Peisaj băimărean (1977) - Aurel Ciupe (1900-1988)

Pictorul Aurel Ciupe s-a născut la Lugoj în 16 mai 1900 și a trăit până în 18 iulie 1988, când s-a stins din viață la Cluj-Napoca. După terminarea Liceului Coriolan Brediceanu din Lugoj, a început să frecventeze (din 1916) Școala liberă de pictură de la Baia Mare, condusă atunci de János Thorma. În paralel a frecventat și cursurile de pictură ale pictorului Virgil Simionescu din Lugoj.

La Baia Mare a fost atras de fru­musețea peisajelor, a oamenilor și de prietenia cu pictorul băimărean József Balla. Astfel, într-o perioadă de timp care depășește șase decenii, i s-a consemnat prezența la Baia Mare în doisprezece ani (1916, 1923, 1932, 1958, 1959, 1966, 1969, 1971,1973, 1975, 1976, 1977). În anul 1919 s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, de unde a plecat cu bursă la Academia Julian din Paris și mai apoi în Italia. A revenit în țară în anul 1923 și a obținut prin echivalare diploma de absolvire a Academiei de Belle Arte din Iași. Prima expoziție personală a fost deschisă la Lugoj în 1924 și un an mai târziu a fost numit profesor la Școala de Arte Fru­moase din Cluj, care a fost ulterior mutată la Timișoara.
Din 1925 a participat la Saloanele Oficiale și la expozițiile artiștilor transilvăneni organizate la Cluj, Timișoara și Târgu Mu­reș. În anul 1932, după o perioadă petrecută în străinătate, a fost numit custode al Pinacotecii Municipale din Târgu Mureș. În 1940 s-a refugiat la Timișoara unde a fost numit director al Muzeului Banatului. După război s-a întors la Cluj unde a fost profesor, și o perioadă rector la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” și președinte al Filia­lei Cluj a Uniunii Artiștilor Plastici.

Prima expoziție retrospectivă a fost organizată la Muzeul de Artă din Cluj în anul 1957. Au urmat alte expoziții organizate la București (1965), Arad (1968), Cluj (1969), Galați, Târgu Mureș (1970) și din nou București (1975). Peste hotare a expus la Atena, Berlin, Cairo, Helsinki, Moscova, Pekin, Praga, Istanbul, Sofia, Torino, Bratislava etc.
A publicat articole despre artă și lucrări de grafică în revista clujeană Societatea de mâine. Ca o recu­noaștere a valorii creației sale a primit în anul 1957 titlul de maestru emerit al artei. În 1937 a obținut medalia de bronz la Expoziția Internațională de la Paris. A mai fost distins cu premiul Ministerului Artelor (1946), cu Premiul de stat (1964) și cu premiul Ion Andreescu conferit de Academia Română.
Creația pictorului Aurel Ciupe se eviden-țiază prin remarcabile portrete, naturi sta­tice și peisaje ce se constituie în sublime realizări picturale, structurate prin tușe vibrate și vibrante, îmbrăcate într-o cro­matică solară ce amintește de creațiile impresioniștilor francezi.
Peisaj băimărean este o pictură, prezentă în expoziția permanentă, realizată în tehnica ulei pe pânză, cu dimensiunile 77x67 cm, înregistrată în inventarul colecției de pictură a muzeului nostru la nr. 2257 și este o realizare a pictorului Aurel Ciupe în timpul ultimei șederi consemnate la Baia Mare (1977), pe când artistul împlinise șaptezeci și șapte de ani. Imaginea tablou­lui ne relevă un peisaj citadin recognoscibil după topografia cadrului redat în pictură și după elementele de arhitectură urbană reprezentate. Imaginea plastică este realizată într-o perspectivă plonjată (de sus în jos), o vedere din balconul camerei situată la unul din nivelurile superioare ale hotelului unde era cazat pictorul.
Compoziția lucrării este, din punct de vedere al mișcării, una statică, structurată pe câteva direcții orizontale și verticale ce se dovedesc a fi fundamentale și definitorii pentru ansamblul imaginii picturale. Cu toate acestea spațiul compozițional cuprinde în structura sa vectori oblici și curbi care susținuți de vibrația tușelor, specifică picturii lui Aurel Ciupe, dina­mizează în mod armonios structura ima­ginii. Din punct de vedere al organizării spațiului plastic, compoziția este deschisă pe toate laturile tabloului, peisajul fiind un decupaj ales de pictor pentru a defini cât mai elocvent frumusețea locului. Masele compoziționale, scoase în evidență prin contraste cromatice și valorice utilizate la redarea construcțiilor și a vegetației, sunt dispuse în spațiul plastic pe aceeași structură rectangulară care generează ca­racterul static al compoziției și anume: o suprafață situată pe verticala din partea dreaptă a tabloului, formată de vegetația arborilor din prim-plan, redată într-o cromatică mai închisă, care se continuă până deasupra liniei orizontului cu silueta masivă a unui bloc de locuințe redat, prin contrast valoric, în tonalități deschise și o altă suprafață frământată de tușe care sugerează construcții și vegetație, de data aceasta poziționată pe o orizontală situată la limita liniei orizontului și care constituie a doua masă compozițională care, împreună cu prima, formează „structura de rezistență” a compoziției.
În critica de specialitate s-a afirmat, nu o dată, că Aurel Ciupe a fost un pictor îndră­gostit de lumină. Acest aspect se relevă și în cazul de față, prin analiza nivelului va­loric al lucrării. Astfel, marea majoritate a tonalităților cromatice folosite de pictor se situează deasupra medianei valorice, deschisul, foarte-deschisul și valorile me­dii fiind cele care dau caracterul general al ansamblului pictural. Tonalitățile închise sunt folosite de pictor pe suprafețe de mici dimensiuni, în tușe punctiforme, liniare scurte și elongate, cu rol de accente va­lorice, care „desenează” și susțin structura compoziției.
Ansamblul cromatic al picturii este bine orchestrat de Aurel Ciupe, care pentru a prezenta ipostaza unei zile luminoase și călduroase de vară apelează la o domi­nantă cromatică rece, în care albastrul, verdele și violetul formează un ansamblu coloristic utilizat pe suprafețe mult mai întinse în raport cu roșul, galbenul și portocaliul, prezente și ele în spațiul plastic, dar pe suprafețe mult mai mici. În structurarea cromaticii lucrării pictorul folosește atât culorile primare (galben, roșu, albastru), cât și culorile binare (portocaliu, verde, violet), într-o schemă cromatică complexă, unde asocierile cromatice sunt orchestrate armonic. Tentele de galben sunt folosite pe suprafețe mici, ca accente cromatice aproape pure, care generează centre de interes ce însuflețesc zona din apropierea liniei de orizont a peisajului. Galbenul mai este folosit în combinație cu alte culori care îmbogățesc cromatica picturii prin sublime nuanțări și rafinate grizări. Roșul este și el prezent în lucrare, tot pe suprafețe mici, în tente ușor tulburate, așezate pe suportul picturii în tușe liniare scurte și răzlețe, răspândite pe o întindere mai mare în centrul imaginii. Albastrul este învestit de pictor cu rol de „prim solist” în ierarhia cromatică a ansamblului, fiind prezent în multe ipos­tazieri coloristice (tonalități, nuanțări, grizări) și pe întinderi care se regăsesc în tot spațiul plastic. Verdele, în mare parte nuanțat cu galben, violetul nuanțat cu roșu și portocaliul în tente rupte și deschise va­loric, întregesc ansamblul pictural.

Peisaj băimărean oferă privitorului un adevărat spectacol coloristic, realizat și susținut de naturalețea, spontaneitatea și energetismul tușelor ce ne relevă măsura talentului și bucuria de a picta a lui Aurel Ciupe.