „Galeria de Artă Românească Modernă” cu statut permanent, au lăsat pentru mine ecoul unor reflecții în parcursul de deschidere a valorilor europene și universale ale artei românești.
Menționez doar că lucrările de pictură atât din arta maghiară cât și din cea românească sunt de „demnitatea” unui Muzeu Național de Artă și nu am în­ce­tat niciodată să îl recomand spre vizitare iubitorilor de artă precum și în bibliografia pentru studenți. Am descoperit aici atelierul sculptorului Ion Vlasiu, mutat din locul unde acesta a creat, clădirea fiind retrocedată în totalitate și pe care îl mai vizitasem cu câțiva ani în urmă. Soluția găsită de pictorul Ioan Șulea – șef Secție de Artă din Muzeul Județean Mureș, este una inspirată!

În încăperea destinată atelierului pere­tele cu fereastră, este obturat în totalitate cu o fotografie imensă imprimată pe pânză, luminată din spate uniform, devenind astfel un ecran, o „fereastră de lumină” ce te invită la un parcurs ima­ginar printre lucrările autorului: schițe în lut, desene în cărbune, por­trete, compo­ziții în diferite materiale de sculptură, pagini de manuscris, picturi, unelte specifice fiecărui domeniu de exprimare artistică. În prim plan având ca fundal „fereastra” pe socluri sunt etalate câteva din creațiile sculptorului, realizate din lemn, piatră sau bronz, ce recreează un dialog interior permanent al autorului cu satul natal și dramatismul existenței omului, cu virtuţile emblematice ale unor eroi din legende, cu atitudinea, gestul și căldura umană, a protecției materne cu simboluri sugestive ale virtuții umane. Artistul, personaj complex, îndepli­nește o diversă activitate de creație în domeniul sculpturii, pic­turii dar și al prozei – cea mai eloc­ventă fiind trilogia „Am plecat din sat”.
În pictură, autorul tratează o tematică la fel de diversă ca în sculptură din viața satului amintind, prin zgrafitarea supra­fețelor colorate, de arta smalțurilor ceramice preocupat îndeaproape de structura și materialitatea suprafețelor colorate ce la prima lectură pot fi receptate ca o împăstare rudimentară, dar finalizată printr-o armonie cromatică tensionată și savuroasă.

Ion Vlasiu s-a născut pe meleaguri mu­reșene în anul 1908 în zona Deda Bistra. A frecventat cursurile școlii de Arte Frumoase din Cluj iar apoi a studiat un an la Paris (1937-1938) documentându-se în muzee și galerii de artă, luând contact cu efervescența vieții artistice pariziene. A deținut diferite demnități în conducerea Uniunii Artiș­tilor Plastici din România și în colectivul de coordonare a Revistei Arta. S-a stins din viață în anul 1997.
Prezența atelierului său în cadrul Palatului Culturii din Tîrgu Mureș nu este doar una emblematică, ci deosebit de necesară, pentru că, alături de colec­ția de pictură românească, concre­tizează argumentul că „...valoarea acestor capodopere care individua­lizează Muzeul de Artă din Tîrgu Mureș nu este doar una materială, ea vine să lege peste timpuri mentalități, psihologii, personaje cu vederi diferite, integrând elocvent și sugestiv ansamblul unui secol de artă românească” afirmate de pictorul Ioan Șulea și istoricul de artă Cora Fodor în albumul „Tradiție, Avangardă, Modernism – Muzeul de Artă din Tîrgu Mureș”.