Patru decenii de la Woodstock

* In 15 august 1969, in apropiere de Woodstock, incepea cel mai mare si mai celebru festival de muzica rock din istorie Festivalul Woodstock este considerat un reper pentru istoria muzicii si pentru miscarea hippie. In 1969, la evenimentul gazduit in aer liber, intre 15 si 18 august, in Bethel, statul New York, au asistat aproximativ 400.000 de spectatori, care au ascultat nume emblematice ale muzicii rock si folk: Jimi Hendrix, Creedance Clearwater Revival, Joe Cocker, Bob Dylan, Joan Baez, Jenis Joplin, Jefferson Airplane, The Who, Melanie, Ten Years After, Richie Havens, Greateful Dead, Canned Heat, Crosby, Still, Nash and Young, Tim Hardin, Incredible String Band, Keef Hartley Band, Mountain, Quill, John Sebastian, Sha-na-na, Ravi Shankar, Sly and the Family Stone, Johnny Winter si The Grease Band’s Arlo Guthrie. Woodstock a marcat si debutul lui Carlos Santana si a muzicii sale inedite, o combinatie de jazz, rock si ritmuri latino-americane. Led Zeppelin si The Doors ar fi trebuit sa cante si ei, dar prima trupa a acceptat o oferta mai tentanta din punct de vedere financiar, in vreme ce Jim Morrison nu a mai fost chemat pentru ca organizatorilor le-a fost frica de ce ar fi putut face solistul pe scena. Morrison era deja cunoscut pentru exhibitionismul sau si problemele pe care le avea cu politia din cauza consumului mult exagerat de droguri si alcool. Povestea festivalului a inceput in anul 1968, cand Michael Lang l-a intalnit pe Artie Kornfeld, de la Capitol Records A&R. Lor li s-au alaturat John Roberts si Joel Rosenman, doi tineri care detineau studiourile Media Sound din New York si care postasera un anunt in New York Times si Wall Street Journal: „Tineri cu capital nelimitat cauta oportunitati interesante si legale de investitie si propuneri de afaceri”. Long si Kornfeld au raspuns anuntului si cei patru au hotarat sa puna bazele unui gen de studio-statiune la Woodstock, orasel cunoscut pe vremea aceea pentru activitatile culturale pe care le gazduia. Ideea a evoluat rapid intr-un festival de muzica si arta in aer liber. In februarie 1969, cei patru au pus bazele unei firme numite Woodstock Ventures Inc. Cel mai mare festival rock din istorie ar fi trebuit sa aiba loc in orasul Woodstock din Ulster County, dar micul orasel nu avea facilitatile necesare. Organizatorii s-au gandit apoi la un alt oras, Walkill. Dupa mai multe luni de munca, cei patru s-au lovit de refuzul autoritatilor, care nu au fost de acord cu organizarea festivalului in orasul lor. Cu totul neasteptat, organizatorii au dat in Bethel de ferma lui Max Yasgur, un producator de lapte, ferma situata la 69 kilometri sud-vest de Woodstoch. Aici ar fi trebuit sa vina in jur de 60.000 de oameni sau cel putin la atatia oameni se asteptau organizatorii. Max Yasgur si-a inchiriat terenul de 600 de acri pentru suma de 75.000 de dolari. Trei saptamani mai tarziu, sute de mii de oameni din toata tara au sosit la ceea ce a ramas un reper pentru istoria muzicii rock, „cel mai faimos moment al istoriei rock-ului”, dupa cum apreciau cei de la Rolling Stones. Alti 250.000 de oameni nu au putut ajunge la festival, autostrazile fiind blocate de masini oprite de-a lungul a zeci de kilometri. Desi initial festivalul a avut ca scop doar profitul (un bilet pentru cele trei zile costa 18 dolari, iar costul unei singure zile de festival era de 8 dolari), Woodstockul a devenit un element de baza al culturii americane si al culturii rock, un simbol al libertatii de exprimare, al pacii si al iubirii. In cele din urma, dupa ce s-au vandut 185.000 de bilete, festivalul a fost declarat cu intrare libera. Vineri, 15 august 1969, ora 5:07 p.m., Richie Havens a deschis festivalul cu piesa High Flyin’ Bird. Treizeci si doi dintre muzicienii celebri ai momentului au evoluat in cele trei zile si patru nopti ale festivalului. Woodstock a devenit pentru o perioada de patru zile, dupa unele pareri, o mini-natiune a contra-culturii, unde mintile erau deschise, drogurile erau permise si iubirea era libera. Jimi Hendrix a inchis festivalul cu o improvizatie exceptionala a imnului national al Statelor Unite ale Americii. In decembrie 1969, la patru luni dupa festivalul de la Woodstock, un concert similar a fost organizat la Altamont Speedway, in California, dar nu a avut succesul de la Woodstock. Magia festivalului de la Woodstock a inceput sa se destrame un an mai tarziu, atunci cand Jimi Hendrix si Janis Joplin au murit din cauza unor supradoze de heroina. Unii zic ca nimic nu s-a schimbat dupa Woodstock, altii ca Woodstockul a influentat multe evenimente ulterioare. Odata cu trecerea timpului, cei mai multi inclina sa creada ca Woodstockul nu a reprezentat de fapt inceputul unei noi ere a pacii si iubirii, ci sfarsitul ei – sfarsitul anilor ’60, care n-au fost nicidecum atat de idilici cum isi amintesc, plini de nostalgie, cei care au fost tineri in acea perioada. Festivalul de la Woodstock a fost varful culturii hippie din anii ’60, un moment in care nume mari ale muzicii rock au acceptat sa cante in fata tinerilor hippie de atunci, intr-un week-end ploios. Era perioada anilor ’60, o perioada in care societatea americana trecea prin transformari majore. Miscarea hippie a pus in discutie probleme care pana atunci nu mai fusesera dezbatute in societate: problema pacii, libertatea fiecarui individ de a trai asa cum doreste, revolta fata de o societate care impune reguli, lupta impotriva razboiului din Vietnam. In plus, anul 1969 a fost un an remarcabil nu numai pentru ca atunci a avut loc festivalul de la Woodstock, ci si prin alte evenimente petrecute la cateva luni distanta: Neil Armstrong devenea primul om care punea piciorul pe Luna (21 iulie), Elvis Presley debuta in Las Vegas, semnand un contract conform caruia urma sa dea spectacole de doua ori pe an, timp de cate o luna si tot atunci s-a nascut miscarea pentru drepturile minoritatilor sexuale. Festivalul a fost organizat intr-o perioada afectata de conflicte militare pe plan extern si tulburari rasiale in interiorul Statelor Unite ale Americii, iar participantii la festival au devenit foarte repede constienti ca evenimentul a capatat o semnificatie ce depasea intentiile originale. Manifestari similare festivalului de la Woodstock au existat peste tot, chiar din anii ’50 (Newport, de exemplu), dar festivalul de la Woodstock a fost si o reactie impotriva acestui sistem de festivaluri atent programate si gras sponsorizate. Acest fapt a dat o alta trasatura caracteristica mitului Woodstock: revolta impotriva anchilozarii, a oricaror forme de incremenire sociala, politica sau artistica. Un concert amanat Woodstockul s-a mai tinut in anii 1979, 1989, 1994 si 1999, dar toate acestea nu au fost decat incercari nereusite de reeditare a unui mare succes. Organizarea concertului care ar fi trebuit sa marcheze patruzeci de ani de la legendarul festival desfasurat la Woodstock ar fi costat 10 milioane de dolari. Din cauza lipsei de fonduri, concertul a fost anulat. Promotor si fondator al festivalului, Michael Lang a abandonat planurile de organizare a unui concert aniversar deoarece nu a gasit sponsori care sa acopere costurile considerabile. Cu toate acestea, Lang spera sa poata organiza concertul in luna septembrie a acestui an. Woodstock dupa Woodstock In 1970, evenimentul a fost subiectul unui film documentar de trei ore, in care au fost surprinse atat momente muzicale din festival, cat si scene petrecute in randurile celor aproximativ o jumatate de milion de oameni prezenti la eveniment. Filmul celor patru zile de la Woodstock, regizat de Michael Wadleigh si editat de Thelma Schoonmaker si Martin Scorsese, a fost lansat in martie 1970, purtand in toata lumea mesajul pacifist al miscarii flower-power. Warner Brothers a platit pentru aceasta productie 100.000 de dolari. In 1970, filmul a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun documentar. In aceasta toamna, filmul va fi lansat pe Blu-ray in varianta extinsa, impreuna cu un disc bonus de doua ore si jumatate de inregistrari din concert. Muzeul The Rock and Roll Hall of Fame va marca aniversarea a 40 de ani de la Woodstock printr-o expozitie ce va contine obiecte apartinand lui Jimi Hendrix, Janis Joplin, Joan Baez, Jefferson Airplane, The Greateful Dead sau The Who. Printre altele, se vor gasi si obiecte precum contractul semnat de Crosby Stills, Nash and Young sau primul comunicat de presa emis. In anul 2008 a fost deschis un muzeu consacrat celebrului festival de la Woodstock, un muzeu ce si-a propus sa exploreze experienta unica reprezentata de festivalul de la Woodstock, semnificatia lui ca eveniment care a avut loc la capatul unui deceniu de tulburari sociale si influenta pe care mostenirea culturala a anilor ’60 o are asupra lumii actuale. Potrivit organizatorilor, este vorba de o „experienta multimedia captivanta, care imbina proiectia de filme cu expozitii de documente si obiecte ce prezinta aventura unica ce s-a numit Woodstock”. Muzeul va fi integrat Centrului artistic Bethel Woods, care mai gazduieste un teatru acoperit, cu o capacitate de 4.500 de locuri si alte spatii deschise. Cu bune si cu rele Ca orice festival, si cel de la Woodstock a avut parti bune si parti rele. In timpul festivalului au murit trei oameni: unul din cauza unei supradoze de heroina, unul din cauza unei rupturi de apendice si unul, calcat de un tractor sub care adormise. In timpul Woodstockului au avut loc si doua nasteri (una intr-o masina prinsa in ambuteiaj si alta intr-un elicopter). Desi s-au consumat cantitati enorme de droguri si bauturi alcoolice (este foarte probabil ca toti participantii la festival sa fi apelat la astfel de substante), nu au existat acte de violenta, iar participantii la festival au avut un comportament uimitor de pasnic. Politia nu a inregistrat nici un furt, nici o bataie, nici o crima, constatare cu atat mai remarcabila, cu cat o jumatate de milion de oameni au convietuit cateva zile in conditii pe alocuri extreme. Ioan BOTIS