Peisaj cu turn - Jean Alexandru Steriadi

Dr. Dorel Topan

Alexandru Steriadi a fost unul dintre artiştii de primă mână din România care a activat la Baia Mare. Faima şi importanţa culturală a acestui oraş a atras de-a lungul vremii artişti importanţi, care îşi legitimau prin prezenţa şi activitatea lor aici un punct de referinţă în cariera lor.

Jean Alexandru Steriadi (n. 29 octombrie 1880, Bucureşti, d. 23 noiembrie 1956, Bucureşti) a fost pictor şi grafician român, profesor universitar la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti.

A studiat la cu G.D. Mirea în cadrul Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, între anii 1896 - 1901, apoi la Academia Regală din München şi apoi la Paris. A condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu şi a fost profesor la Şcoala de Arte Plastice din Bucureşti. Steriadi este iniţiatorul şi promotorul saloanelor de alb-negru în grafică. A fost o vreme preşedintele Societăţii „Tinerimea artistică”. Pictura lui Steriadi este caracterizată de o luminozitate delicat nuanţată, în manieră impresionistă.

Despre Steriadi ştim că a fost prezent la Baia Mare cel puţin în două rânduri: cu o expoziţie în 1939, iar în 1948 a pictat aici împreună cu studenţii săi.

Lucrarea Peisaj cu turn este o achiziţie recentă a Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare». Ea a fost reperată la Casa de licitaţii Goldart în 2013, de către dr. Tiberiu Alexa şi achiziţionată în acelaşi an. Identificarea toponomiei reprezentate în acest tablou a dus la concluzia că în 1948 (anul datării) Steriadi a activat la Baia Mare, fapt necunoscut în ultimele decenii. În acelaşi an, Steriadi a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Peisajul, spre deosebire de desenul şi de portretistica lui Steriadi - unde rigoarea este autoimpusă - lasă loc unei libertăţi a expresiei plastice în care savoarea acordurilor cromatice ia locul rigidităţii formelor. Peisaj cu turn este o lucrare a la prima, la care în tuşa picturală putem desluşi un demers fără reveniri sau corectări ulterioare.

Pasta picturală s-a aşternut peste grundul pânzei care se poate întrezări printre pensulaţii printr-o gestică plină de prospeţime. Este o tehnică specifică impresionismului, prin care artistul transpune pe pânză trăirile sale spontane în faţa peisajului. O tehnică care obligă artistul la o execuţie rapidă, determinată de schimbările pe care lumina naturală le impune, de cele mai multe ori, pictorul asistând la transformări rapide ale culorii şi nuanţelor cromatice ale motivelor, în funcţie de direcţia, intensitatea şi claritatea luminii solare.

În cazul lucrării de faţă avem un peisaj luminos, pictorul fiind influenţat de experimentele spaţiilor geografice sudice pe care le-a explorat de-a lungul creaţiei sale, dar putem identifica şi elemente specifice picturii băimărene în contrastele verde-orange în suprafaţa mediană a tabloului. Este un peisaj care degajă linişte prin luminozitatea sa, prin acordurile sale valorice discrete, prin acordurile cromatice lipsite de stridenţe, dar, mai ales, prin raporturile echilibrate dintre suprafeţele care descriu planurile compoziţionale. Aceste raporturi tind spre egalizare între suprafeţele planurilor desfăşurate prin suprapuneri orizontale.

Planul superior este delimitat la jumătatea spaţiului plastic, deasupra gardului care desparte planul apropiat de celelalte. Austeritatea prim-planului este compensată de densitatea de elemente din planul secund, în care copaci şi case se desfăşoară într-o ritmică de acorduri verde-orange-ocru, într-o relativă omogenitate volumetrică. Doar Turnul Ştefan, emblematic pentru oraş, se proiectează singular pe cerul liniştit, uşor vibrat. Cerul pulsează de lumina care învăluie toată materialitatea motivelor ce se desluşesc prin rafinate contraste valorice în care negrul este evitat conform reţetei impresioniste.

Peisaj cu turn este, fără îndoială, un peisaj de stare, în care artistul a urmărit transpunerea şi transmiterea propriilor sentimente în faţa unui cadru din natură, iar sinceritatea cu care este redat ne poate face să presupunem că tabloul a fost realizat în plein-air.

Nu pitorescul este miza acestui tablou, în care identificăm un singur element de toponimie recognoscibil (turnul), ci o stare de complicitate cu natura. O stare de linişte şi de bucurie a unei contemplaţii imediate, nealterate de impulsuri prestabilite sau de elaborări ulterioare.

Alexandru Steriadi a fost unul dintre artiştii de primă mână din România care a activat la Baia Mare. Faima şi importanţa culturală a acestui oraş a atras de-a lungul vremii artişti importanţi, care îşi legitimau prin prezenţa şi activitatea lor aici un punct de referinţă în cariera lor.