Pelerinii Maramuresului

Procesiunea de Sfanta Maria este cea mai de seama sarbatoare din apropierea toamnei, este ziua Adormirii Maicii Domnului, cand grupuri de pelerini de pe toata Valea Izei se indreapta spre manastirea de la Moisei. Grupurile de credinciosi pornesc spre manastire cu o zi inainte, pe 14 august. Doar cei din Sacel pleaca numai in dimineata zilei de 15 august, deoarece, fiind aproape de Moisei, ajung pana la inceperea slujbei. Sfanta Marie Mare este o sarbatoare religioasa in timpul careia se organizeaza pelerinaje la manastirile care au hramul “Adormirea Maicii Domnului”. O astfel de manastire este si cea de la Moisei, manastire care dateaza din secolul al XIV-lea si a carei biserica a fost ctitorita de mitropolitul de Alba Iulia, Saza Brancovici, in 1672. Inca din perioada postului incepe pregatirea sufleteasca pentru “prosesie”, asa cum se numeste procesiunea. Maramuresenii constientizeaza foarte bine scopul pentru care incearca sa ajunga in acest spatiu sacru, acela de a cere ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea icoanei facatoare de minuni, vindecarea unor boli trupesti sau sufletesti, noroc in viata si intelegere in familie, pentru ca traditia crestina sustine ca in ziua Adormirii Maicii Domnului “ochii orbilor s-au luminat, auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au indreptat si tot felul de patimi si boli lesne se tamaduiau.” In coate si genunchi “Prosesia” se desfasoara tinand cont de o anume organizare. In fata alaiului se afla o fata care duce crucea, urmata de alte doua tinere cu icoana Maicii Domnului si baieti care duc patru sau sase prapori, intotdeauna de culoare alba. Culoarea alba, simbol al puritatii, este predominanta. “Fetele fecioare, imbracate in costum de ritual (precum niste mirese) cu camasa si poale albe, cu volanase din dantela, cu coronite albe pe cap, confectionate pana nu demult din maduva de pipirig, cu parul despletit pe spate, constituie o buna parte din grup, la care se adauga si alte categorii de varsta, barbati, femei”, afirma Ioana Dancus. Plecarea se face cu o zi inainte, pe 14 august, inainte de masa, chiar dimineata, pentru a ajunge la manastire la vecernie. Inainte de plecare, grupul inconjoara biserica de trei ori, timp in care se trag clopotele si se canta cantece religioase dedicate Fecioarei Maria, asa cum, de altfel, se canta pe tot traseul, pana cand pelerinii ajung la manastire. La orele douasprezece noaptea, o parte din pelerini inconjoara manastirea de trei ori, in coate si genunchi, se spovedesc si participa la liturghie. La intoarcere, fiind sarbatoare, “prosesiile” sunt intampinate la intrarea in sat de un alt grup, cu care intra in sat cantind si incheie sarbatoarea asa cum au inceput-o, prin inconjurarea bisericii de trei ori, aducand multumiri Maicii Domnului. Credinte populare In partile Moldovei, Sfanta Marie Mare era considerata “a mortilor” fiind pomeniti toti ce au numele pornind de la cel al Preacuratei si doar la Sfanta Marie Mica (8 septembrie) erau serbati cei vii cu asemenea nume. Sarbatoarea Sfintei Marii este si ea un hotar: acum se aduna ultimele plante de leac si putem sa aflam cum va fi toamna ce se apropie. Florile culese in ziua de Santa Marie si puse la icoana Preacuratei sunt bune de leac, iar daca infloresc trandafirii, toamna va fi lunga. Este si un moment important al calendarului viticol, ziua in care se tocmesc pandarii pentru vii si in care se leaga ciocul pasarilor pentru a nu prada strugurii. Tot acum se impart struguri si prune pentru sufletul mortilor (Tudor Pamfilie). Ioan BOTIS